FLUTASIN 250mg comprimate prospect medicament

Flutasin 250 mg comprimate

Fiecare comprimat conţine flutamidă 250 mg.

Excipient cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 150 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Comprimat.

Comprimate biconvexe, rotunde, de culoare galben-pal, cu diametrul de 12 mm.

Tratamentul carcinomului de prostată în stadiu avansat, în care este indicată supresia efectelor testosteronului.

Ca tratament iniţial, în asociere cu un agonist LHRH sau ca tratament adjuvant la pacienţii cărora li se administrează deja tratament cu agonist LHRH.

La pacienţii castraţi chirurgical.

Tratamentul pacienţilor care nu au răspuns la alte forme de tratament hormonal sau la pacienţii care nu pot tolera un astfel de tratament.

În asociere cu agonişti LHRH, ca terapie iniţială în tratamentul carcinomului de prostată localizat în stadii

B2-C2 (T2b-T4), în tratamentul tumorilor primare voluminoase de prostată (stadiul B2 sau T2b) sau extinse în afara capsulei (stadiul C sau T3-T4) cu sau fără adenopatii pelvine.

Doza recomandată este un comprimat (250 mg) de 3 ori pe zi, administrat oral la intervale de 8 ore, în timpul meselor.

Atunci când este utilizată în asociere cu agonişti LHRH se recomandă ca iniţierea tratamentului cu flutamidă să se facă cu cel puţin trei zile înaintea terapiei cu agonişti.

În carcinomul de prostată localizat (stadiile T2b-T4), tratamentul cu flutamidă în asociere cu agonişti LHRH trebuie iniţiat cu 8 săptămâni înaintea radioterapiei şi trebuie să dureze pe tot parcursul desfăşurării curei de radioterapie (în mod obişnuit aproximativ 8 săptămâni), adică în total aproximativ 16 săptămâni.

Datorită potenţialului hepatotoxic, administrarea pe termen lung a flutamidei la pacienţii cu insuficienţă hepatică, se va face numai după o evaluare atentă a raportului beneficiu/risc.

Nu există experienţă privind utilizarea la copii.

Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienţii enumerați la pct. 6.1.

Datorită potenţialului hepatotoxic al flutamidei, înaintea iniţierii tratamentului şi în timpul desfăşurării acestuia este necesară monitorizarea periodică a funcţiei hepatice.

Tratamentul cu flutamidă nu este recomandat la pacienţii cu valori serice al transaminazelor hepatice de 2-3 ori mai mari decât valoarea normală. Hepatotoxicitatea, care poate fi fatală, poate surveni după câteva săptămâni sau luni de terapie. Deoarece au fost raportate, asociat cu utilizarea flutamidei, anormalităţi ale transaminazelor hepatice, icter colestatic, necroză hepatică şi encefalopatie hepatică, trebuie avute în vedere teste periodice ale funcţiei hepatice. Dozarea enzimelor hepatice trebuie făcută lunar, în primele 4 luni de tratament şi periodic după aceea, precum şi în cazul apariţiei simptomelor sau semnelor de disfuncţie hepatică (icter, prurit, urină închisă la culoare, durere la nivelul hipocondrului drept, astenie, anorexie, greaţă sau vărsături repetate, simptome similare gripei). Dacă testele de laborator evidenţiază creşterea valorilor serice al transaminazelor hepatice > 2 - 3 ori decât valoarea normală sau apare icterul, în absenţa biopsiei care să confirme prezenţa metastazelor hepatice, se impune întreruperea tratamentului sau reducerea dozelor.

Pacientul trebuie sfătuit să întrerupă imediat tratamentul cu flutamidă şi să ceară sfatul medicului, în cazul în care apar orice semne sau simptome de hepatotoxicitate.

Flutamida este indicată doar pentru utilizare la pacienţii de sex masculin.

Pe durata tratamentului trebuie luate măsuri contraceptive.

În plus, la pacienţii care nu au beneficiat de castrare medicală sau chirurgicală, examinări periodice ale spermei pot fi luate în considerare în timpul tratamentului pe termen lung.

Administrarea flutamidei la pacienţii care nu au beneficiat de castrare medicală sau chirurgicală poate determina creşterea valorilor plasmatice de testosteron şi estradiol şi, în consecinţă, retenţie hidrică. În cazuri severe, aceasta poate duce la creşterea riscului de angină pectorală şi de insuficienţă cardiacă. Flutamida poate exacerba edemul sau umflarea articulaţiilor la pacienţii predispuşi la aceste condiţii. O creştere a nivelului de estradiol poate duce la evenimente adverse tromboembolice.

De aceea, flutamida trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cu boli cardiace.

De asemenea, flutamida trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cu funcţie renală afectată.

Flutasin 250 mg conţine lactoză monohidrat. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie de glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Înainte de începerea tratamentului cu flutamidă la pacienții cu antecendente de prelungire a intervalului QT și la pacienții tratați concomitent cu medicamente care pot prelungi intervalul QT (vezi pct. 4.5), medicii trebuie să evalueze raportul beneficiu/risc, inclusiv potențialul de inducere a torsadei vârfurilor.

Deşi nu au apărut interacţiuni între flutamidă şi leuprolid, totuşi în administrarea concomitentă de flutamidă în combinaţie cu un agonist de LHRH, trebuie luate în considerare efectele adverse posibile pentru fiecare medicament.

Asocierea flutamidei cu warfarina şi alte anticoagulante orale necesită prudenţă, datorită creşterii efectului anticoagulantului, cu risc hemoragic. În timpul tratamentului pe termen lung este necesară monitorizarea regulată a timpului de protrombină şi scăderea corespunzătoare a dozei de anticoagulant (în timpul tratamentului şi 8 zile după tratamentul cu flutamidă).

Administrarea concomitentă a flutamidei cu alte medicamente cu potenţial hepatotoxic, trebuie iniţiată doar după o atentă evaluare a riscurilor şi beneficiilor.

Datorită toxicităţii cunoscute hepatice şi renale a acestui medicament, trebuie evitat şi consumul excesiv de alcool etilic.

Deoarece la pacienţii care au primit concomitent flutamidă şi teofilină au fost raportate creşteri ale concentraţiilor plasmatice ale teofilinei, asocierea acestora impune prudenţă. Teofilina este metabolizată mai ales de CYP 1A2, enzima principal responsabilă de conversia flutamidei la metabolitul său activ 2-hidroxiflutamida.

Deoarece tratamentul de deprivare androgenică poate prelungi intervalul QT, utilizarea concomitentă a flutamidei cu medicamente cunoscute pentru capacitatea de prelungire a intervalului QT sau cu medicamente care pot induce torsada vârfurilor, precum antiaritmice de clasă IA (de exemplu chinidină, disopiramidă) sau de clasă III (de exemplu amiodaronă, sotalol, dofetilidă), metadonă, moxifloxacină, antipsihotice etc, trebuie evaluată atent (vezi pct. 4.4).

Flutamida este indicată doar pentru utilizare la pacienţii de sex masculin.

Pe durata tratamentului trebuie luate măsuri contraceptive.

Flutamida poate fi nocivă fătului când este administrată femeilor gravide. În studiile pe animale, toxicitatea reproductivă a flutamidei a fost asociată cu activitatea antiandrogenică a acestui medicament. S-a observat scăderea supravieţuirii în 24 de ore a puilor de femele de şobolan tratate pe durata sarcinii cu flutamidă în doze de 30, 100 sau 200 mg/kg/zi (de aproximativ 3, 9 şi 19 ori doza umană). La fetuşii de şobolan trataţi cu doze duble faţă de cele umane s-a observat o uşoară creştere a variaţiilor minore în dezvoltarea sternului şi a vertebrelor. Feminizarea masculilor a apărut de asemenea la doze duble. Rata de supravieţuire a scăzut la puii de şobolan ce au primit doze de 15 mg/kg/zi, echivalent cu o doză de 1,4 ori mai mare faţă de cea umană.

Nu s-au efectuat studii la femeile gravide sau care alăptează. Trebuie luată în considerare posibilitatea ca flutamida să fie nocivă fătului dacă este administrată femeilor gravide, sau poate să treacă în laptele matern la femeile care alăptează.

Nu s-au efectuat studii privind efectele flutamidei asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Cu toate acestea, pacienţii trebuie avertizaţi asupra reacţiilor adverse care pot să apară (ameţeli, confuzie, tulburări de vedere, somnolenţă, astenie, fatigabilitate). Dacă apar aceste reacţii adverse, pacienţii nu trebuie să conducă vehicule sau să folosească utilaje.

În studiile clinice, cele mai frecvente reacţii adverse raportate în timpul tratamentului cu flutamidă au fost: ginecomastia şi/sau sensibilitatea mamară însoţite de galactoree. Aceste reacţii dispar după întreruperea tratamentului sau reducerea dozelor.

În studiile clinice, cele mai frecvente reacţii adverse raportate în timpul tratamentului cu flutamidă administrată în asociere cu agonişti LHRH au fost:

- tulburări ale aparatului genital şi sânului (scăderea libidoului, impotenţă, bufeuri);

- tulburări gastro-intestinale (diaree, greaţă, vărsături). Cu excepţia diareei, aceste reacţii adverse sunt cunoscute a apărea în timpul tratamentului cu agonişti LHRH.

Incidenţa crescută a ginecomastiei observată în monoterapia cu flutamidă a fost semnificativ mai scăzută în terapia asociată. În studiile clinice nu au fost observate diferenţe semnificative în incidenţa ginecomastiei între grupurile cu placebo, flutamidă capsule sau comprimate, sau antagoniştii LHRH.

Afectarea hepatică a fost în general reversibilă după întreruperea tratamentului. Au fost raportate cazuri de deces după afectare hepatică severă asociată cu utilizarea flutamidei.

Datele complete referitoare la siguranţa flutamidei administrată în monoterapie, precum şi în terapie asociată cu analogi LHRH sunt prezentate mai jos.

Reacţiile adverse sunt prezentate, în funcţie de clasificarea pe aparate, sisteme şi organe şi frecvenţa absolută (toate evenimentele raportate).

În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Clasificarea pe aparate, Monoterapie Terapie asociată cu analogi de sisteme şi organe LHRH

Frecvente Funcţie hepatică tranzitoriu modificată

Rare Valori crescute ale ureei sanguine, valori crescute ale creatininei serice

Cu frecvență necunoscută Prelungire a intervalului QT Prelungire a intervalului QT (vezi pct. 4.4 și 4.5) (vezi pct. 4.4 și 4.5)

Rare Limfedeme Anemie, leucopenie, trombocitopenie

Foarte rare Anemie hemolitică, anemie macrocitară, methemoglobinemie, sulfhemoglobinemie

Rare Ameţeli, dureri de cap Senzaţie de amorţeală, confuzie, nervozitate

Rare Vedere înceţoşată

Foarte rare Simptome la nivelul plămânilor (de exemplu dispnee), boală pulmonară interstiţială

Foarte frecvente Diaree, greaţă, vărsături

Frecvente Diaree, greaţă, vărsături

Rare Tulburări abdominale Tulburări abdominale nespecifice, arsuri în capul nespecifice pieptului, constipaţie

Rare Simptome urogenitale

Foarte rare Colorarea urinei în portocaliu- chihlimbar şi galben-verzui

Rare Prurit, echimoze Erupţie cutanată tranzitorie

Foarte rare Reacţii de fotosensibilitate Reacţii de fotosensibilitate, eritem, ulceraţii, erupţii buloase, necroliză epidermică toxică

Rare Simptome neuromusculare

Frecvente Creşterea apetitului

Rare Anorexie Anorexie

Foarte rare Hiperglicemie, agravarea diabetului

Rare Herpes zoster

Tumori benigne, maligne şi nespecificate (incluzând chisturi şi polipi

Foarte rare Neoplasm de sân la bărbaţi*

Foarte frecvente Bufeuri

Rare Bufeuri Hipertensiune

Frecvenţă necunoscută Tromboembolism

Frecvente Oboseală

Rare Edeme, stare de slăbiciune, stare Edeme, iritaţii la locul injectării de rău, sete, dureri în piept

Rare Un sindrom asemănător lupusului eritematos sistemic

Frecvente Hepatite

Mai puţin frecvente Hepatite

Rare Disfuncţie hepatică, icter

Foarte rare Icter colestatic, encefalopatie hepatică, necroză hepatocitară, hepatotoxicitate cu rezultat fatal

Foarte frecvente Ginecomastie şi/sau dureri la Scăderea libidoului, impotenţă nivelul sânilor, galactoree

Frecvente Ginecomastie

Rare Scăderea libidoului, scăderea producerii de spermă

Frecvente Insomnie

Rare Anxietate, depresie Depresie, anxietate

*Au fost raportate două cazuri de neoplasm de sân la bărbaţi, la pacienţii trataţi cu flutamidă. Unul a reprezentat o agravarea a unui nodul preexistent, care a fost detectat la 3-4 luni înainte de iniţierea tratamentului în monoterapiei cu flutamidă, la pacient cu hipertrofie benignă de prostată. După extirpare, acesta a fost diagnosticat ca fiind un carcinom ductal slab diferenţiat. Cealaltă raportare cuprinde ginecomastia şi un nodul observate la 2, respective 6 luni, după începerea monoterapiei cu flutamidă 250 mg pentru tratamentul unui carcinom de prostată avansat. La 9 luni după începerea tratamentului, nodulul a fost extirpat şi diagnosticat ca o tumoră ductală invazivă, moderat diferenţiată, aflată în stadiul T4N0M0, G3, fără metastaze.

Au fost raportate mai puţin frecvent alterări micronodulare ale sânilor.

La începutul monoterapiei cu flutamidă este posibil să apară creşterea testosteronului seric; în plus, pot să apară bufeuri şi modificări ale caracteristicilor părului.

După comercializarea flutamidei au fost raportate cazuri, cu frecvenţă necunoscută, de insuficienţă renală acută, nefrită interstiţială şi ischemie miocardică.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a

Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

Au fost efectuate studii clinice cu flutamidă comprimate sau capsule în doze până la 1500 mg pe zi, timp de până la 36 de săptămâni fără să fie raportate niciun advers advers grav. Efectele adverse raportate includ ginecomastie, sensibilitate a sânilor şi uneori creşteri ale SGOT.

Nu s-a stabilit care este doza de flutamidă care administrată, în doză unică, poate duce la apariţia simptomelor de supradozaj sau poate pune viaţa în pericol.

Un pacient a supravieţuit după administrarea unei singure doze mai mari de 5 g, nefiind constatate reacţii adverse.

Datorită proporţiei mari de legare a flutamidei de proteinele plasmatice (aproximativ 94%), dializa nu este o metodă eficace de eliminare. Trebuie avute în vedere metode multiple de tratament al supradozajului, ca pentru orice medicament. Sunt indicate măsurile generale suportive, care includ monitorizarea frecventă a semnelor vitale şi stricta supraveghere a pacientului. Lavajul gastric poate fi luat în considerare. Trebuie induse vărsături în caz că pacientul este alert, dacă acestea nu apar spontan.

În studiile la animale cu flutamidă în monoterapie, semnele de supradozaj au inclus: hipoactivitate, piloerecţie, rărirea respiraţiei, ataxie şi/sau lăcrimare, anorexie, sedare, vărsături şi methemoglobinemie.

Grupa farmacoterapeutică: antagonişti hormonali şi substanţe înrudite, antiandrogeni, codul ATC: L02BB01.

În studii la animale, flutamida a demonstrat un puternic efect antiandrogenic. Îşi exercită acţiunea antiandrogenică prin inhibarea captării de androgeni şi/sau prin inhibarea legării androgenilor la nivelul receptorilor nucleari în ţesuturile ţintă, fie prin ambele mecanisme.

Majoritatea cazurilor de carcinom prostatic avansat sunt cunoscute ca fiind sensibile la androgeni şi răspund la tratamentul cu flutamidă.

Când flutamida este administrată în asociere cu castrarea chirurgicală sau medicală, este obţinută supresia activităţii androgenice atât de la nivel testicular cât şi la nivel suprarenal.

După administrare pe cale orală flutamida este rapid absorbită şi extensiv metabolizată. Au fost identificaţi cel puţin 6 metaboliţi ai flutamidei, detectabili în plasmă la aproximativ 8 ore după administrare.

Principalul metabolit activ biologic al flutamidei este alfa-hidroxi-flutamida, care atinge aproximativ 23% din titrul plasmatic în prima oră după administrare.

Flutamida şi hidroxiflutamida se leagă în proporţie mare (aproximativ 94% - 96%) de proteinele plasmatice.

Timpul de înjumătăţire plasmatică la vârstnici este de aproximativ 8 ore.

Aproximativ 45% din doza administrată este excretată pe cale urinară şi 2% în fecale, în timpul primelor două zile de tratament. Principalul metabolit urinar este 2-amino-5-nitro-4 (trifluorometil) fenol.

Datele non-clinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea, carcinogenitatea, toxicitatea asupra funcţiei de reproducere.

Reacţiile adverse neobservate în studiile clinice, dar semnalate la animale la nivele de expunere similare cu cele clinice şi cu posibilă relevanţă pentru utilizarea clinică, au fost reducerea mărimii prostatei, testiculelor şi veziculelor seminale cu supresia spermatogenezei care corespunde efectului antiandrogenic al flutamidei.

În plus, s-a observat o creştere a greutăţii ficatului fără modificări morfologice corespunzătoare, la şobolani şi câini, precum şi apariţia adenoamelor celulelor interstiţiale testiculare, doar la şobolani. Acest efect este legat de mecanismul de acţiune al flutamidei şi este specific speciei.

Lactoză monohidrat (200 mesh)

Amidon de porumb

Laurilsulfat de sodiu

Celuloză microcristalină

Dioxid de siliciu coloidal anhidru

Stearat de magneziu

Nu este cazul.

5 ani.

Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.

Cutie cu un flacon din sticlă brună, închis cu capac din PEÎD, de culoare albă, cu filet şi inel de sigilare și compensator din poliester; flaconul conține 30 comprimate.

Cutie cu un flacon din sticlă brună, închis cu capac din PEÎD, de culoare albă, cu filet şi inel de sigilare și compensator din poliester; flaconul conține 90 comprimate.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

Actavis S.R.L.

B-dul Ion Mihalache nr. 11, sector 1, cod 011171, Bucureşti

România

9819/2017/01-02

Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Martie 2017

Martie 2017

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro .