Prospect HIDROCORTIZON ROMPHARM 100mg pulbere pentru soluție injectabilă/perfuzabilă

Hidrocortizon Rompharm 100 mg pulbere pentru soluție injectabilă/perfuzabilă

Fiecare flacon conține hidrocortizon succinat de sodiu 133,7 mg echivalent cu hidrocortizon 100 mg (50 mg/ml când se reconstituie conform recomandărilor).

Fiecare flacon conține sodiu 9,46 mg.

Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1.

Pulbere pentru soluție injectabilă/perfuzabilă.

Pulbere de culoare albă sau aproape albă.

* Substituție în insuficiența suprarenală primară (boala Addison și sindromul adrenogenital) și insuficiența adrenală secundară (datorită (pan)hipopituitarismului). În primul caz, trebuie administrat combinat cu un mineralocorticoid.

* Pentru următoarele indicații, hidrocortizonul sau cortizonul nu sunt medicamente de primă alegere, dar pot fi utilizate ca tratament de șoc pe termen scurt:

- în caz de exacerbări severe ale BPOC;

- în status asthmaticus;

- ca adjuvant în cazul reacțiilor anafilactice severe.

Hidrocortizon Rompharm poate fi administrat prin injecție intravenoasă sau intramusculară sau prin perfuzie intravenoasă. Injecția intravenoasă este metoda preferată pentru utilizarea inițială de urgență. În urma perioadei inițiale de urgență, trebuie luată în considerare utilizarea unui preparat injectabil cu durată mai lungă de acțiune sau a unui preparat oral. Durata administrării intravenoase depinde de doză; poate varia de la 30 de secunde (de exemplu, 100 mg) la 10 minute (de exemplu, 500 mg sau mai mult).

În general, tratamentul cu corticosteroizi în doze mari trebuie continuat numai până când starea pacientului s-a stabilizat (de obicei nu mai mult de 48 până la 72 de ore).

Deși reacţiile adverse asociate cu tratamentul pe termen scurt cu doze mari de corticoizi sunt rare, poate să apară ulcerul gastric. Utilizarea profilactică a antiacidelor poate fi adecvată. Dacă tratamentul cu hidrocortizon trebuie continuat după 48 până la 72 de ore, poate apărea hipernatremie, de aceea poate fi de preferat să se înlocuiască Hidrocortizon Rompharm cu un corticosteroid, cum ar fi metilprednisolon succinat de sodiu, care determină o retenție de sodiu minimă sau nu determină retenție.

Doza inițială de Hidrocortizon Rompharm este de 100 mg până la 500 mg sau mai mult, în funcție de severitatea afecțiunii. Această doză poate fi repetată la intervale de 2, 4 sau 6 ore, în funcție de starea clinică a pacientului. Tratamentul cu corticosteroizi este un adjuvant, și nu un înlocuitor al tratamentului convențional.

La pacienții cu afecțiuni hepatice, poate exista un efect crescut (vezi pct. 4.4) și se poate lua în considerare reducerea dozei.

Doza de Hidrocortizon Rompharm în pediatrie este reglementată mai mult de gravitatea stării pacientului decât de vârstă sau greutate corporală. Doza poate fi redusă pentru acești pacienți, dar nu trebuie să fie mai mică de 25 mg zilnic (vezi pct. 4.4).

Prepararea soluțiilor:

Pentru instrucțiuni privind reconstituirea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6.

- Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1.

- Infecții acute: infecții virale și infecții fungice sistemice (infecții bacteriene: vezi pct. 4.4).

- Ulcer gastric și duodenal.

- Infecții cu viermi tropicali.

- Administrare de vaccinuri vii sau vii-atenuate este contraindicată la pacienții cărora li se administrează doze imunosupresoare de corticosteroizi (vezi și pct. 4.4).

- Administrare intratecală.

- Administrare epidurală.

Contraindicațiile generale și precauții pentru utilizare tratamentului sistemic cu glucocorticoizi se aplică și pentru Hidrocortizon Rompharm.

Deoarece complicaţiile tratamentului cu glucocorticoizi sunt dependente de mărimea dozei şi de durata tratamentului, pentru fiecare caz trebuie luată o decizie pe baza raportului risc/beneficiu, privitoare la doză, durata tratamentului şi la ce tip de regim terapeutic, zilnic sau intermitent trebuie utilizat.

Cea mai mică doză posibilă de corticosteroid trebuie utilizată pentru a controla boala tratată şi atunci când este posibil, reducerea dozei trebuie făcută treptat.

Aspirina și medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene trebuie utilizate cu precauție în asociere cu corticosteroizi (vezi pct. 4.5).

Efecte imunosupresoare/Susceptibilitate crescută la infecții

Glucocorticoizii pot crește susceptibilitate la infecții, pot masca unele semne de infecție și pot apărea noi infecții în timpul utilizării lor. Ori de câte ori este posibil, trebuie determinat mai întâi agentul patogen responsabil pentru infecțiile bacteriene. Infecțiile trebuie apoi tratate înainte de începerea utilizării glucocorticosteroizilor. Sub influența glucocorticoizilor, rezistența poate să scadă și poate fi dificil de determinat localizarea infecției.

Infecțiile determinate de toate tipurile de agenți patogeni, inclusiv viruși, bacterii, fungi, protozoare și helminți, pot fi asociate cu utilizarea de glucocorticoizi, singuri sau în asociere cu alte medicamente imunosupresoare care afectează imunitatea celulară, imunitatea umorală sau funcția neutrofilelor. Astfel de infecții pot fi ușoare, dar pot fi și grave sau chiar letale. Frecvența complicațiilor datorate infecției crește în timpul tratamentului cu corticosteroizi în doze mari.

Administrarea vaccinurilor vii sau vii-atenuate este contraindicată la pacienții cărora li se administrează o doză imunosupresoare de corticosteroizi (vezi și pct. 4.4). Vaccinurile cu microorganisme inactivate sau moarte pot fi administrate acestor pacienți; cu toate acestea, răspunsul terapeutic la astfel de vaccinuri poate fi diminuat. Administrarea vaccinurilor cu microorganisme vii sau vii-atenuate nu este contraindicată la pacienții cărora li se administrează o doză non-imunosupresoare de glucocorticoizi.

Utilizarea de hemisuccinat de hidrocortizon în tuberculoza activă ar trebui să se limiteze la acele cazuri de tuberculoză fulminantă sau forma diseminată în care corticosteroidul este utilizat pentru tratarea bolii în asociere cu un tratament antituberculos adecvat. Dacă corticosteroizii sunt indicați la pacienții cu tuberculoză latentă sau cu reacție pozitivă la tuberculină, este necesară monitorizarea atentă, deoarece se poate produce reactivarea bolii. În timpul tratamentului pe termen lung cu corticosteroizi, acești pacienți trebuie să primească chimioprofilaxie.

La pacienţii care primesc tratament cu corticosteroizi s-a raportat apariţia sarcomului Kaposi.

Întreruperea tratamentului cu corticosteroizi poate duce la remisiune clinică.

Publicațiile privind utilizarea corticosteroizilor în șocul septic prezintă atât efecte benefice, cât și efecte dăunătoare. Utilizarea de rutină în șocul septic nu este recomandată. Cu toate acestea, studii recente sugerează că corticosteroizii suplimentari pot fi benefici în cazul pacienților cu șoc septic care prezintă insuficiență suprarenală. În special, terapiile mai lungi (5-11 zile) cu o doză mică de corticosteroizi ar putea reduce mortalitatea, în special la pacienții cu șoc septic ce necesită tratament vasoconstrictor.

Pot apărea reacții alergice. Deoarece au apărut cazuri rare de reacții cutanate și reacții anafilactice/ anafilactoide la pacienții tratați parenteral cu corticosteroid, trebuie luate măsuri de precauție adecvate înainte de administrare, în special atunci când pacientul are o istorie de alergie la medicament.

Efecte endocrine

La pacienții tratați cu corticosteroizi supuși unui stres neobișnuit (intervenție chirurgicală, traumă, infecție), este indicată creșterea dozei de corticosteroizi cu acțiune rapidă înainte, în timpul și după situația de stres.

Pacienții expuși la stres sever după tratamentul cu glucocorticoizi trebuie atent monitorizați pentru simptomele insuficienței suprarenale.

Administrarea corticosteroizilor în doze farmacologice pe perioade prelungite poate determina supresia axului hipotalamic-hipofizo-adrenal (HHA) (insuficienţă adrenocorticală secundară). Gradul şi durata însuficienţei adrenocorticale produse este variabilă în rândul pacienţilor şi depinde de doză, frecvenţă, momentul administrării şi durata terapiei cu glucocorticoizi. La pacienții cu insuficiență adrenală secundară, poate apărea insuficiență adrenală acută (criză addisoniană) și care ar putea fi letală atunci când tratamentul cu glucocorticoizi este întrerupt brusc. La acești pacienți, tratamentul trebuie oprit prin reducerea treptată a dozei. Acest tip de insuficiență relativă poate persista chiar luni după terminarea tratamentului. Terapia hormonală trebuie reinstituită în orice situaţie de stres care apare în această perioadă.

Un sindrom de sevraj steroidic, aparent fără legătură cu insuficienţa adrenocorticală, poate, de asemenea, să apară la întreruperea bruscă a glucocorticoizilor. Acest sindrom include simptome precum: anorexie, greaţă, vărsături, letargie, cefalee, febră, dureri articulare, descuamare, mialgie, pierdere în greutate, şi/sau hipotensiune arterială.

Deoarece glucocorticoizii pot produce sau agrava sindromul Cushing, glucocorticoizii trebuie evitați la pacienții cu boala lui Cushing.

Corticosteroizii au un efect mai puternic la pacienții cu hipotiroidism. În timpul tratamentului cu corticosteroizi trebuie monitorizată inițierea tratamentului de substituție cu hormoni tiroidieni la pacienții cu hipertiroidism sau hipotiroidism.

Nutriție și metabolism

Corticosteroizii, inclusiv hidrocortizonul, pot crește glicemia, pot agrava diabetul pre-existent și pot crește probabilitatea de apariție a diabetului zaharat la pacienții tratați cu corticosteroid pe termen lung.

Efecte psihiatrice

În cazul folosirii glucocorticoizilor pot apărea tulburări psihice care variază de la euforie, insomnie, schimbări de dispoziţie, modificări de personalitate şi depresie severă, la manifestări psihotice clinic evidente. De asemenea, instabilitatea emoţională sau tendinţele psihotice existente pot fi agravate de glucocorticoizi.

La administrarea sistemică de steroizi pot apărea potenţiale reacţii adverse psihiatrice. De obicei simptomele debutează în câteva zile sau săptămâni de la iniţierea tratamentului. Majoritatea reacţiilor dispar fie la micşorarea dozei sau la retragerea medicamentului, deşi poate fi necesar tratament specific.

Au fost raportate efecte psihologice la retragerea corticosteroizilor; frecvenţa este necunoscută.

Pacienţii/persoanele îngrijitoare trebuie încurajate să se adreseze medicului dacă pacientul manifestă simptome psihologice, în mod special dacă se suspectează instalarea unei stării depresive sau a ideaţiei suicidare. Pacienţii/persoanele îngrijitoare trebuie să fie atenţi la posibile tulburări psihice care pot apărea în timpul sau imediat după scăderea dozei sau întreruperea steroizilor sistemici.

Efecte ale sistemului nervos

Corticosteroizii trebuie utilizați cu precauție la pacienții cu tulburări convulsive.

Corticosteroizii trebuie utilizați cu precauție la pacienții cu miastenia gravis (vezi și secțiunea despre miopatie 'Efecte asupra sistemului muscular scheletic').

Evenimentele medicale grave au fost raportate în asociere cu administrarea pe cale intratecală/ epidurală (vezi pct. 4.8).

Au fost raportate cazuri de lipomatoză epidurală la pacienții aflaţi în tratament cu corticosteroizi, în special cu utilizarea pe termen lung la doze mari.

Glucocorticosteroizii trebuie utilizați cu prudență la pacienții cu herpes simplex ocular datorită riscului de perforare a corneei. Se recomandă monitorizarea oftalmologică regulată.

Utilizarea prelungită a corticosteroizilor poate produce cataractă posterioară subcapsulară și cataractă nucleară (în special la copii), exoftalmie sau presiune intraoculară crescută, ceea ce poate duce la glaucom cu posibilă deteriorare a nervilor optici. Riscul de dezvoltare a infecţiilor secundare de origine fungică sau virală la nivelul ochiului este crescut la pacienţii care primesc glucocorticoizi.

Tulburările de vedere pot fi raportate în cazul utilizării sistemice și topice de corticosteroizi. Dacă pacientul se prezintă cu simptome cum sunt vedere încețoșată sau alte tulburări de vedere, trebuie luată în considerare trimiterea pacientului la un oftalmolog pentru evaluarea cauzelor posibile, care pot include cataractă, glaucom sau boli rare, precum corioretinopatia seroasă centrală (CRSC), care au fost raportate după utilizarea sistemică și topică de corticosteroizi. Corioretinopatia seroasă centrală poate duce la dezlipire de retină.

Efecte cardiace

Efectele adverse ale corticosteroizilor asupra sistemului cardiovascular, precum dislipidemia și hipertensiunea arterială, pot predispune pacienții tratați, cu factori de risc cardiovascular preexistenți, la efecte cardiovasculare suplimentare dacă se utilizează tratament de lungă durată cu doze mari.

Sunt recomandate teste suplimentare la pacienții cu risc crescut.

În caz de insuficienţă cardiacă congestivă, corticosteroizii sistemici trebuie utilizaţi cu precauţie şi doar dacă este strict necesar.

Efecte vasculare

S-a raportat apariţia trombozei, inclusiv trombembolism venos,, în asociere cu corticosteroizi (vezi pct. 4.8).

În consecinţă, corticosteroizii trebuie să fie administraţi cu precauţie la pacienţii care prezintă sau cu predispoziţie pentru tulburări tromboembolice.

Corticosteroizii trebuie utilizaţi cu precauţie la pacienţii cu hipertensiune arterială.

Dozele crescute de corticosteroizi pot duce la apariția pancreatitei acute.

Tratamentul cu glucocorticoizi poate masca simptomele unui ulcer (peptic), astfel încât perforația sau hemoragia se pot produce fără durere semnificativă. Tratamentul cu glucocorticoizi poate masca peritonita sau alte semne/ simptome asociate tulburărilor gastrointestinale, precum perforația, ocluzia sau pancreatita.

În cazul administrării concomitente cu medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), riscul apariției ulcerelor gastrointestinale este crescut.

Corticosteroizii trebuie utilizați cu prudență în colita ulcerativă nespecifică, dacă există o probabilitate de perforație iminentă, abces sau altă infecție piogenică. Se recomandă prudență și în cazul diverticulitei, anastomozelor intestinale noi, ulcerului peptic activ sau latent.

Hidrocortizonul poate avea un efect crescut la pacienții cu afecțiuni hepatice, deoarece metabolismul și eliminarea hidrocortizonului sunt semnificativ mai scăzute la acești pacienți. Trebuie luată în considerare o reducere a dozei.

Efecte asupra sistemului muscular scheletic

Miopatia acută a fost raportată la utilizarea unor doze crescute de glucocorticoizi, cel mai frecvent la pacienţi cu afecţiuni de transmisie neuromusculară (de exemplu, miastenia gravis) sau la pacienţii care urmează tratament concomitent cu anticolinergice, precum medicamente blocante neuromusculare (de exemplu, pancuronium). Această miopatie acută este generalizată, poate afecta muşchii oculari şi respiratori şi poate determina tetrapareză. Pot apărea creşteri ale creatinkinazei. Ameliorarea sau recuperarea clinică după încetarea administrării corticosteroizilor poate dura de la săptămâni pâna la ani.

Osteoporoza este o reacţie adversă frecventă dar rareori indentificată, ca fiind asociată utilizării pe termen lung a glucocorticosteroizilor în doze crescute.

Corticosteroizii trebuie utilizați cu prudență la pacienții cu insuficiență renală.

Investigații

Se recomandă prudență atunci când hidrocortizonul se administrează la pacienții cu insuficiență cardiacă din cauza efectului mineralocorticoid al hidrocortizonului. Hidrocortizonul poate determina creșterea tensiunii arteriale, retenția de sare și apă și creșterea excreției de potasiu. Poate fi necesară instituirea unui regim restrictiv privind consumul de sare şi suplimentarea potasiului. Toți glucocorticoizii cresc excreția de calciu.

Leziuni, intoxicaţii şi complicaţii procedurale

Corticosteroizii cu administrare sistemică nu sunt indicaţi şi, prin urmare, nu trebuie să fie utilizaţi pentru tratamentul traumatismului cranian sau accidentului vascular cerebral, deoarece este puțin probabil să aibă un efect benefic și chiar pot fi dăunători. Pentru traumatismul cranian, un studiu multicentric a evidenţiat un nivel ridicat al mortalităţii la 2 săptămâni şi 6 luni după leziune, la pacienţii cărora li s-a administrat metilprednisolon succinat de sodiu comparativ cu placebo. Nu a fost stabilită o asociere cauzală cu tratamentul cu metilprednisolon succinat de sodiu.

Este de așteptat ca tratamentul în asociere cu inhibitori ai CYP3A, inclusiv cu medicamente care conțin cobicistat, să mărească riscul de reacţii adverse sistemice. Administrarea în asociere trebuie evitată, cu excepția cazurilor în care beneficiul obținut depășește riscul crescut de reacţii adverse sistemice induse de corticosteroizi, în acest caz fiind obligatorie monitorizarea pacienților pentru depistarea reacţiilor adverse sistemice induse de corticosteroizi.

După administrarea de corticosteroizi sistemici s-au raportat crize de feocromocitom, care pot fi letale.

Corticosteroizii trebuie administrați numai pacienților cu feocromocitom suspectat sau diagnosticați cu feocromocitom, după o evaluare adecvată a raportului risc/beneficiu.

Corticosteroizii pot determina încetinirea creşterii la nou-născuţi, copii sau adolescenţi; aceasta poate fi ireversibilă. Creşterea şi dezvoltarea nou-născuţilor şi a copiilor la care se administrează un tratament de lungă durată cu corticosteroizi trebuie atent monitorizate. Creşterea poate fi inhibată la copiii care primesc tratament cu glucocorticoizi pe termen lung, zilnic, cu doze divizate. Folosirea unui astfel de regim trebuie restricţionată la cazurile cele mai grave.

Sugarii şi copiii aflaţi în tratament corticosteroid pe termen lung au un risc deosebit de creștere a presiunii intracraniene. Dozele mari de corticosteroizi pot produce pancreatită la copii şi adolescenţi.

Cardiomiopatia hipertrofică a fost raportată după administrarea de hidrocortizon la copiii născuți prematur, prin urmare trebuie efectuate evaluarea diagnostică corespunzătoare și monitorizarea funcției și structurii cardiace.

Hidrocortizonul este metabolizat de 11 β-hidroxisteroid dehidrogenaza de tip 2 (11 β-HSD2) și enzima 3A4 a citocromului P450 (CYP) (vezi pct. 5.2).

INHIBITORII CYP3A4 - Pot scădea clearance-ul hepatic și pot crește concentrațiile plasmatice ale hidrocortizonului. În prezența unui inhibitor al CYP3A4 (de exemplu, ketoconazol, itraconazol, claritromicină și suc de grapefruit), poate fi necesară ajustarea dozei de hidrocortizon pentru a evita toxicitatea steroidiană.

INDUCTORII CYP3A4 - Pot crește clearance-ul hepatic și pot scădea concentrațiile plasmatice de hidrocortizon. În prezența unui inductor al CYP3A4 (de exemplu, rifampicină, carbamazepină, fenobarbital și fenitoină), poate fi necesară creşterea dozei de hidrocortizon pentru atingerea răspunsului dorit.

SUBSTRATURI CYP3A4 - În prezența unui alt substrat al CYP3A4, clearance-ul hepatic al hidrocortizonului poate fi afectat, fiind necesară ajustarea corespunzătoare a dozei. Este posibil ca reacţiile adverse asociate utilizării individuale a fiecărui medicament să aibă o probabilitate de apariţie crescută la co-administrare.

ALTE EFECTE DECÂT CELE MEDIATE DE CYP3A4 - Alte interacţiuni şi efecte care apar la administrarea de hidrocortizon sunt descrise în Tabelul 1 de mai jos.

Tabelul 1 prezintă interacţiunile sau efecte medicamentoase ale hidrocortizonului, cele mai frecvente şi/sau clinic importante .

Tabel 1. Interacţiuni/efecte importante ale medicamentelor sau substanţelor active la asocierea cu hidrocortizon

Clasa sau tipul medicamentului Interacţiune/Efect

- MEDICAMENTUL sau

SUBSTANŢA

Antibiotic

INHIBITOR CYP3A4

- ISONIAZIDĂ

Antibiotic, Antituberculos

INDUCTOR CYP3A4

- RIFAMPICINĂ

Anticoagulante (orale) Efectul corticosteroizilor asupra anticoagulantelor orale este variabil.

Există rapoarte privind efectele sporite ale anticoagulantelor atunci când sunt administrate concomitent cu corticosteroizi. Prin urmare, indicatorii de coagulare trebuie monitorizați pentru a menține efectele anticoagulante dorite.

Anticonvulsivante INDUCTOR (și SUBSTRAT) CYP3A4

- CARBAMAZEPINĂ

Anticonvulsante INDUCTORI CYP3A4

- FENOBARBITAL

- FENITOINĂ

Anticolinergice Corticosteroizii pot influenţa efectul anticolinergicelor.

- BLOCANTE 1) A fost raportată miopatie acută la administrarea concomitentă de

NEUROMUSCULARE doze crescute de corticosteroizi împreună cu anticolinergice, precum medicamente blocante neuromusculare (vezi pct. 4.4).

2) A fost raportată antagonizarea efectelor blocante musculare ale pancuronium and vecuronium la pacienţi care utilizau corticosteroizi.

Se aşteaptă ca această interacţiune să apară la toate blocantele neuromusculare competitive.

Anticolinesteraze Steroizii pot reduce efectul anticolinesterazicelor în miastenia gravis.

Antidiabetice Deoarece corticosteroizii pot creşte concentraţia serică de glucoză, poate fi necesară ajustarea dozei de medicamente antidiabetice.

Antiemetice INHIBITORI (și SUBSTRATURI) CYP3A4

- APREPITANT

- FOSAPREPITANT

Antifungice INHIBITORI (și SUBSTRATURI) CYP3A4

- ITRACONAZOL

- KETOCONAZOL

Antivirale INHIBITORI (și SUBSTRATURI) CYP3A4

- INHIBITORI DE PROTEAZĂ 1) Inhibitorii de protează, precum indinavir şi ritonavir, pot creşte

HIV concentraţiile plasmatice ale corticosteroizilor.

2) Corticosteroizii pot induce metabolismul inhibitorilor de protează

HIV, determinând concentraţii plasmatice reduse.

Potenţatori farmacocinetici INHIBITORI CYP3A4

- COBICISTAT

Inhibitori de aromatază Supresia suprarenală indusă de aminoglutetimidă poate exacerba

- AMINOGLUTETIMIDA modificările endocrine determinate de tratamentul îndelungat cu glucocorticoizi.

Blocant al canalelor de calciu INHIBITOR (și SUBSTRAT) CYP3A4

- DILTIAZEM

Glicozide cardiotonice Utilizarea concomitentă a corticosteroizilor cu glicozide cardiotonice

- DIGOXINA poate crește posibilitatea aritmiilor sau a toxicității digitale asociate cu hipopotasemia. La toți pacienții care iau oricare dintre aceste combinații de terapie medicamentoasă, trebuie să fie monitorizate îndeaproape determinările electrolitice serice, în special concentrațiile de potasiu.

Estrogeni (inclusiv contraceptive INHIBITOR (și SUBSTRAT) CYP3A4 orale care conțin estrogeni) Estrogenii pot potența efectele hidrocortizonului prin creșterea concentrației de transcortină și, prin urmare, scăderea cantității de hidrocortizon disponibil pentru a fi metabolizat. Ajustările dozei de hidrocortizon pot fi necesare în cazul în care estrogenii sunt adăugați sau retrași dintr-un regim stabil de dozare.

- SUC DE GRAPEFRUIT INHIBITOR CYP3A4

Imunosupresive INHIBITOR (și SUBSTRAT) CYP3A4

- CICLOSPORINĂ Creşterea activității, atât a ciclosporinei, cât şi a corticosteroizilor poate să apară atunci când cele două sunt utilizate concomitent. Au fost raportate convulsii cu această utilizare concomitentă.

Imunosupresive SUBSTRATURI CYP3A4

- CICLOFOSFAMIDĂ

- TACROLIMUS

Antibiotice macrolide INHIBITORI (și SUBSTRATURI) CYP3A4

- CLARITROMICINĂ

- ERITROMICINĂ

INHIBITOR CYP3A4

- TROLEANDOMICINĂ

AINS 1) Incidenţa hemoragiilor gastrointestinale şi a ulceraţiilor poate creşte

- doze mari de ASPIRINĂ (acid la administrarea concomitentă de corticosteroizii cu AINS.

acetilsalicilic) 2) Corticosteroizii pot crește clearance-ul aspirinei în doze mari, ceea ce poate duce la scăderea nivelului seric al salicilatului. Întreruperea tratamentului cu corticosteroizi poate duce la creșterea nivelului seric al salicilatului, ceea ce ar putea duce la creșterea riscului de toxicitate a salicilaților.

Agenţii care elimină potasiul Când corticosteroizii sunt administraţi concomitent cu agenţi care elimină potasiul (adică diuretice), pacienţii trebuie monitorizaţi cu atenţie pentru apariţia hipopotasemiei. De asemenea, există un risc crescut de hipopotasemie la utilizarea concomitentă a corticosteroizilor cu amfotericină B, xantine sau beta 2 agonişti. Au fost raportate cazuri în care utilizarea concomitentă a amfotericinei B și a hidrocortizonului a fost urmată de cardiomegalie și insuficiența cardiacă congestivă.

Nu există date suficiente privind utilizarea hidrocortizonului la femeile gravide. Teratogenicitatea, sub formă de palatoschizis, a fost observată în experimentele pe animale. Mai ales șoarecii s-au dovedit a fi sensibili la acest lucru. Cu toate acestea, relevanța pentru sarcină la om este scăzută. Hidrocortizon Rompharm poate fi utilizat cu indicație strictă. Utilizarea cronică a dozelor mai mari trebuie evitată cât mai mult posibil, având în vedere riscul de insuficiență suprarenală la nou-născuți.

Corticosteroizii sunt excretați în laptele uman; prin urmare, Hidrocortizon Rompharm trebuie utilizat în timpul alăptării numai după o analiză atentă a avantajelor și dezavantajelor pentru mamă și pentru copil.

Nu există dovezi că corticosteroizii afectează în mod negativ fertilitatea (vezi pct. 5.3).

Trebuie luate în considerare posibilele efecte secundare ale acestui medicament, cum ar fi tulburări vizuale, slăbiciune musculară, modificări ale dispoziției (euforie și depresie) și convulsii care pot afecta capacitatea de a conduce vehicule și de a folosi utilaje. În cazul în care sunt afectaţi, pacienții nu trebuie să conducă vehicule sau să folosească utilaje.

Următoarele reacții adverse au fost raportate cu următoarele căi de administrare contraindicate: Intratecală/

Epidurală: arahnoidită, boală funcțională gastrointestinală/ disfuncție de vezică urinară, cefalee, meningită, parapareză/paraplegie, convulsii, tulburări senzoriale. Frecvența acestor reacții adverse nu este cunoscută.

Următoarele reacţii adverse au fost observate la tratamentul parenteral cu corticosteroizi. Includerea lor în această listă nu înseamnă că această reacţie adversă specifică a fost văzută când se utilizează hidrocortizonul.

În tabel frecvența următoarelor reacții adverse nu poate fi determinată din datele disponibile și nu este cunoscută.

Tratamentul cu glucocorticoizi poate duce, chiar și în cazul unor doze mici, la următoarele reacții adverse:

Prezentare generală a reacțiilor adverse

Aparate, sisteme şi organe Frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)

Infecţii şi infestări Infecție oportunistă, infecție mascată, infecție (activarea infecției, inclusiv reactivarea tuberculozei)

Tumori benigne, maligne şi nespecificate Sarcom Kaposi, criza de feocromocitom (incluzând chisturi şi polipi)

Tulburări hematologice şi limfatice Leucocitoză

Tulburări ale sistemului imunitar Hipersensibilitate la medicament, reacție anafilactică, reacție anafilactoidă

Tulburări endocrine Sindrom Cushing, supresia axului hipotalamic-hipofizar-adrenal, sindrom de sevraj steroidian

Tulburări metabolice şi de nutriţie Acidoză metabolică, retenție de sodiu, retenție de lichide, alcaloză hipopotasemică; dislipidemie, reducerea toleranței la glucoză; creșterea necesarului de insulină (sau agenți hipoglicemianți orali la diabetici), lipomatoză, apetit crescut

Tulburări psihice Tulburare afectivă (incluzând depresie, dispoziție euforică, stări emoţionale, dependența de droguri, ideaţie suicidară), tulburarea psihotică (incluzând manie, iluzii, halucinații și schizofrenie), tulburările mentale, modificarea personalității, starea confuzională, anxietatea, tulburări de dispoziție, comportament anormal, insomnie, iritabilitate, exacerbarea comportamentului psihotic preexistent

Tulburări ale sistemului nervos Lipomatoză epidurală, presiune intracraniană crescută, hipertensiune intracraniană benignă, convulsii, amnezie, tulburare cognitivă, amețeli, cefalee

Tulburări oculare Corioretinopatie, cataractă, glaucom, exoftalmie, vedere încețoșată (vezi și pct. 4.4)

Tulburări acustice şi vestibulare Vertij

Tulburări cardiace Insuficiența cardiacă congestivă (la pacienții susceptibili), cardiomiopatie hipertrofică la copiii născuți prematur

Tulburări vasculare Tromboză, hipertensiune arterială, hipotensiune arterială

Tulburări respiratorii, toracice şi Embolism pulmonar, sughițuri mediastinale

Tulburări gastrointestinale Ulcer gastric (cu posibilă perforare și sângerare), perforație intestinală, sângerare gastrică, pancreatită, esofagită, distensie abdominală, durere abdominală, diaree, dispepsie, greață

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului Angioedem, hirsutism, peteșii, echimoze, atrofie cutanată, subcutanat eritem, hiperhidroză, vergeturi, erupție cutanată, prurit, urticarie, acnee

Tulburări musculo-scheletice şi ale Slăbiciune musculară, mialgie, miopatie, atrofie musculară, ţesutului conjunctiv osteoporoză, osteonecroză, fractură pe os patologic, artropatie neuropatică, artralgie, întârzierea creșterii, fractură vertebrală de compresie, ruptură de tendon

Tulburări ale aparatului genital şi ale Menstruație neregulată sânului

Tulburări generale şi la nivelul locului de Vindecare încetinită a rănilor, edem periferic, oboseală, stare administrare generală de rău, reacție la locul injectării

Investigaţii diagnostice Creșterea presiunii intraoculare, scăderea toleranței la carbohidrați, scăderea potasiului din sânge, creșterea concentrației de calciu în urină, creșterea alanin-aminotransferazei, creșterea aspartat-aminotransferazei, creșterea fosfatazei alcaline din sânge, creșterea ureei în sânge, suprimarea reacțiilor la teste cutanate, creștere în greutate

Infecțiile cu o evoluție mai gravă sau chiar letală în timpul administrării concomitente de glucocorticosteroizi (cum ar fi varicela sau rujeola) sunt mai frecvente la copii decât la adulți.

Creșterea poate fi suprimată în cazul tratamentului cu glucocorticoizi pe termen lung (vezi pct. 4.4).

Este importantă raportarea reacțiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniștii din domeniul sănătății sunt rugați să raporteze orice reacție adversă suspectată la

Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

București 011478-RO e-mail: adr@anm.ro

Website: www.anm.ro

Nu există un sindrom clinic de supradozaj acut cu corticosteroizi.

Dozele repetate frecvent (zilnic sau de câteva ori pe săptămână) pentru o lungă perioadă de timp pot provoca sindromul Cushing.

În caz de supradozaj, nu este disponibil un antidot specific; tratamentul este de susţinere și simptomatic.

Hidrocortizonul este dializabil.

Grupa farmacoterapeutică: glucocorticoizi, codul ATC: H02AB09

Glucocorticoizii, care se găsesc în mod natural și cei sintetici, sunt steroizi adrenocorticali.

Glucocorticoizii naturali (hidrocortizon și cortizon), care au și proprietăți de retenție salină, sunt utilizați ca terapie de substituție în stările cu deficiență adrenocorticală.

Hemisuccinat de hidrocortizon are aceleași acțiuni metabolice și antiinflamatorii ca și hidrocortizonul. Când se administrează parenteral și în cantități echimolare, cei doi compuși sunt echivalenți în activitatea biologică. Esterul succinat de sodiu cu hidrocortizon, foarte solubil în apă, permite administrarea imediată intravenoasă a unor doze mari de hidrocortizon într-un volum mic de diluant și este deosebit de util în cazul în care sunt necesare rapid niveluri ridicate de hidrocortizon în sânge. După administrarea intravenoasă de hidrocortizon succinat de sodiu, efectele demonstrabile sunt evidente în decurs de o oră și persistă pentru o perioadă variabilă.

Eficacitatea relativă a metilprednisolonului succinat de sodiu și a hidrocortizonului succinat de sodiu, după cum este indicată prin reducerea numărului de eozinofile, este de 5: 1 după administrarea intravenoasă. Acest lucru este în concordanță cu potența orală relativă a metilprednisolonului și hidrocortizonului.

Tabel 2. Potențele relative și dozele echivalent de corticosteroizi conventionali

Corticosteroid Efectul relativ Efectul relativ Doza Timp de antiinflamator mineralocorticoid echivalentă înjumătățire (mg) plasmatic (minute)

Cortizon 0,8 0,8 25 30

Hidrocortizon 1,0 1,0 20 90

Prednison 4,0 0,8 5 60

Prednisolon 4,0 0,8 5 200

Triamcinolon 5,0 0,0 4,0 300

Metilprednisolon 5,0 0,0 4,0 180

Betametazonă 25,0 0,0 0,75 100-300

Dexametazonă 25-30 0,0 0,75 100-300

Fludrocortizon 10 125 - 200

Glucocorticoizii difuzează prin membranele celulare și formează complexe cu receptori specifici din citoplasmă. Aceste complexe trec în nucleul celulei, se fixează de ADN (cromatină) și se stimulează transcripția ARN mesager și sinteza proteinelor ulterioare a diferitelor enzime responsabile în cele din urmă de efectele observate după utilizarea sistemică a glucocorticoizilor.

Glucocorticoizii provoacă efecte metabolice profunde și variate. În plus, ei modifică răspunsul imun al organismului la diverși stimuli.

Activitatea farmacologică maximă a glucocorticoizilor se realizează mai târziu decât valorile maxime din sânge. Acest lucru pare să indice că majoritatea efectelor acestor medicamente nu se bazează pe acțiunea directă a medicamentului, ci mai degrabă pe modificarea activității enzimatice.

Farmacocinetica hidrocortizonului la subiecții sănătoși de sex masculin a demonstrat cinetică neliniară atunci când a fost administrată o singură doză intravenoasă de hidrocortizon sodiu succinat mai mare de 20 mg, iar parametrii farmacocinetici corespunzători ai hidrocortizonului sunt prezentați în Tabelul 3.

Tabel 3. Parametrii farmacocinetici medii (SD) ai hidrocortizonului după administrarea de doze unice intravenoase Adulți sănătoși de sex masculin (21-29 ani; N = 6)

Doză (mg) 5 10 20 40

Expunere totală 410 (80) 790 (100) 1480 (310) 2290 (260) (ASC0-∞; ngxoră/ml)

Clearance 2 209 (42) 218 (23) 239 (44) 294 (34) (Cl; ml/min/m )

Volum de distribuție la starea de echilibru 20,7 (7,3) 20,8 (4,3) 26,0 (4,1) 37,5 (5,8) (Vdse; l)

Timp de înjumătățire (t1/2; ore) 1,3 (0,3) 1,3 (0,2) 1,7 (0,2) 1,9 (0,1)

ASC0-∞ = Aria de sub curba concentrației plasmatice de la zero până la infinit.

După administrarea unor doze unice intravenoase de hidrocortizon succinat de sodiu de 5, 10, 20 și 40 mg la subiecți sănătoși de sex masculin, valorile medii ale vârfurilor obținute la 10 minute după administrare au fost 312, 573, 1095 și, respectiv, 1854 ng/ml. Hidrocortizonul succinat de sodiu este absorbit rapid atunci când este administrat intramuscular.

Hidrocortizonul este distribuit pe scară largă în țesuturi, traversează bariera hemato-encefalică și este secretat în laptele matern. Volumul de distribuție la starea de echilibru pentru hidrocortizon a variat de la aproximativ 20 la 40 l (Tabelul 3). Hidrocortizonul se leagă la glicoproteina transcortină (adică, globulina care leagă corticosteroizi) și albumină. Legarea de proteine în plasmă a hidrocortizonului la om este de aproximativ 92%.

Hidrocortizonul (adică cortizolul) este metabolizat de către 11 -HSD2 la cortizon și mai departe la dihidrocortizon și tetrahidrocortizon. Alți metaboliți includ dihidrocortizolul, 5α-dihidrocortizolul, tetrahidrocortizolul și 5α-tetrahidrocortizolul. Cortizonul poate fi transformat în cortizol prin 11β-hidroxisteroid dehidrogenaza de tip 1 (11β-HSD1). Hidrocortizonul este, de asemenea, metabolizat de către

CYP3A4 la 6β-hidroxicortizol (6β-OHF), iar 6β-OHF a variat de la 2,8% până la 31,7% din totalul metaboliților produși, ceea ce demonstrează o variabilitate interindividuală mare.

Eliminarea dozei administrate este aproape completă în 12 ore. Când hidrocortizon succinat de sodiu este administrat intramuscular, se excretă într-un model similar cu cel observat după injectarea intravenoasă.

Nu s-au efectuat studii farmacocinetice la pacienții cu insuficiență hepatică.

Datele din literatură susțin că hidrocortizonul are un efect crescut la pacienții cu afecțiuni hepatice, deoarece metabolizarea și eliminarea hidrocortizonului sunt semnificativ mai scăzute la acești pacienți. Trebuie luată în considerare o reducere a dozei.

Mutageneză/ carcinogeneză:

Hidrocortizonul este negativ în testul de mutagenicitate bacteriană. Hidrocortizonul a provocat aberații cromozomiale în limfocitele umane in vitro și la șoarece in vivo. Cu toate acestea, relevanța biologică a acestor rezultate nu este clară, deoarece hidrocortizonul nu a crescut incidența tumorii în timpul unui studiu de carcinogenitate de 2 ani.

S-a arătat că corticosteroizii reduc fertilitatea atunci când sunt administrați șobolanilor.

S-a demonstrat că corticosteroizii sunt teratogeni la multe specii atunci când sunt administrați în doze echivalente cu doza umană. În studiile privind reproducerea pe animale, s-a arătat că glucocorticoizii cresc incidența malformațiilor (palatoschizis, malformații osoase), letalitatea embriofetală și întârzierea creșterii intrauterine. În cazul hidrocortizonului, s-a observat palatoschizis atunci când a fost administrat la femele gestante de șoarece și hamster.

Pulbere pentru reconstituire:

Fosfat dihidrogen de sodiu dihidrat

Fosfat hidrogen disodic anhidru

Hidroxid de sodiu

Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu excepția celor menționate la pct. 6.6.

2 ani

După reconstituire și diluare:

Stabilitatea soluției după reconstituire cu 2 ml de apă sterilă injectabilă nu a fost investigată. Prin urmare, soluția reconstituită trebuie utilizată imediat.

După reconstituire și apoi diluare cu 100 ml și 1000 ml soluție injectabilă de clorură de sodiu 0,9%, stabilitatea chimică și fizică în timpul utilizării a fost demonstrată timp de 4 ore la 25°C.

După reconstituire și apoi diluare cu 100 ml și 1000 ml soluție injectabilă de glucoză 5%, stabilitatea chimică și fizică în timpul utilizării a fost demonstrată timp de 4 ore la 25°C.

Din punct de vedere microbiologic, medicamentul trebuie utilizat imediat. Dacă nu este utilizat imediat, timpul și condițiile de depozitare în timpul utilizării sunt responsabilitatea utilizatorului.

A nu se păstra la temperaturi peste 25°C.

A se păstra în cutie pentru a fi protejat de lumină.

Pentru condițiile de păstrare ale medicamentului după reconstituire și diluare, vezi pct. 6.3.

Flacon din sticlă incoloră tip I, închis cu dop gri din cauciuc bromobutilic și sigilat cu un capac din plastic de culoare albă şi capsă detaşabilă din aluminiu.

Mărimi de ambalaj: 1, 10 flacoane. Cutie de carton care conține 1 flacon sau cutie de carton cu 2 suporturi de protecție din folie PVC acoperite cu folie PET/PE și un prospect.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Prepararea soluțiilor

Medicamentele parenterale trebuie inspectate vizual pentru a detecta prezența particulelor și decolorarea înainte de administrare.

După reconstituire, soluția este limpede fără particule vizibile sau precipitat.

Preparatul nu conține conservant și este destinat unei singure utilizări. În mod normal, odată deschis, conținutul unui flacon trebuie utilizat imediat (vezi pct. 6.3).

Instrucțiuni

Se adaugă nu mai mult de 2 ml de apă sterilă pentru injecție la conținutul unui flacon cu pulbere sterilă, în condiții aseptice.

Pentru injectare intravenoasă sau intramusculară:

Pregătiți soluția conform descrierii de mai sus. Pentru injectarea intravenoasă sau intramusculară, nu este necesară o diluare suplimentară, se agită și se retrage pentru utilizare.

Pentru perfuzie intravenoasă:

Mai întâi, preparați soluția așa cum este descris mai sus, adăugând nu mai mult de 2 ml apă sterilă pentru injecție în flacon. Această soluție care conține 100 mg de hidrocortizon poate fi apoi adăugată la 100 ml până la 1000 ml (dar nu mai puțin de 100 ml) dintr-una din următoarele soluții:

* soluție apoasă de glucoză 5%

* soluție de clorură de sodiu 0,9%.

Dacă pacientul este pe o dietă de sodiu, poate fi utilizată soluția de glucoză 5%.

Când se reconstituie după cum este indicat, pH-ul soluției va varia de la 7,0 la 8,0.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

S.C. Rompharm Company S.R.L.

Str. Eroilor, nr. 1A, Otopeni, cod 075100, Jud. Ilfov

România

12541/2019/01-02

Data primei autorizări: Octombrie 2019

Ianuarie 2024