GLOPTIC 20mg / 5mg / ml picături oftalmice soluție prospect medicament

Gloptic 20 mg/5 mg/ml picături oftalmice, soluţie

Fiecare ml conţine dorzolamidă 20 mg (sub formă de clorhidrat de dorzolamidă) şi timolol 5 mg (sub formă de maleat de timolol).

Fiecare ml de picături oftalmice, soluţie conţine clorură de benzalconiu 0,15 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Picături oftalmice, soluţie.

Soluţie apoasă, incoloră, limpede, uşor vâscoasă cu un pH între 5,4 și 5,8 și osmolaritate de 242-323 mOsmol/kg.

Gloptic este indicat în tratamentul presiunii intra-oculare crescute, la pacienţii cu glaucom cu unghi deschis sau glaucom pseudoexfoliativ, atunci când monoterapia cu beta-blocante topice nu este suficientă.

Doza este de o picătură de Gloptic de două ori pe zi, administrată în sacul conjunctival al ochiului(lor) afectat(ţi).

Dacă este utilizat mai mult de un medicament oftalmic topic, diferitele medicamente trebuie administrate la intervale de cel puţin zece minute.

În cazul în care se foloseşte ocluzie nazolacrimală sau se închid pleoapele pentru 2 minute, absorbţia sistemică este redusă. Aceasta poate determina scăderea reacţiilor adverse şi creşterea activităţii locale.

Nu s-a stabilit eficacitatea în cazul administrării la copii şi adolescenţi.

Nu s-a stabilit siguranţa în cazul administrării medicamentului la pacienţii pediatrici cu vârsta mai mică de doi ani. (Pentru informaţii referitoare la siguranţa la copiii cu vârsta cuprinsă între 2 şi < 6 ani, vezi pct. 5.1).

Pentru administrare oftalmică.

Pacienţii trebuie instruiţi să se spele pe mâini înainte de utilizarea medicamentului şi să evite ca vârful picurătorului să vină în contact cu ochii sau cu zonele din jurul ochilor. Pentru a se asigura administrarea unei doze corecte, vârful picurătorului nu trebuie lărgit.

De asemenea, pacienţii trebuie informaţi asupra riscului că soluţiile oculare manipulate incorect pot să fie contaminate cu bacterii cunoscute că provoacă infecţii oculare. Utilizarea soluţiilor oculare contaminate poate să determine afecţiuni grave ale ochiului şi pierderea ulterioară a vederii.

Pacienţii trebuie informaţi despre modul corect de manipulare a flaconului oftalmic de Gloptic.

Instrucţiuni de utilizare: 1. Înainte de utilizarea pentru prima oară a medicamentului, se verifică dacă sigiliul de pe gâtul flaconului este intact. Un spaţiu liber între flacon şi capac este normal la un flacon sigilat. 2. Capacul flaconului trebuie scos. 3. Pacientul trebuie să încline capul pe spate şi să tragă uşor de pleoapa inferioară până la formarea unui buzunar între pleoapă şi ochi. 4. Flaconul se întoarce şi se presează uşor până când se eliberează o singură picătură în ochi.

OCHIUL SAU PLEOAPELE NU TREBUIE ATINSE CU VÂRFUL PICURĂTORULUI. 5. Paşii 3 şi 4 trebuie repetaţi şi la celălalt ochi, dacă este necesar. 6. Capacul se pune la loc şi flaconul trebuie închis imediat după utilizare.

Gloptic este contraindicat la pacienţii cu:

* hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1

* boli reactive ale căilor respiratorii, inclusiv astm bronşic sau antecedente de astm bronşic sau boli pulmonare obstructive cronice severe

* bradicardie sinusală, boală de nod sinusal, bloc sino-atrial, bloc atrio-ventricular de gradul doi sau trei necontrolat cu pace-maker, insuficienţă cardiacă simptomatică, şoc cardiogen

* insuficienţă renală severă (clerance-ul creatininei < 30 ml/minut) sau acidoză hipercloremică

Cele de mai sus se referă la substanţele din compoziţia medicamentului şi nu sunt specifice pentru combinaţia lor.

Reacţii cardiovasculare/respiratorii

Ca şi alte medicamente topice oftalmice, dorzolamidă/timolol este absorbit sistemic. Datorită componentei beta-adrenergice, timolol pot apărea aceleaşi tipuri de reacţii adverse cardiovasculare, pulmonare şi altele observate la administrarea sistemică a beta-blocantelor adrenergice. Incidenţa reacţiilor adverse sistemice după administrare topică oftalmică este mai mică decât pentru administrarea sistemică. Pentru a reduce absorbţia sistemică, vezi pct. 4.2.

Afecţiuni cardiace:

La pacienţii cu afecţiuni cardiovasculare (de exemplu boală cardiacă coronariană, angină

Prinzmetal şi insuficienţă cardiacă) şi hipotensiune arterială, terapia cu beta-blocante trebuie evaluată cu atenţie şi tratamentul cu alte substanţe active trebuie luat în considerare. Pacienţii cu afecţiuni cardiace vor fi urmăriţi pentru apariţia semnelor de decompensare a acestor afecţiuni şi a reacţiilor adverse.

Din cauza efectului de scădere a timpului de conducere, beta-blocantele trebuie să fie administrate cu precauţie pacienţilor cu bloc cardiac de grad I.

Afecţiuni vasculare:

Pacienţii cu tulburări/afecţiuni severe ale circulaţiei periferice (de exemplu forme severe de

Boală sau de Sindrom Raynaud ) trebuie trataţi cu precauţie.

Afecţiuni respiratorii:

Reacţiile respiratorii, inclusiv decesul provocat de bronhospasm la pacienţii astmatici au fost raportate după administrarea unor beta-blocante oftalmice.

Gloptic trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu boală pulmonară obstructivă cronică (BPOC) şi doar dacă beneficiul potenţial depăşeşte riscul potenţial.

Administrarea dorzolamidă/timolol nu a fost studiată la pacienţii cu insuficienţă hepatică şi, de aceea, trebuie utilizată cu precauţie la aceşti pacienţi.

Reacţii imunologice şi de hipersensibilitate

Ca şi în cazul altor medicamente topice oftalmice, acest medicament poate fi absorbit sistemic.

Substanţa dorzolamidă este o sulfonamidă. De aceea, aceleaşi tipuri de reacţii adverse observate în cazul administrării sistemice a sulfonamidelor pot să apară şi în cazul administrării topice, inclusiv reacţii severe cum sunt sindromul Stevens-Johnson şi necroliză epidermică toxică. Dacă apar semne ale reacţiilor adverse grave sau ale reacţiilor de hipersensibilitate, trebuie întreruptă utilizarea acestui medicament.

La administrarea dorzolamidă/timolol s-a observat apariţia reacţiilor adverse locale oculare similare celor observate în cazul utilizării picăturilor oftalmice de hidroclorură de dorzolamidă.

Dacă apar astfel de reacţii, trebuie luată în considerare întreruperea administrării de Gloptic.

În timp ce utilizează beta-blocante, pacienţii cu antecedente de atopie sau antecedente ale unei reacţii anafilactice severe la diverşi alergeni pot să fie mai reactivi la stimularea repetată cu astfel de alergeni şi pot să nu prezinte răspuns terapeutic la administrarea dozelor uzuale de adrenalină utilizate în tratamentul reacţiilor anafilactice.

Nu se recomandă administrarea concomitentă a următoarelor medicamente:

- dorzolamidă şi inhibitori ai anhidrazei carbonice cu administrare orală

- medicamente blocante beta-adrenergice cu administrare locală.

Alţi agenţi beta-blocanţi:

Efectul asupra presiunii intraoculare sau efectele cunoscute ale beta-blocării sistemice pot fi potenţate în cazul în care timololul este administrat pacienţilor care primesc deja un medicament beta-blocant sistemic. Răspunsul acestor pacienţi trebuie observat cu atenţie. Nu este recomandată utilizarea a două medicamente beta-blocante topice (vezi pct. 4.5).

Ca şi în cazul utilizării beta-blocantelor sistemice, dacă este necesară întreruperea administrării oftalmice a timololului la pacienţii cu boală cardiacă coronariană, tratamentul trebuie întrerupt treptat.

Efecte suplimentare ale blocării receptorilor beta-adrenergici

Hipoglicemie/diabet:

Beta-blocantele trebuie administrate cu precauţie la pacienţii predispuşi la hipoglicemie spontană sau la pacienţii cu diabet zaharat instabil, deoarece beta-blocantele pot masca semnele şi simptomele de hipoglicemie acută.

Beta-blocantele pot masca ssemnele hipertiroidiei. Întreruperea bruscă a tratamentului cu beta-blocante poate precipita agravarea simptomelor.

Afecţiuni corneene:

Medicamentele oftalmice blocante beta-adrenergice pot induce scăderea secreţiei umorii apoase.

Pacienţii cu afecţiuni corneene trebuie trataţi cu prudenţă.

Anestezia din timpul procedurilor chirurgicale:

Medicamentele oftalmice blocante beta-adrenergice pot bloca efectele sistemice ale agoniştilor beta-adrenergici de exemplu ale adrenalinei. Medicii anestezişti trebuie informaţi dacă pacienţii se află sub tratament cu timolol.

Tratamentul cu beta-blocante poate agrava simptomele miasteniei gravis.

Efecte suplimentare ale inhibării anhidrazei carbonice

Tratamentul cu inhibitori ai anhidrazei carbonice cu administrare orală a fost asociat cu urolitiază, ca rezultat al tulburărilor echilibrului acido-bazic, mai ales la pacienţii cu antecedente de calculi renali. Deşi nu s-au observat tulburări ale echilibrului acido-bazic în cazul utilizării de dorzolamidă/timolol, urolitiaza s-a raportat rar. Deoarece Gloptic conţine un inhibitor al anhidrazei carbonice care este absorbit sistemic, pacienţii cu antecedente de calculi renali pot avea un risc crescut de apariţie a urolitiazei în timpul utilizării Gloptic.

Abordarea terapeutică a pacienţilor cu formă acută a glaucomului cu unghi închis necesită intervenţii terapeutice suplimentare pe lângă administrarea medicamentelor oftalmice hipotensive. Nu s-a studiat administrarea de dorzolamidă/timolol la pacienţii cu formă acută a glaucomului cu unghi închis.

La pacienţii cu defecte corneene cronice preexistente şi/sau antecedente de intervenţii chirurgicale intraoculare, s-au raportat edem cornean şi decompensare corneană ireversibilă în cazul utilizării dorzolamidei. Pacienţii cu un număr mic de celule endoteliale prezintă un risc crescut de apariţie a edemului cornean. Medicamentele cu administrare locală care conţin dorzolamidă trebuie utilizate cu precauţie la astfel de pacienţi.

Dezlipirea coroidiană

După efectuarea procedurilor de filtrare în cazul administrării de tratamente de suprimare a producerii umorii apoase (de exemplu timolol, acetazolamidă), s-a raportat dezlipire coroidiană.

Ca şi în cazul utilizării altor medicamente antiglaucomatoase, s-a raportat la unii pacienţi diminuarea responsivităţii la maleatul de timolol administrat oftalmic, în cazul tratamentului îndelungat. Cu toate acestea, în studiile clinice în care 164 de pacienţi au fost monitorizaţi timp de cel puţin trei ani, nu s-au observat diferenţe semnificative între valorile medii ale presiunii intraoculare după stabilizarea iniţială a acestora.

Utilizarea lentilelor de contact

Gloptic conţine clorură de benzalconiu, cu rol de conservant, care poate determina iritaţie oculară. Despre clorura de benzalconiu se ştie că determină decolorarea lentilelor de contact moi.

Lentilele de contact trebuie îndepărtate înainte de administrarea medicamentului şi trebuie aşteptat cel puţin 15 minute înaintea reaplicării lor.

Vezi pct. 5.1.

Nu s-au efectuat studii specifice cu dorzolamidă/timolol privind interacţiunile.

În studiile clinice, dorzolamidă/timolol s-a utilizat concomitent cu următoarele medicamente cu administrare sistemică, fără a se evidenţia semne ale interacţiunilor cu efecte adverse: inhibitori ai ECA, blocante ale canalelor de calciu, diuretice, antiinflamatoare nesteroidiene inclusiv acid acetilsalicilic şi hormoni (de exemplu estrogeni, insulină, tiroxină).

Există un risc de apariţie a efectelor aditive ducând la hipotensiune arterială şi/sau bradicardiei accentuate în cazul administrării soluţiei oftalmice beta-blocanteconcomitent cu blocante ale canalelor de calciu cu administrare orală, medicamente care scad depozitele de catecolamine sau medicamente blocante beta-adrenergice, antiaritmice (inclusiv amiodaronă), glicozide digitale, parasimpatomimetice, guabethidină.

S-a raportat potenţarea blocadei beta-adrenergice sistemice (de exemplu scăderea frecvenţei cardiace, depresia) în timpul tratamentului asociat cu inhibitori ai izoenzimei CYP2D6 (de exemplu chinidină, fluoxetină, paroxetină) şi timolol.

Dorzolamida din componenţa Gloptic este un inhibitor al anhidrazei carbonice şi, deşi este administrată topic, este absorbită sistemic. În studiile clinice, utilizarea soluţiei oftalmice care conţine clorhidrat de dorzolamidă nu s-a asociat cu tulburări ale echilibrului acido-bazic. Cu toate acestea, s-au raportat aceste tulburări în cazul administrării orale a inhibitorilor anhidrazei carbonice şi, în unele cazuri, aceştia au determinat interacţiuni medicamentoase (de exemplu toxicitate asociată tratamentului cu doze mari de salicilaţi). De aceea, riscul de apariţie a unor astfel de interacţiuni medicamentoase trebuie luat în considerare în cazul pacienţilor care utilizează Gloptic.

Deşi dorzolamidă/timolol administrat în monoterapie are un efect uşor sau nu are niciun efect asupra dimensiunii pupilei, ocazional s-a raportat midriază ca rezultat al utilizării oftalmice concomitente a beta-blocantelor şi adrenalinei (epinefrinei).

Beta-blocantele pot accentua efectul hipoglicemiant al medicamentelor antidiabetice.

Medicamentele blocante beta-adrenergice cu administrare orală pot determina exacerbarea hipertensiunii arteriale de rebound ce poate urma întreruperii clonidinei.

Gloptic nu trebuie utilizat în timpul sarcinii.

Dorzolamidă

Nu sunt disponibile date clinice adecvate privind sarcinile expuse. La puii femelelor de iepure cărora li s-au administrat doze maternotoxice de dorzolamidă, s-au observat efecte teratogene (vezi pct. 5.3.).

Nu există date adecvate pentru utilizarea de timolol la femeile gravide. Timololul nu trebuie utilizat în timpul sarcinii, decât dacă este absolut necesar. Pentru a reduce absorbţia sistemică, vezi pct. 4.2.

Studiile epidemiologice nu au evidenţiat efetecte malformative, dar au arătat un risc de retard al creşterii intrauterine când beta-blocantele sunt administrate pe cale orală. În plus, semnele şi simptomele beta-blocării (de exemplu bradicardia, hipotensiunea arterială, insuficienţa respiratorie şi hipoglicemia) au fost observate la nou-născuţi când beta-blocantele au fost administrate până la naştere. Dacă se administrează Gloptic până la naştere, nou-născutul trebuie să fie monitorizat atent în primele zile de viaţă.

Nu se ştie dacă dorzolamida este eliminată în laptele uman. La puii de şobolan alăptaţi de către femelele cărora li s-a administrat dorzolamidă, s-a observat diminuarea creşterii în greutate. Beta-blocantele sunt excretate în laptele matern. Cu toate acestea, la dozele terapeutice de timolol din picăturile oftalmice este puţin probabil ca să fie prezente în laptele matern cantităţi suficiete ca să producă simptome clinice de betoblocare la sugar. Pentru a reduce absorbţia sistemică, vezi pct. 4.2.

În cazul în care tratamentul cu Gloptic este necesar, alăptarea nu este recomandată.

Nu s-au făcut studii privind efectele asupra capacităţii de a conduce maşini şi de a folosi utilaje.

Reacţii adverse posibile cum ar fi vederea înceţoşată pot afecta capacitatea unor pacienţi de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Nu s-au observat în studiile clinice reacţii adverse specifice administrării combinaţiei de dorzolamidă/timolol; reacţiile adverse observate s-au limitat la acelea care au fost raportate anterior în cazul utilizării clorhidratului de dorzolamidă şi/sau maleatului de timolol. În general, reacţiile adverse frecvente au fost uşoare şi nu au determinat întreruperea tratamentului.

În timpul studiilor clinice, 1035 de pacienţi au fost trataţi cu dorzolamidă/timolol. Aproximativ 2,4% din totalul pacienţilor au întrerupt terapia cu dorzolamidă/timolol din cauza reacţiilor adverse locale oculare, iar aproximativ 1,2% din totalul pacienţilor au întrerupt tratamentul din cauza reacţiilor adverse locale care sugerau apariţia unei reacţii alergice sau a unei hipersensibilităţi (cum ar fi inflamaţie a pleoapei şi conjunctivită).

Ca şi în cazul altor medicamente pentru utilizare topică oftalmică, dorzolamidă/timolol este absorbit în circulaţia sistemică. Aceasta poate determina reacţii adverse similare cu cele observate la beta-blocantele sistemice. Incidenţa reacţiilor adverse sistemice după administrare topică oftalmică este mai mică decât pentru administrarea sistemică. Reacţiile adverse listate includ reacţii observate pentru clasa de beta-blocante oftalmice.

Următoarele reacţii adverse s-au raportat în cazul utilizării dorzolamidă/timolol sau a uneia dintre substanţele active din componenţa sa, fie în timpul studiilor clinice, fie după punerea pe piaţă a medicamentului:

[Foarte frecvente: (≥1/10), frecvente: (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente: (≥1/1000 şi <1/100), rare: (≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000) şi cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)].

Rare: semne şi simptome de reacţii alergice sistemice, inclusiv angioedem, urticarie, prurit, erupţie cutanată tranzitorie, anafilaxie

Rare:semne şi simptome de reacţii alergice sistemice, incluzând angioedem, urticarie, erupţie cutanată tranzitorie localizată şi generalizată, reacţii anafilactice, lupus eritematos sistemic.

Cu frecvenţă necunoscută**:prurit

Cu frecvenţă necunoscută**: hipoglicemie

Mai puţin frecvente: depresie*

Rare: insomnie*, coşmaruri*, pierderi de memorie

Foarte frecvente: disgeuzie

Frecvente: cefalee*

Rare: ameţeală*, parestezii*

Frecvente: cefalee*

Mai puţin frecvente: ameţeală*, depresie*, sincopă*

Rare: parestezii*, agravare a semnelor şi simptomelor miasteniei gravis, , accident vascular cerebral*, ischemie cerebrală

Cu frecvenţă necunoscută**: disgeuzie

Dorzolamide/Timolol soluţie oftalmică

Foarte frecvente: senzaţie de arsură sau înţepătură

Frecvente: hiperemie conjunctivală, vedere înceţoşată, eroziune corneană, prurit ocular, lăcrimare

Cu frecvenţă necunoscută: senzaţie de corp străin în ochi

Frecvente: inflamaţie palpebrală*, iritaţie palpebrală*

Mai puţin frecvente: iridociclită*

Rare: iritaţii inclusiv eritem*, durere*, formarea de cruste palpebrale*, miopie tranzitorie (care se remite după întreruperea tratamentului), edem cornean*, hipotonie oculară*, dezlipire coroidiană (după intervenţiile chirurgicale de filtrare)*

Cu frecvenţă necunoscută: senzaţie de corp străin în ochi

Frecvente: semne şi simptome ale iritaţiei oculare (de exemplu arsur, înţepături, mâncărime, lăcrimare, roşeaţă), inclusiv blefarită*, keratită*, diminuarea sensibilităţii corneene şi xeroftalmie*

Mai puţin frecvente: tulburări vizuale inclusiv tulburări de refracţie (din cauza întreruperii tratamentului miotic în unele cazuri)*

Rare: ptoză, diplopie, dezlipire coroidiană după intervenţiile chirurgicale de filtrare (vezi pct. 4.4.)*

Cu frecvenţă necunoscută**: mâncărime, lăcrimare, roşeaţă, vedere înceţoşată, eroziune corneană

Rare: tinitus*

Mai puţin frecvente: bradicardie*,

Rare: durere toracică*, palpitaţii*, edem*, aritmii*, insuficienţă cardiacă congestivă*, stop cardiac* ,

Cu frecvenţă necunoscută**: bloc atrioventricular, insuficiență cardiacă

Rare: hipotensiune arterială, claudicaţie, fenomen Raynaud*, mâini şi picioare reci*

Dorzolamide/Timolol soluţie oftalmică

Frecvente: sinuzită

Rare: scurtarea respiraţiei, insuficienţă respiratorie, rinită, bronhospasm rar

Rare: epistaxis*

Cu frecvenţă necunoscută: dispnee

Mai puţin frecvente: dispnee*

Rare: bronhospasm (predominant la pacienţi cu boală bronhospastică preexistentă)*, insuficienţă respiratorie, tuse*

Frecvente: greaţă*

Rare: iritaţie faringiană, xerostomie*

Mai puţin frecvente: greaţă*, dispepsie*

Rare: diaree, xerostomie*

Cu frecvenţă necunoscută **: durere abdominală, vărsături

Dorzolamide/Timolol soluţie oftalmică

Rare: dermatită de contact, sindrom Stevens-Johnson, necroliză epidermică toxică

Rare: erupţie cutanată tranzitorie*

Rare: alopecie*, erupţie cutanată psoriaziformă sau exacerbare a psoriazisului*

Cu frecvenţă necunoscută **:erupţie cutanată tranzitorie

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conectiv:

Cu frecvenţă necunoscută **:mialgie

Dorzolamide/Timolol soluţie oftalmică

Mai puţin frecvente: urolitiază

Rare: boală Peyronie*, scăderea libidoului

Cu frecvenţă necunoscută **::disfuncţie sexuală

Dorzolamide/Timolol soluţie oftalmică

Rare: semne şi simptome de reacţii alergice sistemice, inclusiv angioedem, urticarie, prurit, erupţie cutanată tranzitorie, anafilaxie, rareori bronhospasm

Frecvente: astenie/fatigabilitate*

Mai puţin frecvente: astenie/fatigabilitate*

*Aceste reacţii adverse au fost, de asemenea, observate în cazul utilizării dorzolamide/timolol, conform experienţei dobândite după punerea pe piaţă a medicamentului.

**Reacţii adverse suplimentare au fost observate în cazul administrării oftalmice a blocantelor beta-adrenergice şi este posibil să apară şi în cazul administrării de Gloptic.

Rezultate de laborator

În studiile clinice, administrarea de dorzolamide/timolol nu s-a asociat cu modificări semnificative clinic ale concentraţiilor plasmatice ale electroliţilor.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată direct la:

Agenţia Naţională a Medicamentelor şi a Dispozitivelor Medicale

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucureşti 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro.

La om, nu sunt disponibile date referitoare la supradozajul prin ingestie accidentală sau intenţionată a dorzolamidă/timolol.

Au existat raportări de supradozaj din neatenţie cu soluţie oftalmică ce conţine maleat de timolol, care a determinat efecte sistemice similare celor observate în cazul utilizării sistemice a blocantelor beta-adrenergice, cum ar fi: ameţeli, cefalee, dispnee, bradicardie, bronhospasm şi stop cardiac. Cele mai frecvente semne şi simptome care pot să apară în cazul supradozajului cu dorzolamidă sunt: dezechilibre electrolitice, apariţia unei stări de acidoză şi, posibil, efecte la nivelul sistemului nervos central.

La om, sunt disponibile foarte puţine informaţii referitoare la supradozajul produs prin ingestie accidentală sau intenţionată a clorhidratului de dorzolamidă. În cazul ingestiei, s-a raportat apariţia somnolenţei. În cazul administrării locale, s-au raportat următoarele: greaţă, ameţeli, cefalee, fatigabilitate, vise anormale şi disfagie.

Tratamentul trebuie să fie simptomatic şi de susţinere. Trebuie monitorizate valorile concentraţiilor plasmatice ale electroliţilor (îndeosebi cea a potasiului) şi ale pH-ului sângelui.

Studiile au evidenţiat că timololul nu este uşor dializabil.

Grupa farmacoterapeutică: antiglaucomatoase şi miotice, agenţi beta-blocanţi, codul ATC:

S01ED51

Gloptic conţine două substanţe active: clorhidratul de dorzolamidă şi maleatul de timolol. Fiecare dintre aceste două componente determină scăderea presiunii intraoculare crescute prin diminuarea secreţiei umorii apoase, dar realizează aceasta prin mecanisme de acţiune diferite.

La om, clorhidratul de dorzolamidă este un inhibitor potent al anhidrazei carbonice de tip II.

Inhibiţia anhidrazei carbonice la nivelul proceselor ciliare ale ochiului determină scăderea umorii apoase, probabil prin încetinirea formării ionilor de bicarbonat, cu reducerea ulterioară a transportului de sodiu şi fluid. Maleatul de timolol este un medicament blocant neselectiv al receptorilor beta-adrenergici. Mecanismul precis de acţiune al maleatului de timolol prin care determină scăderea presiunii intraoculare crescute nu este pe deplin stabilit în acest moment, deşi un studiu cu fluoresceină şi studii tonografice evidenţiază că acţiunea predominantă poate fi legată de reducerea formării umorii apoase. Cu toate acestea, în unele studii s-a observat, de asemenea, o uşoară creştere a facilitării umorii apoase. Asocierea celor două substanţe active are ca efect o reducere suplimentară a presiunii intraoculare comparativ cu efectul administrării fiecărei substanţe active în parte.

După administrarea locală, dorzolamidă/timolol reduce presiunea intraoculară crescută, asociată sau nu glaucomului. Presiunea intraoculară crescută este un factor major de risc implicat în patogeneza leziunilor nervului optic şi a limitării câmpului vizual din cauza glaucomului.

Dorzolamidă/timolol reduce presiunea intraoculară fără a determina reacţiile adverse frecvente apărute în cazul administrării mioticelor, cum ar fi nictalopia, spasmul de acomodare şi mioza.

Efecte clinice:

S-au efectuat studii clinice cu durata de până la 15 luni pentru a se compara efectul de reducere a

PIC al dorzolamidă/timolol picături oftalmice soluţie administrată de două ori pe zi (dimineaţa şi seara) faţă de cel al administrării în monoterapie şi în asociere a timololului 0,5% şi a dorzolamidei 2% la pacienţii cu glaucom sau hipertensiune oculară, în cazul cărora s-a considerat adecvată terapia asociată în cadrul studiilor. Această categorie a inclus atât pacienţi netrataţi cât şi pacienţi cu boală insuficient controlată în urma administrării de timolol în monoterapie.

Majoritatea acestor pacienţi a fost tratată cu un beta-blocant cu administrare locală în monoterapie înainte de a se înrola în cadrul studiului. Într-o analiză a studiilor combinate, efectul de reducere a PIC al dorzolamidă/timolol picături oftalmice soluţie administrată de două ori pe zi a fost mai mare decât cel al monoterapiei atât cu dorzolamidă 2% administrată de trei ori pe zi, cât şi cu timolol 0,5% administrat de două ori pe zi. Efectul de reducere a PIC al dorzolamidă/timolol picături oftalmice soluţie administrată de două ori pe zi a fost echivalent cu cel al terapiei asociate cu dorzolamidă administrată de două ori pe zi şi timolol administrat de două ori pe zi. Efectul de reducere a PIC al dorzolamidă/timolol picături oftalmice soluţie administrată de două ori pe zi a fost demonstrat prin măsurători la diferite momente pe parcursul zilei, iar acest efect s-a menţinut în cazul administrării îndelungate.

Copii si adolescenţi

S-a efectuat un studiu controlat cu durata de trei luni, având ca obiectiv principal documentarea siguranţei utilizării clorhidratului de dorzolamidă 2% soluţie oftalmică la copii cu vârste mai mici de 6 ani. În cadrul acestui studiu, la 30 de pacienţi cu vârste mai mici de şase ani şi mai mari sau egale cu doi ani, a căror PIC nu era controlată corespunzător prin monoterapie cu dorzolamidă sau timolol, s-a administrat dorzolamidă/timolol picături oftalmice soluţie într-o fază de studiu deschis. Nu s-a stabilit eficacitatea în cazul acelor pacienţi. La acest mic grup de pacienţi, administrarea de două ori pe zi a dorzolamidă/timolol a fost, în general, bine tolerată, 19 pacienţi terminând perioada de tratament, iar 11 pacienţi oprind tratamentul pentru intervenţii chirurgicale, schimbări de medicaţie sau din alte motive.

Clorhidratul de dorzolamidă:

Spre deosebire de administrarea orală a inhibitorilor anhidrazei carbonice, administrarea locală a clorhidratului de dorzolamidă oferă posibilitatea substanţei active să-şi exercite efectele direct la nivelul ochiului, în condiţiile administrării unor doze substanţial mai mici şi, prin urmare, cu o expunere sistemică mai scăzută. În studiile clinice, acest fapt a avut ca rezultat o scădere a PIC fără a asocia tulburări ale echilibrului acido-bazic sau modificări ale electroliţilor, caracteristice administrării orale a inhibitorilor de anhidrază carbonică.

Când este administrată local, dorzolamida ajunge în circulaţia sistemică. Pentru a evalua potenţialul de inhibare sistemică a anhidrazei carbonice după administrare locală, s-au determinat concentraţiile eritrocitară şi plasmatică ale substanţei active şi ale metaboliţilor săi şi inhibarea activităţii anhidrazei carbonice eritrocitare. În timpul administrării cronice, dorzolamida se acumulează în eritrocite ca rezultat al legării selective de AC-II în timp ce în plasmă se menţin concentraţii foarte mici ale formei libere a substanţei active . În urma metabolizării substanţei active, rezultă un singur metabolit N-desetil care inhibă AC-II mai puţin puternic decât forma nemodificată a substanţei active, dar inhibă, de asemenea, o iozoenzimă mai puţin activă (AC-I).

Metabolitul se acumulează, de asemenea, în eritrocite, unde se leagă în principal de AC-I.

Dorzolamida se leagă moderat de proteinele plasmatice (aproximativ 33%). Dorzolamida este excretată în principal în urină, sub formă nemodificată; de asemenea, metabolitul este excretat în urină. După încetarea administrării, dorzolamida este eliminată din eritrocite în mod non-liniar, rezultând iniţial o scădere rapidă a concentraţiei substanţei active urmată de o fază de eliminare mai lentă cu un timp de înjumătăţire de aproximativ patru luni.

În cazul în care dorzolamida se administrează oral pentru a simula expunerea sistemică maximă după administrarea oftalmică locală pe o perioadă îndelungată, starea de echilibru este atinsă în decurs de 13 săptămâni. La starea de echilibru, nu a existat practic o substanţă activă sau metabolit sub formă liberă în plasmă; inhibarea AC la nivel eritrocitar a fost mai slabă decât s-a anticipat ca fiind necesară pentru apariţia unui efect farmacologic asupra funcţiei renale sau respiratorii. Rezultate farmacocinetice similare s-au observat după administrarea locală cronică a clorhidratului de dorzolamidă. Cu toate acestea, unii pacienţi vârstnici cu insuficienţă renală (clearance al creatininei estimat la 30-60 ml/minut) au prezentat concentraţii eritrocitare mai mari ale metabolitului, dar nu s-au înregistrat modificări semnificative în ceea ce priveşte inhibarea anhidrazei carbonice şi nici reacţii adverse sistemice semnificative clinic care pot să fie atribuite acestei observaţii.

Maleatul de timolol:

Într-un studiu de evaluare a concentraţiei plasmatice a substanţei active la şase subiecţi, s-a determinat expunerea sistemică la timolol după administrarea locală de două ori pe zi a soluţiei oftalmice de maleat de timolol 0,5%. Valorile medii ale concentraţiei plasmatice maxime au fost de 0,46 ng/ml după administrarea de dimineaţă şi de 0,35 ng/ml după administrarea de după amiază.

Profilul de siguranţă al administrării oftalmice şi sistemice a ambelor substanţe active este bine stabilit.

Dorzolamidă

La iepure, în urma administrării unor doze maternotoxice de dorzolamidă asociate cu acidoza metabolică, s-au observat malformaţii ale corpurilor vertebrale.

Studiile la animale nu au demonstrat vreun efect teratogen.

Mai mult decât atât, nu s-au observat reacţii adverse oculare la animalele cărora li s-au administrat local soluţiile oftalmice de clorhidrat de dorzolamidă şi maleat de timolol sau în cazul administrării asociate a acestora. Studiile in vitro şi in vivo efectuate cu fiecare dintre substanţele active componente nu au evidenţiat un potenţial mutagen al acestora. De aceea, nu este de aşteptat să existe la om un risc semnificativ în ceea ce priveşte siguranţa de administrare a dozelor terapeutice de Gloptic.

Manitol

Hidroxietilceluloză

Citrat de sodiu

Hidroxid de sodiu

Clorură de benzalconiu

Apă pentru preparate injectabile

Nu este cazul.

2 ani

După prima deschidere: 28 de zile

Acest medicament nu necesită condiții speciale de temperatură de păstrare. A se păstra în ambalajul original pentru a se proteja de lumină şi umiditate.

Flacon oftalmic, din polietilenă de densitate medie, alb-opac, prevăzut cu picurător din PEJD sigilat, închis cu capac ce se înşurubează din PEȊD, şi inel de siguranţă, într-o cutie de carton.

Mărimi de ambalaj: 1, 3 sau 6 flacoane de 5 ml fiecare

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Fără cerinţe speciale.

Mylan Ireland Limited

Unit 35/36 Grange Parade,

Baldoyle Industrial Estate, Dublin 13

Irlanda

11318/2018/01-03

Data primei autorizări: Noiembrie 2011

Data ultimei reînnoiri a autorizației: Decembrie 2018

Martie 2019