FOSINOPRIL AUROBINDO 20mg comprimate prospect medicament

Fosinopril Aurobindo 10 mg comprimate

Fosinopril Aurobindo 20 mg comprimate

Fiecare comprimat Fosinopril Aurobindo 10 mg conţine fosinopril sodic 10 mg.

Excipienţi cu efect cunoscut: fiecare comprimat conţine lactoză anhidră 68 mg.

Fiecare comprimat Fosinopril Aurobindo 20 mg conţine fosinopril sodic 20 mg.

Excipienţi cu efect cunoscut: fiecare comprimat conţine lactoză anhidră 136 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Comprimat

Fosinopril Aurobindo 10 mg comprimate:

Comprimate în formă de capsulă, plate, de culoare albă până la aproape albă, , marcate cu 'X' şi '77'de o parte şi de alta a liniei mediane pe o faţă şi netede pe cealaltă faţă.

Comprimatul poate fi divizat în doze egale.

Fosinopril Aurobindo 20 mg comprimate:

Comprimate rotunde, biconvexe, de culoare albă până la aproape albă, marcate cu “X” pe una dintre feţe şi cu “84” pe cealaltă faţă.

Tratamentul hipertensiunii arteriale.

Tratamentul insuficienţei cardiace simptomatice.

Fosinoprilul sodic trebuie administrat pe cale orală, în doză unică zilnică. Similar tuturor medicamentelor administrate o dată pe zi, acesta trebuie utilizat la aproximativ aceeaşi oră din zi.

Absorbţia fosinoprilului sodic nu este influenţată de alimente.

Administrarea dozei uzuale iniţiale de 10 mg nu a fost studiată la pacienţii cu insuficienţă cardiacă severă clasa NYHA IV şi la pacienţii peste 75 de ani trataţi pentru insuficienţă cardiacă(vezi pct. 4.4).

Cu toate acestea, la pacienţii care prezintă risc deosebit de hipotensiune arterială (deoarece este activat sistemul renină-angiotensină-aldosteron, vezi pct. 4.4), cum sunt pacienţii cu insuficienţă cardiacă severă (clasa NYHA IV), pacienţii cu vârsta peste 75 de ani trataţi pentru insuficienţă cardiacă, pacienţii cu insuficienţă renală şi/sau insuficienţă hepatică severă şi pacienţii trataţi cu diuretice, este recomandată iniţierea tratamentului cu o doză mai mică (5 mg).

Doza trebuie individualizată în funcţie de statusul pacientului şi de răspunsul tensiunii arteriale (vezi pct. 4.4).

Fosinoprilul sodic poate fi administrat în monoterapie sau în asociere cu alte clase de medicamente antihipertensive (vezi pct. pct. 4.3, pct. 4.4 ,4.5 și pct. 5.1).

Pacienţi hipertensivi netraţi anterior cu diuretice

Doza iniţială recomandată este de 10 mg, o dată pe zi. După administrarea dozei iniţiale, pacienţii cu sistemul renină-angiotensină-aldosteron puternic activat (în special, hipertensiune arterială renovasculară, depleţie de sare şi/sau volemică, decompensare cardiacă sau hipertensiune arterială severă) pot prezenta o scădere marcată a tensiunii arteriale. Tratamentul trebuie iniţiat sub supraveghere medicală.

Doza uzuală zilnică este de 10 mg până la maxim 40 mg, administrată într-o singură priză. În general, dacă efectul terapeutic dorit nu poate fi obţinut în interval de 3 până la 4 săptămâni cu o anumită concentraţie a dozei, aceasta poate fi crescută ulterior.

Pacienţi hipertensivi trataţi concomitent cu diuretice

După iniţierea tratamentului cu fosinopril sodic, poate să apară hipotensiune arterială simptomatică.

Aceasta este mai frecventă la pacienţii trataţi concomitent cu diuretice. Ca urmare, se recomandă prudenţă, întrucât aceşti pacienţi pot prezenta depleţie volemică şi/sau depleţie de sare. Dacă este posibil, administrarea diureticului trebuie întreruptă cu 2 până la 3 zile înainte de iniţierea terapiei cu fosinopril sodic. La pacienţii hipertensivi, la care diureticul nu poate fi întrerupt, tratamentul cu fosinopril sodic va fi iniţiat cu o doză de 10 mg. Funcţia renală şi potasemia trebuie monitorizate.

Doza de fosinopril sodic administrată ulterior trebuie ajustată în funcţie de răspunsul tensiunii arteriale. Dacă este necesar, tratamentul diuretic poate fi reluat (vezi pct. 4.4 și pct. 4.5). Atunci când se iniţiază terapia la pacienţii trataţi deja cu diuretice, se recomandă ca tratamentul cu fosinopril sodic să fie iniţiat sub supraveghere medicală, timp de mai multe ore, până când se stabilizează tensiunea arterială(vezi pct. pct. 4.3, pct. 4.4 ,4.5 și pct. 5.1). .

La pacienţii cu insuficienţă cardiacă simptomatică, fosinoprilul sodic trebuie administrat ca tratament adjuvant la terapia cu diuretice şi, atunci când este adecvat, la terapia cu digitalice. Doza iniţială recomandată este de 10 mg o dată pe zi, iar tratamentul va fi iniţiat sub strictă supraveghere medicală.

Administrarea dozei uzuale iniţiale de 10 mg nu a fost studiată la pacienţii cu insuficienţă cardiacă severă clasa NYHA IV şi la pacienţii peste 75 de ani trataţi pentru insuficienţă cardiacă (vezi pct. 4.4).

Ulterior, dacă doza iniţială este bine tolerată, pacienţilor trebuie să li se stabilească treptat doza, până la 40 mg o dată pe zi, în funcţie de răspunsul clinic. Apariţia hipotensiunii arteriale după administrarea dozei iniţiale nu trebuie să excludă precauţia în creşterea treptată a dozei de fosinopril sodic, după tratamentul eficace al hipotensiunii arteriale(vezi pct. pct. 4.3, pct. 4.4 ,4.5 și pct. 5.1). .

La pacienţii cu risc mare de hipotensiune arterială simptomatică, de exemplu, pacienţi cu depleţie de sare cu sau fără hiponatriemie, pacienţi cu hipovolemie sau pacienţi trataţi cu doze mari de diuretice, trebuie efectuată corectarea acestor situaţii, dacă este posibil, înainte de a li se administra fosinopril sodic. Trebuie monitorizate funcţia renală şi potasemia ((vezi pct. pct. 4.3, pct. 4.4 ,4.5 și pct. 5.1).).

Se recomandă o doză iniţială de 10 mg pe zi; cu toate acestea, se recomandă prudenţă în special la pacienţii cu RFG sub 10 ml/min.

Se recomandă o doză iniţială de 10 mg pe zi, dar se recomandă prudenţă. Cu toate că viteza de hidrolizare poate fi încetinită, hidrolizarea per ansamblu nu este redusă apreciabil la pacienţii cu disfuncţie hepatică. La această grupă de pacienţi, există dovada unui clearance hepatic redus al fosinoprilatului, compensat de o creştere a excreţiei renale.

Utilizarea la această grupă de vârstă nu este recomandată. Există o experienţă limitată din studiile clinice cu privire la utilizarea fosinoprilului la copii şi adolescenţi hipertensivi cu vârsta de 6 ani şi peste (vezi pct. 4.8, 5.1, și pct. 5.2). Doza optimă nu a fost determinată la copiii şi adolescenţii de orice varsta. Nu este disponibilă o formă farmaceutică cu o concentraţie adecvată pentru a asigura doza la copiii şi adolescenţii cu greutatea sub 50 kg.

Administrare la vârstnici

Nu este necesară reducerea dozei la pacienţi cu funcţie renală şi hepatică normală din punct de vedere clinic, întrucât nu există diferenţe semnificative între parametrii farmacocinetici sau efectul antihipertensiv al fosinoprilatului, comparativ cu subiecţii mai tineri. Cu toate acestea, trebuie monitorizate funcţia renală şi concentraţia plasmatică a potasiului, deoarece pot să apară deteriorare a funcţiei renale şi hiperkaliemie.

* Fosinopril sodic este contraindicat la pacienții care sunt hipersensibili la fosinopril sau la oricare alt inhibitor al enzimei de conversie a angiotensinei (ECA) sau la alte componente ale formulei fosinoprilului sodic

* Antecedente de angioedem, asociate unui tratament anterior cu inhibitori ai ECA

* Angioedem ereditar sau idiopatic

* Utilizarea inhibitorilor ECA este contraindicată în timpul celui de al doilea şi al treilea trimestru de sarcină.

* Administrarea concomitentă a Fosinopril Aurobindo cu medicamente care conţin aliskiren este contraindicată la pacienţii cu diabet zaharat sau insuficienţă renală (RFG < 60 ml/min/1,73 m ) (vezi pct. 4.5 și pct. 5.1).

* Utilizarea concomitentă cu tratamentul cu sacubitril/valsartan. Tratamentul cu fosinopril nu trebuie inițiat mai devreme de 36 de ore după ultima doză de sacubitril/valsartan (vezi și pct.

4.4 și 4.5).

Administrarea dozei uzuale iniţiale de 10 mg nu a fost studiată la pacienţii peste 75 de ani trataţi pentru insuficienţă cardiacă şi la pacienţii cu insuficienţă cardiacă severă clasa NYHA IV.

Este de aşteptat un risc crescut de hipotensiune arterială marcată, hiperkaliemie şi/ sau creştere rapidă a potasemiei atunci când iniţierea tratamentului cu fosinopril se face utilizând doza de 10 mg la pacienţii cu insuficienţă cardiacă severă (clasa NYHA IV) şi/sau la pacienţii vârstnici precum şi la pacienţii cu disfuncţie reanală trataţi pentru insuficienţă cardiacă sau la pacienţii hipertensivi trataţi concomitent cu diuretice.

Tratamentul cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) nu trebuie iniţiat în timpul sarcinii. Cu excepţia cazului în care continuarea tratamentului cu un inhibitor al ECA este considerată esenţială, pacientele care planifică o sarcină trebuie transferate la un tratament antihipertensiv alternativ cu profil de siguranţă stabilit pentru utilizarea în timpul sarcinii. În momentul diagnosticării unei sarcini, tratamentul cu IECA trebuie oprit imediat şi, dacă este cazul, se începe un tratament alternativ (vezi pct. 4.3 şi 4.6).

Morbiditate mortalitate neonatală/fetală: Atunci când sunt utilizate în timpul sarcinii. Inhibitorii ECA pot cauza probleme sau chiar decesul fătului.

Fosinopril sodic a fost rar asociat cu hipotensiunea arterială la pacienții hipertensivi. Similar altor inhibitori ECA, hipotensiunea arterială simptomatică este mult mai probabil să apară la pacienții cu depleţie hidroelectrolitică cum sunt cei în tratament intens cu diuretice și/sau restricție de sare, sau la acei pacienți care efectuează şedinţe de dializă. Depleţia hidroelectrolitică trebuie corectată înainte de inițierea tratamentului cu fosinopril. Un răspuns tranzitoriu hipotensiv nu este o contraindicație pentru următoarele doze care pot fi administrate fără dificultate după reechilibrarea hidroelectrolitică.

La pacienții cu insuficiență cardiacă congestivă, cu sau fără insuficiență renală asociată, tratamentul cu inhibitori ECA poate determina hipotensiune arterială excesivă, care poate fi asociată cu oligurie sau azotemie și, rar, cu insuficiență renală acută și deces. La asemenea pacienți, tratamentul cu fosinopril sodic trebuie începută sub o strictă supraveghere medicală; aceștia trebuie monitorizați atent pentru primele 2 săptămâni de tratament și atunci când doza de fosinopril sau diuretic este crescută. Trebuie luată în considerare reducerea dozelor de diuretice la pacienții cu tensiune arterială normală sau mică care au fost în tratament intens cu diuretice sau care sunt hiponatremici.

Hipotensiunea arterială nu este în sine un motiv pentru întreruperea tratamentului cu fosinopril.

Magnitudinea scăderii este cea mai mare la începutul tratamentului; efectul se stabilizează într-o săptămână sau două, și în general revine la nivelul de dinaintea tratamentului fără o scădere a eficacității tratamentului.

Stenoză aortică şi de valvă mitrală/cardiomiopatie hipertrofică

Similar altor inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (ECA), fosinoprilul sodic trebuie administrat cu prudenţă la pacienţi cu stenoză mitrală şi la cei cu stenoză aortică sau cardiomiopatie hipertrofică care determină obstrucţia fluxului de ejecţie din ventriculul stâng.

Insuficiență renală: La pacienții hipertensivi cu stenoză de arteră renală la unul sau ambii rinichi, pot să apară creșteri ale ureei și creatininei serice în timpul tratamentului cu un inhibitor ECA. Aceste creșteri sunt de obicei reversibile la întreruperea tratamentului. La acești pacienți, funcția renală trebuie monitorizată în primele săptămâni de tratament.

Atunci când fosinoprilul este administrat concomitent cu un diuretic, Unii pacienți hipertensivi fără a avea aparent o boală vasculară renală preexistentă, dezvolta creșteri ale azotului ureeic și a creatininei serice în sânge, de obicei minore sau tranzitorii. Acest efect este mai probabil să apară la pacienții cu insuficiență renală preexistentă. Reducerea dozei de fosinopril de sodiu poate fi necesară.

La pacienții cu insuficiență cardiacă congestivă severă a căror funcție renală poate depinde de activitatea sistemului renină-angiotensină-aldosteron, tratamentul cu un inhibitor al ECA poate fi asociat cu oligurie și/sau azotemie progresivă și rareori cu insuficiență renală acută și/sau deces.

În cazuri rare, la pacienţii cu insuficienţă renală preexistentă poate să apară proteinurie. În caz de proteinurie semnificativă clinic (mai mare de 1 g/zi), fosinoprilul trebuie administrat numai după o evaluare amănunţită a raportului beneficiu clinic/risc şi cu monitorizarea regulată a parametrilor clinici şi de laborator.

Rar, la pacienţii trataţi cu inhibitori ai ECA, incluzând fosinoprilul sodic, a fost raportat angioedem al feţei, extremităţilor, buzelor, limbii, glotei şi/sau laringelui. Acesta poate să apară în orice moment al tratamentului. În astfel de cazuri, administrarea fosinoprilului sodic trebuie întreruptă imediat şi se va institui monitorizare şi tratament adecvat pentru a se asigura remiterea completă a simptomelor, înainte de a externa pacientul. Chiar în situaţiile în care este implicat numai edemul limbii, fără detresă respiratorie, pacienţii pot necesita observaţie prelungită, întrucât tratamentul cu antihistaminice şi corticosteroizi poate fi insuficient.

Foarte rar, au fost raportate decese determinate de angioedemul asociat cu edem laringian sau edem al limbii. Pacienţii cu edem la nivelul limbii, glotei sau laringelui, în special cei cu antecedente de intervenţii chirurgicale la nivelul căilor respiratorii, pot prezenta mai frecvent obstrucţie a căilor respiratorii. În astfel de cazuri, trebuie instituit imediat tratamentul de urgenţă. Acesta poate include administrarea de adrenalină şi/sau menţinerea permeabilităţii căilor aeriene. Pacientul trebuie menţinut sub supraveghere medicală strictă, până la remiterea completă şi susţinută a simptomelor.

La pacienţii aparţinând rasei negre, inhibitorii ECA determină apariţia angioedemului cu o frecvenţă mai mare, comparativ cu pacienţii aparţinând altor rase.

Pacienţii cu antecedente de angioedem, fără legătură cu tratamentul cu inhibitor al ECA, pot prezenta risc crescut de angioedem în timpul administrării unui inhibitor al ECA (vezi pct. 4.3).

Angioedemul capului si gâtului: Angioedemul a fost observat la pacienții tratați cu inhibitori ai ECA, inclusiv fosinoprilul de sodiu. Dacă angioedemul implică limba, glota sau laringele, poate să apară obstrucția căilor aeriene și pot fi letale. Terapia de urgență, ar trebui să fie instituită imediat. Umflarea limitată la față, membranele mucoase ale gurii, buzelor și extremităților se rezolvă, de obicei, prin întreruperea fosinoprilului; unele cazuri, necesită tratament medical.

Angioedemul intestinal: Angioedemul intestinal a fost raportat rar la pacienții tratați cu inhibitori ai

ECA. Acești pacienți au prezentat dureri abdominale (cu sau fără greață sau vărsături); în unele cazuri, nu au existat nici antecedente de angioedem facial și nivelurile de esterază C -1 au fost normale.

Angioedemul a fost diagnosticat prin proceduri, ce au inclus scanare CT abdominală sau cu ultrasunete, sau la chirurgie, si simptomele s-au rezolvat după oprirea inhibitorilor ai ECA.

Angioedemul intestinal ar trebui să fie inclus în diagnosticul diferențial al pacienților aflați în tratament cu inhibitori ai ECA care prezintă dureri abdominale.

Utilizarea concomitentă a inhibitorilor ECA cu sacubitril/valsartan este contraindicată datorită riscului crescut de angioedem. Tratamentul cu sacubitril/valsartan nu trebuie inițiat mai devreme de 36 de ore după ultima doză de cilazapril. Tratamentul cu fosinopril nu trebuie inițiat mai devreme de 36 de ore de la ultima doză de sacubitril/valsartan (vezi pct. 4.3 și 4.5).

Utilizarea concomitentă a inhibitorilor ECA cu inhibitori ai racecadotrilului, inhibitorilor mTOR (de exemplu, sirolimus, everolimus, temsirolimus) și vildagliptin poate determina un risc crescut de angioedem (de exemplu, umflarea căilor respiratorii sau a limbii, cu sau fără tulburări respiratorii) (vezi pct. 4.5). Se recomandă prudență la inițierea racecadotrilului, inhibitorilor mTOR (de exemplu, sirolimus, everolimus, temsirolimus) și vildagliptin la un pacient care deja ia un inhibitor ECA.

Reacții anafilactoide în timpul desensibilizării:

Doi pacienți care se aflau sub tratament de desensibilizare cu venin himenoptera în timp ce primeau tratament cu un alt inhibitor ECA, enalapril, au prezentat reacții anafilactice serioase amențătoare de viață. La aceeași pacienți, aceste reacții au fost evitate atunci când inhibitorii ECA au fost temporar întrerupți, dar au reapărut după reluarea tratamentului. Prin urmare, este necesară atenție la pacienții tratați cu inhibitori ECA și care sunt sub tratament de desensibilizare.

Reacțiile de desensibilizare în timpul expunerii la dializă cu flux înalt/afereză cu membrane lipoproteice:

Reacțiile anafilactice au fost raportate la pacienți hemodializați cu membrane de dializă cu flux înalt în timpul tratamentului cu inhibitori ECA. Reacțiile anafilactice au fost de asemenea raportate la pacienții sub afereză lipoproteică de joasă densitate cu absorbție de dextran sulfat. La acești pacienți, trebuie luat în considerare utilizarea unor tipuri diferite de membrane de dializă sau clase diferite de medicamente.

Rar, inhibitorii ECA au fost asociați cu un sindrom care debutează cu icter colestatic și progresează spre necroză hepatică fulminantă și (uneori) deces. Mecanismul acestui sindrom nu este încă înțeles.

Pacienții tratați cu inhibitori ai ECA care dezvoltă icter sau creșteri marcate ale enzimelor hepatice trebuie să întrerupă terapia cu inhibitor ECA și să primească în continuare control medical adecvat.

Funcţie hepatică afectată: Pacienții cu funcţie hepatică afectată ar putea dezvolta nivele plasmatice ridicate de fosinopril. Într-un studiu la pacienți cu ciroză alcoolică sau biliară, clearance-ul total aparent de fosinoprilat/kg corp a scăzut și ASC plasmatică aproximativ s-a dublat.

Neutropenie/Agranulocitoză: rar au fost raportate cazuri în care inhibitori ai ECA să provoace agranulocitoză și depresie de măduva osoasă; acestea apar mai frecvent la pacienții cu insuficiență renală, în special dacă acestea au, de asemenea, o boală vasculară de colagen, cum este lupusul eritematos sistemic sau sclerodermia. Monitorizarea numărului de celule albe din sange trebuie luată în considerare la acești pacienţi.

Similar altor inhibitori ai ECA, fosinoprilul sodic poate fi mai puţin eficace în reducerea tensiunii arteriale la pacienţii aparţinând rasei negre, comparativ cu pacienţii aparţinând altor rase, posibil din cauza unei prevalenţe mai mari a concentraţiilor plasmatice mici ale reninei la populaţia hipertensivă aparţinând rasei negre.

Tusea a fost raportată în cazul utilizării inhibitoril or ECA. În mod caracteristic, tusea nu este productivă, este persistentă şi dispare după întreruperea tratamentului. Tusea indusă de inhibitorii

ECA trebuie luată în considerare ca parte a diagnosticului diferenţial al tusei.

Intervenţii chirurgicale/Anestezie

La pacienţii la care se efectuează intervenţii chirurgicale majore sau în timpul anesteziei cu medicamente care determină hipotensiune arterială, fosinoprilul poate crește răspunsul hipotensiv..

Dacă apare hipotensiune arterială şi se consideră că este determinată prin acest mecanism, poate fi corectată prin expansiune volemică.

Siguranța și eficacitatea la copii şi adolescenţi nu a fost stabilită.

Printre pacienții la care se administrează tratament cu fosinopril sodic în studii clinice, nu au fost observate diferenţe de ansamblu în eficacitate sau siguranţă între pacienții vârstnici (65 de ani sau mai în vârstă) și pacienții tineri; cu toate acestea, nu poate fi exclusă o mai mare sensibilitate la unii pacienții în vârstă.

Inhibitorii ACE pot provoca hiperpotasemie deoarece inhibă eliberarea aldosteronului. Efectul nu este de obicei semnificativ la pacienții cu funcție renală normală. Cu toate acestea, la pacienții cu insuficiență renală și/sau la pacienții care iau suplimente de potasiu (inclusiv înlocuitori de sare), diuretice care economisesc potasiu, trimetoprim sau co-trimoxazol cunoscute și ca trimetoprim/sulfametoxazol și în special antagoniști ai aldosteronului sau blocante ale receptorilor de angiotensină, poate apărea hiperpotasemie. Diureticele care economisesc potasiul și blocantele receptorilor de angiotensină trebuie utilizate cu prudență la pacienții tratați cu inhibitori ECA, iar monitorizarea nivelului de potasiu și funcția renală serică (vezi pct. 4.5).

Există dovezi că administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA, blocanţilor receptorilor angiotensinei II sau aliskirenului este asociată cu incidenţa crescută a hipotensiunii arteriale, hiperkaliemiei şi afectării funcţiei renale (inclusiv insuficienţă renală acută). Prin urmare, nu este recomandată blocarea dublă a SRAA prin administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA, blocanţilor receptorilor angiotensinei II sau aliskirenului (vezi pct. 4.5 și pct. 5.1).

Dacă terapia de blocare dublă este considerată absolut necesară, aceasta trebuie administrată numai sub supravegherea unui medic specialist şi cu monitorizarea atentă şi frecventă a funcţiei renale, valorilor electroliţilor şi tensiunii arteriale.

Inhibitorii ECA şi blocanţii receptorilor angiotensinei II nu trebuie utilizaţi concomitent la pacienţii cu nefropatie diabetică.

La pacienţii cu diabet zaharat trataţi cu medicamente antidiabetice orale sau insulină, glicemia trebuie monitorizată strict pe parcursul primei luni de tratament cu un inhibitor al ECA (vezi pct.

4.5).

În general, administrarea concomitentă a litiului cu fosinoprilul sodic nu este recomandată (vezi pct.

4.5).

Fosinopril Aurobindo conține lactoză Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit total de lactază sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Fosinopril Aurobindo conține sodiu

Acest medicament conține mai puțin de 1 mmol sodiu (23 mg) pe fiecare comprimat, adică practic 'nu conține sodiu”

Atunci când la schema terapeutică a unui pacient tratat cu fosinopril sodic se adaugă un diuretic, efectul antihipertensiv este, de regulă, aditiv.

Pacienţii trataţi cu diuretice şi, în mod special, cei la care această terapie a fost recent instituită,precum și aceeia aflați sub regim alimentar cu restricție severă de sare sau cei care efectuează şedinţe de dializă, pot prezenta ocazional o reducere marcată a tensiunii arteriale în prima oră atunci când li se adaugă fosinopril sodic la schema terapeutică.

Diuretice care economisesc potasiul, suplimente de potasiu sau înlocuitori de sare care conțin potasiu

Deși potasiul seric rămâne, de obicei, în limite normale, pot apărea hiperpotasemii la unii pacienți tratați cu fosinopril. Diureticele care economisesc potasiu (de exemplu spironolactonă, triamterenă sau amiloridă), suplimente de potasiu sau substituenți de sare care conțin potasiu pot duce la creșteri semnificative ale potasiului seric. De asemenea, trebuie avută grijă când fosinoprilul este administrat concomitent cu alți agenți care cresc potasiul seric, cum ar fi trimetoprim și cotrimoxazol (trimetoprim/sulfametoxazol), deoarece trimetoprimul este cunoscut că acționează ca un diuretic care economiseste potasiu, cum ar fi amiloridul. Prin urmare, nu se recomandă combinarea fosinoprilului cu medicamentele menționate mai sus. Dacă este indicată utilizarea concomitentă, acestea trebuie utilizate cu prudență și cu monitorizare frecventă a potasiului seric.

Hiperpotasemia poate să apară în timpul utilizării concomitente a inhibitorilor ACE cu ciclosporină.

Se recomandă monitorizarea concentrației plasmatice a potasiului.

În timpul utilizării concomitente a inhibitorilor ACE cu heparină, pot apărea hiperpotasemii. Se recomandă monitorizarea concentrației plasmatice a potasiului.

Medicamente care cresc riscul de edem angioneurotic

Utilizarea concomitentă a inhibitorilor ACE cu sacubitril/valsartan este contraindicată deoarece crește riscul de angioedem (vezi pct. 4.3 și 4.4).

Utilizarea concomitentă a inhibitorilor ACE cu racecadotril, inhibitori ai mTOR (de exemplu, sirolimus, everolimus, temsirolimus) și vildagliptin poate determina un risc crescut de angioedem (vezi pct. 4.4).

Valori crescute ale litemiei și risc de toxicitate a litiului au fost raportate la pacienții la care s-a administrat tratament cu inhibitori ECA concomitent cu litiu. Fosinoprilul sodic și litiu trebuie administrate concomitent cu precauție, și este necesară monitorizarea frecventă a litemiei.

Inhibitori de sinteză a prostaglandinelor endogene:

A fost raportat faptul că indometacinul poate reduce efectul antihipertensiv al altor inhibitori ECA, în special în cazuri de hipertensiune arterială cu nivel scăzut de renină. Alte medicamente antiinflamatori nesteroidiene (de exemplu aspirina) pot avea efect similar.

Medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), incluzând acid acetilsalicilic ≥3 g pe zi

Administrarea cronică de AINS poate reduce efectul antihipertensiv al unui inhibitor al ECA. AINS şi inhibitorii ECA exercită un efect cumulat asupra creşterii potasemiei şi pot determina deteriorarea funcţiei renale. Aceste efecte sunt, de obicei, reversibile. Rar, poate să apară insuficienţa renală acută, în special la pacienţii cu funcţie renală compromisă, cum sunt pacienţii vârstnici sau cei deshidrataţi.

Asocierea cu alte medicamente antihipertensive cum sunt beta-blocantele, metildopa, antagoniştii canalelor de calciu şi diureticele poate creşte eficacitatea hipertensivă. Utilizarea concomitentă cu trinitrat de gliceril şi alţi nitraţi sau alte vasodilatatoare poate reduce suplimentar tensiunea arterială.

Utilizarea concomitentă a anumitor medicamente anestezice, antidepresive triciclice şi antipsihotice cu inhibitori ai ECA poate duce la o reducere suplimentară a tensiunii arteriale (vezi pct. 4.4.).

Datele provenite din studii clinice au evidenţiat faptul că blocarea dublă a sistemului renină-angiotensină-aldosteron (SRAA), prin administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA, blocanţilor receptorilor angiotensinei II sau aliskirenului, este asociată cu o frecvenţă mai mare a reacţiilor adverse, cum sunt hipotensiunea arterială, hiperkaliemia şi funcţia renală afectată (inclusiv insuficienţă renală acută), comparativ cu administrarea unui singur medicament care acţionează asupra SRAA (vezi pct. pct. 4.3, pct. 4.4 și pct. 5.1).

Antidepresive triciclice/Antipsihotice/Anestezice

Administrarea concomitentă a anumitor medicamente anestezice, antidepresive triciclice şi antipsihotice cu inhibitori ai ECA poate reduce suplimentar tensiunea arterială (vezi pct. 4.4).

Simpatomimeticele pot reduce efectele antihipertensive ale inhibitorilor ECA.

Studiile epidemiologice au sugerat faptul că administrarea concomitentă de inhibitori ai ECA cu medicamente antidiabetice (insulină, medicamente hipoglicemiante orale) poate determina o creştere a efectului de scădere a glicemiei, cu un risc de hipoglicemie. Acest fenomen pare a fi mai frecvent în cursul primelor săptămâni de tratament concomitent şi la pacienţii cu insuficienţă renală.

Acid acetilsalicilic, trombolitice, beta-blocante, nitraţi

Fosinoprilul sodic poate fi administrat concomitent cu acid acetilsalicilic (în doze recomandate în cardiologie), trombolitice, beta-blocante şi/sau nitraţi.

Imunosupresoare, citostatice, corticosteroizi sistemici sau procainamidă, alopurinol

Administrarea concomitentă de fosinopril sodic cu medicamente imunosupresoare şi/sau medicamente care pot determina leucopenie trebuie evitată.

Alcoolul etilic potenţează efectul hipotensiv al fosinoprilului sodic.

Antiacidele (de exemplu, hidroxid de aluminiu, hidroxid de magneziu, simeticonă) pot diminua absorbţia fosinoprilului sodic. Prin urmare, dacă este indicată administrarea concomitentă cu aceste medicamente, dozele trebuie administrate separat la intervale de 2 ore

Interferența cu testări serologice:

Fosinopril sodic poate determina un rezultat fals scazut al valorilor serice ale digoxinei cu teste ce utilizează metoda de absorbție prin cărbune. În schimb pot fi utilizate alte kituri care utilizează metoda cu tub acoperit de anticorpi. Tratamentul cu fosinopril sodic trebuie întrerupt pentru câteva zile înainte de a efectua teste pe funcția paratiroidelor.

Administrarea de inhibitori ai ECA nu este recomandată în timpul primului trimestru de sarcină (vezi pct. 4.4). Administrarea de inhibitori ai ECA este contraindicată în timpul celui de al doilea şi al treilea trimestru de sarcină (vezi pct. 4.3 și pct. 4.4).

Dovezile epidemiologice privind riscul de teratogenitate determinat de expunerea la inhibitori ai

ECA în timpul primului trimestru de sarcină nu sunt concludente; cu toate acestea, nu poate fi exclusă o creştere mică a acestui risc. Cu excepţia cazurilor în care continuarea tratamentului cu inhibitori ai ECA este considerată esenţială, pacientele care planifică o sarcină trebuie trecute pe tratamente antihipertensive alternative, cu un profil de siguranţă pentru utilizare în timpul sarcinii stabilit. Când sarcina este confirmată, tratamentul cu inhibitori ai ECA trebuie întrerupt imediat şi, dacă este necesar, trebuie iniţiată terapia alternativă. La om este cunoscut faptul că expunerea la terapia cu inhibitori ai ECA în timpul trimestrelor doi şi trei de sarcină induce fetotoxicitate (reducere a funcţiei renale, oligohidramnios, întârziere a osificării craniului) şi toxicitate neonatală (insuficienţă renală, hipotensiune arterială, hiperkaliemie) (vezi pct. 5.3).

Dacă expunerea la inhibitori ai ECA s-a produs începând cu trimestrul al doilea de sarcină, se recomandă verificarea ecografică a funcţiei renale şi a craniului. Sugarii ale căror mame au utilizat inhibitori ai ECA trebuie monitorizaţi strict pentru hipotensiune arterială (vezi pct. 4.3 și pct. 4.4).

Fosinopril este detectabil în laptele matern. Deoarece nu sunt disponibile date privind utilizarea fosinoprilului sodic în timpul alăptării, nu se recomandă administrarea acestuia şi este de preferat ca în aceasta perioadă să se utilizeze tratamente alternative cu profile de siguranţă mai bine stabilite, în special în cazul alăptării nou-născutului sau prematurului.

Cu toate că nu este de aşteaptat ca fosinoprilul sodic să influenţeze în mod direct capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje, reacţiile adverse cum sunt hipotensiune arterială, ameţeli şi vertij pot interfera cu aceste capacităţi.

Aceste reacţii adverse apar mai ales la începutul tratamentului, la creşterea dozei, la schimbarea tratamentului de la terapii cu alte medicamente şi în timpul consumului concomitent de alcool etilic, în funcţie de sensibilitatea fiecărui pacient.

La pacienţii trataţi cu fosinopril sodic, reacţiile adverse sunt, în general, moderate şi tranzitorii.

Lista efectelor adverse arătată mai jos este prezentată pe aparate, sisteme şi organe, conform clasificarii MedDRA, iar frecvența utilizează următoarele categorii:

Foarte frecvente ≥1/10

Frecvente ≥1/100 şi <1/10

Mai puţin frecvente ≥1/1000 şi <1/100

Rare ≥1/10 000 şi <1/1000

Foarte rare <1/10000, incluzând cazuri izolate

Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)

Frecvente: infecții ale tractului respirator superior, faringite, rinite, infecții virale

Mai puţin frecvente: scădere tranzitorie a valorii hemoglobinei, scădere a valorii hematocritului

Rare: anemie tranzitorie, eozinofilie, leucopenie, limfoadenopatie, neutropenie, trombocitopenie

Foarte rare: agranulocitoză

Mai puţin frecvente: apetit alimentar scăzut, gută, hiperkaliemie

Cu frecvenţă necunoscută: tulburări de apetit, fluctuații ale greutății

Frecvente: stare generală proastă, tulburări ale somnului

Mai puţin frecvente: depresie, confuzie

Cu frecvenţă necunoscută: comportament anormal

Frecvente: ameţeli, cefalee, parestezie

Mai puţin frecvente: accident vascular cerebral ischemic, somnolenţă, accident cerebrovascular, sincopă, tremor

Rare: disfazie, tulburări ale memoriei, dezorientare

Cu frecvenţă necunoscută: tulburări ale echilibrului

Frecvente: tulburări oculare, tulburări de vedere

Mai puţin frecvente: otalgie, tinitus, vertij

Frecvente: tahicardie, aritmii, palpitații, angină pectorală

Mai puţin frecvente: infarct miocardic sau accident cerebrovascular, stop cardiac, tulburări de ritm, tulburări de conducere

Cu frecvenţă necunoscută: stop cardio-respirator

Frecvente: hipotensiune arterială, hipotensiune arterială ortostatică

Mai puţin frecvente: hipertensiune arterială, şoc, ischemie tranzitorie

Rare: eritem facial tranzitoriu, hemoragie, boală vasculară periferică

Cu frecvenţă necunoscută: crize hipertensive

Frecvente: tuse, tulburări sinusale

Mai puţin frecvente: dispnee, sinuzită, traheobronşită

Rare: bronhospasm, epistaxis, laringită/răguşeală, pneumonie, congestie pulmonară

Cu frecvenţă necunoscută: disfonie, dureri pleuritice

Frecvente: greaţă, vărsături, diaree, dureri abdominale, dispepsie, disgeuzie

Mai puţin frecvente: constipaţie, xerostomie, flatulenţă

Rare: leziuni la nivelul cavităţii bucale, pancreatită, edem lingual, distensie abdominală, disfagie

Foarte rare: angioedem intestinal, ileus (ocluzie sau subocluzie intestinală)

Rare: hepatită

Foarte rare: insuficienţă hepatică

Frecvente: erupţie cutanată tranzitorie, angioedem, dermatită

Mai puţin frecvente: hiperhidroză, prurit, urticarie

Rare: echimoze

S-a raportat un complex de simptome care poate include una sau mai multe dintre următoarele:

febră, vasculită, mialgie, artralgie/artrită, anticorpi antinucleari prezenţi (ANA), viteză de sedimentare a hematiilor crescută (VSH), eozinofilie şi leucocitoză, erupţie cutanată tranzitorie, fotosensibilitate sau alte manifestări dermatologice.

Frecvente: dureri musculoscheletice, mialgie

Rare: artrită

Cu frecvenţă necunoscută:. Slăbiciune musculară

Frecvente: tulburări de micțiune

Mai puţin frecvente: insuficienţă renală, proteinurie

Foarte rare: insuficienţă renală acută

Frecvente: disfuncții sexuale

Cu frecvenţă necunoscută: tulburări ale prostatei

Frecvente: durere toracică (non-cardiacă), , greață, edem periferic, astenie

Mai puţin frecvente: febră, moarte subită, durere toracică

Rare: slăbiciune la nivelul unei extremităţi

Cu frecvenţă necunoscută: dureri

Frecvente: creştere a concentraţiei plasmatice a fosfatazei alcaline, creştere a bilirubinemiei, creştere a concentraţiei plasmatice a LDH, creştere a valorilor serice ale transaminazelor hepatice

Mai puţin frecvente: creştere în greutate, creştere a uremiei, creştere a creatininemiei,

Rare: creştere minoră a valorii hemoglobinei, hiponatriemie

Cu frecvenţă necunoscută: teste anormale ale funcției hepatice

În timpul studiilor clinice efectuate cu fosinopril sodic, incidenţa reacţiilor adverse a fost similară între pacienţii vârstnici (cu vârsta peste 65 de ani) şi cei mai tineri.

La 0.3% din pacienți întreruperea tratamentului a fost o cauză a hipotensiunii arteriale și sincopelor.

La doi pacienți tratați cu fosinopril a fost observat complex de simptome cu tuse, bronhospasm și eozinofilie.

Datele privind siguranţa utilizării de fosinopril la copii şi adolescenţi sunt încă limitate, deoarece a fost evaluată doar o expunere pe termen scurt. Într-un studiu clinic randomizat care a inclus 253 de copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 6 şi 16 ani, în decurs de 4 săptămâni ale fazei dublu orb au apărut următoarele evenimente adverse: cefalee (13,9%), hipotensiune arterială (4,8%), tuse (3,6%), hiperkaliemie (3,6 %), valori crescute ale creatininemiei (9,2%), valori crescute ale concentraţiilor plasmatice ale creatininkinazei (2,9%). Diferit faţă de adulţi este această creştere a concentraţiilor plasmatice ale CK, raportată în acest studiu (chiar tranzitorie şi fără simptome clinice). Efectele pe termen lung ale utilizării de fosinopril asupra creşterii, pubertăţii şi dezvoltării generale nu au fost studiate.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro

Website: www.anm.ro

Simptomele asociate supradozajului cu inhibitori ai ECA pot include: hipotensiune arterială, şoc circulator, tulburări electrolitice, insuficienţă renală, hiperventilaţie, tahicardie, palpitaţii, bradicardie, ameţeli, anxietate şi tuse.

Tratamentul recomandat în caz de supradozaj este perfuzarea intravenoasă de soluţie salină izotonă.

După ingerarea unei doze mai mari decât cea recomandată, pacienţii trebuie menţinuţi sub strictă supraveghere, de preferinţă într-o unitate de terapie intensivă. Electrolitemia şi creatininemia trebuie monitorizate frecvent. Măsurile terapeutice depind de natura şi severitatea simptomelor. Dacă ingerarea este recentă, se vor adopta măsuri de prevenire a absorbţiei, cum sunt lavajul gastric, administrarea de adsorbante şi de sulfat de sodiu în decurs de 30 de minute de la ingerare şi până la eliminare. În caz de apariţie a hipotensiunii arteriale, pacientul trebuie aşezat în poziţie de şoc (în decubit dorsal, cu faţa în sus şi picioarele ridicate) şi se va administra rapid o perfuzie care să asigure suplimentarea de sare şi substituţia volemică. Trebuie luat în considerare tratamentul cu angiotensină

II. Bradicardia sau reacţiile vagale marcate trebuie tratate prin administrarea de atropină. Poate fi luată în considerare utilizarea unui pacemaker.

Nu există informații specifice disponibile asupra tratamentului supradozajului cu fosinopril sodic; tratamentul trebuie să fie simptomatic și suportiv. Tratamentul cu fosinopril sodic trebuie întrerupt și pacientul atent monitorizat. Măsurile sugerate includ inducția vărsăturilor și/sau lavaj gastric, și corectarea hipotensiunii arteriale prin proceduri stabilite.

Fosinoprilul este eliminat lent din organism prin hemodializă sau dializă peritoneală.

Grupa farmacoterapeutică: inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (ECA), codul

ATC: C09AA09

Fosinoprilul sodic este un ester, promedicament al fosinoprilatului, un inhibitor al ECA cu acţiune de lungă durată. După administrare orală, fosinoprilul este metabolizat rapid şi complet la fosinoprilat activ. Fosinoprilul sodic conţine un grup fosfinic capabil să formeze legături specifice cu enzima peptidil-dipeptidază care realizează conversia la angiotensină, împiedicând conversia decapeptidului angiotensină I la octapeptidul angiotensină II. Scăderea rezultată a concentraţiilor plasmatice ale angiotensinei II determină reducerea vasoconstricţiei şi diminuarea secreţiei de aldosteron, care pot induce o uşoară creştere a potasemiei şi o pierdere de sodiu şi de lichid. De obicei, debitul sanguin renal sau viteza de filtrare glomerulară nu se modifică.

De asemenea, inhibarea enzimei de conversie a angiotensinei (ECA) previne degradarea bradichininei, un vasodepresor puternic, care contribuie la efectul antihipertensiv; fosinoprilul sodic are o acţiune terapeutică la pacienţii hipertensivi cu concentraţii plasmatice mici de renină.

Se presupune că la pacienţi cu insuficienţă cardiacă, efectele benefice ale fosinoprilului sodic sunt determinate, în principal, de inhibarea sistemului renină-angiotensină-aldosteron; inhibarea enzimei de conversie a angiotensinei (ECA) determină o scădere a presarcinii şi a postsarcinii.

Administrarea de fosinopril sodic la pacienţi cu hipertensiune arterială duce la reducerea tensiunii arteriale atât în clinostatism, cât şi în ortostatism, fără o creştere semnificativă a frecvenţei cardiace.

În hipertensiunea arterială, fosinoprilul sodic reduce tensiunea arterială în decurs de o oră de la administrare, efectul maxim fiind observat în decurs de 3-6 ore de la administrare. La administrarea dozei zilnice uzuale, efectul antihipertensiv durează 24 de ore.

La unii pacienţi trataţi cu doze mici, efectul poate fi redus către sfârşitul intervalului de administrare.

Efectele ortostatice şi tahicardia sunt rare, dar pot să apară la pacienţi cu depleţie de sare sau hipovolemie (vezi pct. 4.4). La unii pacienţi, obţinerea tensiunii arteriale optime poate necesita 3-4 săptămâni de tratament. Fosinoprilul sodic şi diureticele tiazidice au efecte aditive.

În insuficienţa cardiacă, fosinoprilul sodic ameliorează simptomele şi toleranţa la efort fizic şi reduce severitatea insuficienţei cardiace şi frecvenţa spitalizărilor determinate de insuficienţa cardiacă.

Într-un studiu efectuat la 8 pacienţi cu ciroză hepatică, fosinoprilul administrat în doze de 20 mg pe zi timp de o lună, nu a produs modificări ale funcţiei hepatice (alanintransferaza, gamma-glutamil- transpeptidaza, test de clearance al galactozei şi test de clearance al antipirinei) sau ale funcţiei renale.

Reducerea tensiunii arteriale prin utilizarea o data pe zi de fosinopril în doze mici (0,1 mg/kg), medii (0,3 mg/kg) şi mari (0,6 mg/kg) a fost evaluată într-un studiu randomizat, dublu-orb, care a inclus 252 de copii şi adolescenţi cu vârsta 6 - 16 ani, cu hipertensiune arterială sau cu valori ale tensiunii arteriale la limita superioară a valorilor normale. La sfârşitul celor patru săptămâni de tratament, reducerea medie faţă de valoarea iniţială a tensiunii arteriale sistolice minime a fost similară pentru copiii şi adolescenţii trataţi cu fosinopril în doze mici, medii şi mari. Între cele trei doze nu a fost demonstrat un răspuns terapeutic diferit, relaţionat cu doza administrată.

Doza optimă nu a fost determinată la copiii şi adolescenţii de orice vârsta. Nu este disponibilă o formă farmaceutică cu o concentraţie adecvată pentru a asigura doza la copiii şi adolescenţii cu greutatea sub 50 kg.

Două studii majore, randomizate, controlate (ONTARGET (ONgoing Telmisartan Alone and in combination with Ramipril Global Endpoint Trial/Studiul global privind administrarea continuă a telmisartan în monoterapie şi în asociere cu ramipril) şi VA NEPHRON-D (The Veterans Affairs

Nephropathy in Diabetes/ Nefropatia diabetică Veterans Affairs)) au investigat administrarea concomitentă a unui inhibitor al ECA şi unui blocant al receptorilor de angiotensină II.

ONTARGET este un studiu efectuat la pacienţii cu antecedente de afecţiune cardiovasculară sau cerebrovasculară sau cu diabet zaharat de tip 2, însoţite de dovezi ale afectării de organ. VA

NEPHRON-D este un studiu efectuat la pacienţii cu diabet zaharat de tip 2 şi nefropatie diabetică.

Aceste studii nu au evidenţiat efecte benefice semnificative asupra rezultatelor renale şi/sau cardiovasculare sau asupra mortalităţii, în timp ce s-a observat un risc crescut de hiperpotasemie, afectare renală acută şi/sau hipotensiune arterială comparativ cu monoterapia.

Date fiind proprietăţile lor farmacodinamice similare, aceste rezultate sunt relevante, de asemenea, pentru alţi inhibitori ai ECA şi blocanţi ai receptorilor angiotensinei II.

Prin urmare, inhibitorii ECA şi blocanţii receptorilor angiotensinei II nu trebuie administraţi concomitent la pacienţii cu nefropatie diabetică.

ALTITUDE (Aliskiren Trial in Type 2 Diabetes Using Cardiovascular and Renal Disease

Endpoints/Studiu privind aliskiren administrat pentru tratarea diabetului zaharat de tip 2, utilizând criterii de evaluare finale cardiovasculare şi privind afectarea renală) este un studiu conceput să testeze beneficiul adăugării aliskiren la un tratament standard cu un inhibitor al ECA sau un blocant al receptorilor de angiotensină II la pacienţii cu diabet zaharat de tip 2 şi afecţiune renală cronică, afecţiune cardiovasculară sau ambele. Studiul a fost încheiat prematur din cauza unui risc crescut de apariţie a evenimentelor adverse. Decesele din cauze cardiovasculare şi accident vascular cerebral au fost mai frecvente numeric în cadrul grupului în care s-a administrat aliskiren decât în cadrul grupului în care s-a administrat placebo, evenimentele adverse şi evenimentele adverse grave de interes (hiperpotasemie, hipotensiune arterială şi disfuncţie renală) fiind raportate mai frecvent în cadrul grupului în care s-a administrat aliskiren decât în cadrul grupului în care s-a administrat placebo.

După administrare orală, fosinoprilul se absoarbe în proporţie de 30% până la 40%. Absorbţia fosinoprilului nu este influenţată de prezenţa alimentelor în tractul gastro-intestinal, dar viteza de absorbţie ar putea fi redusă. Hidroliza rapidă şi completă la fosinoprilat activ are loc în mucoasa gastro-intestinală şi ficat.

Timpul necesar pentru a atinge Cmax nu depinde de doză, este de aproximativ trei ore şi corespunde inhibării maxime a răspunsului hipertensiv la angiotensină I, care apare în 3 până la 6 ore de la administrare. La administrarea unei doze unice sau la administrarea de doze repetate, parametrii farmacocinetici (Cmax, ASC) sunt direct proporţionali cu doza de fosinopril administrată.

Fosinoprilatul se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice (> 95%), are un volum de distribuţie relativ mic şi se leagă în proporţie neglijabilă de componentele celulare ale sângelui.

După o oră de la administrarea orală de fosinopril sodic, mai puţin de 1% din fosinopril rămâne nemodificat în plasmă; 75% este prezent sub formă de fosinoprilat activ, 15-20% sub formă de fosinoprilat glucuronoconjugat (inactiv), iar restul (~5%) sub formă de metabolit 4-hidroxi fosinoprilat (activ).

După administrarea intravenoasă, eliminarea fosinoprilului se efectuează atât pe cale hepatică, cât şi renală. La pacienţii cu hipertensiune arterială cu funcţie renală şi funcţie hepatică normale, la care s-au administrat doze repetate de fosinopril, timpul de înjumătăţire efectiv al acumulării fosinoprilatului T1/2 a fost, în medie, de 11,5 ore. La pacienţii cu insuficienţă cardiacă, T1/2 efectiv a fost de 14 ore. Fosinoprilul este eliminat pe cale hepatică şi renală.

La pacienţii cu insuficienţă renală (clearance al creatininei sub 80 ml/min/1,73 m2), clearance-ul total al fosinoprilatului la nivelul întregului organism este egal cu aproximativ jumătate din cel observat la pacienţii cu funcţie renală normală şi nu s-a observat o modificare semnificativă a absorbţiei, biodisponibilităţii sau legării de proteinele plasmatice. Clearance-ul fosinoprilatului nu variază în funcţie de gradul insuficienţei renale; reducerea eliminării pe cale renală este compensată de creşterea eliminării hepato-biliare. La pacienţii cu grade diferite de insuficienţă renală, incluzând insuficienţă renală în fază terminală (clearance creatinină < 10 ml/min/1,73 m2), s-a observat o uşoară creştere a valorilor ASC (mai puţin decât dublul valorilor normale).

La pacienţii cu insuficienţă hepatică (alcoolism sau ciroză biliară), hidroliza fosinoprilului sodic nu este redusă în mod semnificativ, deşi viteza de hidrolizare ar putea fi redusă; clearance-ul total al fosinoprilatului este aproape egal cu jumătate din cel observat la pacienţii cu funcţie hepatică normală.

Date limitate de farmacocinetică la copii şi adolescenţi au provenit dintr-un studiu de farmacocinetică cu administrarea de doze unice efectuat la 19 pacienţi hipertensivi cu vârsta de 6 până la 16 ani, cărora li s-a administrat o soluţie de fosinopril la doza de 0,3mg /kg.

Trebuie demonstrat dacă valorile ASC şi Cmax ale fosinoprilatului (forma activă de fosinopril) la copiii şi adolescenţii cu vârsta de 6 până la 16 ani sunt comparabile cu cele observate la adulţii cărora li s-a administrat doza de 20 mg de fosinopril sub formă de soluţie.

Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al fosinoprilatului a fost de 11-13 ore şi a avut valori similare în toate etapele studiilor.

Datele non-clinice nu au evidenţiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea, carcinogenitatea. Studiile de toxicitate asupra funcţiei de reproducere sugerează faptul că fosinoprilul nu are efecte negative asupra fertilităţii şi performanţelor de reproducere la şobolani şi nu este teratogen. S-a demonstrat că inhibitorii ECA, ca şi clasă, administraţi în cursul trimestrului doi sau trei de gestaţie, au efecte nocive asupra dezvoltării fetuşilor în ultimele stadii, provocând moartea acestora şi au efecte congenitale care afectează, în special, craniul. De asemenea, au fost raportate fetotoxicitate, retard de creştere intrauterină şi persistenţă a canalului arterial. Se presupune că aceste anomalii de dezvoltare sunt determinate, în parte, de acţiunea directă a inhibitorilor ECA asupra sistemului renină-angiotensină al fetusului şi, în parte, de ischemia indusă de hipotensiunea arterială maternă care duce la scăderea fluxului sanguin feto-placentar şi a aportului de oxigen/nutrienţi către fetus. Într-un studiu în cadrul căruia s-a administrat fosinopril la femelele de şobolan înainte de acuplare şi în timpul gestaţiei, s-a observat incidenţa crescută a mortalităţii puilor, care a apărut în timpul alăptării. S-a demonstrat că substanţa traversează placenta şi este eliminată în lapte.

Lactoză anhidră 60 M

Celuloză microcristalină PH 112

Crospovidonă tip A

Stearilfumarat de sodiu

Povidonă K 30

Nu este cazul.

2 ani

Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare

Blistere din PVC-PE-PVdC/Aluminiu

Mărimi de ambalaj: 10, 14, 20, 21, 28, 30, 42, 50, 56, 60, 90, 98, 100 şi 400 comprimate.

Flacoane din PEÎD cu capac din polipropilenă, care conţin pliculeţe cu silicagel şi tampoane din bumbac: 28 şi 500 comprimate

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Fără cerinţe speciale.

Aurobindo Pharma România S.R.L.

Șos. București-Ploiești nr. 42-44, etajul 2, Clădirea B, Aripa B2

Complex Băneasa Business & Technology Park S.A., sector 1, București

România

8543/2016/01-16 8544/2016/01-16

Data primei autorizări - Februarie 2012

Data reînnoii autorizației - Ianuarie 2016

Iunie 2022