Indicat în: infecții bacteriene
Cale de administrare: orală
Substanța: cefpodoximă (antibiotic cefalosporinic)
ATC: J01DD13 (Antiinfecțioase de uz sistemic | Alte antibacterieni beta-lactamice | Cefalosporine de generația III)
Poate necesita ajustarea dozei în boli renale.
Risc de reacție alergică severă. Solicitați urgent ajutor medical dacă apar simptome grave.
Solicitați sfatul medicului dacă apare diaree severă sau persistentă.
Cefpodoxima este un antibiotic din clasa cefalosporinelor de a treia generație, utilizat pentru tratamentul infecțiilor bacteriene, inclusiv infecții respiratorii, infecții ale pielii și țesuturilor moi, infecții ale tractului urinar și otită medie. Este eficientă împotriva unei game largi de bacterii gram-negative și gram-pozitive.
Medicamentul este administrat oral, de obicei de două ori pe zi, iar doza este ajustată în funcție de severitatea infecției și de greutatea pacientului. Cefpodoxima este bine tolerată și este adesea utilizată în ambulatoriu pentru infecții ușoare până la moderate.
Pacienții trebuie să finalizeze tratamentul conform indicațiilor medicului pentru a preveni dezvoltarea rezistenței bacteriene. Este important să se monitorizeze eventualele efecte secundare, cum ar fi reacțiile alergice sau tulburările gastrointestinale.
Efectele secundare pot include greață, diaree, dureri abdominale sau, în cazuri rare, reacții alergice severe. Pacienții trebuie să informeze medicul despre orice simptome neobișnuite.
FOREXO 8 mg /1 ml pulbere pentru suspensie orală
5 ml suspensie orală conţin cefpodoximă 40 mg sub formă de cefpodoximă proxetil. 1 ml suspensie orală conţine cefpodoximă 8 mg sub formă de cefpodoximă proxetil.
Excipienţi cu efect cunoscut:Zahăr 493 mg/1 ml
Aspartam (E951) 4 mg/1 ml
Benzoat de sodiu (E211) 2 mg /1 ml
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
Pulbere pentru suspensie orală.
Pulbere de culoare aproape albă până la galben deschis.
FOREXO pulbere pentru suspensie orală este indicat pentru tratamentul următoarelor infecţii, când acestea sunt cauzate de microorganisme sensibile.
Infecţii ale căilor respiratorii superioare cauzate de microorganisme sensibile la cefpodoximă, incluzând sinuzita.
În amigdalită şi faringită, cefpodoxima trebuie rezervată pentru tratamentul infecţiilor recurente sau cronice, sau al infecţiilor în care se cunoaşte sau se suspectează faptul că microorganismul care le declanşează este rezistent la antibioticele utilizate în mod obişnuit.
Infecţii ale căilor respiratorii inferioare cauzate de microorganisme sensibile la cefpodoximă, incluzând pneumonie, bronşită acută şi bronşiolită, în cazurile în care aceasta este complicată de o suprainfecţie bacteriană.
Infecţii ale căilor urinare superioare şi inferioare provocate de microorganisme sensibile la cefpodoximă, incluzând cistita şi pielonefrita acută.
Infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi cauzate de microorganisme sensibile la cefpodoximă, cum sunt abcesele, celulita, plăgile infectate, furuncule, foliculita, paronichia, carbuncule şi ulcerele trofice.
Trebuie luate în considerare ghidurile oficiale cu privire la utilizarea adecvată a medicamentelor antibacteriene.
Nu este cazul pentru acest medicament.
Copii şi adolescenţiDoza medie recomandată la copii este de 8 mg/kg şi zi, administrată divizat în două prize, la intervale de 12 ore.
A se observa că: 5 ml suspensie conţin echivalentul a 40 mg cefpodoximă. 1 ml suspensie conţine echivalentul a 8 mg cefpodoximă.
Seringa pentru administrare orală este gradată în kg (între 5 şi 25 kg), făcând posibilă măsurarea directă a dozei de medicament pentru fiecare caz în parte (o doză de administrare a medicamentului) în funcţie de greutatea corporală a copilului. Doza pentru fiecare caz în parte este citită direct.
Este necesară administrarea a două doze separate pe zi.
De exemplu: eticheta nr.12 corespunde dozei individuale care trebuie administrată unui copil cu greutatea corporală de 12 kg, de două ori pe zi.
Cefpodoxima sub formă de pulbere pentru suspensie orală nu trebuie administrată la sugari cu vârsta sub 15 zile, deoarece nu există încă experienţă la acest grup de vârstă.
La copiii cu greutatea corporală peste 25 kg, cărora li se administrează o doză de 200 mg/zi, se poate utiliza comprimatul de 100 mg.
Durata
Durata tratamentului depinde de pacient, de indicaţii şi de microorganismul(mele) patogen(e) cauzator(toare).
Insuficienţă hepatică:Nu este necesară modificarea dozei în cazurile de insuficienţă hepatică.
Insuficienţă renală:Doza de cefpodoximă nu necesită modificări în cazul în care clearance-ul creatininei depăşeşte 40 ml/min şi 1,73 m2.
La valori mai mici, studiile farmacocinetice indică o creştere a timpului de înjumătăţire plasmatică prin eliminare şi a concentraţiilor plasmatice maxime şi, prin urmare, doza trebuie ajustată corespunzător.
Clearance-ul creatininei (ml/min şi 1,73m2) 39-10 Trebuie administrată o doză de 4 mg/kg greutate corporală la intervale de 24 ore < 10 Trebuie administrată o doză de 4 mg/kg greutate corporală la intervale de 48 ore
Pacienţi cărora li se efectuează Trebuie administrată o doză de 4 mg/kg greutate hemodializă corporală după fiecare şedinţă de dializă.
Mod de administrarePentru o absorbţie optimă, medicamentul trebuie administrat în timpul meselor.
Pentru instrucţiuni privind reconstituirea medicamentului înaintea administrării, vezi pct. 6.6.
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi enumeraţi la pct. 6.1.
Hipersensibilitate la orice alt antibiotic din clasa cefalosporinelor.
Hipersensibilitate severă (de exemplu reacţie anafilactică, reacţii cutanate severe) la orice alt tip de antibiotic beta-lactamic (de exemplu peniciline şi carbapeneme).
Înaintea începerii tratamentului cu cefpodoximă proxetil, trebuie efectuate investigaţii atente pentru a stabili dacă pacientul a avut anterior reacţii de hipersensibilitate la cefpodoximă, cefalosporine, peniciline sau alte medicamente. Acest medicament trebuie administrat cu prudenţă la pacienţi cu sensibilitate la penicilină (pentru contraindicaţii din cauza reacţiilor de hipersensibilitate, vezi pct. 4.3).
Antibioticele trebuie administrate cu prudenţă la orice pacient care a prezentat unele forme de alergie, în special alergie la medicamente. Administrarea medicamentului trebuie întreruptă dacă apare o reacţie alergică la cefpodoximă proxetil.
Reacţiile grave de hipersensibilitate pot să necesite administrarea de adrenalină şi alte măsuri urgente.
Cefpodoxima proxetil nu trebuie prescrisă în absenţa unei infecţii bacteriene diagnosticate sau puternic suspectate.
Diareea asociată cu utilizarea antibioticelor, colita şi colita pseudomembranoasă asociată cu
Clostridium difficile pot fi toate asociate cu administrarea cefpodoximei proxetil. Aceste diagnostice trebuie avute în vedere la orice pacient care prezintă diaree în timpul tratamentului sau la scurt timp după tratament. Dacă în timpul tratamentului apare diaree severă şi/sau hemoragică, administrarea de cefpodoximă trebuie întreruptă şi se vor aplica măsurile terapeutice necesare. Antiperistalticele sunt contraindicate.
Similar altor cefalosporine, administrarea prelungită a cefpodoximei poate determina proliferarea excesivă a microorganismelor rezistente (de exemplu candidoză perianală, orală sau vaginală, colită pseudomembranoasă, suprainfecţie). În aceste cazuri, trebuie început tratamentul specific.
Pe parcursul tratamentului prelungit (>7 zile) cu cefpodoximă în doză mare, hemoleucograma şi funcţia hepatică/renală trebuie monitorizate.
Cefalosporinele pot fi absorbite pe suprafaţa membranară a hematiilor şi pot reacţiona cu anticorpii îndreptaţi împotriva medicamentului. Acest lucru poate determina pozitivarea testului Coombs şi, în foarte rare cazuri, la anemie hemolitică. Pentru această reacţie este posibil să apară reactivitate încrucişată cu penicilinele.
De asemenea, în cazul în care sunt administrate concomitent aminoglicozide sau diuretice puternice cum este furosemidul, se recomandă monitorizarea periodică a funcţiei renale. Atunci când cefpodoxima s-a administrat în monoterapie nu s-au observat nefrotoxicitate sau ototoxicitate.
Cefpodoxima proxetil trebuie administrată cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă renală iar doza zilnică trebuie ajustată în funcţie de clearance-ul creatininei (vezi pct. 4.2).
Medicamentul nu trebuie utilizat la sugari cu vârsta sub 15 zile, deoarece nu există încă date provenite din studiile clinice cu privire la acest grup de vârstă.
Pacienţii cu fenilcetonurie nu trebuie să utilizeze acest medicament, deoarece conţine aspartam.
FOREXO conţine 2,5 g zahăr în 5 ml suspensie orală. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză, sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză sau deficit de zaharază-izomaltază nu trebuie să utilizeze acest medicament.
FOREXO conţine 4 mg aspartam (E951) în 1 ml suspensie orală
Aspartamul este o sursă de fenilalanină. În cazul administrării orale, aspartamul este hidrolizat la nivelul tractului gastrointestinal. Unul dintre cei mai importanți produși ai hidrolizei este fenilalanina.
Poate fi dăunător la persoanele cu fenilcetonurie.
Nu există date non-clinice sau clinice privind administrarea aspartamului la sugari cu vârsta sub 12 săptămâni.
FOREXO conține 2 mg benzoat de sodiu (E211) per 1 ml de soluţie orală.
Benzoatul de sodiu poate creşte riscul de producere a icterului (îngălbenire a pielii și a albului ochilor) la nou-născuţi (cu vârsta până la 4 săptămâni).
Acest medicament conţine sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) în 12,5 ml soluţie orală (doza unică maximă), adică practic 'nu conţine sodiu”.
În cadrul studiilor clinice nu s-au raportat interacţiuni medicamentoase semnificative clinic.
Antagoniştii histaminergici H2 reduc biodisponibilitatea cefpodoximei. Probenecidul scade eliminarea cefalosporinelor. Cefalosporinele pot crește efectul anticoagulant al cumarinicelor.
Similar altor cefalosporine, s-au raportat cazuri izolate de pozitivare a testului Coombs (vezi pct. 4.4).
Studiile au arătat că biodisponibilitatea a scăzut cu aproximativ 30% când cefpodoxima a fost administrată cu medicamente care neutralizează pH-ul gastric sau inhibă secreţiile acide. Prin urmare, astfel de medicamente, cum sunt antiacidele de tip mineral şi blocantele H2 cum este ranitidina, care provoacă o creştere a pH-ului gastric, trebuie administrate după 2 - 3 ore de la administrarea cefpodoximei.
Din contră, medicamentele care scad pH-ul gastric, cum este pentagastrina, vor determina creşterea biodisponibilităţii. Consecinţele clinice rămân a fi stabilite.
Biodisponibilitatea creşte dacă medicamentul este administrat în timpul meselor.
O reacţie fals pozitivă pentru prezenţa glucozei în urină poate apărea cu soluţiile Benedict sau Fehling sau cu comprimatele de test pe bază de sulfat de cupru, dar nu cu teste bazate pe reacţiile enzimatice ale glucozoxidazei.
Studiile efectuate la speciile animale nu au arătat efecte teratogene sau fetotoxice. Cu toate acestea, siguranţa administrării cefpodoximei proxetil în sarcină nu a fost stabilită şi, similar altor medicamente, trebuie administrată cu prudenţă în timpul primelor luni de sarcină.
AlăptareaCefpodoxima se excretă în laptele uman. Trebuie întrerupte fie alăptarea, fie tratamentul mamei.
FertilitateaNu s-au observat efecte nedorite asupra fertilităţii sau reproducerii când s-au administrat doze de 100 mg/kg şi zi sau mai puţin (de 2 ori doza la om, exprimată în mg/m2 suprafaţă corporală) pe cale orală la şobolani.
Trebuie acordată atenţie riscului apariţiei senzaţiilor de ameţeală.
Mai jos sunt prezentate reacţiile adverse apărute atât în cadrul studiilor clinice, cât şi al celor raportate în mod spontan. Frecvenţa acestora este definită utilizând următoarele convenţii: foarte frecvente (1/10), frecvente (1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (1/1000 şi <1/100), rare (1/10000 şi <1/1000), foarte rare (1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile). În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse la medicament sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.
Frecvenţă/Clasificarea Frecvente Mai puţin Rare Foarte rare pe aparate, sisteme şi frecvente organe
Infecţii şi infestări aproliferare a bacteriilor rezistente
Tulburări Tulburări Anemie hemoliticăhematologice şi hematologice, cum bNeutropenie şi limfatice sunt scăderea agranulocitoză valorii hemoglobinei, trombocitoză, trombocitopenie, leucopenie şi eozinofilie
Tulburări ale cReacţii Reacţii dermice cu sistemului imunitar alergice, cum apariţia de vezicule sunt reacţiile (eritem polimorf, mucocutanate, sindrom Stevens-erupţii cutanate Johnson, necroliză tranzitorii, epidermică toxică) urticarie şi Tratamentul trebuie prurit. oprit dacă apar astfel de simptome. Similar altor cefalosporine, au existat raportări foarte rare de reacţii anafilactice, bronhospasm, purpură şi angioedem, reacţii de tipul bolii serului cu erupţii cutanate, febră şi artralgie.
Tulburări ale Cefalee, sistemului nervos parestezie, ameţeli
Tulburări acustice şi Tinitus vestibulare
Tulburări gastro- greaţă, denterocolită intestinale vărsături, pseudomembranoasă durere abdominală, diaree.
Diareea hemoragică poate apărea ca simptom de enterocolită
Tulburări eCreşteri moderate leziune hepaticăhepatobiliare tranzitorii ale concentraţiilor serice ale ASAT,
ALAT şi fosfatazei alcaline şi/sau ale bilirubinemiei.
Tulburări renale şi ale fCreşteri uşoare ale căilor urinare uremiei şi creatininemiei a Similar altor antibiotice, administrarea cefpodoximei poate provoca proliferarea bacteriilor rezistente, în special în cazul tratamentului pe termen lung. (vezi pct. 4.4). b Similaraltor antibiotice beta-lactamice, neutropenia şi, mai rar, agranulocitoza pot apărea în timpul tratamentului cu cefpodoximă, în special dacă se administrează pe perioade lungi. c S-au observat reacţii de hipersensibilitate de toate gradele de severitate (vezi pct. 4.3). d Trebuie avută în vedere posibilitatea apariţiei enterocolitei pseudomembranoase dacă apare diaree severă sau persistentă pe parcursul sau după terminarea tratamentului (vezi pct. 4.4). e Aceste rezultate ale analizelor de laborator, care pot fi explicate prin prezenţa infecţiei, pot rareori depăşi dublul limitei superioare a intervalului de referinţă pentru fiecare analit şi corespund profilului de leziune hepatică, de obicei de tip colestatic şi cel mai frecvent asimptomatic. f S-au observat modificări ale funcţiei renale în cazul utilizării antibioticelor din aceeaşi grupăcu cefpodoxima, în special când se administrează concomitent cu aminoglicozide şi/sau diuretice puternice.
Raportarea reacțiilor adverse suspectateRaportarea reacțiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniștii din domeniul sănătății sunt rugați să raporteze orice reacție adversă suspectată prin intermediul sistemului național de raportare
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
București 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro
În cazul supradozajului cu FOREXO pulbere pentru suspensie orală este indicat tratamentul de susţinere şi simptomatic.
În cazul supradozajului poate să apară encefalopatie, în special la pacienţii cu insuficienţă renală. De obicei,encefalopatia este reversibilă după scăderea concentraţiilor plasmatice ale cefpodoximei.
Grupa farmacoterapeutică: cefalosporine de generaţia a treia, codul ATC: J01DD13.
Cefpodoxima proxetil este un antibiotic beta-lactamic, o cefalosporină orală de generaţia a III-a.
Aceasta este un promedicament al cefpodoximei.
Mecanism de acţiuneSimilar altor medicamente beta-lactamice, cefpodoxima exercită acţiune antibacteriană prin legarea de şi inhibarea acţiunii anumitor enzime de sinteză a peretelui celulei bacteriene, numite proteine de legare a penicilinei. Acest lucru determină întreruperea biosintezei peretelui celular (peptidoglicanic), ceea ce duce la liza celulei bacteriene şi moartea acesteia.
Mecanism de rezistenţăRezistenţa bacteriilor la cefpodoximă poate fi indusă de unul sau mai multe dintre următoarele mecanisme:
- hidroliză prin intermediul beta-lactamazelor. Cefpodoxima poate fi hidrolizată în mod eficient de anumite beta-lactamaze cu spectru larg (BLSL) şi de către enzima codificată cromozomial (AmpC) care poate fi în stare de inducţie sau derepresie stabilă la anumite specii bacteriene aerobe, Gram-negativ
- afinitatea redusă a proteinelor care leagă penicilina pentru cefpodoximă
- impermeabilitatea membranei externe a peretelui celular al bacteriilor Gram-negativ la cefpodoximă, restricţionând astfel accesul cefpodoximei la proteinele care leagă penicilina
- prezenţa pompelor de eflux al medicamentului care expulzează cefpodoxima din bacterie.
Valori critice:Conform valorilor critice EUCAST pentru CMI clinice, pentru cefpodoximă s-au definit următoarele:
Microorganism Sensibil mg/l Rezistent mg/lpatogen
Enterobacteriaceae ≤ 1 > 1
S. pneumonia ≤ 0,25 > 0,5
H. influenzae ≤ 0,25 > 0,5
M. catarrhalis ≤ 0,25 > 0,5
SensibilitatePrevalenţa rezistenţei dobândite poate varia geografic şi în timp pentru speciile selectate, fiind necesare informaţii locale despre rezistenţă, în special pentru tratamentul infecţiilor severe. Dacă este necesar, trebuie cerut sfatul unui specialist, când prevalenţa locală a rezistenţei este de asemenea natură încât utilitatea antibioticului este discutabilă, cel puţin în anumite tipuri de infecţii.
Specii sensibile în mod frecvent
Aerobi Gram-pozitivStreptococcus pneumoniae
Streptococi de grup A (S. pyogenes), B (S. agalactiae), C, F şi G
Alţi streptococi (S. mitis, S. sanguis şi S. salivarius)
Corynebacterium diphtheriae
Stafilococi (sensibili la meticilină)
Staphylococcus aureus şi Staphylococcus epidermidis (tulpini producătoare sau nu de penicilinază)
Aerobi Gram-negativHaemophilus influenzae (tulpini producătoare sau nu de beta-lactamază)
Haemophilus para-influenzae (tulpini producătoare sau nu de beta-lactamază)
Moraxella catarrhalis (tulpini producătoare sau nu de beta-lactamază)
Neisseria meningitidis
Neisseria gonorrhoeae
Escherichia coli
Specii de Klebsiella (K. pneumoniae; K. oxytoca)
Proteus mirabilis
Specii pentru care rezistenţa poate fi o problemă
Specii de Acinetobacter
Specii de Citrobacter
Specii de Enterobacter
Morganella morganii
Rezistente
Enterococi
Stafilococi rezistenţi la meticilină (S. aureus şi S. epidermidis),
Staphylococcus saprophyticus
Pseudomonas aeruginosa şi Pseudomonas Spp.
Clostridium difficile
Bacteroides fragilis şi specii înrudite
Cefpodoxima proxetil este absorbită în intestin şi hidrolizată până la metabolitul activ, cefpodoxima.
Când cefpodoxima proxetil se administrează oral la subiecţi în condiţii de repaus alimentar sub formă de comprimat ce corespunde la 100 mg cefpodoximă, 51,1% se absoarbe iar absorbţia este mărită prin consumul de alimente.
DistribuţieVolumul de distribuţie este de 32,3 l iar concentraţiile maxime ale cefpodoximei apar după 2 - 3 ore de la administrarea dozei. Concentraţia plasmatică maximă este de 1,2 mg/l şi 2,5 mg/l după administrarea unei doze de 100 mg şi, respectiv, de 200 mg. În urma administrării unor doze de 100 mg şi 200 mg de două ori pe zi, timp de 14,5 zile, parametrii farmacocinetici plasmatici ai cefpodoximei rămân nemodificaţi.
Legarea cefpodoximei de proteinele plasmatice, în principal de albumină, este de 40%. Legarea este de tip nesaturabil.
Concentraţii ale cefpodoximei care depăşesc concentraţiile minime inhibitorii (CMI) pentru microorganismele patogene obişnuite pot fi atinse în parenchimul pulmonar, mucoasa bronşică, lichidul pleural, amigdale, lichidul interstiţial şi ţesutul prostatic.
Deoarece cea mai mare parte a cefpodoximei se elimină în urină, concentraţia este mare. (Concentraţiile la intervale de 0 - 4 ore, 4 - 8 ore, 8 - 12 ore după administrarea unei doze unice au depăşit CMI90 pentru microorganismele patogene urinare obişnuite). S-a observat o bună difuziune a cefpodoximei în ţesutul renal, cu concentraţii superioare CMI90 pentru microorganismele patogene urinare obişnuite, la 3 - 12 ore de la administrarea unei doze unice de 200 mg (1,6 - 3,1 μg/g).
Concentraţiile cefpodoximei în ţesutul medular şi cortical sunt similare.
Studiile la voluntari sănătoşi au arătat că valorile mediane ale concentraţiilor cefpodoximei în cantitatea totală de lichid seminal ejaculat, la 6 - 12 ore de la administrarea unei doze unice de 200 mg, au depăşit CMI pentru N. gonorrhoeae.
MetabolizareCefpodoxima proxetil este un promedicament al cefpodoximei. În general, întregul medicament absorbit este de-esterificat presistemic la nivelul intestinului subţire în forma sa activă. Cefpodoxima nu suferă o metabolizare semnificativă şi este excretată nemodificată, în principal în urină.
EliminareCalea principală de eliminare este renală, 80% din doza administrată este excretată nemodificată în urină, cu un timp de înjumătăţire plasmatică prin eliminare de aproximativ 2,4 ore.
Copii şi adolescenţiLa copii, studiile au evidenţiat concentraţii plasmatice maxime care apar la aproximativ 2 - 4 ore după dozare. Administrarea unei doze unice de 5 mg/kg la copii cu vârsta cuprinsă între 4 - 12 ani a determinat o concentraţie plasmatică maximă similară celei obținute la adulţii cărora li se administrează o doză de 200 mg.
La pacienţii cu vârsta sub 2 ani cărora li se administrează doze repetate de 5 mg/kg la intervale de 12 ore, concentraţiile plasmatice medii după 2 ore de la administrarea dozei sunt cuprinse între 2,7 mg/l (între 1 - 6 luni) şi 2,0 mg/l (între 7 luni - 2 ani).
La pacienţii cu vârsta cuprinsă între 1 lună şi 12 ani cărora li se administrează doze repetate de 5 mg/kg la intervale de 12 ore, concentraţiile plasmatice reziduale la starea de echilibru sunt cuprinse între 0,2-0,3 mg/l (între 1 lună - 2 ani) şi 0,1 mg/l (între 2 - 12 ani).
Datele non-clinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale farmacologice privind siguranța, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea, potențial carcinogen, toxicitatea asupra funcţiei de reproducere şi dezvoltării.
Celuloză microcristalină şi carboximetilceluloză sodică (15%), cu vâscozitate de 102,6 cps;
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Amidon de porumb
Hidroxipropilceluloză 7.39 mPaꞏs
Benzoat de sodiu (E211)
Acid citric anhidru
Aspartam (E951)
Aromă artificială de banană (Spray uscat)
Oxid galben de fer (E172)
Zahăr.Nu este cazul.
Medicamentul nereconstituit: 2 ani.
Suspensia după reconstituire: 10 zile păstrată în frigider (2 - 8°C).
Medicamentul nereconstituit trebuie păstrat la temperaturi sub 25°C în ambalajul original, pentru a fi protejat de lumină şi umiditate.
Pentru condiţiile de păstrare ale medicamentului după reconstituire, vezi pct. 6.3.
Pulberea pentru suspensie orală este disponibilă în ambalaje primare - flacon din PEÎD, de capacitate 75 cc pentru 50 ml suspensie şi flacon din PEÎD de capacitate 150 cc pentru100 ml suspensie, prevăzute cu sistem de închidere securizată pentru copii şi folie de protecție din Al.
Cutia conţine un (1) flacon, o seringă din plastic pentru administrarea dozei, gradată în kg, de la 5 la 25 kg, un pahar pentru măsurarea volumului de apă care trebuie adăugat pentru prepararea suspensiei, de capacitate 70 ml, calibrat la 27 ml şi prospectul.
Fiecare flacon de 50 ml conţine 32,40 g pulbere pentru reconstituirea suspensiei de 54,0 ml şi fiecare flacon de 100 ml conţine 64,8 g pulbere pentru reconstituirea suspensiei de 108 ml.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
Suspensia este numai pentru administrare orală.
Atenţionare:
* Este disponibil un pahar din plastic; aceasta serveşte numai pentru măsurarea cantităţii de apă necesare pentru prepararea suspensiei
* După prepararea suspensiei, paharul din plastic pentru măsurare trebuie eliminat.
* Paharul din plastic pentru măsurare nu trebuie niciodată utilizat pentru administrarea medicamentului la copil.
Prepararea suspensiei se efectuează în farmacie după cum urmează:
Pentru flaconul de 50 ml suspensie 1. Se agită puternic flaconul pentru a separa pulberea de partea inferioară a flaconului. 2. Se deşurubează flaconul exercitând presiune asupra capacului şi răsucindu-l în acelaşi timp (valva de siguranţă). 3. Se scoate folia protectoare. 4. Se umple paharul din plastic pentru măsurare cu apă, până la marcajul de 27 de ml. 5. Se toarnă toată cantitatea de apă din paharul de măsurare în flacon şi se agită puternic, astfel încât să nu rămână pulbere aderentă de pereţii flaconului. 6. Se toarnă apa din pahar în flacon şi se agită puternic, astfel încât să rezulte o suspensie omogenă de culoare aproape albă până la galben deschis, cu gust specific de fructe. 7. Se aruncă paharul din plastic pentru măsurare.
Pentru flaconul de 100 ml suspensie 1. Se agită puternic flaconul pentru a separa pulberea de partea inferioară a flaconului. 2. Se deşurubează flaconul exercitând presiune asupra capacului şi răsucindu-l în acelaşi timp (valva de siguranţă). 3. Se scoate folia protectoare. 4. Se umple paharul din plastic pentru măsurare cu apă, până la marcajul de 27 de ml. 5. Se toarnă toata cantitatea de apă din paharul de măsurare în flacon şi se agită puternic, astfel încât să nu rămână pulbere aderentă de pereţii flaconului.
6. Se umple din nou paharul din plastic pentru măsurare cu apă până la marcajul de 27 ml. 7. Se toarnă apa din pahar în flacon şi se agită puternic, astfel încât să rezulte o suspensie omogenă de culoare aproape albă până la galben deschis, cu gust specific de fructe. 8. Se aruncă paharul din plastic pentru măsurare.
A se agita cu putere înaintea fiecărei utilizări!
A se închide flaconul cu atenţie după fiecare utilizare!
Suspensia preparată trebuie ţinută la frigider(2-8° C), timp de cel mult 10 zile!
Suspensia reconstituită se administrează cu ajutorul seringii pentru administrare orală, gradată în kg (de la 5 la 25 kg).
Fără cerinţe speciale.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
Martie 2021