GABAPENTIN AUROBINDO 100mg capsule prospect medicament

Gabapentin Aurobindo 100 mg capsule

Gabapentin Aurobindo 300 mg capsule

Gabapentin Aurobindo 400 mg capsule

Fiecare capsulă conţine gabapentină 100 mg.

Fiecare capsulă conţine gabapentină 300 mg.

Fiecare capsulă conţine gabapentină 400 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Gabapentin Aurobindo 100 mg capsule cu capac şi corp de culoare alba, imprimate cu ‘D’ pe capac şi cu ‘02’ pe corp conţinând o pulbere cristalină de culoare albă sau aproape albă.

Gabapentin Aurobindo 300 mg capsule cu capac şi corp de culoare galbena, imprimate cu ‘D’ pe capac și cu ‘03’ pe corp, conţinând o pulbere cristalină de culoare albă sau aproape albă.

Gabapentin Aurobindo 400 mg capsule cu capac şi corp de culoare portocalie, imprimate cu ‘D’ pe capac și cu ‘04’ pe corp, conţinând o pulbere cristalină de culoare albă sau aproape albă.

Gabapentina este indicată ca terapie adjuvantă în tratamentul convulsiilor parţiale, cu sau fără generalizare secundară, la adulţi şi copii cu vârsta de minim 6 ani şi peste (vezi pct. 5.1).

Gabapentina este indicată ca monoterapie în tratamentul convulsiilor parţiale, cu sau fără generalizare secundară, la adulţi şi adolescenţi cu vârsta de minim 12 ani şi peste.

Tratamentul durerii din cadrul neuropatiei perferice

Gabapentina este indicată pentru tratamentul durerilor din cadrul neuropatiei periferice, cum sunt durerea din cadrul neuropatiei diabetice şi nevralgia post-herpetică la adulţi.

Pentru toate indicaţiile, în tabelul 1 este descrisă schema terapeutică de stabilire treptată a dozei, pentru iniţierea tratamentului, recomandată pentru adulţi şi adolescenţi cu vârsta de minimum 12 ani.

Recomandările privind doza la copii cu vârsta sub 12 ani sunt menţionate într-un alt paragraf al acestui punct.

Tabel 1

Schema terapeutică - stabilirea treptată a dozei iniţiale

Ziua 1 Ziua 2 Ziua 3 300 mg o dată pe zi 300 mg de două ori pe zi 300 mg de trei ori pe zi

Întreruperea tratamentului cu Gabapentin Aurobindo

În concordanţă cu practicile clinice curente, dacă tratamentul cu gabapentină trebuie întrerupt, se recomandă ca acest lucru să se facă treptat pe durata unei perioade de minimum o săptămână, indiferent de indicaţie.

Epilepsia

Epilepsia necesită, în mod normal, un tratament de lungă durată. Schema terapeutică este stabilită de către medicul curant în funcţie de tolerabilitatea pacientului şi eficacitatea tratamentului.

În cadrul studiilor clinice, dozele eficace au fost cuprinse între 900 şi 3600 mg pe zi. Tratamentul poate fi iniţiat prin stabilirea treptată a dozei, aşa cum a fost descris în Tabelul 1 sau prin administrarea a 300 mg de trei ori pe zi (TID) în Ziua 1. Ulterior, în funcţie de răspunsului individual al pacientului şi a tolerabilitatea acestuia, doza poate fi crescută în continuare cu 300 mg pe zi la intervale de 2-3 zile până la doza maximă de 3600 mg pe zi. La anumiţi pacienţi, poate fi adecvată stabilirea treptată mai lentă a dozei de gabapentină. Timpul minim necesar pentru atingerea dozei de 1800 mg pe zi este de o săptămână, pentru atingerea dozei de 2400 mg pe zi este de 2 săptămâni în total şi pentru atingerea dozei de 3600 mg pe zi este de 3 săptămâni în total. În cadrul studiilor clinice deschise, de lungă durată, doze de până la 4800 mg pe zi au fost bine tolerate. Doza zilnică totală trebuie divizată în trei prize, iar intervalul de timp maxim dintre doze nu trebuie să depăşească 12 ore pentru a preveni apariţia convulsiilor de întrerupere.

Copii cu vârsta de 6 ani și peste

Doza iniţială trebuie să fie cuprinsă între 10 şi 15 mg/kg şi pe zi iar doza eficace este atinsă prin creşterea treptată a dozelor, pe parcursul unei perioade de aproximativ trei zile. Doza eficace de gabapentina la copiii cu vârsta de 6 ani și peste este de 25-35 mg/kg şi pe zi. În cadrul unui studiu clinic de lungă durată au fost bine tolerate doze de până la 50 mg/kg şi pe zi. Doza totală zilnică trebuie divizată în trei prize, iar intervalul maxim dintre doze nu trebuie să depăşească 12 ore.

Nu este necesară monitorizarea concentraţiilor plasmatice ale gabapentina pentru a optimiza terapia cu acest medicament. Mai mult, gabapentina poate fi administrată în asociere cu alte medicamente antiepileptice fără influenţarea concentraţiilor plasmatice ale gabapentinei sau ale concentraţiilor serice ale altor medicamente antiepileptice.

Tratamentul poate fi iniţiat prin stabilirea treptată a dozei, aşa cum este prezentat în Tabelul 1.

Alternativ, doza iniţială este de 900 mg pe zi, divizată în trei prize. Ulterior, în funcţie de răspunsul individual al pacientului şi de tolerabilitatea individuală, doza poate fi crescută cu 300 mg pe zi la intervale de 2-3 zile, până la doza maximă de 3600 mg pe zi. La anumiţi pacienţi, poate fi adecvată stabilirea treptată mai lentă a dozei de gabapentină. Timpul minim pentru atingerea dozei de 1800 mg pe zi este de o săptămână, pentru atingerea dozei de 2400 mg pe zi este de 2 săptămâni şi pentru atingerea dozei de 3600 mg pe zi este de 3 săptămâni în total.

Tratamentul durerilor din cadrul neuropatiei periferice, cum sunt durerile din cadrul neuropatiei diabetice sau nevralgia post herpetică, eficacitatea şi siguranţa administrării gabapentinei nu au fost studiate în cadrul unor studii clinice cu durata mai mare de 5 luni. Dacă un pacient necesită tratament cu durată mai mare de 5 luni pentru durerea neuropatică periferică, medicul curant trebuie să evalueze starea clinică a pacientului şi să stabilească necesitatea unei terapii suplimentare.

La pacienţii cu o stare medicală generală compromisă, adică greutate mică, status post-transplant de organe, etc., doza trebuie stabilită treptat mai lent, fie prin administrarea unor doze mai mici, fie prin administrarea la intervale de timp mai lungi.

La pacienţii vârstnici poate fi necesară ajustarea dozei, din cauza deteriorării funcţiei renale consecutive vârstei (vezi Tabelul 2). La aceşti pacienţi pot să apară mai frecvent somnolenţă, edeme periferice şi astenie.

Ajustarea dozelor este recomandată la pacienţii cu funcţie renală compromisă, aşa cum este descris în

Tabelul 2 şi/sau la pacienţii care efectuează şedinţe de hemodializă. La pacienţii cu insuficienţă renală poate fi utilizat Gabapentin Aurobindo 100 mg capsule, conform următoarelor recomandări de doze.

Tabel 2

Stabilirea dozelor de gabapentină la adulţi pe baza funcţiei renale

Clearance-ul creatininei (ml/min) Doza zilnică totalăa (mg pe zi) ≥ 80 900-3600 50-79 600-1800 30-49 300-900 15-29 150b-600 < 15c 150b-300 a Doza zilnică totală trebuie administrată fracţionat în trei prize. Dozele reduse sunt destinate pacienţilor cu insuficienţă renală (clearance-ul creatininei <79 ml/min). b Doza de 150 mg zilnic a se administra la intervale de două zile, totalizând 300 mg. c Pentru pacienţii cu clearance-ul creatininei <15 ml/min, doza zilnică trebuie redusă proporţional cu clearance-ul creatininei (de exemplu, la pacienţii cu clearance-ul creatininei 7,5 ml/min trebuie să se administreze o jumătate din doza zilnică a pacienţilor cu clearance-ul creatininei de 15 ml/min).

Pentru pacienţii cu anurie care efectuează şedinţe de hemodializă, care nu au fost trataţi niciodată cu gabapentină, doza iniţială recomandată este de 300 până la 400 mg, urmată de administrarea unei doze de 200 până la 300 mg la fiecare 4 ore de şedinţă de hemodializă. Gabapentina nu trebuie administrată în zilele în care pacienţii nu efectuează şedinţe de dializă.

Pentru pacienţii cu insuficienţă renală care efectuează şedinţe de hemodializă, doza de întreţinere de gabapentină trebuie să se bazeze pe recomandările din Tabelul 2. În plus faţă de doza de întreţinere, se recomandă o doză suplimentară de 200 mg până la 300 mg, după fiecare 4 ore de şedinţă de hemodializă.

Gabapentina poate fi administrată cu sau fără alimente iar capsula trebuie înghiţită întreagă cu o cantitate suficientă de lichid (de exemplu un pahar cu apă).

Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienţii enumerați la pct. 6.1.

Erupţii cutanate tranzitorii medicamentoase cu eozinofilie şi simptome sistemice (DRESS)

Au fost raportate reacţii adverse de hipersensibilitate sistemică, severe, cu potenţial ameninţător pentru viaţă cum sunt erupţiile cutanate tranzitorii medicamentoase cu eozinofilie şi simptome sistemice (DRESS), la pacienţii trataţi cu medicamente antiepileptice incluzând gabapentina (vezi pt.4.8).

Este important de precizat că manifestări timpurii de hipersensibilitate, cum sunt febra sau limfadenopatia, pot să fie prezente chiar dacă erupţiile cutanate nu sunt evidente. Când astfel de semne sau simptome sunt prezente, pacientul trebuie evaluat imediat. Dacă nu se poate stabili o etiologie alternativă pentru semne sau simptome, administrarea gabapentinei trebuie întreruptă.

Gabapentina poate produce anafilaxie. Semne și simptome au fost raportate și au inclus dificultăți în respirație, umflarea buzelor, gâtului și limbii, și hipotensiune arterială ce necesită tratament de urgență. Pacienții trebuie sfătuiți să întrerupă tratamentul cu gabapentină și să ceară ajutor medical imediat dacă au manifestat semne și simptome de anafilaxie (a se vedea cap. 4.8).

La pacienţii trataţi cu medicamente antiepileptice pentru diverse indicaţii, s-au raportat ideaţie suicidară şi comportament suicidar. În urma unei metaanalize a studiilor clinice randomizate controlate cu placebo în care s-au utilizat medicamente antiepileptice, s-a evidenţiat un risc uşor crescut de apariţie a ideaţiei suicidare şi a comportamentului suicidar. Mecanismul care a determinat apariţia acestui risc nu este cunoscut. Cazuri de apariţie a ideaţiei suicidare şi a comportamentului suicidar au fost observate la pacienții tratați cu gabapentină în studiile post marketing (a se vedea pct.

4.8).

Pacienţilor (şi persoanele care îi au în grijă pe aceştia) trebuie să li se recomande să ceară sfatul medicului în cazul apariţiei semnelor de ideaţie suicidară şi comportament suicidar. Pacienții trebuie monitorizați pentru semnele de ideație suicidară și comportament suicidar și trebuie luat în considerare tratament adecvat. Întreruperea tratamentului cu gabapentină trebuie luată în considerare în caz de ideație și comportament suicidar

Dacă pe parcursul tratamentului cu gabapentină un pacient dezvoltă pancreatită acută, trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului (vezi pct. 4.8).

Deşi nu există dovezi privind apariţia convulsiilor de rebound în cazul gabapentinei, întreruperea bruscă a anticonvulsivantelor la pacienţii epilepticii poate precipita apariţia formei clinice denumite status epilepticus (vezi pct. 4.2).

Similar altor medicamente antiepileptice, în timpul tratamentului cu gabapentină, unii pacienţi pot prezenta o creştere a frecvenţei de apariţie a convulsiilor sau debutul unor noi tipuri de crize.

Similar altor medicamente antiepileptice, tentativa de întrerupere a antiepilepticelor administrate concomitent în cadrul tratamentului pacienţilor refractari, trataţi cu mai mult de un antiepileptic, cu scopul de a obţine monoterapia cu gabapentină, are o rată mică de succes.

Gabapentina nu este considerată eficace pentru tratamentul convulsiilor primare generalizate de tipul absenţelor, iar la unii pacienţi poate agrava aceste crize. Prin urmare, gabapentina trebuie utilizată cu precauţie în cazul pacienţilor cu crize mixte, incluzând stări de absenţă.

Tratamentul cu gabapentină a fost asociat cu amețeală și somnolență, care pot crește incidența apariției rănirilor accidentale (căderi) la populația vârstnică. Au fost raportate de asemenea după punerea pe piață, confuzie, pierderea cunoștiinței și disfuncții mentale. Prin urmare, pacienții trebuie sfătuiți să fie atenți până când se familiarizează cu efectele potențiale ale medicamentului.

Administrarea concomitentă cu opioide și alte medicamente cu efect supresiv asupra SNC

Pacienții care necesită tratament concomitent cu medicamente cu efect supresiv asupra sistemul nervos central (SNC) inclusiv opioide, trebuie atent monitorizați pentru a putea fi observate semnele de deprimare la nivelul sistemului nervos central (SNC), cum sunt somnolență, sedare și deprimare respiratorie. Pacienții la care se administrează concomitent gabapentină și morfină pot manifesta creșteri ale concentrațiilor gabapentinei. Doza de gabapentină sau tratament concomitent cu medicamente cu efect supresiv asupra SNC inclusiv opioide trebuie redusă în mod adecvat (a se vedea cap. 4.5).

Se recomandă prudență atunci când se prescrie gabapentin concomitent cu opioide din cauza riscului de depresie a SNC. Într-un studiu de caz-control bazat pe populație, observațional, imbricat la consumatori de opioide, prescrierea concomitentă de opioide și gabapentină a fost asociată cu un risc crescut de deces cauzat de opioide în comparație cu utilizarea numai pe bază de prescripție de opioide (raportul de cote ajustat [aOR], 1,49). [95% CI, 1,18 până la 1,88, p<0,001]).

Gabapentina a fost asociată cu deprimare respiratorie severă. Pacienții cu funcție respiratorie afectată, boli respiratorii sau neurologice, insuficiență renală, administrare concomitentă de antidepresive SNC și vârsta înaintată pot fi cu risc crescut de a prezenta aceste reacții adverse severe. Ajustarea dozei poate fi necesară la acești pacienți.

Vârstnici (peste 65 de ani)

Nu au fost efectuate studii sistematice privind utilizarea gabapentinei la pacienţii cu vârsta peste 65 ani. Într-un studiu dublu orb la pacienţi cu durere neuropatică, somnolenţa, edemul periferic şi astenia au apărut într-un procent mai mare la pacienţii cu vârsta de minimum 65 de ani, comparativ cu pacienţii mai tineri. În plus faţă de aceste rezultate, investigaţiile clinice la această grupă de vârstă nu au indicat evenimente adverse diferite faţă de cele observate la pacienţii mai tineri.

Efectele tratamentului de lungă durată cu gabapentină (mai mult de 36 de săptămâni) asupra procesului de învăţare, a inteligenţei şi dezvoltării la copii şi adolescenţi nu au fost studiate în mod adecvat. Prin urmare, beneficiile tratamentului de lungă durată trebuie analizate comparativ cu riscurile potenţiale ale unei astfel de terapii.

Au fost raportate cazuri de abuz și dependență în baza de date de după punerea pe piață. Pacienții trebuie evaluați cu atenție în vederea stabilirii istoricului de abuz de medicamente și observarea posibilelor semne a abuzului de gabapentină, de exemplu tendință crescută de a consuma medicamente, creșterea dozelor, dezvoltare de toleranță.

În cazul determinării semi-cantitative a proteinelor totale din urină, utilizând testele dipstick, pot fi obţinute rezultate fals pozitive. Ca urmare, se recomandă verificarea unor astfel de rezultate pozitive ale testelor dipstick, prin metode bazate pe alte principii analitice, cum sunt metoda biuretei, metoda turbidimetrică sau metoda de dye-binding sau utilizarea acestor metode alternative încă de la început.

Notă: Flaconul PEÎD conţine desicant. A nu se înghiţi.

Acest medicament conține mai puțin de 1mmol sodiu (23mg) per comprimat, ceea ce înseamnă practic ”fără sodiu”.

Au fost cazuri spontane raportate și din literatură de deprimare respiratorie ,sedare și deces asociate cu utilizarea gabapentinei atunci când este coadministrată cu medicamente cu efect supresiv asupra SNC, inclusiv opioide. În unele din aceste rapoarte, autorii consideră combinația de gabapentină cu opioide, trebuie să fie o preocupare deosebită la pacienții cu debilități, la pacienții vârstnici, la pacienții cu boală respiratorie subiacentă gravă, cu polimedicație și la cei cu tulburări legate de abuzul de substanțe.

În cadrul unui studiu efectuat la voluntari sănătoşi (N=12), administrarea unei capsule cu eliberare controlată care conţine 60 mg morfină cu două ore înainte de administrarea unei capsule care conţine gabapentină 600 mg, a determinat creşterea ASC medii a gabapentinei cu 44%, comparativ cu administrarea gabapentinei fără morfină. Prin urmare, pacienții care necesită tratament concomitent cu opioide trebuie monitorizați cu atenție pentru a putea fi observate deprimarea SNC, cum sunt somnolență, sedare și depresie respiratorie iar doza de gabapentină sau opioide trebuie reduse corespunzător.

Nu s-au observat interacţiuni între gabapentină şi fenobarbital, fenitoină, acid valproic sau carbamazepină.

Farmacocinetica gabapentinei la starea de echilibru este similară la subiecţii sănătoşi şi la pacienţii epileptici trataţi cu astfel de medicamente antiepileptice.

Administrarea concomitentă de gabapentină şi contraceptive orale care conţin noretindronă şi/sau etinilestradiol, nu a influenţat farmacocinetica la starea de echilibru a niciunui component.

Administrarea concomitentă de gabapentină şi antiacide care conţin aluminiu şi magneziu, determină reducerea biodisponibilităţii gabapentinei cu până la 24%. Se recomandă administrarea de gabapentină la cel puţin 2 ore după administrarea antiacidului.

Eliminarea renală a gabapentinei nu este influenţată de probenecid.

S-a observat o uşoară scădere a excreţiei renale a gabapentinei în cazul administrării concomitente cu cimetidina, dar nu se aşteaptă să aibă semnificaţie clinică.

Riscul malformaţiilor congenitale este crescut de 2-3 ori la descendenţii mamelor tratate cu un medicament antiepileptic.Malformaţiile congenitale cel mai frecvent raportate sunt cheiloschizis, malfomaţii cardiovasculare şi defecte ale tubului neural. Terapia antiepileptică asociată determină un risc mai mare de malformaţii congenitale comparativ cu monoterapia, prin urmare, este important ca monoterapia să fie indicată ori de câte ori este posibil. Femeilor care intenţionează să rămână gravide sau se află la vârsta fertilă trebuie să li se acorde sfaturi medicale de specialitate, iar necesitatea tratamentului antiepileptic trebuie reevaluată la femeile care doresc să rămână gravide. Tratamentul anticonvulsivant nu trebuie întrerupt brusc, deoarece acest lucru poate determina apariţia convulsiilor de întrerupere, care pot avea consecinţe grave, atât pentru mamă, cât şi pentru copil. Rar, s-a observat o întârziere a dezvoltării la copiii mamelor cu epilepsie. Nu este posibil de stabilit diagnosticul etiologic diferenţial, adică dacă întârzierea dezvoltării este cauzată de factori genetici, sociali, epilepsie maternă sau de tratamentul cu antiepileptice.

Gabapentina traversează placenta umană.

Nu există sau sunt limitate datele privind utilizarea gabapentinei la gravide.

Studiile la animale au arătat efecte toxice asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3). Riscul potenţial pentru om nu este cunoscut. Gabapentina nu trebuie utilizată în timpul sarcinii, cu excepţia situaţiei în care beneficiul matern scontat depăşeşte clar riscul potenţial la făt.

Nu se poate concluziona cu precizie dacă riscul crescut de malformaţii congenitale este asociat cu administrarea gabapentinei în timpul sarcinii, este din cauza epilepsiei în sine sau terapiei concomitente cu alte medicamente antiepileptice în timpul fiecărei sarcini evaluate.

Gabapentina este excretată în laptele uman. Deoarece nu se cunosc efectele gabapentinei asupra sugarului alăptat, administrarea acesteia la mamele care alăptează se face cu prudenţă. Gabapentina se administrează în timpul alăptării doar dacă beneficiul terapeutic matern depăşeşte clar riscul potenţial la sugar.

În studiile la animale nu s-au observat efecte asupra fertilității (a se vedea cap. 5.3).

Gabapentina poate avea influenţă minoră sau moderată asupra capacitatăţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje. Gabapentina acţionează asupra sistemului nervos central şi poate determina somnolenţă, ameţeli şi alte simptome asociate. Chiar dacă reacţiile adverse raportate au fost de intensitate uşoară sau medie, acestea pot fi potenţial periculoase pentru pacienţii care conduc vehicule sau folosesc utilaje. Aceste reacţii apar mai ales la începutul tratamentului şi după creşterea dozelor.

Reacţiile adverse observate în cadrul studiilor clinice efectuate la pacienţii cu epilepsie (terapie asociată sau monoterapie) sau la pacienţii cu dureri neuropate sunt prezentate în lista de mai jos, clasificate pe aparate, organe şi sisteme şi în funcţie de frecvenţă (foarte frecvente (>1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10000 şi <1/1000) şi foarte rare (< 1/10000)). Atunci când o reacţie adversă a fost semnalată cu frecvenţe diferite în cadrul studiilor clinice, ea a fost înregistrată cu cea mai mare frecvenţă raportată.

Reacţiile suplimentare raportate din experienţa după punerea pe piaţă sunt incluse la categoria frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile), cu caractere italice, în lista de mai jos.

În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

Foarte frecvente: infecţii virale

Frecvente: pneumonie, infecţii respiratorii, infecţii urinare, infecţii, otită medie

Frecvente: leucopenie

Rare: trombocitopenie

Rare: reacţii alergice (de exemplu, urticarie)

Cu frecvenţă necunoscută: sindrom de hipersensibilitate, (cu un model variabil de simptome sistemice care poate include febră, erupţii, hepatită, limfadenopatie, eozinofilie, şi câteodată alte semne şi simptome), anafilaxie (a se vedea cap. 4.4).

Frecvente: anorexie, creşterea apetitului alimentar

Mai puțin frecvente: hiperglicemie (cel mai des observată la pacienții cu diabet zaharat)

Rare: hipoglicemie (cel mai des observată la pacienții cu diabet zaharat)

Cu frecvenţă necunoscută: hiponatremie

Frecvente: ostilitate, confuzie şi labilitate emoţională, depresie, anxietate, nervozitate, tulburări de gândire

Mai puțin frecvente: stare de agitație

Cu frecvenţă necunoscută: ideație suicidară, halucinaţii

Foarte frecvente: somnolenţă, ameţeli, ataxie

Frecvente: convulsii, hiperkinezie, dizartrie, amnezie, tremor, insomnie, cefalee parestezie, hipoestezia, tulburări de coordonare, nistagmus, reflexe crescute, scăzute sau absente

Mai puţin frecvente: hipokinezie, tulburări mentale

Rare: pierderea cunoștiinței

Cu frecvenţă necunoscută: alte tulburări de mişcare (de exemplu coreoatetoză, diskinezie, distonie)

Frecvente: tulburări de vedere, cum sunt ambliopie, diplopie

Frecvente: vertij

Cu frecvenţă necunoscută: tinitus

Mai puţin frecvente: palpitaţii

Frecvente: hipertensiune arterială, vasodilataţie

Frecvente: dispnee, bronşite, faringite, tuse, rinite

Rare: Deprimare respiratorie

Frecvente: vărsături, greaţă, anomalii dentare, gingivită, diaree, dureri abdominale, dispepsie, constipaţie, uscăciune orofaringiană, flatulenţă

Mai puțin frecvente: disfagie

Cu frecvenţă necunoscută: pancreatită

Cu frecvenţă necunoscută: hepatită, icter

Frecvente: edem facial, purpură în cele mai multe cazuri a fost descrisă ca echimoze determinate de traumatisme fizice, erupţie cutanată tranzitorie, prurit, acnee

Cu frecvenţă necunoscută: sindrom Stevens-Johnson, angioedem, eritem polimorf, alopecie, erupţie cutanată tranzitorie cu eozinofilie şi simptome sistemice (vezi pct. 4.4)

Tulburări musculo-scheletice, ale ţesutului conjunctiv şi ale oaselor

Frecvente: artralgie, mialgie, dorsalgii, spasme musculare

Cu frecvenţă necunoscută: rabdomioliză, mioclonie

Cu frecvenţă necunoscută: insuficienţă renală acută, incontinenţă urinară

Frecvente: impotenţă

Cu frecvenţă necunoscută: hipertrofia sânului, ginecomastie, difuncție sexuală (inclusiv modificări ale libidoului, tulburări de ejaculare și lipsă de orgasm)

Foarte frecvente: oboseală, febră

Frecvente: edeme periferice, mers anormal, astenie, dureri, stare generală de rău, sindrom cu simptomatologie asemănătoare gripei

Rare: edeme generalizate,

Cu frecvenţă necunoscută: reacţii de întrerupere (cel mai frecvent anxietate, insomnie, greaţă, dureri,transpiraţii), dureri toracice. Au fost raportate cazuri de moarte subită, dar relaţia cauzală cu tratamentul cu gabapentină nu a fost stabilită.

Frecvente: scăderea numărului leucocitelor, creştere în greutate

Rare: creşteri ale valorilor serice ale enzimelor hepatice SGOT (AST), SGPT (ALT) şi ale bilirubinei.

Cu frecvenţă necunoscută: creșterea creatininei fosfokinazei din sânge

Leziuni, intoxicaţii și complicații procedurale

Frecvente: leziuni accidentale, fracturi, dermabraziuni

Mai puțin frecvente: căderi

În timpul tratamentului cu gabapentină, au fost raportate cazuri de pancreatită acută. Nu este clară relaţia de cauzalitate cu gabapentina (vezi pct. 4.4).

La pacienţii care efectuează ședințe de hemodializă, din cauza insuficienţei renale în stadiul terminal, a fost raportată miopatia cu concentraţii plasmatice crescute de creatinkinază.

Infecţiile tractului respirator, otita medie, convulsiile şi bronşitele au fost raportate numai în cadrul studiilor clinice efectuate la copii. În plus, în cadrul studiilor clinice efectuate la copii au fost raportate frecvent comportament agresiv şi hiperkinezie.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro

Website: www.anm.ro

La supradoze de gabapentină de până la 49 g nu a fost observată toxicitate acută, care poate pune viaţa în pericol. Simptomele de supradozaj includ ameţeli, pierderea cunoștiinței, diplopie, dizartrie, somnolenţă, letargie şi diaree uşoară. După un tratament de susţinere a funcţiilor vitale, toţi pacienţii s-au recuperat complet. Absorbţia redusă a gabapentinei la doze mari poate limita absorbţia medicamentului şi în caz de supradozaj şi, în consecinţă, poate reduce gradul de intoxicaţie.

Supradozele de gabapentină, în special în asociere cu alte medicamente deprimante ale sistemului nervos central, pot determina coma.

Cu toate că gabapentina poate fi eliminată prin hemodializă, pe baza experienţei anterioare s-a demonstrat faptul că, de obicei, aceasta nu este necesară. Cu toate acestea, hemodializa poate fi indicată la pacienţii cu insuficienţă renală severă.

Doza orală letală de gabapentină nu a fost stabilită la şoarecii şi şobolanii la care s-au administrat doze mai mari de 8000 mg/kg. Semnele de intoxicaţie acută la animale au inclus ataxie, dificultăţi la respiraţie, ptoză, hipoactivitate sau hiperexcitabilitate.

Grupa farmacoterapeutică: (alte antiepileptice) codul ATC: N03AX12

Gabapentina pătrunde cu ușurință în creier și previne convulsiile într-un număr de modele animale cu epilepsie. Gabapentina nu are afinitate nici pentru receptorul GABAA sau receptorul GABAB și nici nu alterează metabolismul GABA. Ea nu se leagă de alți receptori ai neurotransmițătorilor din creier și nu interacționează cu canalele de sodiu. Gabapentina se leagă cu afinitate ridicată la α2δ (alfa-2-delta) subunitate a canalelor de calciu dependente de voltaj și se presupune că legarea la subunitatea α2δ poate fi implicată în efectele anticonvulsivante ale gabapentinei la animale. Examinarea largă a listei receptorilor nu sugerează alte ținte pentru medicament decât α2δ.

Dovezile din mai multe modele preclinice informează că activitatea farmacologică a gabapentinei poate fi mediată prin legarea la α2δ printr-o reducere a eliberării de neurotransmițători excitatori în regiuni ale sistemului nervos central. O astfel de activitate poate sta la baza activității anti-convulsivante ale gabapentinei. Relevanța acestor acțiuni ale gabapentinei privind efectele anticonvulsivante la om rămâne să fie stabilită.

Gabapentină afișează, de asemenea, eficacitatea în mai multe modele preclinice de durere la animale.

Se presupune că legarea gabapentinei la subunitatea α2δ specifică are ca rezultat mai multe acțiuni diferite, care pot fi responsabile pentru activitatea analgezică la modele de animale. Activitățile analgezice ale gabapentinei pot să apară în măduva spinării precum și la centrii superiori ai creierului prin interacțiuni cu căile descendente de inhibare a durerii. Relevanța acestor proprietăți preclinice pentru acțiunea clinică la om este necunoscută.

Un studiu clinic privind tratamentul adjuvant al convulsiilor parţiale, la copii cu vârsta cuprinsă între 3 şi 12 ani, a evidenţiat o diferenţă numerică, dar nesemnificativă din punct de vedere statistic, de 50% a ratei de răspuns în favoarea gabapentinei, comparativ cu placebo. O analiză suplimentară retrospectivă a răspunsului la tratament, evaluat în funcţie de vârstă, nu a evidenţiat un efect semnificativ statistic al vârstei, fie ca variabilă continuă, fie intermitentă (grupe de vârstă 3-5 ani şi 6-12 ani).

Datele acestei analize retrospective sunt prezentate în tabelul de mai jos:

Răspuns (Ameliorare cu ≥ 50%) în funcţie de tratament şi vârsta populaţiei PITM*

Grupa de vârstă Placebo Gabapentină Valoarea P < 6 ani 4/21 (19,0%) 4/17 (23,5%) 0,7362 6 până la 12 ani 17/99 (17,2%) 20/96 (20,8%) 0,5144

* Populaţia în intenţie de tratament modificată a fost definită ca toţi pacienţii randomizaţi la medicaţia din studiu, care au prezentat convulsii evaluabile, timp de 28 zile, atât la momentul iniţial cât şi în timpul studiului dublu-orb.

După administrarea orală, concentraţiile plasmatice maxime ale gabapentinei au fost atinse în decurs de 2-3 ore.

Biodisponibilitatea gabapentinei (proporţia de doză absorbită) tinde să scadă pe măsură ce doza creşte.

Biodisponibilitatea absolută a unei capsule de 300 mg este de aproximativ 60%.

Alimentele, incluzând regimul alimentar bogată în grăsimi, nu au efect semnificativ clinic asupra farmacocineticii gabapentinei.

Farmacocinetica gabapentinei nu este influenţată în urma administrării dozelor repetate. Cu toate că, în studiile clinice, concentraţiile plasmatice ale gabapentinei au fost cuprinse, în general, între 2 μg/ml şi 20 μg/ml, astfel de concentraţii nu au fost predictive pentru siguranţă sau eficacitate.

Parametrii farmacocinetici ai gabapentinei sunt prezentaţi în Tabelul 3.

Tabelul 3

Parametrii farmacocinetici medii (% CV) la starea de echilibru, la fiecare interval de 8 ore după administrarea gabapentinei

Parametrul farmacocinetic 300 mg 400 mg 800 mg (N=7) (N=14) (N=14)

Medie % CV Medie % CV Medie % CV

Cmax (μg/ml) 4,02 (24) 5,74 (38) 8,71 (29)

Tmax (ore) 2,7 (18) 2,1 (54) 1,6 (76)

T1/2 (ore) 5,2 (12) 10,8 (89) 10,6 (41)

ASC0-8 (μg/oră/ml) 24,8 (24) 34,5 (34) 51,4 (27)

Ae% (%) NA NA 47,2 (25) 34,4 (37)

Cmax = Concentraţia plasmatică maximă la starea de echilibru

Tmax = Timpul necesar pentru atingerea Cmax

T1/2 = Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare

ASC0-8 = Aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp, de la momentul 0 până la 8 ore după administrarea dozei

Ae% = Procentul din doza excretată nemodificată în urină de la momentul 0 până la 8 ore după administrarea dozei

NA= nu este disponibil

Gabapentina nu se leagă de proteinele plasmatice şi are un volum de distribuţie de 57,7 litri. La pacienţii cu epilepsie, concentraţiile gabapentinei în lichidul cefalorahidian (LCR) sunt de aproximativ 20% din valoarea corespunzătoare concentraţiei plasmatice minime la starea de echilibru. Gabapentina este prezentă în laptele femeilor care alăptează.

Nu există dovezi privind metabolizarea gabapentinei la om. Gabapentina nu are efect inductor asupra funcţiilor mixte ale enzimelor hepatice oxidante responsabile de metabolizarea medicamentului.

Gabapentina este eliminată sub formă nemodificată, exclusiv pe cale renală. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este independent de doza administrată şi variază de la 5 până la 7 ore.

La pacienţii vârstnici şi la pacienţii cu insuficienţă renală, clearance-ul plasmatic al gabapentinei este scăzut. Viteza de eliminare, clearance-ul plasmatic şi clearance-ul renal al gabapentinei sunt direct proporţionale cu clearance-ul creatininei.

Gabapentina este eliminată din plasmă prin hemodializă. Se recomandă ajustarea dozelor la pacienţii cu funcţie renală compromisă sau în timpul şedinţelor de hemodializă (vezi pct. 4.2).

Farmacocinetica gabapentinei la copii a fost evaluată la 50 de subiecţi sănătoşi, cu vârsta cuprinsă între 1 lună şi 12 ani. În general, concentraţiile plasmatice ale gabapentinei la copiii > 5 ani sunt similare celor de la adulţi, doza fiind exprimată în mg/kg.

Într-un studiu farmacocinetic efectuat la 24 de pacienți copii și adolescenți sănătoși, cu vârsta cuprinsă între 1 lună și 48 luni, a fost observată o scădere a expunerii cu 30% (ASC), un Cmax mai scăzut și clearance-ul pe kg corp mai mare în comparație cu datele disponibile la copii mai mari de 5 ani.

Biodisponibilitatea gabapentinei (proporţia absorbită din doză) scade proporţional cu creşterea dozei, ceea ce arată non-liniaritatea parametrilor farmacocinetici, care includ parametrii de biodisponibilitate (F), de exemplu: Ae%, CL/F, Vd/F. Profilul farmacocinetic de eliminare al gabapentinei (parametrii farmacocinetici care nu includ F, cum sunt CLr şi T1/2) este cel mai bine descris de parametrii farmacocinetici liniari. Concentraţiile plasmatice ale gabapentinei la starea de echilibru pot fi predictibile pe baza datelor obţinute după administrarea de doze unice.

Gabapentina a fost administrată prin intermediul alimentaţiei la şoareci, în doze de 200, 600 şi 2000 mg/kg şi zi şi la şobolani în doze de 250, 1000 şi 2000 mg/kg şi zi, timp de doi ani. Doar la şobolanii de sex masculin, la cea mai mare doză administrată, s-a evidenţiat o creştere semnificativă statistic a incidenţei tumorilor celulelor acinare pancreatice. În cazul administrării la şobolani a dozei de 2000 mg/kg şi zi, valorile concentraţiilor plasmatice maxime ale substanţei active sunt de 10 ori mai mari decât cele determinate la om, după administrarea unei doze de 3600 mg pe zi. Tumorile celulelor acinare pancreatice, observate la masculii de şobolan, prezintă un grad scăzut de malignitate, nu au afectat supravieţuirea, nu au metastazat şi nu au invadat ţesutul înconjurător şi au fost similare celor observate în cadrul grupelor de control corespondente. Relevanţa pe care o au aceste tumori ale celulelor acinare pancreatice pentru riscul carcinogen la om nu este clară.

Gabapentina nu a demonstrat potenţial genotoxic. In vitro, la testele standard utilizând culturi bacteriene sau celule de mamifere, gabapentina nu s-a dovedit a fi mutagenă. Gabapentina nu induce apariţia aberaţiilor cromozomiale structurale în celulele de mamifere in vitro şi in vivo şi nu a indus formarea micronucleilor în celulele de măduvă osoasă prelevată de la hamsteri.

Nu s-au observat reacţii adverse asupra fertilităţii sau funcţiei de reproducere la şobolani, în urma administrării de doze de până la 2000 mg/kg (de aproximativ cinci ori mai mari decât doza maximă zilnică administrată la om, exprimată în mg/m2 suprafaţă corporală).

Gabapentina nu creşte incidenţa malformaţiilor congenitale la descendenţii şoarecilor, şobolanilor sau iepurilor, comparativ cu grupurile de control, în urma administrării de doze de până la 50, 30 respectiv 25 de ori mai mari decât doza zilnică de 3600 mg administrată la om (de patru, cinci, respectiv opt ori decât doza maximă zilnică administrată la om, exprimată în mg/m2).

La rozătoare, gabapentina induce întârzierea osificării craniului, vertebrelor, membrelor anterioare şi posterioare, fenomen indicator pentru retardul creşterii fetuşilor. Aceste efecte au apărut în urma administrării orale în timpul organogenezei, la femelele de şoarece gestante, a dozelor de 1000 sau 3000 mg/kg şi zi şi a dozelor de 2000 mg/kg la şobolani, înainte de, în timpul împerecherii şi pe toată durata gestaţiei. Aceste doze sunt de aproximativ 1-5 ori mai mari decât doza de 3600 mg administrată la om, exprimată în mg/m2.

Nu s-au observat efecte la femelele de şoarece gestante la care s-au administrat 500 mg/kg şi zi (aproximativ 1/2 din doza zilnică administrată la om, exprimată în mg/m2).

S-a observat o creştere a incidenţei hidroureterului şi/sau hidronefrozei la şobolanii la care s-a administrat o doză de 2000 mg/kg şi zi -într-un studiu de toxicitate asupra fertilităţii şi asupra funcţiei de reproducere, 1500 mg/kg şi zi-într-un studiu de teratogenitate şi la dozele de 500, 1000 şi 2000 mg/kg şi zi-într-un studiu privind expunerea peri-şi postnatală). Semnificaţia clinică a acestor rezultate nu este cunoscută, dar au fost asociate cu întârzierea dezvoltării fetuşilor. Aceste doze sunt de aproximativ 1 până la 5 ori mai mari decât doza de 3600 mg administrată la om, exprimată în mg/m2.

Într-un studiu de teratogenitate, realizat la iepuri, s-a observat o creştere a pierderilor fetale post-implantare ce au apărut la iepurii gestanți, la doze de 60, 300 şi 1500 mg/kg şi zi, administrate în timpul organogenezei. Aceste doze sunt de aproximativ 1/4 până la de 8 ori mai mari decât doza zilnică de 3600 mg, administrată la om, exprimată în mg/m2. Marjele de siguranță sunt insuficiente pentru a exclude riscul acestor efecte la om.

Amidon de porumb

Talc

[100 mg:]

Dioxid de titan (E 171)

Laurilsulfat de sodiu

Gelatina [300 mg:]

Oxid galben de fer (E 172)

Dioxid de titan E (171)

Laurilsulfat de sodiu

Gelatina [400 mg:]

Oxid rosu de fer (E 172)

Oxid galben de fer (E 172)

Dioxid de titan (E 171)

Laurilsulfat de sodiu

Gelatina

Shellac

Oxid negru de fer (E 172)

Hidroxid de potasiu

Nu este cazul.

3 ani

Perioada de valabilitate după prima deschidere a flaconului PEÎD: 1 an

A se păstra la temperaturi sub 25°C.

Blister: a se păstra în ambalajul original.

Flacon: a se păstra în ambalajul original.

Blister din PVC/PVdC- Al:

[100 mg:] 10, 20, 30, 50, 60, 90, 100 şi 200 capsule [300 mg:] 10, 20, 30, 50, 60, 90, 100 şi 200 capsule [400 mg:] 10, 20, 30, 50, 60, 90, 100, 200 şi 300 capsule

Flacon PEÎD cu capac din PP conţinând silicagel (desicant) [100 mg:] 100, 200 şi 1000 capsule.

[300 mg:] 100, 200 şi 1000 capsule.

[400 mg:] 100, 200, 300 şi 500 capsule

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Fără cerinţe speciale.

Aurobindo Pharma România S.R.L.

Sos. Bucureşti- Ploieşti nr.42-44, etajul 2, Clădirea B, Aripa B2,

Complex Băneasa Business & Technology Park S.A sector 1, Bucureşti, România

10692/2018/01-11 10693/2018/01-11 10694/2018/01-13

Data ultimei reautorizări: Aprilie 2018

Februarie 2023