Conținutul prospectului pentru medicamentul FOSRENOL 750mg pulbere orală
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Fosrenol 750 mg pulbere orală.
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare plic conţine 750 mg lantan (sub formă de carbonat de lantan hidrat).
Excipient(ţi) cu efect cunoscut:De asemenea, fiecare plic conţine 641,7 mg dextrat, conţinând glucoză.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Pulbere orală.
Pulbere de culoare albă până la aproape albă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Fosrenol este indicat la pacienţi adulţi ca agent de fixare a fosfatului utilizat pentru tratamentul hiperfosfatemiei la pacienţii cu insuficienţă renală cronică care efectuează şedinţe de hemodializă sau dializă peritoneală continuă ambulatorii (DPCA). De asemenea, Fosrenol este indicat la pacienţii adulţi cu boală renală cronică, care nu efectuează şedinţe de dializă şi ale căror concentraţii plasmatice de fosfat sunt 1,78 mmol/l, la care instituirea unui regim alimentar cu conţinut mic de fosfaţi este insuficientă pentru a controla valorile concentraţiilor plasmatice de fosfat.
4.2 Doze şi mod de administrare
Fosrenol se administrează oral.
Fosrenol pulbere orală este conceput pentru a fi amestecat cu o cantitate mică de alimente moi (precum sos de mere sau alte produse alimentare similare) şi a fi administrat imediat (într-un interval de 15 minute). Plicul nu trebuie deschis până în momentul în care este gata de utilizare. Odată ce este amestecat cu alimente, Fosrenol pulbere orală nu trebuie să fie păstrat pentru a fi utilizat ulterior.
Fosrenol pulbere orală nu este solubil şi nu trebuie dizolvat în lichide pentru a fi administrat.
Adulţi, inclusiv vârstnici (cu vârsta >65 ani)
Fosrenol trebuie administrat în timpul mesei sau imediat după masă, cu doza zilnică împărţită la numărul de mese. Pacienţii trebuie să adere la dietele recomandate pentru a controla aportul de fosfat şi lichide. Fosrenol se prezintă sub formă de pulbere orală, concepută pentru a fi amestecată cu alimente moi, evitându-se astfel nevoia de a ingera suplimentar lichide. Valorile concentraţiei plasmatice de fosfat trebuie monitorizate şi doza de Fosrenol ajustată la fiecare 2-3 săptămâni, până când se atinge o concentraţie plasmatică acceptabilă de fosfat, păstrându-se o monitorizare regulată ulterioară.
Ajustarea dozei se poate realiza cu comprimatele masticabile, întrucât acestea sunt disponibile sub forma mai multor concentraţii, permiţând creşteri în trepte mai mici ale dozei.
Controlul concentraţiei plasmatice de fosfat a fost demonstrată cu doze începând de la 750 mg pe zi.
Doza maximă evaluată în studiile clinice, la un număr limitat de pacienţi, este de 3750 mg. Pacienţii care răspund la tratamentul cu lantan ating de obicei concentraţii plasmatice acceptabile de fosfat la administrarea de doze în intervalul1500 - 3000 mg lantan pe zi.
Copii şi adolescenţiSiguranţa şi eficacitatea Fosrenol la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani nu au fost stabilite (vezi pct. 4.4 și pct. 5.1).
Insuficienţă hepaticăEfectul insuficienţei hepatice asupra farmacocineticii Fosrenolului nu a fost evaluat. Datorită mecanismului de acţiune al acestuia şi a lipsei metabolizării hepatice, dozele nu trebuie modificate în insuficienta hepatică, dar pacienţii trebuie monitorizaţi cu atenţie (vezi pct. 4.4 și pct. 5.2).
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Hipofosfatemie.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
În studiile cu Fosrenol la animale, s-a demonstrat depunerea de lantan în ţesuturi. La 105 biopsii osoase recoltate de la pacienţii trataţi cu Fosrenol, unii până la 4,5 ani, s-a observat creşterea în timp a valorilor de lantan (vezi pct. 5.1). Nu sunt disponibile date clinice despre depuneri de lantan în alte ţesuturi umane.
În prezent, folosirea Fosrenol în studii clinice cu o durată mai mare de doi ani este limitată. Totuşi, nu s-a înregistrat nici o modificare a profilului beneficii/riscuri în cazul tratamentului cu Fosrenol aplicat pe o perioadă de până la 6 ani.
S-au raportat cazuri de obstrucţie gastro-intestinală, ileus, subileus şi perforaţie gastro-intestinală în asociere cu lantanul, dintre care unele au necesitat intervenţie chirurgicală sau spitalizare (vezi pct. 4.8).
Se recomandă prudenţă la toţi pacienţii predispuşi la obstrucţie gastro-intestinală, ileus, subileus şi perforaţie gastro-intestinală, cum sunt cei cu anatomie gastro-intestinală modificată (de exemplu boală diverticulară, peritonită, intervenţie chirurgicală la nivel gastro-intestinal în antecedente, cancer gastro-intestinal şi ulcer gastro-intestinal), tulburări de hipomotilitate (de exemplu constipaţie, gastropareză diabetică). Pacienţii cu ulcer gastro-duodenal acut, colită ulcerativă, boala Crohn sau obstrucţii intestinale nu au fost incluşi în studiile clinice cu Fosrenol.
Pacienţii cu insuficienţă renală pot prezenta hipocalcemie. Fosrenol nu conţine calciu. De aceea, concentraţiile plasmatice de calciu trebuie monitorizate la intervale regulate de timp pentru aceşti pacienţi şi administrate suplimentele adecvate.
Lantanul nu este metabolizat de enzimele ficatului, dar este cel mai probabil excretat în bilă. Afecţiuni având ca rezultate reducerea marcată a fluxului de bilă pot fi asociate cu eliminarea din ce în ce mai lentă a lantanului, ceea ce poate determina valori plasmatice crescute şi depuneri mărite de lantan în ţesuturi (vezi pct. 5.2 și pct. 5.3). Deoarece ficatul este principalul organ prin intermediul căruia se elimină lantanul absorbit, se recomandă monitorizarea funcţiilor hepatice.
Copii şi adolescenţiSiguranţa şi eficacitatea Fosrenolului nu au fost stabilite la copii şi adolescenţi; nu este recomandată utilizarea la copii şi adolescenţi (vezi pct. 4.2).
Tratamentul cu Fosrenol trebuie întrerupt dacă apare hipofosfatemia.
Radiografiile abdominale ale pacienţilor care iau carbonat de lantan pot prezenta o radio-opacitate tipică a unui mediu de contrast.
Pacienţii cu sindrom rar de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Carbonatul de lantan hidrat poate creşte aciditatea gastrică. Este recomandat ca administrarea medicamentelor despre care se ştie că interacţionează cu antiacidele să nu se facă mai devreme de 2 ore de la administratea de Fosrenol (de exemplu clorochină, hidroxiclorochină şi ketoconazol).
La subiecţii sănătoşi, absorbţia şi farmacocinetica lantanului nu au fost afectate de administrarea concomitentă de citrat.
În studiile clinice, valorile concentraţiilor plasmatice de vitamine liposolubile A, D, E şi K nu au fost afectate de administrarea de Fosrenol.
Studiile efectuate la voluntari au arătat că administrarea de Fosrenol împreună cu digoxină, warfarină sau metoprolol nu produce schimbări relevante din punct de vedere clinic în profilele farmacocinetice ale acestor medicamente.
În sucul gastric simulat, carbonatul de lantan hidrat nu a format complexe insolubile cu warfarină, digoxină, furosemidă, fenitoină, metoprolol sau enalapril, ceea ce sugerează un potenţial scăzut de a afecta absorbţia acestor medicamente.
Totuşi, sunt posibile teoretic interacţiuni cu medicamente, cum sunt tetraciclina şi doxiciclina şi, dacă trebuie să fie administrate concomitent, este recomandat să nu fi luate mai devreme de 2 ore de la administrarea de Fosrenol.
Biodisponibilitatea ciprofloxacinei administrate pe cale orală a scăzut cu aproximativ 50% atunci când a fost asociată cu Fosrenol în cadrul unui studiu cu doză unică realizat cu voluntari sănătoşi. Se recomandă ca floxacina orală să fie administrată cu cel puţin 2 ore înainte sau 4 ore după Fosrenol.
S-a demonstrat că medicamentele folosite pentru fixarea fosfatului (inclusiv Fosrenol) scad absorbţia de levotiroxină. Prin urmare, tratamentul de substituţie a hormonului tiroidian nu trebuie administrat cu cel puţin două ore înainte sau după administrarea de Fosrenol, iar la pacienţii care iau ambele medicamente se recomandă monitorizarea atentă a concentraţiilor de TSH.
Carbonatul de lantan hidrat nu este substrat pentru citocromul P450 şi nu inhibă în mod semnificativ activitatea principalelor izoenzime umane ale citocromului P450, CYP1A2, CYP2D6, CYP3A4,
CYP2C9 sau CYP2C19 in vitro.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
SarcinaNu există date adecvate privind utilizarea Fosrenol la femeile gravide.
Un studiu la şobolan a arătat toxicitate asupra funcţiei de reproducere cu afectarea fetuşilor (deschiderea ochilor şi maturizarea sexuală întârziate) şi scăderea greutăţii puilor în cazul administrării de doze mari (vezi pct. 5.3). Riscul potenţial pentru om este necunoscut. Fosrenol nu este recomandat pentru utilizare în timpul sarcinii.
AlăptareaNu se cunoaşte dacă lantanul se excretă în laptele uman. Excreţia lantanului în lapte nu a fost studiată la animale. Trebuie analizată cu atenţie decizia de a continua/întrerupe alăptarea la sân sau continuarea/întreruperea terapiei cu Fosrenol, luând în considerare potenţialele beneficii ale alăptării copilului şi potenţialul beneficiu al terapiei cu Fosrenol la mamă.
FertilitateaNu există date cu privire la efectele carbonatului de lantan asupra fertilităţii la om. În studiile toxicologice la şobolan, carbonatul de lantan nu a avut reacţii adverse asupra fertilităţii
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Fosrenol poate determina ameţeli şi vertij, ceea ce poate afecta capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Siguranţa utilizării carbonatului de lantan la pacienţi a fost evaluată în mai multe studii clinice. Cele mai frecvente reacţii adverse raportate, în afară de cefalee şi reacţii alergice cutanate, sunt cele de natură gastrointestinală; acestea sunt reduse la minim administrând Fosrenol cu alimente şi, în general, se diminuează în timp, pe parcursul continuării tratamentului (vezi pct. 4.2).
Pentru frecvenţa reacţiilor adverse la medicament s-a folosit următoarea convenţie: Foarte frecvente (≥1/10); Frecvente (≥1/100 şi <1/10); Mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100); Rare (≥1/10000 şi <1/1000); Foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
Infecţii şi infestăriMai puţin frecvente Gastroenterită, laringită
Tulburări hematologice şi limfaticeMai puţin frecvente Eozinofilie
Tulburări endocrineMai puţin frecvente Hiperparatiroidism
Tulburări metabolice şi de nutriţieFrecvente Hipocalcemie
Mai puţin frecvente Hipercalcemie, hiperglicemie, hiperfosfatemie, hipofosfatemie, anorexie, creşterea poftei de mâncare
Tulburări ale sistemului nervosFoarte frecvente Cefalee
Mai puţin frecvente Ameţeli, disgeuzie
Tulburări acustice şi vestibulareMai puţin frecvente Vertij
Tulburări gastro-intestinale*
Foarte frecvente Dureri abdominale, diaree, greaţă, vărsături
Frecvente Constipaţie, dispepsie, flatulenţă
Mai puţin frecvente Ileus, subileus, obstrucţie intestinală, sindrom de colon iritabil, esofagită, stomatită, scaune moi, indigestie, afecţiuni gastro-intestinale (neclasificate altundeva), xerostomie, afectarea dentiţiei, eructaţie
Rare Perforaţie intestinală
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanatMai puţin frecvente Alopecie, transpiraţie abundentă
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctivMai puţin frecvente Artralgie, mialgie, osteoporoză
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Mai puţin frecvente Astenie, dureri toracice, fatigabilitate, stare generală de rău , edeme periferice, dureri, sete.
Investigaţii diagnosticeMai puţin frecvente Creşterea valorilor concentraţiei plasmatice de aluminiu, creşterea valorilor GGT, creşterea valorilor ale transaminazelor hepatice, creşterea valorii fosfatazei alcaline, scădere ponderală.
*În cadrul unui studiu clinic, efectuat cu voluntari sănătoşi, incidenţa reacţiilor adverse gastro-intestinale a fost mai mare după administrarea Fosrenolului sub formă de pulbere orală (13 subiecţi, 18,3%) decât cea observată după administrarea de comprimate masticabile (4 subiecţi, 6,6%).
Experienţa ulterioară punerii pe piaţă: Pe durata utilizării Fosrenol ulterioare punerii pe piaţă s-au raportat cazuri de reacţii alergice cutanate (inclusiv erupţii cutanate tranzitorii, urticarie şi prurit), ceea ce demonstrează o relaţie temporală apropiată cu tratamentul cu carbonatul de lantan. În studiile clinice, reacţiile alergice cutanate au fost observate foarte frecvent (≥1/10) atât în cadrul grupului la care se administra Fosrenol, cât şi în grupul la care se administra placebo/comparator activ.
Deşi s-au raportat câteva reacţii izolate suplimentare, niciuna dintre aceste reacţii nu a fost considerată ca fiind neaşteptată în cadrul acestei populaţii de pacienţi.
Au fost observate modificări tranzitorii ale intervalului QT, dar acestea nu au fost asociate cu o creştere a evenimentelor adverse cardiace.
Raportarea reacţiilor adverse suspectateRaportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare:
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucuresti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro.
4.9 Supradozaj
Nu s-a raportat niciun caz de supradozaj. Cea mai mare doză zilnică de lantan administrată voluntarilor sănătoşi în timpul studiului de faza I a fost de 4718 mg administrată timp de 3 zile.
Evenimentele adverse observate au fost uşoare până la moderate şi au inclus greaţa şi cefaleea.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: medicamente pentru tratamentul hiperkaliemiei şi hiperfosfatemiei. codul ATC: V03AE03.
Fosrenol conţine carbonat de lantan hidrat. Activitatea carbonatului de lantan hidrat de fixare a fosfatului este dependentă de afinitatea mare a ionilor de lantan, care sunt eliberaţi din sarea carbonată în mediul acid al stomacului, pentru fosfatul alimentar. Se formează fosfat de lantan insolubil, care reduce absorbţia fosfatului în tractul gastro-intestinal.
În cazul subiecţilor sănătoşi cărora li s-a administrat Fosrenol de 3 ori pe zi timp de 3 zile, sub formă de pulbere orală sau comprimate masticabile, pe baza excreţiei urinare a fosfatului, s-a descoperit că, din punct de vedere farmacodinamic, Fosrenol pulbere orală este echivalentul Fosrenol comprimate masticabile.
Informaţii provenite din studii care au utilizat comprimate masticabile
Un total de 1130 pacienţi cu insuficienţă renală cronică trataţi prin hemodializă sau DPCA de menţinere, au fost studiaţi în două studii de fază II şi două studii de fază III. Trei studii au fost placebo-controlate (1 cu doză fixă şi 2 pentru stabilirea dozei) şi unul a avut carbonat de calciu drept comparator activ. În timpul acestor studii, la 1016 pacienţi s-a administrat carbonat de lantan, la 267 s-a administrat carbonat de calciu şi la 176 s-a administrat placebo.
Două studii placebo-controlate randomizate au inclus pacienţi supuşi dializei, după o perioadă de eliminare completă din organism a agenţilor de fixare a fosfatului administraţi anterior. După ajustarea dozei de carbonat de lantan care asigură concentraţii plasmatice de fosfat între 1,3 şi 1,8 mmol/l într-un studiu (doze până la 2250 mg/zi) sau ≤1,8 mmol/l în al doilea studiu (doze până la 3000 mg/zi), pacienţii au fost trataţi aleator cu carbonat de lantan sau placebo ca tratament de menţinere. După 4 săptămâni de fază placebo-controlat randomizată, concentraţia plasmatică de fosfat a crescut cu 0,5 până la 0,6 mmol/l în grupul placebo, în ambele studii, comparativ cu pacienţii care au rămas în tratament cu carbonat de lantan. Au existat 61% de pacienţii trataţi cu carbonat de lantan care şi-au menţinut răspunsul la tratament, comparativ cu 23% trataţi cu placebo.
Studiul cu comparator activ a demonstrat că valorile plasmatice de fosfat au fost reduse la valori ţintă de 1,8 mmol/l la finalul celei de-a 5-a săptămâni de ajustare, la 51% dintre pacienţii trataţi cu lantan, comparativ cu 57% dintre pacienţii trataţi cu carbonat de calciu. În săptămâna 25, procentul de pacienţi randomizaţi cu concentraţia plasmatică de fosfat controlată era similar în cele două grupuri de tratament, 29% cu lantan şi 30% cu carbonat de calciu (folosind metoda lipsă = eşec). Concentraţiile plasmatice medii de fosfat au fost reduse în cantităţi similare în ambele grupuri de tratament.
Studii ulterioare extinse pe termen lung au demonstrat menţinerea reducerii concentraţiei de fosfat pentru unii pacienţi ca urmare a administrării continue pe cel puţin 2 ani a carbonatului de lantan.
În studii comparative, hipercalcemia a fost raportată la 0,4% dintre pacienţi trataţi cu Fosrenol, comparativ cu 20,2% în cazul agenţilor de fixare pe bază de calciu.. Concentraţia de PTH plasmatică poate fluctua în funcţie de valorile calciului, fosfatului şi a vitaminei D din plasma pacientului. Nu s-a dovedit că Fosrenol are efecte directe asupra concentraţiei PTH plasmatice.
În studiul pe termen lung al oaselor s-a observat o tendinţă de creştere în timp a concentraţiei lantanului în oase faţă de concentraţia medie la grupul de control, conentraţia mediană crescând de trei ori faţă de valoarea iniţială de 53 g/kg la 24 de luni. La pacienţii trataţi cu carbonat de lantan, concentraţia de lantan în oase a crescut în primele 12 luni de tratament cu carbonat de lantan până la o valoare mediană de 1328 g/kg (interval 122 şi 5513 g/kg). Concentraţia mediană şi intervalul concentraţiilor la 18 şi 24 de luni au fost similare celor de la 12 luni. Concentraţia mediană la 54 de luni era de 4246 g/kg (interval 1673-9792 g/kg).
Biopsiile oaselor pereche (iniţial şi la unul sau doi ani), într-un studiu la pacienţii randomizaţi pentru tratamentul cu Fosrenol sau carbonat de calciu şi în alt studiu, la pacienţii randomizaţi trataţi cu
Fosrenol sau cu terapie alternativă, nu au arătat diferenţe în dezvoltarea defectelor de mineralizare între grupuri.
Copii şi adolescenţiAgenţia Europeană a Medicamentelor a suspendat temporar obligaţia de depunere a rezultatelor studiilor efectuate cu Fosrenol la una sau mai multe subgrupe de copii şi adolescenţi în tratamentul hiperfosfatemiei (vezi pct. 4.2 pentru informaţii privind utilizarea la copii şi adolescenţi).
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Întrucât fixarea dintre lantan şi fosforul alimentar are loc în lumenul gastric şi partea superioară a intestinului subţire, eficacitatea terapeutică a Fosrenol nu este dependentă de concentraţiile plasmatice de lantan.
Lantanul este prezent în mediu. Măsurătorile valorilor de fond ale pacienţilor cu insuficienţă renală cronică care nu au urmat tratament cu carbonhidratul de lantan, în timpul testelor clinice de fază III, au arătat concentraţii de <0,05 până la 0,90 ng/ml în plasmă şi <0,006 până la 1,0 g/g în probele de biopsie osoasă.
AbsorbţieÎn cazul subiecţilor sănătoşi cărora li s-a administrat Fosrenol de 3 ori pe zi, timp de 3 zile, sub formă de pulbere orală sau comprimate masticabile, expunerea sistemică la lantan (pe baza ASC0-48 şi Cmax) a fost cu aproximativ 30% mai mare şi mai variabilă în urma administrării de Fosrenol sub formă de pulbere orală decât în urma administrării de Fosrenol sub formă de comprimate masticabile.
Raportând-o la datele aferente comprimatelor masticabile (vezi mai jos), expunerea sistemică ce rezultă din utilizarea pulberii orale concordă în continuare cu o biodisponibilitate absolută <0.002%.
Informaţii ce provin din studii ce utilizează comprimate masticabile
Carbohidratul de lantan are o solubilitate scăzută în apă (<0,01 mg/ml la pH 7,5) şi este minim absorbit în urma administrării orale. Biodisponibilitatea orală absolută este estimată a fi <0,002% la om.
La subiecţii sănătoşi, ASC şi Cmax au crescut în funcţie de doză, dar într-o manieră neproporţională, după doze orale unice de 250 până la 1000 mg lantan, în concordanţă cu absorbţia limitată de disoluţie.
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare aparent a fost de 36 de ore la subiecţii sănătoşi.
La pacienţii la care se efectuează dializă cărora li s-a administrat timp de 10 zile 1000 mg lantan de 3 ori pe zi, concentraţia plasmatică medie (± DS) a fost de 1,06 (± 1,04) ng/ml şi media ASC terminal a fost de 31,1 (± 40,5) ng.h/ml. Monitorizarea obişnuită a analizelor de laborator la 1707 pacienţi la care se efectuează dializă şi cărora li s-a administrat tratament cu carbonhidrat de lantan timp de până la 2 ani nu a arătat nicio creştere a concentraţiilor plasmatice de lantan pe toată această perioadă.
DistribuţieLantanul nu se acumulează în plasmă la oameni sau modele animale, după administrare orală repetată de carbohidrat de lantan. Acea mică parte de lantan administrat oral care se absoarbe se leagă în cea mai mare parte de proteinele plasmatice (>99,7%) şi în studiile la animale a avut un volum de distribuite mare în ţesuturi, predominant în oase, ficat şi tractul gastro-intestinal, inclusiv ganglioni limfatici mezenterici. În studiile pe termen lung la animale, concentraţiile de lantan în câteva ţesuturi, inclusiv în tractul gastro-intestinal, oase şi ficat, au crescut în timp la valori cu câteva ordine de mărime faţă de cele din plasmă. S-au obţinut concentraţii aparent stabile de lantan în anumite ţesuturi, de exemplu ficat, în timp ce valorile în tractul gastro-intestinal au crescut pe durata tratamentului.
Modificări ale valorilor de lantan în ţesuturi după oprirea tratamentului au variat în funcţie de ţesuturi.
A fost reţinută o proporţie relativ mare de lantan în ţesuturi pe o perioadă mai mare de 6 luni după încetarea tratamentului:concentraţia mediană reţinută în oase 100% (şobolan) şi 87% (câine) şi în ficat 6% (şobolan) şi 82 % (câine). Nu au fost asociate reacţii adverse cu depunerea de lantan în ţesuturi, observată în studiile pe termen lung la animale, cu doze orale mari de carbonat de lantan (vezi 5.3) (vezi pct. 5.1 pentru informaţii legate de modificări în concentraţia de lantan în biopsiile osoase recoltate de la pacienţi cu dializă renală după un an de tratament lantan, comparativ cu agenţi de fixare pe bază de calciu).
MetabolizareLantanul nu este metabolizat.
Nu s-au efectuat studii la pacienţii cu insuficienţă renală cronică şi insuficienţă hepatică. La pacienţii cu afecţiuni hepatice co-existente, la momentul intrării în studiul clinic de fază III, nu au existat dovezi de creştere a expunerii plasmatice la lantan sau înrăutăţiri ale funcţiei hepatice după tratamentul cu
Fosrenol pe o perioadă de până la 2 ani.
EliminareLantanul este excretat în principal prin fecale cu o excreţie în urină de numai aproximativ 0,000031% dintr-o doză administrată oral, la subiecţii sănătoşi (clearance-ul renal de aproximativ 1 ml/min, reprezentând <2% din totalul clearance-ului plasmatic).
După administrarea intravenoasă la animale, lantanul este excretat în principal prin fecale (74% din doză), atât prin bilă cât şi prin transfer direct prin peretele intestinal. Excreţia renală a reprezentat o cale minoră.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele preclinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, fertilitatea sau genotoxicitatea.
Carbohidratul de lantan a scăzut aciditatea gastrică la şobolan într-un studiul farmacologic de siguranţă.
La şobolani, la administrarea de doze mari de carbohidrat de lantan din ziua a 6-a de gestaţie până în ziua a 20-a post partum, nu au existat efecte asupra mamei, dar s-au observat scăderea greutăţii puilor şi întârzierea anumitor parametrii de dezvoltare (deschiderea ochilor, deschiderea vaginului). La iepurii, la administrarea de doze mari zilnice de carbohidrat de lantan în timpul gestaţiei s-a observat toxicitate maternă cu scăderea cantităţii de hrană ingerată şi încetinirea creşterii ponderale, scădere ponderală crescută pre- şi post-implantare şi scăderea ponderală a puilor.
Carbohidratul de lantan nu a avut efecte carcinogene la şoarece sau şobolan. La şoarece, s-a observat o creştere a frecvenţei adenomului gastric glandular la grupul tratat cu doze mari (1500 mg/kg şi zi).
Răspunsul de tip neoplazic la şoarece este considerat a fi legat de exacerbarea modificărilor patologice spontane la nivelul stomacului şi este nesemnificativ din punct de vedere clinic.
Studiile la animale au arătat depuneri de lantan în ţesuturi, în principal la nivelul tractului gastro-intestinal, ganglionilor limfatici mezenterici, ficat şi oase (vezi pct. 5.2). Totuşi, studiile asupra ciclului de viaţă a unor animale sănătoase nu au indicat vreun risc pentru om la administrarea de
Fosrenol. Nu s-au efectuat studii specifice de imunotoxicitate.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Dextraţi hidraţi
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Stearat de magneziu.
6.2 Incompatibilităţi
6.3 Perioada de valabilitate
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
2.1 g pulbere orală în plicuri din polietilen tereftalat/aluminiu/polietilenă laminat (PET/Al/PE)).
Mărimea ambalajului: 90 de plicuri (ambalajul intermediar conţine 9 cutii a câte 10 plicuri).
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Shire Pharmaceuticals Ireland Limited
Block 2 & 3 Miesian Plaza 50-58 Baggot Street Lower
Dublin 2
Irlanda
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări: Noiembrie 2012
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Ianuarie 2015
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI