GLUCOBAY 50 50mg comprimate prospect medicament

Glucobay 50 mg comprimate

Un comprimat conţine 50 mg acarboză

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Comprimat

Comprimate rotunde, convexe, de culoare albă până la alb-gălbui, cu diametrul de 7 mm şi raza de curbură de 10 mm, inscripționate pe una din feţe cu “G” “50” și pe cealaltă față cu “crucea Bayer“.

Adjuvant în tratamentul diabetului zaharat non insulino-dependent în asociere cu măsurile dietetice specifice.

Doza uzuală recomandată pentru tratament suplimentar în asociere cu dieta la pacienţii cu diabet zaharat

Dozele trebuie să fie ajustate de către medic pentru fiecare pacient, deoarece eficacitatea şi tolerabilitatea variază de la un individ la altul.

Dacă nu este prescris altfel, dozele recomandate sunt următoarele:

- Iniţial: de 3 ori pe zi câte 1 comprimat Glucobay 50 mg. până la : de 3 ori pe zi câte 2 comprimate Glucobay 50 mg

Ocazional poate fi necesară o creştere a dozajului până la 200 mg acarboză de 3 ori pe zi.

- Doza poate fi crescută după 4 - 8 săptămâni, dacă pacientul are o reactivitate clinică inadecvată în decursul tratamentului. Dacă apar tulburări în ciuda respectării stricte a dietei, doza nu trebuie crescută şi, dacă este necesar, trebuie redusă.

Doza medie este de 300 mg acarboză pe zi (3x2 comprimate Glucobay 50 mg).

Comprimatele de Glucobay sunt eficiente numai dacă sunt înghiţite întregi, cu puţin lichid, înainte de masă sau dacă sunt mestecate cu primele înghiţituri de alimente.

Recomandare specială de monitorizare: (vezi pct. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare).

Nu se recomandă la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani deoarece eficacitatea şi siguranţa administrării la această grupă de vârstă nu au fost stabilite (vezi, de asemenea, pct. 4.4).

Nu se recomandă nicio schimbare a dozajului sau frecvenţei dozelor în legătură cu vârsta pacienţilor.

Pacienţii cu funcţia hepatică afectată:

Nu este necesară o ajustare a dozei la pacienţii cu o afectare pre-existentă a funcţiei hepatice.

Pacienţii cu funcţie renală afectată: (vezi pct. 4.3 Contraindicaţii)

Nu este prevăzut că există o limitare a duratei de utilizare a Glucobay.

Hipersensibilitate la acarboză sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

Boli inflamatorii cronice ale intestinului asociate cu tulburări cronice de digestie şi absorbţie.

Starea generală se poate deteriora ca urmare a creşterii formării de gaze în intestin (de exemplu sindrom

Roemheld, hernii mari, obstrucţii intestinale şi ulcere intestinale).

Glucobay este contraindicat la pacienţii cu insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei <25 ml/min/1,73 m2).

Glucobay este contraindicat la pacienţii cu boli inflamatorii intestinale, ulcer de colon, obstrucţie intestinală parţială, sau la pacienţii cu predispoziţie de obstrucţie intestinală.

Glucobay este contraindicat la pacienţii cu tulburări hepatice severe (de exemplu ciroză hepatică).

În timpul tratamentului cu Glucobay au fost raportate cazuri de hepatită fulminantă.

Mecanismul este necunoscut, dar Glucobay poate contribui la o fiziopatologie multifactorială a leziunilor hepatice. Dacă se observă creşterea enzimelor hepatice, este indicată reducerea dozei sau întreruperea tratamentului, în special în cazul în care creşterile persistă.

Prin urmare, monitorizarea enzimelor hepatice trebuie avută în vedere în primele 6-12 luni de tratament (vezi pct. 4.8).

În cazurile evaluabile, aceste modificări au fost reversibile la întreruperea tratamentului cu Glucobay.

Glucobay are un efect anti-hiperglicemiant, dar nu induce singur hipoglicemia. Dacă Glucobay este prescris în combinaţie cu un alt medicament care scade nivelul glucozei din sânge (de exemplu: metformin, sulfoniluree, sau insulină) scăderea valorii concentraţiei glucozei la nivelul de hipoglicemie poate solicita o adaptare a dozelor respectivei co-medicaţii. Dacă se instalează hipoglicemia acută, trebuie utilizată glucoza pentru corecţia rapidă a hipoglicemiei (vezi pct. 4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune)

Siguranţa şi eficacitatea Glucobay la pacienţi cu vârsta sub 18 ani nu au fost stabilite.

Sucroza (trestia de zahăr) şi alimentele ce conţin sucroză determină adesea disconfort abdominal sau chiar diaree în timpul tratamentului oral cu Glucobay comprimate, ca rezultat al fermentaţiei crescute a carbohidraţilor în colon.

Glucobay are un efect anti-hiperglicemiant, dar nu induce singur hipoglicemia. La pacienţii care au primit simultan Glucobay în asociere cu sulfoniluree, metformin, insulină, valorile glucozei sanguine pot scădea la nivel hipoglicemic şi va fi necesară o scădere a dozelor de sulfoniluree, metformin sau insulină.

În cazuri individuale, poate să apară şocul hipoglicemic.

Dacă apare hipoglicemia acută, trebuie avut în vedere că sucroza este descompusă în fructoză şi glucoză mai lent în timpul tratamentului cu Glucobay; din acest motiv, sucroza este nepotrivită pentru o ameliorare rapidă a hipoglicemiei şi trebuie utilizată numai glucoza.

În cazuri individuale, Glucobay poate afecta biodisponibilitatea digoxinei, ceea ce poate necesita o ajustare a dozei de digoxină.

Datorită posibilei influenţe asupra acţiunii Glucobay, administrarea simultană a colestiraminei, a adsorbanţilor intestinali şi a enzimelor digestive trebuie să fie evitată.

Administrarea orală concomitentă de neomicină şi Glucobay poate duce la reduceri semnificative ale nivelului postprandial al glucozei din sânge şi la o creştere în frecvenţa şi severitatea efectelor adverse gastrointestinale.

În cazul în care simptomele sunt severe, poate fi avută în vedere o reducere temporară a dozei de Glucobay.

Glucobay nu trebuie administrat în timpul sarcinii, deoarece nu există informaţii din studiile clinice controlate privind utilizarea sa la femeile gravide.

După administrarea acarbozei marcată radioactiv la femele de şobolan care alăptează, o doză mică radioactivă a fost regăsită în lapte matern.

Cu toate acestea, deoarece posibilitatea efectului indus de medicament la sugari nu poate fi exclusă, prescrierea Glucobay în timpul alăptării nu este recomandată.

Nu există date disponibile privind afectarea capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje în timpul tratamentului cu Glucobay.

Frecvenţele reacţiilor adverse raportate cu Glucobay bazate pe studiile controlate cu placebo, sortate pe categorii de frecvenţă CIOMS III (studii controlate cu placebo în baza datelor din studiile clinice: Glucobay

N = 8595; placebo n = 7278; la data de: 10 Feb 2006) sunt prezentate în tabelul de mai jos.

În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

Frecvenţele sunt definite ca: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi < 1/100) şi rare (≥1/10000 şi < 1/1000).

Reacţiile adverse identificate numai în timpul supravegherii după punerea pe piaţă (până la data de: 31 Dec 2005), şi pentru care frecvenţa nu a putut fi estimată, sunt enumerate ca reacţii adverse cu “frecvenţă necunoscută”.

Clasa de Foarte Frecvente Mai puţin Rare Cu frecvenţă organe şi frecvente frecvente necunoscută sisteme

Tulburări ale Trombocitopeniesângelui şi sistemului limfatic

Tulburări ale Reacţii alergice sistemului (erupţii cutanate imunitar tranzitorii, eritem, exantem, urticarie)

Tulburări Edem vasculare

Tulburări Flatulenţă Diaree Greaţă Subileus/Ileus gastro- Dureri gastro- Vomă Pneumatoză intestinale intestinale şi Dispepsie chistică abdominale intestinală

Tulburări Creşterea Icter Hepatită hepatobiliare enzimelor hepatice

Afecţiuni Pustuloză cutanate şi ale exantematică ţesutului acută subcutanat generalizată

După punerea pe piaţă s-au raportat cazuri de tulburări hepatice, disfuncţie hepatică şi leziuni hepatice.

Cazuri individuale de hepatită fulminantă cu evoluţie letală au fost raportate în special din Japonia.

În cazul în care nu este urmată dieta prescrisă la pacienţii cu diabet zaharat, efectele adverse intestinale se pot intensifica. În cazul în care, se dezvoltă simptome puternic supărătoare în ciuda aderării la dieta prescrisă pacienţilor cu diabet zaharat, trebuie să fie consultat medicul şi doza redusă temporar sau permanent.

La pacienţii care primesc zilnic doza recomandată de Glucobay de 150 - 300 mg/zi, au fost observate rar modificări anormale ale funcţiei hepatice relevante clinic (de trei ori peste limita superioară a valorilor normale). Valorile anormale pot fi trecătoare în timpul tratamentului în desfăşurare cu Glucobay (vezi pct. 4.4 ”Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare”).

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a

Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

Atunci când Glucobay se administrează cu băuturi şi/sau alimente conţinând carbohidraţi (polizaharide, oligozaharide sau dizaharide), supradozajul poate duce la meteorism, flatulenţă şi diaree. În cazul în care

Glucobay este administrat în supradoză independent de alimentaţie, nu trebuie anticipate simptome intestinale excesive.

În cazurile de supradozaj, pacientul nu trebuie să consume băuturi sau alimente conţinând carbohidraţi în următoarele 4-6 ore.

Grupa farmacoterapeutică: Inhibitori ai alfaglucozidazei, codul ATC: A10BF01

Substanţa activă din Glucobay este acarboza, o pseudotetrazaharidă de origine microbiană.

Glucobay poate fi utilizat pentru tratamentul diabetului zaharat insulino-dependent (TDID) şi tratamentul diabetului zaharat non-insulino-dependent (TDNID).

La toate speciile testate, acarboza îşi exercită activitatea în tractul intestinal.

Acţiunea acarbozei se bazează pe inhibarea enzimelor intestinale (alfa glucozidaze) implicate în degradarea dizaharidelor, oligozaharidelor şi polizaharidelor.

Această acţiune conduce la o întârziere dependentă de doză, a digestiei acestor carbohidraţi.

Cel mai important, glucoza derivată din carbohidraţi este eliberată şi condusă mai lent în sânge.

În acest mod, acarboza întârzie şi reduce creşterea postprandială a glucozei sanguine.

Ca rezultat al efectului de echilibrare a aportului de glucoză din intestin, fluctuaţiile glucozei sanguine se reduc de-a lungul zilei, iar valorile medii ale glucozei sanguine scad.

Acarboza reduce concentraţiile anormal de mari ale hemoglobinei glicozilate.

Absorbţie şi bioechivalenţă

Farmacocinetica acarbozei a fost investigată după administrarea orală a substanţei radiomarcate (200 mg) la voluntari sănătoşi.

Datorită faptului că în medie 35% din radioactivitatea totală (suma substanţei inhibitoare şi a oricăror produşi de degradare) a fost excretată prin rinichi în 96 ore, se poate considera că gradul de absorbţie este cel puţin la acest nivel de valori.

Concentraţia plasmatică a radioactivităţii totale are două vârfuri. Primul vârf, cu o medie a concentraţiei de acarboză echivalentă cu 52,2 ± 15,7 µg/l după 1,1 ± 0,3 ore, este în concordanţă cu datele corespunzătoare pentru cursul concentraţiei substanţei inhibitoare (49,5 ± 26,9 µg/l după 2,1 ± 1,6 ore). Al doilea vârf are o medie de 586,3 ± 282,7 µg/l şi este atins după 20,7 ± 5,2 ore. În contrast cu radioactivitatea totală, concentraţiile maxime plasmatice ale substanţei inhibitorii sunt mai mici cu un factor de 10-20. Cel de al doilea vârf maxim, apare la aproximativ 14-24 ore şi se consideră că este datorat absorbţiei produşilor de degradare bacteriană din părţile mai profunde ale intestinului.

Biodisponibilitatea este de numai 1-2%. Acest procent extrem de redus al disponibilităţii sistemice al substanţei inhibitorii este de dorit, deoarece acarboza acţionează doar la nivel local în intestin. Astfel, această biodisponibilitate scăzută nu are nicio relevanţă pentru efectul terapeutic.

Un volum relativ de distribuţie de 0,32 l/kg a fost calculat la voluntarii sănătoşi din analiza evoluţiei concentraţiei plasmatice (dozare intravenoasă: 0,4 mg/kg corp).

Timpul de înjumătăţire prin eliminare a substanţei inhibitorii este între 3,7 ± 2,7 ore în timpul fazei de distribuţie şi de 9,6 ± 4,4 ore pentru faza de eliminare.

Proporţia substanţei inhibitorii excretate în urină a fost 1,7% din doza administrată. 51% din componenta activă a fost eliminată în interval de 96 ore prin fecale.

Studiile de toxicitate acută după administrarea orală şi intravenoasă a acarbozei au fost realizate la şoarece, şobolan şi câine. Rezultatele studiilor de toxicitate acută sunt rezumate în tabelul de mai jos:

Specii Sex Calea de DL50UIS/kg(3 Interval de încredere p<0,05 administrare

Şoarece m(1) per os > 1000000

Şoarece m i.v. > 500000

Şobolan m per os > 1000000

Şobolan m i.v. 478000 (421000-546000)

Şobolan f(2) i.v. 359000 (286000-423000)

Câine m şi f per os > 650000

Câine m şi f i.v. > 250000 (1) Masculi (2) Femele (3) 65000 UIS corespund la aprox. 1 g de produs (UIS = unităţi inhibitoare de zaharoză)

Pe baza acestor rezultate, acarboza poate fi descrisă ca ne-toxică după doze orale unice; chiar după doze de 10 g/kg şi DL50. Mai mult, nu au fost observate simptome de intoxicaţie la niciuna din speciile testate la intervalul investigat de dozaj.

Substanţa este de asemenea practic ne-toxică după administrare i.v.

Toxicitate subcronică

S-au realizat studii de toleranţă la şobolan şi câine pe perioade de 3 luni. La şobolan acarboza a fost investigată în doze de 50-450 mg/kg p.o. Toţi parametrii hematologici şi clinico-chimici au rămas neschimbaţi comparativ cu grupul de control căruia nu i s-a administrat acarboză. Investigaţiile subsecvente histo-patologice nu au evidenţiat nicio toxicitate la nicio doză.

S-au investigat doze de 50-450 mg/kg p.o. la câini. Comparativ cu grupul de control care nu a primit acarboză, modificările datorate substanţei test au fost demonstrate prin măsurarea greutăţii animalelor, activităţii alfa amilazei în plasmă şi a concentraţiei ureei sanguine. La toate dozele greutatea corporală a fost influenţată prin aceea că atunci când a fost administrată constant o cantitate de 350 g hrană/zi, valorile medii de grup au scăzut distinct în timpul primelor 4 săptămâni ale studiului. Când cantitatea de hrană a fost crescută la 500 g/zi în săptămâna a 5-a a studiului, animalele au avut aceeaşi greutate.

Aceste modificări de greutate induse de acarboză în cantităţi depăşind doza terapeutică trebuie să fie privite ca o expresie a activităţii farmacodinamice crescute a substanţei test datorate unui dezechilibru izocaloric al hranei (pierderea glucidelor), nereprezentând un efect toxic.

Creşterea uşoară a concentraţiei ureei trebuie considerată ca un rezultat indirect al tratamentului, o situaţie catabolic metabolică rezultând o scădere în greutate. Activitatea scăzută alfa amilazică poate fi, de asemenea, interpretată ca un semn al unui efect farmacodinamic crescut.

S-au realizat studii la şobolan, câine şi hamster, cu durate ale tratamentului de 24 luni, 12 luni, respectiv 80 săptămâni. Adiţional elucidării unei posibile toxicităţi determinate de administrarea cronică, studiile efectuate la şobolan şi hamster au fost destinate evidenţierii posibilelor efecte carcinogenice.

Sunt disponibile câteva studii despre carcinogenicitate.

Şobolani Sprague-Dawley au primit până la 4500 ppm (ppm = părţi per million) acarboză în hrană timp de 24-26 luni. Administrarea acarbozei în hrană a determinat o malnutriţie considerabilă la animale. În aceste condiţii de studiu, s-a descoperit că tumorile parenchimului renal (adenom, carcinom hipernefroid) sunt dependente de doză comparativ cu grupul de control, în timp ce rata totală a tumorilor a scăzut (în deosebi rata tumorilor dependente de hormoni).

Pentru prevenirea malnutriţiei, în decursul studiilor subsecvenţiale animalele au primit glucoză de substituţie.

La o doză de 4500 ppm acarboză plus glucoză de substituţie, greutatea corporală a fost cu 10% mai scăzută decât în grupul de control. Nu s-a observat o incidenţă crescută a tumorilor renale.

Când studiul a fost repetat fără substituţia glucozei timp de 26 luni, a fost observată o creştere a tumorilor benigne a celulelor Leydig din testicule. La toate grupurile care au primit substituţie de glucoză, valorile glucozei au crescut (câteodată la nivel patologic) (diabet zaharat alimentar la administrarea unor cantităţi mari de glucoză).

La administrarea acarbozei prin sondă gastrică greutatea corporală a fost în limitele de control şi prin acest studiu, s-a evitat activitatea farmacodinamică crescută. Rata tumorigenă a fost normală.

Şobolani Wistar au primit 0-4500 ppm acarboză timp de 30 luni în hrană sau prin sondă gastrică.

Administrarea acarbozei în hrană nu a condus la nicio scădere pronunţată în greutate. De la 500 ppm acarboză, cecumul s-a lărgit. Rata tumorigenă a grupului a scăzut şi nu s-a evidenţiat o incidenţă crescută a tumorilor.

Hamsterii au primit între 0-4000 ppm acarboză în hrană timp de 80 săptămâni, cu sau fără substituţie de glucoză. Concentraţii crescute de glucoză sanguină s-au observat la animalele din grupul ce a primit doza cea mai mare. Incidenţa tumorigenă nu a fost ridicată.

Ppm - unitate de măsură a concentraţiei (2 ppm : 2 mg/kg : 2 părţi per million)

S-au realizat investigaţii ale efectelor teratogene pe şobolani şi iepuri, folosind doze de 0, 30, 120 şi 480 mg/kg p.o. la ambele specii. La şobolan tratamentul a fost administrat din a 6-a până în a 15-a zi de gestaţie, iar la iepure din a 6-a până în a 18-a zi de gestaţie.

Nu s-au evidenţiat efecte teratogene ale acarbozei la nicio specie la valorile dozelor folosite în test.

Nu s-a observat o afectare a fertilităţii la şobolanii masculi sau femele până la doza de 540 mg/kg şi zi.

Administrarea a maxim 540 mg/kg/ zi în timpul dezvoltării fetale şi a perioadei de alăptare la şobolan nu a avut efect asupra procesului naşterii sau puilor. Nu sunt disponibile date despre utilizarea acarbozei în timpul sarcinii şi a perioadei de alăptare la om.

Potrivit unui număr de studii de mutagenicitate, nu există evidenţe a vreunei acţiuni genotoxice a acarbozei.

Celuloză microcristalină

Acid silicic coloidal anhidru

Stearat de magneziu

Amidon din porumb

Nu este cazul.

3 ani

A se păstra la temperaturi sub 30°C.

Păstrarea la o temperatură ṣi umiditate relativă mai mare pot determina modificări de culoare a comprimatele neambalate. Prin urmare comprimatele se vor scoate din blister imediat înainte de utilizare.

Cutie cu 2 blistere PP/Al a câte 15 comprimate

Cutie cu 8 blistere PP/Al a câte 15 comprimate

Fără cerinţe speciale.

BAYER AG

Kaiser-Wilhelm-Allee 1, 51373 Leverkusen, Germania

8672/2016/01-02

Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Februarie 2016

Iulie, 2017

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro .