GLEPARK 0.18mg comprimate prospect medicament

Glepark 0,18 mg comprimate

Glepark 0,7 mg comprimate

Glepark 0,18 mg comprimate conţine pramipexol bază 0,18 mg (sub formă de diclorhidrat de pramipexol monohidrat 0,25 mg).

Glepark 0,7 mg comprimate conţine pramipexol bază 0,7 mg (sub formă de diclorhidrat de pramipexol monohidrat 1,0 mg).

Dozele de pramipexol publicate în literatura de specialitate se referă la sarea de pramipexol.

De aceea, dozele vor fi exprimate atât sub formă de pramipexol bază cât şi de sare de pramipexol (între paranteze).

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Comprimat 0,18 mg: comprimate albe, ovale, plate, cu margini teşite, marcate pe o faţă cu 'PX” şi '1” de o parte şi de alta a liniei mediane şi având o linie mediană pe cealaltă faţă. Comprimatul poate fi divizat în două părţi egale. 0,7 mg: comprimate albe, ovale, plate, cu margini teşite, marcate pe o faţă cu 'PX” şi '3” de o parte şi de alta a liniei mediane şi având o linie mediană pe cealaltă faţă. Comprimatul poate fi divizat în două părţi egale.

Glepark este indicat la adulţi, pentru tratamentul semnelor şi simptomelor formei idiopatice a bolii

Parkinson, ca monoterapie (fără levodopa) sau în asociere cu levodopa, de exemplu pe tot parcursul bolii, până în stadiile avansate când eficacitatea tratamentului cu levodopa scade sau nu persistă şi devine fluctuantă (fluctuaţii de tip'on-off”),

Glepark este indicat la adulţi pentru tratamentul simptomatic al Sindromului picioarelor fără repaus de natură idiopatică, moderat până la sever, în doze de până la 0,54 mg bază (0,75 mg sare) (vezi pct. 4.2.).

Doza zilnică se administrează divizată în prize egale de trei ori pe zi

Iniţierea tratamentului:

Dozele trebuie crescute treptat, începând de la o doză zilnică iniţială de 0,264 mg bază (0,375 mg sare) pe zi, care se crește apoi la intervale de 5-7 zile. Dacă nu apar reacţii de intoleranţă, doza se creşte treptat până se obţine efectul terapeutic maxim.

Schema de creştere a dozelor de pramipexol

Săptămâna Doza (mg bază) Doza zilnică totală Doza (mg sare) Doza zilnică totală (mg bază) (mg sare) 1 3 x 0,088 0,264 3 x 0,125 0,375 2 3 x 0,18 0,54 3 x 0,25 0,75 3 3 x 0,35 1,1 3 x 0,5 1,5

Dacă doza trebuie mărită în continuare, doza zilnică trebuie crescută cu câte 0,54 mg bază (0,75 mg sare) pe săptămână, până la doza maximă de 3,3 mg bază (4,5 mg sare) pe zi. Totuşi trebuie menţionat că incidenţa somnolenţei creşte la doze mai mari de 1,5 mg pe zi (vezi pct. 4.8).

Doza zilnică individuală trebuie să fie cuprinsă între 0,264 mg bază (0,375 mg sare) şi maximum 3,3 mg bază (4,5mg sare). În cadrul studiilor pivot care au urmărit creşterea dozelor, eficacitatea tratamentului a fost observată începând cu doza zilnică de 1,1 mg bază (1,5 mg sare) pe zi. Ajustări ulterioare ale dozajului trebuie făcute în funcţie de răspunsul clinic şi apariţia reacţiilor adverse. În cadrul studiilor clinice, aproximativ 5% dintre pacienţi au fost trataţi cu doze mai mici de 1,1 mg bază (1,5 mg sare). În stadiile avansate ale bolii Parkinson, dozele de pramipexol mai mari de 1,1 mg (1,5 mg sare) pe zi pot fi utile pacienţilor la care se intenţionează reducerea dozei de levodopa. Se recomandă ca doza de levodopa să fie redusă atât pe durata creşterii dozei, cât şi a tratamentului de întreţinere cu pramipexol, în funcţie de răspunsul clinic al fiecărui pacient (vezi pct. 4.5).

Întreruperea bruscă a tratamentului cu medicamente dopaminergice poate duce la apariţia sindromului neuroleptic malign sau a sindromului de sevraj la întreruperea administrării agonistului dopaminei.

Tratamentul cu pramipexol trebuie redus în mod treptat, cu câte 0,54 mg bază (0,75 mg sare) pe zi, până când doza zilnică ajunge la 0,54 mg bază (0,75 mg sare). Apoi, doza trebuie redusă cu câte 0,264 mg bază (0,375 mg sare) pe zi (vezi pct. 4.4). Totuși, sindromul de sevraj la întreruperea administrării agonistului dopaminei poate să apară în timpul reducerii treptate a dozei și poate fi necesară o creștere temporară a dozei înainte de reluarea reducerii treptate a dozei (vezi pct. 4.4).

Eliminarea pramipexolului este dependentă de funcţia renală. Pentru iniţierea tratamentului se recomandă următoarea schemă terapeutică:

Pacienţii cu clearance al creatininei peste 50 ml/min nu necesită reducerea dozei zilnice sau a frecvenţei administrării.

La pacienţii cu clearance al creatininei între 20 şi 50 ml/min, doza zilnică iniţială de pramipexol trebuie divizată în două prize, începând cu 0,088 mg bază (0,125 mg sare) de două ori pe zi (0,176 mg bază/ 0,25 mg sare pe zi). Nu ar trebui depăşită o doză zilnică maximă de 1,57 mg pramipexol bază (2,25 mg de sare).

La pacienţii cu clearance al creatininei sub 20 ml/min, doza zilnică de pramipexol se administrează în priză unică, începând cu 0,088 mg bază (0,125 mg sare) pe zi. Nu ar trebui depăşită o doză zilnică maximă de 1,1 mg pramipexol bază (1,5 mg de sare).

Dacă funcţia renală este afectată în timpul tratamentului de întreţinere, doza zilnică de pramipexol trebuie redusă cu un procent egal cu cel cu care scade funcţia renală; de exemplu, dacă clearance-ul creatininei scade cu 30%, atunci doza zilnică de pramipexol trebuie redusă cu 30%. Doza zilnică poate fi administrată în două prize separate dacă clearance-ul creatininei este cuprins între 20 şi 50 ml/min şi în doză unică zilnică dacă clearance-ul creatininei este sub 20 ml/min.

La pacienţii cu insuficienţă hepatică, ajustarea dozelor nu este, probabil, necesară, întrucât aproximativ 90% din substanţa activă absorbită este excretată pe cale renală. Cu toate acestea, posibila influenţă a insuficienţei hepatice asupra farmacocineticii pramipexol nu a fost investigată.

La copii şi adolescenţi cu vârsta mai mică de 18 ani, siguranţa şi eficacitatea tratamentului cu pramipexol nu au fost stabilite. Pramipexol nu prezintă utilizare relevantă la copii și adolescenți în indicația boala Parkinson.

Sindromul picioarelor fără repaus

Doza iniţială recomandată de pramipexol este de 0,088 mg bază (0,125 mg sare) administrată o dată pe zi cu 2-3 ore înainte de culcare. Pentru pacienţii care necesită o atenuare simptomatică suplimentară, doza poate fi crescută la fiecare 4-7 zile până la maximum de 0,54 mg bază (0,75 mg sare) pe zi (conform tabelului de mai jos).

Schema de creștere a dozelor de pramipexol

Faza de creștere O dată pe zi O dată pe zi seara seara (mg bază) (mg sare) ,088 0,125 2* 0,18 0,25 3* 0,35 0,50 4* 0,54 0,75

* la nevoie

Se va evalua răspunsul pacienţilor după 3 luni de tratament şi se va reconsidera necesitatea continuării tratamentului. Dacă tratamentul este întrerupt mai mult de câteva zile acesta trebuie re-iniţiat prin creşterea dozei aşa cum este menţionat mai sus.

Deoarece doza zilnică pentru tratamentul Sindromului picioarelor fără repaus nu va depăşi 0,54 mg bază (0,75 mg sare), administrarea pramipexol poate fi întreruptă fără scăderea dozei. Într-un studiu clinic placebo controlat cu durata de 26 săptămâni, revenirea simptomelor Sindromului picioarelor fără repaus (creşterea gradului de severitate al simptomelor prin comparaţie cu valorile iniţiale) a fost observat la 10% dintre pacienţi (14 din 135) după întreruperea bruscă a tratamentului. Acest efect a fost observat similar, indiferent de doză.

Eliminarea pramipexolului este dependentă de funcţia renală. Pacienţii cu un clearance al creatininei peste 20 ml/minut nu necesită reducerea dozei zilnice.

Utilizarea pramipexol la pacienţii hemodializaţi sau la pacienţii cu insuficienţă renală severă nu a fost studiată.

La pacienţii cu insuficienţă hepatică ajustarea dozei nu este necesară, deoarece aproximativ 90% din substanţa activă absorbită este excretată pe cale renală.

Pramipexol nu este recomandat pentru utilizare la copii şi adolescenţi sub vârsta de 18 ani datorită lipsei datelor privind siguranţa şi eficacitatea.

Sindrom Tourette

Pramipexol nu este recomandat pentru utilizare la copiii și adolescenții cu vârsta sub 18 ani deoarece eficacitatea și siguranța nu a fost stabilită la această populație. Pramipexol nu trebuie utilizat la copiii sau adolescenții cu sindrom Tourette din cauza raportului beneficiu-risc negativ pentru această afecțiune (vezi pct. 5.1).

Comprimatele se administrează oral, înghiţite cu apă, şi pot fi administrate cu sau fără alimente

Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienţii medicamentului enumeraţi la pct. 6.1.

Când se prescrie pramipexol pacienţilor cu boală Parkinson şi insuficienţă renală, se recomandă reducerea dozei, aşa cum este specificat la pct. 4.2.

Halucinaţiile sunt cunoscute ca reacţie adversă la tratamentul cu agonişti dopaminergici şi levodopa.

Pacienţii trebuie informaţi despre posibilitatea apariţiei halucinaţiilor (mai ales vizuale).

Dischinezie

În stadiile avansate ale bolii Parkinson, în timpul creşterii iniţiale a dozei de pramipexol administrat în asociere cu levodopa poate apărea diskinezie. În această situaţie, doza de levodopa trebuie redusă.

În urma inițierii tratamentului cu pramipexol sau a creșterii treptate a dozei, la pacienții cu boala

Parkinson s-a raportat ocazional distonie axială, inclusiv antecolis, camptocormie și pleurototonus (sindrom Pisa). Cu toate că distonia poate fi un simptom al bolii Parkinson, la acești pacienți simptomele s-au îmbunătățit după reducerea dozei sau după oprirea tratamentului cu pramipexol. În cazul apariției distoniei, trebuie să se reevalueze schema terapeutică cu medicamente dopaminergice și să se ia în considerare ajustarea dozei de pramipexol.

Episoade de somn cu instalare bruscă şi stare de somnolenţă

Tratamentul cu pramipexol a fost asociat cu apariţia stării de somnolenţă şi a episoadelor de somn cu instalare bruscă, mai ales la pacienţii cu boală Parkinson. Instalarea bruscă a somnului în timpul activităţilor zilnice, în unele cazuri fără a fi conştient sau fără semne de avertizare, a fost raportată mai puţin frecvent. Pacienţii trebuie informaţi asupra acestui aspect şi avertizaţi să manifesteze prudenţă atunci când conduc vehicule sau lucrează cu utilaje în timpul tratamentului cu pramipexol. Pacienţii care au prezentat somnolenţă şi/sau un atac de somn cu instalare bruscă trebuie să renunţe la conducerea vehiculelor sau folosirea de utilaje. În plus, trebuie avută în vedere reducerea dozei sau întreruperea tratamentului. Din cauza posibilelor efecte aditive, se recomandă prudenţă în cazul în care pacienţii sunt trataţi concomitent cu alte medicamente sedative sau consumă băuturi alcoolice în timpul tratamentului cu pramipexol (vezi pct. 4.5, 4.7 şi pct. 4.8).

Tulburări ale controlului impulsurilor

Pacienții trebuie monitorizați în mod regulat pentru dezvoltarea tulburărilor de control al impulsurilor.

Pacienții și personalul medical trebuie avertizați că simptomele comportamentale ale tulburărilor de control al impulsurilor, inclusiv dependenţa patologică de jocurile de noroc, creșterea libidoului, hipersexualitatea, obsesia cumpărăturilor şi creşterea necontrolată a apetitului alimentar, pot apărea la pacienții tratați cu agonişti dopaminergici, inclusiv pramipexol. Trebuie luată în considerare scăderea dozei/întreruperea tratamentului prin scăderea treptată a dozei dacă se instalează astfel de simptome.

Episoade maniacale şi delir

Pacienţii trebuie monitorizaţi regulat pentru a observa instalarea episoadelor maniacale şi a delirului.

Pacienţii şi persoanele care îi au în îngrijire trebuie să fie conştienţi că pacienţii trataţi cu pramipexol pot manifesta episoade maniacale şi delir. Trebuie luată în considerare micşorarea dozei/întreruperea tratamentului prin reducerea progresivă a dozei dacă se instalează astfel de simptome.

Pacienţi cu tulburări psihotice

Pacienţii cu tulburări psihotice trebuie trataţi cu agonişti dopaminergici numai dacă beneficiile anticipate sunt mai mari decât riscurile potenţiale. Trebuie evitată administrarea concomitentă de medicamente antipsihotice şi pramipexol (vezi pct. 4.5).

Consult oftalmologic periodic

Se recomandă efectuarea consultului oftalmologic la intervale regulate sau dacă apar tulburări de vedere.

Boli cardiovasculare severe

În cazul asocierii bolilor cardiovasculare severe, se recomandă prudenţă. Din cauza riscului general de hipotensiune arterială ortostatică asociat terapiei dopaminergice, se recomandă monitorizarea tensiunii arteriale, mai ales la inițierea tratamentului.

Simptome caracteristice sindromului neuroleptic malign au fost raportate în asociere cu întreruperea bruscă a tratamentului cu medicamente dopaminergice (vezi pct. 4.2).

Sindrom de sevraj la oprirea administrării agonistului dopaminei (DAWS)

DAWS a fost raportat la agoniștii dopaminei, inclusiv pramipexol (vezi pct. 4.8). Pentru întreruperea tratamentului la pacienții cu boala Parkinson, doza de pramipexol trebuie redusă treptat (vezi pct. 4.2).

Date limitate sugerează că pacienții cu tulburări ale controlului impulsurilor și cei cărora li se administrează o doză zilnică crescută și/sau doze cumulative crescute de agoniști ai dopaminei pot prezenta un risc mai mare de apariție a DAWS. Simptomele de sevraj pot include apatie, anxietate, depresie, oboseală, transpirație și durere și nu răspund la levodopa. Înainte de reducerea treptată a dozei și întreruperea administrării de pramipexol, pacienții trebuie informați în privința posibilelor simptome de sevraj. Pacienții trebuie monitorizați îndeaproape în timpul reducerii treptate a dozei și opririi administrării. În caz de simptome de sevraj severe și/sau persistente, poate fi avută în vedere readministrarea temporară de pramipexol la cea mai mică doză eficace.

Exacerbare

Datele din literatură indică faptul că tratamentul Sindromului picioarelor fără repaus cu medicamente dopaminergice poate conduce la exacerbarea acestuia. Exacerbarea se referă la declanşarea simptomelor seara mai devreme (sau chiar după amiaza), la accentuarea simptomelor, şi la extinderea simptomelor spre alte extremităţi. Exacerbarea a fost investigată în mod special într-un studiu clinic controlat timp de 26 săptămâni. A fost observată exacerbare la 11,8% dintre pacienţi în grupul tratat cu pramipexol (N = 152) şi la 9,4% dintre pacienţi în grupul la care s-a administrat placebo (N = 149). O analiză Kaplan-Meier privind exacerbarea în timp a arătat că nu există o diferenţă semnificativă între grupul tratat cu pramipexol şi cel tratat placebo.

Legarea de proteinele plasmatice

La om, pramipexolul se leagă de proteinele plasmatice într-o proporţie foarte mică (< 20%), metabolizarea fiind redusă. De aceea, sunt puţin probabile interacţiunile cu alte substanţe medicamentoase care influenţează legarea de proteinele plasmatice sau eliminarea prin metabolizare.

Deoarece anticolinergicele sunt eliminate mai ales prin metabolizare, posibilitatea interacţiunilor este redusă, cu toate că interacţiunile cu medicamentele anticolinergice nu au fost practic investigate. Nu există interacţiuni farmacocinetice cu selegilina şi levodopa.

Inhibitori/competitori ai căii active de eliminare renală

Cimetidina reduce clearance-ul renal al pramipexolului cu aproximativ 34%, probabil datorită inhibării sistemului de transport al cationilor secretaţi la nivelul tubilor renali. De aceea, medicamentele care inhibă calea activă de eliminare renală sau sunt eliminate pe această cale, cum sunt cimetidina, amantadina, mexiletina, zidovudina, cisplatina, chinidina și procainamida pot interacţiona cu pramipexolul, având ca efect reducerea clearance-ului pramipexolului. În cazul administrării acestor medicamente concomitent cu pramipexol, trebuie avută în vedere reducerea dozei de pramipexol.

Asocierea cu levodopa

Când pramipexol este administrat în asociere cu levodopa, se recomandă scăderea dozei de levodopa şi menţinerea constantă a dozei oricărui alt medicament antiparkinsonian în perioada în care doza de pramipexol este crescută.

Din cauza posibilelor efecte aditive, se recomandă prudenţă în cazul în care pacienţii sunt trataţi cu alte medicamente sedative sau consumă băuturi alcoolice în timpul tratamentului cu pramipexol (vezi pct. 4.4, 4.7 şi 4.8).

Medicamente antipsihotice

Trebuie evitată administrarea concomitentă de medicamente antipsihotice şi pramipexol (vezi pct. 4.4), de exemplu dacă sunt de aşteptat efecte antagoniste.

Efectul asupra sarcinii şi alăptării nu a fost investigat la om. Pramipexolul nu a demonstrat potenţial teratogen la şobolani şi iepuri, dar s-a dovedit embriotoxic la şobolan în doze materno-toxice (vezi pct. 5.3). Pramipexol trebuie administrat în timpul sarcinii numai dacă este absolut necesar, şi anume, dacă se consideră că beneficiile potenţiale justifică riscurile potenţiale la care este expus fătul.

Deoarece tratamentul cu pramipexol inhibă secreţia de prolactină la om, se anticipează inhibarea secreţiei lactate.Excreţia de pramipexol în laptele matern nu a fost studiată la om. La şobolan, concentraţia de substanţă activă marcată radioactiv a fost mai mare în lapte decât în plasmă.

În absenţa datelor disponibile la om, pramipexol nu trebuie administrat în perioada alăptării. Totuşi, dacă administrarea este absolut necesară, alăptarea la sân trebuie întreruptă.

Nu au fost efectuate studii privind efectele asupra fertilităţii la om. Studiile la animale, arată că pramipexolul afectează ciclurile estrale şi reduce fertilitatea la femele, cum este de aşteptat de la un agonist al dopaminei. Totuşi, aceste studii nu au arătat efecte dăunătoare directe sau indirecte privind fertilitatea la masculi.

Pramipexol are o influenţă majoră asupra abilităţii de a conduce şi de a folosi utilaje.

Pot să apară halucinaţii şi somnolenţă.

Pacienţii aflaţi în tratament cu pramipexol şi care prezintă somnolenţă şi/ sau episoade de somn cu instalare bruscă trebuie sfătuiţi să nu conducă vehicule şi să nu desfăşoare activităţi (de exemplu, folosirea de utilaje) în care afectarea atenţiei ar putea să-i pună pe ei sau pe persoanele din jur în pericol de accidente grave sau letale, până când aceste episoade recurente şi somnolenţa nu dispar (vezi şi pct. 4.4, 4.5 şi 4.8).

Analiza datelor obţinute în urma studiilor clinice controlate cu placebo, cuprinzând un număr de 1923 de pacienţi trataţi cu pramipexol şi 1354 de pacienţi cărora li s-a administrat placebo, a evidenţiat raportarea frecventă a reacţiilor adverse pentru ambele grupuri. 63% dintre pacienţii trataţi cu pramipexol şi 52% dintre pacienţii cărora li s-a administrat placebo au raportat cel puţin o reacţie adversă.

Majoritatea reacţiilor adverse la medicament apar de obicei la începutul tratamentului şi cele mai multe au tendinţa de a dispărea chiar în cazul continuării tratamentului.

În cadrul clasificării pe aparate, sisteme şi organe reacţiile adverse sunt prezentate in funcţie de frecvenţă (numărul de pacienţi la care poate să apară reacţia adversă) utilizând următoarele categorii:

- foarte frecvente (≥1/10),

- frecvente (≥1/100 şi <1/10),

- mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100),

- rare (≥1/10000 şi <1/1000),

- foarte rare (<1/10000),

- cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Cele mai frecvente reacţii adverse la pacienţii cu boală Parkinson

Cele mai frecvente (≥ 5%) reacţii adverse raportate la pacienţii cu boală Parkinson, întâlnite mai des la cei trataţi cu pramipexol decât la cei cărora li s-a administrat placebo, au fost greaţă, diskinezie, hipotensiune arterială, ameţeli, somnolenţă, insomnie, constipaţie, halucinaţii, cefalee şi oboseală.

Incidenţa somnolenţei este crescută la doze mai mari de 1,5 mg sare de pramipexol pe zi (vezi pct. 4.2). În cazul asocierii cu levodopa, reacţia adversă cea mai frecventă a fost diskinezia. La începutul tratamentului poate să apară hipotensiune arterială, în special dacă doza de pramipexol este crescută prea repede.

Tabelul 1: Boală Parkinson

Clasificarea pe Foarte Frecvente (≥ Mai puțin Rare (≥ Cu frecvență aparate, frecvente (≥ 1/100 și < 1/10) frecvente (≥ 1/10000 și necunoscută sisteme şi 1/10) 1/1000 și < < 1/1000 ) organe 1/100)

Infecţii şi pneumonie infestări

Tulburări secreţie endocrine inadecvată de hormon antidiuretic1

Tulburări Insomnie, obsesia manie psihice halucinații, vise cumpărăturilor, neobişnuite, dependenţă confuzie, patologică de simptome jocuri de noroc, comportamentale neliniște, ale tulburărilor hipersexualitate, de control al iluzii, impulsurilor şi tulburări ale comportament libidoului, compulsiv paranoia, delir, apetit alimentar crescut, hiperfagie1

Tulburări ale ameţeli, cefalee episoade de sistemului dischinezie, somn cu instalare nervos somnolenţă bruscă, amnezie, hiperchinezie, sincopă

Tulburări tulburări vizuale oculare inclusiv diplopie, vedere înceţoşată și acuitate vizuală scăzută

Tulburări insuficienţă cardiace cardiacă1

Tulburări hipotensiune vasculare arterială

Tulburări dispnee, respiratorii, sughiț toracice și mediastinale

Tulburări greaţă constipaţie, gastrointestinale vărsături

Afecţiuni reacţii de cutanate şi ale hipersensibilitate, ţesutului prurit, erupţie subcutanat cutanată tranzitorie

Tulburări oboseală, edeme Sindrom de generale şi la periferice sevraj la nivelul locului oprirea de administrare administrării agonistului dopaminei, incluzând apatie, anxietate, depresie, oboseală, transpiraţii şi durere.

Investigaţii scădere Creştere diagnostice ponderală ponderală inclusiv scăderea apetitului alimentar 1 Această reacţie adversă a fost observată în cadrul experienţei ulterioară punerii pe piață. Cu o certitudine de 95 %, categoria de frecvenţă nu este mai mare decât mai puţin frecvente, dar ar putea fi mai mică. O estimare precisă a frecvenţei nu este posibilă deoarece reacţia adversă nu a fost raportată în baza de date a studiului clinic în care au fost înrolaţi 2.762 pacienţi cu boală Parkinson trataţi cu pramipexol.

Sindromul picioarelor fără repaus, cele mai frecvente reacţii adverse

Cele mai frecvente (≥ 5%) reacţii adverse raportate la pacienţii cu Sindromul picioarelor fără repaus trataţi cu pramipexol au fost greaţă, cefalee, ameţeli şi oboseală. Greaţa şi oboseala au fost raportate mai des la femeile tratate cu MIRAPEXIN (20,8% şi respectiv 10,5%) comparativ cu bărbaţii (6,7% și respectiv 7,3%).

Tabelul 1: Sindromul picioarelor fără repaus

Clasificarea pe Foarte Frecvente (≥ Mai puțin Rare (≥ Cu frecvență aparate, frecvente (≥ 1/100 și < frecvente (≥ 1/10000 și < necunoscută sisteme şi 1/10) 1/10) 1/1000 și < 1/1000 ) organe 1/100)

Infecţii şi pneumonie1 infestări

Tulburări secreţie endocrine inadecvată de hormon antidiuretic1

Tulburări insomnie neliniște manie psihice vise confuzie neobişnuite, halucinații tulburări ale libidoului iluzii1 hiperfagie1 paranoia1 manie1 delir1 tulburări comportamentale legate de controlul impulsurilor şi manifestări compulsive1 (cum sunt: obsesie a cumpărăturilor/oniomanie, dependenţă patologică de jocuri de noroc, hipersexualitate, mâncat compulsiv)

Tulburări ale cefalee episoade de sistemului ameţeli somn cu instalare nervos somnolenţă bruscă sincopă dischinezie amnezie1 hiperchinezie1

Tulburări tulburări vizuale oculare inclusiv acuitate vizuală scăzută diplopie vedere înceţoşată

Tulburări insuficienţă cardiace cardiacă1

Tulburări hipotensiune vasculare arterială

Tulburări dispnee, respiratorii, sughiț toracice și mediastinale

Tulburări greaţă constipaţie, gastrointestinale vărsături

Afecţiuni reacţii de cutanate şi ale hipersensibilitate, ţesutului prurit subcutanat erupţie cutanată tranzitorie

Tulburări oboseală, edeme periferice sindrom de generale şi la sevraj la nivelul locului oprirea de administrare administrării agonistului dopaminei, incluzând apatie, anxietate, depresie, oboseală, transpiraţii şi durere.

Investigaţii scădere diagnostice ponderală inclusiv scăderea apetitului alimentar creştere ponderală 1 Această reacţie adversă a fost observată în cadrul experienţei ulterioară punerii pe piață. Cu o certitudine de 95 %, categoria de frecvenţă nu este mai mare decât mai puţin frecvente, dar ar putea fi mai mică. O estimare precisă a frecvenţei nu este posibilă deoarece reacţia adversă nu a fost raportată în baza de date a studiului clinic în care au fost înrolaţi 1395 pacienţi cu Sindromul picioarelor fără repaus trataţi cu pramipexol.

Somnolenţă

Tratamentul cu pramipexol este frecvent asociat cu somnolenţă şi a fost asociat mai puţin frecvent, cu somnolenţă diurnă excesivă şi episoade de somn cu instalare bruscă (vezi pct. 4.4).

Tulburări ale libidoului

Tratamentul cu pramipexol se poate asocia mai puţin frecvent cu tulburări ale libidoului (creştere sau diminuare).

Tulburări ale controlului impulsurilor

Pot să apară dependență patologică de jocuri de noroc, creștere a libidoului, hipersexualitate, obsesie a cumpărăturilor, creștere necontrolată a apetitului alimentar și bulimie la pacienții tratați cu agoniști dopaminergici, inclusiv pramipexol (vezi pct. 4.4).

Într-un studiu clinic de control, retrospectiv, încrucişat, care a inclus 3090 pacienţi cu boală Parkinson, 13,6% dintre pacienţii care au primit tratament dopaminergic sau non-dopaminergic, au avut simptome ale tulburării controlului impulsurilor în timpul ultimelor şase luni. Manifestările observate au inclus dependenţă patologică de jocurile de noroc, obsesie a cumpărăturilor, creştere necontrolată a apetitului alimentar şi comportamentul sexual compulsiv (hipersexualitate). Factorii de risc independenţi posibili pentru tulburările de control al impulsurilor au inclus tratamentele dopaminergice şi doze mari de tratament dopaminergic, vârsta mai tânără (≤ 65 de ani), necăsătoriţi şi cu antecedente familiale ale dependenţei patologice de jocurile de noroc.

Sindrom de sevraj la oprirea administrării agonistului dopaminei

Pot apărea reacţii adverse non-motorii la reducerea treptată sau oprirea administrării agoniştilor dopaminei, incluzând pramipexolul. Simptomele includ apatie, anxietate, depresie, oboseală, transpiraţii şi durere (vezi pct. 4.4).

În cadrul studiilor clinice şi a experienţei ulterioare punerii pe piață, insuficienţa cardiacă a fost raportată la pacienţi trataţi cu pramipexol. Într-un studiu farmacoepidemiologic, utilizarea pramipexolului a fost asociată unui risc crescut de insuficienţă cardiacă comparativ cu o terapie fără pramipexol (raportul de risc observat 1,86; 95% IÎ, 1,21-2,85).

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro.

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

București 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro.

Nu există experienţă clinică referitoare la supradozajul masiv. Reacțiile adverse anticipate ar fi cele legate de proprietăţile farmacodinamice ale agoniştilor dopaminergici, incluzând greaţă, vărsături, hiperkinezie, halucinaţii, agitaţie şi hipotensiune arterială. Nu se cunoaşte niciun antidot pentru supradozajul cu agonişti dopaminergici. Dacă apar semne de stimulare a sistemului nervos central, poate fi indicată administrarea unui agent neuroleptic. Terapia supradozajului poate necesita măsuri generale de susţinere a funcţiilor vitale, lavaj gastric, administrare intravenoasă de lichide, administrare de cărbune activat şi monitorizare electrocardiografică.

Grupa farmacoterapeutică: medicamente anti-Parkinsoniene, agonişti dopaminergici, codul ATC:

N04BC05

Pramipexolul este un agonist dopaminergic care se leagă cu selectivitate şi specificitate mare de subfamilia D2 a receptorilor pentru dopamină, având o afinitate preponderentă pentru receptorii D3 şi o activitate intrinsecă totală.

Pramipexolul ameliorează deficitele motorii din boala Parkinson prin stimularea receptorilor dopaminergici din nucleul striat.Studiile la animale de laborator au demonstrat că pramipexolul inhibă sinteza, eliberarea şi turnover-ul dopaminei.

În studiile la voluntari, a fost observată diminuarea secreţiei de prolactină dependent de doză. Într-un studiu clinic cu voluntari sănătoşi, unde doza de pramipexol au fost crescută mai repede (la fiecare 3 zile) decât este recomandat, până la 3,15 mg pramipexol bază (4,5 mg de sare) pe zi, s-a observat o creştere a presiunii arteriale şi a frecvenţei cardiace. Asemenea efecte nu au fost observate în studiile efectuate la pacienţi.

Eficacitate şi siguranţă clinică în boala Parkinson

La pacienţi, pramipexolul ameliorează semnele şi simptomele formei idiopatice a bolii Parkinson.

Studiile clinice controlate cu placebo au inclus aproximativ 1800 de pacienţi aflaţi în stadiile Hoehn şi

Yahr I - V de boală, trataţi cu pramipexol. Dintre aceştia, aproximativ 1000 se aflau într-un stadiu mai avansat de boală, primind tratament concomitent cu levodopa şi prezentând complicaţii motorii.

În stadiile iniţiale şi avansate ale bolii Parkinson, eficacitatea pramipexolului, urmărită în cadrul studiilor clinice controlate, s-a menţinut timp de aproximativ şase luni. În studiile clinice deschise care au continuat timp de peste trei ani, nu au fost înregistrate semne de diminuare a eficacităţii terapeutice.

Într-un studiu clinic controlat, dublu orb, cu durata de 2 ani, tratamentul iniţial cu pramipexol a întârziat în mod semnificativ apariţia complicaţiilor motorii şi a redus incidenţa acestora, comparativ cu tratamentul iniţial cu levodopa. Această întârziere în apariţie a complicaţiilor motorii în cazul tratamentului cu pramipexol trebuie pusă în balanţă cu ameliorarea mai accentuată a funcţiilor motorii dată de levodopa (măsurată prin modificarea medie pe scala UPDRS). Incidenţa generală a halucinaţiilor şi somnolenţei a fost, în general, mai mare în faza de creştere a dozelor în grupul tratat cu pramipexol. Totuşi, nu a fost înregistrată o diferenţă semnificativă pe perioada tratamentului de întreţinere. Aceste date trebuie avute în vedere atunci când se iniţiază tratamentul cu pramipexol la pacienţii cu boală Parkinson.

Agenţia Europeană a Medicamentului a acordat o derogare de la obligaţia de depunere a rezultatelor studiilor efectuate cu pramipexol la toate subgrupele de copii şi adolescenţi cu boala Parkinson (vezi pct. 4.2 pentru informaţii privind utilizarea la copii şi adolescenţi).

Eficacitate şi siguranţă clinică în Sindromul picioarelor fără repaus

Eficacitatea pramipexol a fost evaluată în patru studii clinice controlate cu placebo la aproximativ 1000 de pacienţi cu Sindrom idiopatic al picioarelor fără repaus moderat până la sever.

Criteriile principale de evaluare a eficacităţii au fost modificarea medie faţă de valorile iniţiale ale scorului la Scala de Evaluare a Sindromului picioarelor fără repaus (SESPR) şi la Impresia clinică globală a ameliorării (ICGA). Pentru ambele criterii finale principale s-au observat diferenţe semnificative statistic la grupurile tratate cu doze de pramipexol de 0,25 mg, 0,5 mg şi 0,75 mg pramipexol sare faţă de placebo. După 12 săptămâni de tratament scorul la SESPR s-a ameliorat de la 23,5 la 14,1 puncte pentru placebo şi de la 23,4 la 9,4 puncte pentru pramipexol (doze combinate).

Diferenţa medie ajustată a fost de -4,3 puncte (IÎ 95% -6.4; -2.1 puncte, valoare p <0,0001). Ratele de răspuns pentru ICGA (ameliorat, foarte mult ameliorat) au fost 51,2% si 72,0% pentru placebo şi respectiv pentru pramipexol (diferenţa de 20% IÎ 95%: 8,1%; 31,8%, p<0.0005). S-a observat eficacitatea la doze de 0,088 mg bază (0,125 mg sare) pe zi după prima săptămână de tratament.

Într-un studiu de polisomnografie controlat cu placebo cu durata de 3 săptămâni, pramipexol a redus semnificativ numărul de mişcări periodice ale membrelor pe durata perioadei de stat în pat.

Eficacitatea pe termen lung a fost evaluată într-un studiu clinic placebo controlat. După 26 săptămâni de tratament, s-a observat o reducerea medie ajustată a valorilor scorului total la Scala de Evaluare a

Sindromului picioarelor fără repaus SESPR/IRLS de 13,7 şi de 11,1 puncte pentru grupul tratat cu pramipexol şi respectiv pentru grupul controlat placebo, cu o diferenţă medie semnificativă din punct de vedere statistic (p = 0,008) între tratamente de -2,6. Ratele de răspuns ICGA (mult ameliorat, foarte mult ameliorat) au fost de 50,3% (80/159) şi 68,5% (111/162) pentru placebo şi respectiv pramipexol (p = 0,001), ceea ce corespunde unui număr de 6 pacienţi necesar pentru a fi trataţi (NNT) (95%ÎI: 3,5, 13,4).

Agenţia Europeană pentru Medicamente a suspendat temporar obligaţia de depunere a rezultatelor studiilor efectuate cu pramipexol la una sau mai multe subgrupe de copii şi adolescenţi în Sindromul picioarelor fără repaus (vezi pct. 4.2 pentru informaţii privind utilizarea la copii şi adolescenţi).

Eficacitate şi siguranţă clinică în sindrom Tourette

Eficacitatea pramipexolului (0,0625-0,5 mg/zi) la copii și adolescenți cu vârsta cuprinsă între 6-17 ani cu sindrom Tourette a fost evaluată într-un studiu clinic dublu.orb randomizat, controlat cu placebo, cu doză variabilă, cu durata de 6 săptămâni. Au fost randomizaţi un total de 63 pacienți ( 43 tratați cu pramipexol, 20 cărora li s-a administrat placebo). Criteriul principal de evaluare a fost modificarea medie față de valorile inițiale ale scorului la Scala de Evaluare a Ticurilor- Total Tic Score (TTS) a

Yale Global Tic Severity Scale (YGTSS). Nu a fost înregistrată nicio diferență între pramipexol și placebo atât în ceea ce privește criteriul principal de evaluare sau pentru oricare dintre criteriile secundare de evaluare a eficacității, inclusiv scorul total YGTS,. Patient Global Impression of

Improvement (PGI-I), Clinical Global Impression of Improvement (CGI-I) sau Clinical Global

Impressions of Severity of Illmess (CGI-S). Reacțiile adverse care au apărut la cel puțin 5% din grupul de pacienți trataţi cu pramipexol și mai frecvent la pacienții tratați cu pramipexol decât la cei la care s-a administrat placebo au fost: cefalee (37,9%, placebo 25,0%), somnolență (7,0%, placebo 5,0%), greață (18,6%, placebo 10,0%), vărsături (11,6%, placebo 0,0%), dureri în etajul abdominal superior (7,0%, placebo 5,0%), hipotensiune arterială ortostatică (9,3%, placebo 5,0%), mialgie (9,3%, placebo 5,0%), tulburări de somn (7,0%, placebo 0,0%), dispnee (7,0%, placebo 0,0%) și infecții la nivelul căilor respiratorii superioare (7,0%, placebo 5,0). Alte reacții adverse semnificative, care au dus la întreruperea administrării medicamentului la pacienții tratați cu pramipexol, au fost stări confuzionale, tulburări de vorbire sau agravarea bolii (vezi pct. 4.2).

După administrarea orală, pramipexolul este absorbit rapid şi complet. Biodisponibilitatea absolută este mai mare de 90%, iar concentraţia plasmatică maximă se atinge în 1-3 ore de la administrare.

Administrarea în timpul meselor nu scade gradul de absorbţie a pramipexolului, ci doar viteza acesteia. Pramipexolul are o cinetică liniară, iar variaţiile interindividuale ale concentraţiilor plasmatice sunt minime.

La om, legarea pramipexolului de proteinele plasmatice este foarte mică (< 20%), iar volumul de distribuţie este mare (400 l). La şobolan au fost observate concentraţii mari în ţesutul cerebral (de aproximativ 8 ori mai mari decât cele plasmatice).

La om, pramipexolul este metabolizat numai în mică măsură.

Excreţia renală de pramipexol nemodificat reprezintă calea principală de eliminare. Aproximativ 90% din doza marcată cu 14C este eliminată pe cale renală, în timp ce în materiile fecale se regăseşte mai puţin de 2%. Clearance-ul total al pramipexolului este de aproximativ 500 ml/min, iar clearance-ul renal este de aproximativ 400 ml/min. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare (t½) variază între 8 ore la persoanele tinere şi 12 ore la persoanele vârstnice.

Studii de toxicitate după administrarea de doze repetate arată că pramipexolul are efecte funcţionale, afectând mai ales SNC şi funcţia de reproducere la femele, datorate probabil unui efect farmacodinamic exagerat.

La porcii de talie mică a fost observată scăderea tensiunii arteriale diastolice şi sistolice şi a frecvenţei cardiace, iar la maimuţă, tendinţa de a avea un efect hipotensiv.

Efectele potenţiale ale pramipexolului asupra funcţiei de reproducere au fost studiate la şobolani şi iepuri. Pramipexolul nu a demonstrat potenţial teratogen la şobolani şi iepuri, dar s-a dovedit embriotoxic la şobolan în doze materno-toxice. Datorită speciilor de animale selectate şi a numărului limitat de parametri investigaţi, reacţiile adverse ale pramipexolului asupra sarcinii şi asupra fertilităţii la sexul masculin nu au fost pe deplin elucidate.

La șobolani a fost observată o întarziere în dezvoltarea sexuală (de exemplu separarea prepuțului și deschiderea vaginului). Nu se cunoaște relevanța acestei observații la om.

Pramipexolul nu s-a dovedit a fi genotoxic. În cadrul unui studiu privind carcinogenitatea, la şobolanii de sex masculin au apărut hiperplazie a celulelor Leydig şi adenoame, explicate prin efectul de inhibare a secreţiei de prolactină pe care îl are pramipexolul. Această observaţie nu prezintă relevanţă clinică la om. Acelaşi studiu a arătat de asemenea că, la doze de 2 mg/kg (de sare) sau mai mari, tratamentul cu pramipexol a fost asociat cu apariţia degenerescenţei retiniene la şobolanii albinoşi.

Acest din urmă efect nu a fost observat la şobolanii cu pigmentaţie normală şi nici în cadrul unui studiu de carcinogenitate cu durata de 2 ani la şoarecii albinoşi sau la orice altă specie studiată.

Manitol (E 421)

Amidon de porumb

Povidonă K 30

Dioxid de siliciu coloidal anhidru

Stearat de magneziu

Nu este cazul.

2 ani

A se păstra în ambalajul original, pentru a fi protejat de lumină.

Acest medicament nu necesită condiţii de temperatură speciale de păstrare.

Blistere din Al/Al

Mărimi de ambalaj: 30, 100

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Fără cerinţe speciale

Glenmark Pharmaceuticals s.r.o.

Hvězdova 1716/2b, 140 78 Praga 4, Republica Cehă

7430/2015/01-02 7431/2015/01-02

Autorizare: aprilie 2009

Reînnoirea autorizaţiei: Februarie 2015

Noiembrie 2020