GYNIPRAL 10mcg / 2ml soluție injectabilă prospect medicament

GYNIPRAL 10 µg/2 ml soluţie injectabilă

2 ml soluţie injectabilă (o fiolă) conţin sulfat de hexoprenalină 10 μg.

Excipient cu efect cunoscut: metabisulfit de sodiu (E 223).

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Soluţie injectabilă.

Soluţie incoloră, limpede, lipsită de particule vizibile.

Pentru gestionarea pe termen scurt a travaliului prematur fără complicaţii

Pentru a opri travaliul între 22 şi 37 săptămâni de sarcină la paciente fără contraindicaţii medicale sau obstetricale privind terapia tocolitică.

Durata tratamentului nu trebuie să depăşească 48 ore, întrucât datele arată că principalul efect al tratamentului tocolitic este întârzierea naşterii cu până la 48 ore; în studiile controlate randomizate nu au fost observate efecte semnificative din punct de vedere statistic privind mortalitatea sau morbiditatea perinatală. Această întârziere poate fi utilizată pentru a administra glucocorticoizi sau pentru a implementa alte măsuri cunoscute pentru a ameliora sănătatea perinatală.

Înainte de a efectua o versiune cefalică externă, în cazuri de prolaps de cordon ombilical, travaliu distocic.

Ca măsură de urgenţă pentru tratamentul în ambulator în caz de naştere prematură, înainte de transportarea la spital.

În gestionarea pe termen scurt a travaliului prematur fără complicaţii.

Tratamentul cu Gynipral trebuie iniţiat doar de către obstetricieni/medici cu experienţă în utilizarea medicamentelor tocolitice. Acesta trebuie efectuat în instituţii care dispun de dotarea necesară pentru monitorizarea continuă a stării de sănătate a mamei şi a fătului.

Gynipral trebuie administrat cât mai devreme posibil după stabilirea diagnosticului de travaliu prematur şi după evaluarea pacientei pentru a elimina eventualele contraindicaţii privind utilizarea hexoprenalinei (vezi pct. 4.3). Examenul trebuie să includă o evaluare adecvată a stării cardiovasculare a pacientei cu monitorizarea continuă prin ECG pe perioada tratamentului (vezi pct. 4.4).

Tocoliză acută

Doza uzuală este de 10 μg Gynipral (1 fiolă x 2ml ) administrată prin injectare intravenoasă. Ulterior, dacă este necesar, se administrează Gynipral în perfuzie intravenoasă cu viteza de 0,3 μg/minut.

Tocoliză intensă

Tratamentul se începe cu 10 μg Gynipral (1 fiolă x 2ml) administrat intravenos lent, în bolus şi se continuă cu Gynipral în perfuzie intravenoasă cu viteza de 0,3 μg/min.

Alternativ, se poate administra Gynipral în perfuzie intravenoasă cu viteza de 0,3 μg/min, fără o injectare prealabilă în bolus.

Tocoliză pe termen lung

Se recomandă administrarea Gynipral în perfuzie continuă lentă cu viteza de 0,075 μg/min.

Durata tratamentului nu trebuie să depăşească 48 ore.

Dozele menţionate mai sus reprezintă doar instrucţiuni generale, tocoliza necesitând doze individuale.

Conţinutul unei fiole trebuie administrat lent (timp de 5 - 10 minute) cu o seringă automat sau, dacă acest lucru nu este posibil, după diluare până la 10 ml cu soluţie salină izotonă.

Precauţii speciale pentru perfuzie: Doza trebuie titrată individual ţinând cont de suprimarea contracţiilor, creşterea frecvenţei cardiace şi modificările tensiunii arteriale, care sunt factori limitatori.

Se recomandă monitorizarea cu atenţie a acestor parametrii în timpul tratamentului. Ritmul cardiac al mamei nu trebuie să depăşească 120 bătăi/minut.

Monitorizarea atentă a nivelului de hidratare este esenţial pentru a evita riscul de apariţie a unui edem pulmonar la mamă (vezi pct. 4.4). Astfel, volumul de lichid în care se administrează medicamentul trebuie minimizat. Se recomandă utilizarea unui dispozitiv controlat de administrare a injecţiei, de preferinţă o pompă cu seringă.

Hipersensibilitate la hexoprenalină sau la oricare dintre excipienţii medicamentului.

Datorită conţinutului său în pirosulfit de sodiu, Gynipral 10 µg/2 ml nu trebuie utilizat la paciente astmatice cu hipersensibilitate la sulfit.

Gynipral este contraindicat în următoarele condiţii:

- orice afecţiune la o vârstă gestaţională < 22 săptămâni

- ca medicament tocolitic la pacientele cu boală cardiacă ischemică preexistentă sau la cele cu factori majori de risc pentru boala cardiacă ischemică

- iminenţă de avort în trimestrele 1 şi 2

- orice afecţiuni ale mamei sau fătului în care prelungirea sarcinii reprezintă un pericol, de exemplu, toxemie severă, infecţie intrauterină, hemoragie vaginală cauzată de placenta praevia, eclampsie sau preeclampsie severă, dezlipirea placentei sau compresia cordonului ombilical

- deces fetal intrauterin, malformaţie congenitală letală sau cromozomială cunoscută

- hipertiroidie

- boli hepatice sau renale severe

- glaucom cu unghi închis.

Gynipral este, de asemenea, contraindicat în orice situaţie medicală preexistentă în care un betamimetic ar avea o reacţie adversă, de exemplu, hipertensiune pulmonară şi afecţiuni cardiace precum cardiomiopatie obstructivă hipertrofică sau orice tip de de obstrucţie a tractului de ejecţie a ventriculului stang, de exemplu, stenoza aortică.

Tocoliza

Orice decizie de a iniţia terapia cu Gynipral trebuie luată după o analiză atentă a riscurilor şi beneficiilor tratamentului.

Tratamentul trebuie efectuat doar în instituţii care dispun de dotarea necesară pentru monitorizarea continuă a stării de sănătate a mamei şi a fătului. Tocoliza cu substanţe beta-agoniste nu este recomandată după ruperea membranelor sau dacă dilataţia colului depăşeşte 4 cm.

Gynipral trebuie utilizat atent în tocoliză, pe perioada tratamentului fiind necesară monitorizarea funcţiei cardiorespiratorii, monitorizarea ECG.

Următoarele funcţii trebuie monitorizate în mod constant la mamă şi, dacă este posibil/adecvat, la făt:

- tensiunea arterială şi ritmul cardiac

- ECG

- balanţa hidroelectrolitică - pentru monitorizarea edemelului pulmonar

- glucoza şi nivelul acidului lactic - îndeosebi la pacientele cu diabet

- nivelul potasiului - substanţele beta-agoniste sunt asociate cu o scădere a potasiului seric, ceea ce duce la creşterea riscului de aritmii (vezi pct. 4.5): tratamentul pe cale orală de înlocuire a potasiului trebuie efectuat înainte de terapia tocolitică la pacientele care au hipopotasemie preexistentă, deoarece deficienţa de potasiu creşte efectul simpatomimeticelor asupra miocardului

Tratamentul trebuie întrerupt dacă apar simptome de ischemie miocardică (de exemplu, dureri în piept sau modificări ECG).

Gynipral nu trebuie utilizat ca medicament tocolitic la pacientele cu factori majori de risc pentru boala cardiacă sau boală cardiacă preexistentă (de exemplu, tahiaritmii, insuficienţă cardiacă sau boli valvulare; vezi pct. 4.3). În cazul travaliului prematur la paciente cu boală cardiacă cunoscută sau suspectată, caracterul adecvat al tratamentului trebuie evaluat de către un specialist în cardiologie înainte de administrarea prin perfuzie intravenoasă a Gynipral.

Edemul pulmonar

Întrucât în timpul sau în urma tratamentului travaliului prematur cu substanţe beta-agoniste au fost raportate cazuri de edem pulmonar şi ischemie miocardică la mamă, se recomandă monitorizarea atentă a balanţei fluidelor şi funcţiei cardio-respiratorii. Pacientele cu factori predispozanţi printre care se numără sarcinile multiple, supraîncărcării volemice, infecţie maternă şi preeclampsie pot avea un risc crescut de a dezvolta edem pulmonar. Administrarea cu ajutorul unei pompe cu seringă în locul perfuziei i.v. limitează riscul supraîncărcării volemice. Dacă apar simptome de edem pulmonar sau ischemie miocardică, se va lua în considerare întreruperea tratamentului (vezi pct. 4.2 şi 4.8).

Tensiunea arterială şi ritmul cardiac

Administrarea de substanţe beta-agoniste prin perfuzie este asociată de obicei cu o creştere a ritmului cardiac de 20 - 50 bătăi pe minut. Frecvenţa cardiacă a mamei trebuie monitorizată, iar necesitatea de a controla creşterea acesteia prin reducerea dozei sau întreruperea administrării tratamentului trebuie evaluată de la caz la caz. În general frecvenţa cardiacă a mamei nu trebuie să depăşească valoarea constantă de 120 bătăi pe minut.

Tensiunea arterială a mamei poate scădea uşor în timpul administrării perfuziei, efectul fiind mai semnificativ asupra tensiunii diastolice decât asupra celei sistolice. Scăderile tensiunii diastolice se încadrează de obicei între 10 şi 20 mmHg. Efectul perfuziei asupra ritmului cardiac al fătului este mai puţin marcat, dar pot apărea creşteri cu până la 20 bătăi pe minut.

Pentru a minimiza riscul de hipotensiune arterială asociată cu terapia tocolitică, trebuie acordată o atenţie deosebită pentru a evita compresia venei cave, menţinând pacienta în poziţie laterală pe partea stângă sau dreaptă în timpul administrării perfuziei.

Diabetul

Administrarea de substanţe beta-agoniste este asociată cu o creştere a nivelului glicemiei. De aceea se recomandă monitorizarea nivelului glicemiei şi acidului lactic şi ajustarea tratamentului antidiabetic conform nevoilor mamei în timpul tocolizei (vezi pct. 4.5).

Hipertiroidia

Gynipral trebuie administrat doar cu precauţie pacientelor care suferă de tirotoxicoză, după evaluarea atentă a beneficiilor şi riscurilor tratamentului.

La pacientele cu hipersensibilitate la simpatomimetice, Gynipral trebuie administrat sub supraveghere medicală atentă, în doză redusă şi ajustată individual.

Dacă naşterea are loc la o perioadă scurtă de timp după tratamentul cu Gynipral, nou-născutul trebuie examinat pentru manifestări de hipoglicemie, ca şi pentru eventuala creştere a acidităţii, deoarece există posibilitatea trecerii transplacentare a metaboliţilor acizi (acid lactic, corpi cetonici).

În timpul terapiei tocolitice se recomandă monitorizarea statusului feto-placentar prin procedurile uzuale de control.

Semnele clinice de dezlipire prematură de placentă pot fi diminuate în timpul terapiei tocolitice.

În cazurile în care sacul amniotic e deja rupt şi dilatarea colului uterin este mai mare de 2-3 cm, eficacitatea tratamentului tocolitic este mică.

În timpul tratamentului tocolitic cu beta-adrenergice poate creşte intensitatea semnelor unei miotonii distrofice preexistente. În astfel de cazuri se recomandă administrarea de difenilhidantoină (fenitoină).

În cazuri rare, pirosulfitul de sodiu din componenţa Gynipral 10 µg/2 ml fiole poate induce reacţii severe de hipersensibilitate şi convulsii bronşice (bronhospasm).

Deoarece peristaltismul intestinal poate fi inhibat în timpul tratamentului cu Gynipral (în cazuri rare a fost observată atonia intestinală), trebuie asigurată evacuarea regulată a intestinului în timpul tratamentului tocolitic.

Utilizarea medicamentului Gynipral 10 µg/2 ml fiole poate cauza rezultate fals pozitive ale testelor de droguri.

Compuşi halogenaţi folosiţi ca anestezice

Datorită efectului antihipertensiv suplimentar, apare o creştere a inerţiei uterine cu risc de hemoragie; în plus, au fost raportate cazuri de tulburări grave ale ritmului ventricular datorită creşterii reactivităţii cardiace, ca interacţiune cu compuşii halogenaţi folosiţi ca anestezice. Tratamentul trebuie întrerupt, dacă este posibil, cu cel puţin 6 ore înainte de o eventuală anestezie programată cu compuşi halogenaţi folosiţi ca anestezice.

Corticosteroizii sistemici sunt frecvent administraţi in timpul travaliului prematur pentru a spori dezvoltarea pulmonară fetală. Au fost raportate cazuri de edem pulmonar la femei cărora li s-au administrat simultan substanţe beta-agoniste şi corticosteroizi.

Se ştie despre corticosteroizi că aceştia cresc nivelul glicemiei şi pot reduce potasiul seric, motiv pentru care administrarea simultană a acestora trebuie efectuată cu atenţie, cu monitorizarea în permanenţă a pacientei datorită riscului crescut de hiperglicemie şi hipopotasemie (vezi pct. 4.4).

Administrarea de medicamente beta-agoniste este asociată cu o creştere a nivelului glicemiei, care poate fi interpretată ca o atenuare a terapiei antidiabetice; de aceea poate fi necesară ajustarea terapiei antidiabetice (vezi pct. 4.4).

Agenţi care favorizează depleţia potasiului

Datorită efectului hipopotasemic al medicamentelor beta-agoniste, administrarea simultană a medicamentelor care favorizează depleţia potasiului, despre care se ştie că sporesc riscul de hipopotasemie, cum ar fi diureticele, digoxina, metil-xantinele şi corticosteroizii, trebuie să se facă precaut, după evaluarea atentă a beneficiilor şi riscurilor în special cu privire la creşterea riscului de aritmie cardiacă datorită hipopotasemie (vezi pct. 4.4).

Blocanţii neselectivi ai receptorilor beta-adrenergici reduc sau anulează acţiunea Gynipral.

Gynipral nu trebuie folosit concomitent cu alcaloizi ergotaminici.

Gynipral nu trebuie administrat concomitent cu medicamente care conţin calciu sau vitamina D, cu dihidrotahisterol sau mineralocorticoizi.

Acest medicament este indicat pentru utilizare în timpul sarcinii (vezi pct.4.1 Indicaţii terapeutice).

Nu sunt date disponibile, deoarece nu este indicat pentru utilizare în timpul alăptării.

Gynipral nu influenţează capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Cele mai frecvente recţii adverse ale Gynipral sunt corelate cu activitatea farmacologică a betamimeticelor şi pot fi limitate sau evitate prin monitorizarea atentă a parametrilor hemodinamici, cum ar fi tensiunea arterială şi ritmul cardiac şi ajustarea corespunzătoare a dozei. Aceste reacţii dispar în general la întreruperea tratamentului.

Următoarele categorii au fost utilizate pentru frecvenţa de apariţie a reacţiilor adverse: foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 şi <1/10); mai puţin frecvente (≥1/1,000 şi <1/100); rare (≥1/10,000 şi <1/1,000); foarte rare (<1/10,000),cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Cu frecvenţă necunoscută: lipoliză

Frecvente: hipopotasemie*

Rare: hiperglicemie*

Foarte frecvente: fasciculaţii musculare

Cu frecvenţă necunoscută: cefalee, ameţeli, agitaţie

Foarte frecvente: tahicardie*

Frecvente: palpitaţii*, scăderea tensiunii diastolice*

Rare: aritmii cardiace, de exemplu, fibrilaţie atrială, ischemie miocardică (vezi pct. 4.4)*

Cu frecvenţă necunoscută: variaţii uşoare ale ritmului cardiac fetal* (vezi pct. 4.4)

Frecvente: hipotensiune arterială (vezi pct. 4.4)*

Rare: vasodilataţie periferică*

Mai puţin frecvente: edem pulmonar*

Rare: greaţă

Cu frecvenţă necunoscută: vărsături, inhibarea peristaltismului intestinal, atonie intestinală

Cu frecvenţă necunoscută: creştere (tranzitorie) a transaminazelor serice

Frecvente: transpiraţii

Cu frecvenţă necunoscută: înroşirea pielii

Cu frecvenţă necunoscută: producţie scăzută de urină (în special în faza initială a tratamentului)

* Aceste reacţii au fost raporate în asociere cu utilizarea de medicamente beta-agoniste cu durată scurtă de acţiune în indicaţiile obstetricale şi sunt considerate efecte de clasă (vezi pct. 4.4)

** Din raportări spontane în date post-marketing, de aceea frecvenţa este considerată necunoscută

Datorită conţinutului în sulfit, în cazuri izolate, în special la pacienţii cu astm bronşic, pot să apară reacţii de hipersensibilitate sub formă de eructaţie, diaree, wheezing, crize de astm bronşic, tulburări ale stării de conştienţă sau şoc. Aceste reacţii pot fi diferite individual şi pot duce chiar la stări ameninţătoare de viaţă.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România.

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucuresti 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro.

La un control cardiac regulat pot fi detectate simptome cum sunt creşterea frecvenţei cardiace materne, tremor, palpitaţii, cefalee şi transpiraţii.

De obicei, aceste simptome pot fi reduse prin scăderea dozei.

În cazuri severe de supradozaj se pot administra beta-adrenolitice neselective, deoarece ele pot inhiba competitiv efectele Gynipral.

Grupa farmacoterapeutică: produse ginecologice, simpatomimetice, tocolitice.

Cod ATC: G02CAN1.

Hexoprenalina este un simpatomimetic beta2-adrenergic care produce dilatarea miometrului. Reduce marcat frecvenţa şi intensitatea contracţiilor uterine.

Gynipral inhibă travaliul spontan sau indus de oxitocină. Normalizează contracţiile prea puternice sau neregulate din timpul naşterii. În majoritatea cazurilor opreşte travaliul prematur, sarcina putând fi menţinută, astfel, până la termen. Efectul tocolitic începe imediat după injectarea intravenoasă şi se menţine aproximativ 20 minute. Menţinerea acestui efect se poate face prin administrarea în perfuzie continuă.

Datorită selectivităţii beta2-adrenergice, Gynipral afectează în mică măsură frecvenţa cardiacă maternă şi fetală şi circulaţia.

Nu sunt disponibile.

Nu sunt disponibile.

Metabisulfit de sodiu (E 223),

Edetat disodic

Clorură de sodiu

Acid sulfuric 1 M

Apă pentru preparate injectabile

Gynipral nu trebuie amestecat cu alte substanţe în afara soluţiei saline izotone.

3 ani

A se păstra flaconul în cutia originală, pentru a fi protejat de lumină.

A se păstra la temperaturi sub 25ºC.

Cutie cu 5 fiole din sticlă incoloră, de clasa hidrolitică tip I, prevăzute cu punct de rupere, a câte 2 ml soluţie injectabilă.

Gynipral 10 µg/2 ml este ambalat în fiole prevăzute cu punct de rupere, care nu necesită pilire pentru deschidere.

Instrucţiuni de folosire a fiolelor prevăzute cu punct de rupere:

Se ţine fiola cu punctul colorat (punctul de rupere) în sus!

Se lasă soluţia să coboare în fiolă, scuturând-o uşor.

Se rupe vârful ca în figura de mai sus.

TAKEDA AUSTRIA GmbH

St. Peter Straße 25, A-4020 Linz, Austria

12414/2019/01

Reînnoirea autorizaţiei - Iunie 2006

Reînnoire - Septembrie 2019

Septembrie 2019

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro.