FLUMAZENIL PANPHARMA 0.1mg / ml soluție injectabilă/perfuzabilă prospect medicament

Flumazenil Panpharma 0,1 mg/ml soluţie injectabilă/perfuzabilă

Fiecare fiolă a 5 ml conţine flumazenil 0,5 miligrame (0,1 miligrame per ml).

Fiecare fiolă a 10 ml conţine flumazenil 1 miligram (0,1 miligrame per ml).

Excipient cu efect cunoscut: sodiu 3,7 mg/ml

Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1.

Soluţie injectabilă/perfuzabilă.

Soluţie apoasă sterilă, limpede, aproape transparentă.

Practic fără particule vizibile.

pH = 3,5 - 4,5

Osmolalitate: 290±30 mOsmol/kg

Flumazenil este indicat pentru inversarea completă sau parţială a efectelor sedative centrale ale benzodiazepinelor. De aceea, este utilizat în anestezie şi în cadrul terapie intensive în următoarele situaţii:

Terminarea anesteziei generale indusă şi/sau menţinută cu benzodiazepine.

Inversarea sedării determinate de benzodiazepine, în cadrul procedurilor rapide diagnostice şi terapeutice.

Pentru anularea specifică a efectelor centrale ale benzodiazepinelor, pentru a restabili respiraţia spontană şi revenirea stării de conştienţă, la pacienţii din unităţi de terapie intensivă.

Inversarea sedării conştiente indusă cu benzodiazepine la copiii cu vârstă > 1 an.

Flumazenil Panpharma trebuie administrat intravenos de către un medic anestezist sau de către un medic cu experienţă în anestezie. Flumazenil Panpharma poate fi administrat diluat sau nediluat.

Pentru instrucţiuni privind diluarea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6.

Medicamentul poate fi utilizat concomitent cu alte metode de resuscitare.

Doza iniţială recomandată este de 200 micrograme, administrată intravenos, în decurs de 15 secunde. Dacă în decurs de 60 secunde, nu se obţine gradul de conştienţă dorit, se poate administra o a doua doză de 100 micrograme. Dacă este necesar, aceasta se poate repeta la intervale de 60 secunde, până la o doză maximă totală de 1 mg. Doza uzuală este de 300-600 micrograme.

Terapie intensivă:

Doza iniţială recomandată este de 300 micrograme flumazenil, administrată intravenos.

Dacă, în decurs de 60 secunde, nu se obţine gradul de conştienţă dorit, se poate administra o doză suplimentară de 100 micrograme. Dacă este necesar, aceasta poate fi repetată la intervale de 60 secunde, până la o doză totală de 2 mg. Dacă revine somnolenţa, poate fi administrată o a doua injecţie de flumazenil în bolus. S-a demonstrat că perfuzia intravenoasă de 100-400 micrograme pe oră poate fi de asemenea utilă. Doza şi viteza de perfuzare trebuie ajustate în mod individual, pentru a se obţine nivelul de sedare dorit.

Copii cu vârsta de peste 1 an:

Pentru inversarea sedării conştiente indusă de benzodiazepine la copii cu vârsta > 1 an, doza iniţială recomandată este de 10 micrograme/kg corp (până la 200 micrograme), administrată intravenos în decurs de 15 secunde. Dacă, după o perioadă de aşteptare de 45 secunde, nivelul dorit de conştienţă nu este obţinut, poate fi administrată o doză suplimentară de 10 micrograme/kg (până la 200 micrograme) şi, dacă este necesar, repetată la intervale de 60 secunde (până la maximum de 4 ori), până la o doză maximă totală de 50 micrograme/kg sau 1 mg, oricare dintre acestea e mai mică. Doza trebuie individualizată în funcţie de răspunsul pacientului. Nu sunt disponibile date privind siguranţa şi eficacitatea administrărilor repetate de flumazenil la copii pentru resedare.

Nu sunt disponibile date specifice privind utilizarea flumazenil la vârstnici, dar trebuie amintit faptul că această populaţie este mai sensibilă la efectele bezodiazepinelor şi trebuie tratată cu precauţie.

Utilizarea la pacienţi cu insuficienţă renală şi hepatică

Nu sunt necesare ajustări de doze la pacienţii cu insuficienţă renală. Cu toate acestea, deoarece flumazenil este metabolizat predominant în ficat, se recomandă ajustarea cu grijă a dozelor la pacienţii cu insuficienţă hepatică.

Administrarea injectabilă sau perfuzabilă lentă a dozelor de flumazenil adaptate individual nu determină apariţia simptomelor sindromului de întrerupere, chiar şi la pacienţii trataţi cu benzodiazepine în doze mari şi/sau o perioadă îndelungată de timp. Dacă apar totuşi semne neaşteptate de suprastimulare, trebuie administrate intravenos lent doze de diazepam sau midazolam adaptate individual.

Dacă nu se obţine o ameliorare semnificativă a stării de conştienţă sau a funcţiei respiratorii după administrarea dozelor repetate de Flumazenil, trebuie avută în vedere o etiologie nonbenzodiazepinică.

Flumazenil este contraindicat la pacienţii:

* cu hipersensibilitate la substanţa activă, la benzodiazepine sau la oricare dintre excipienţi.

* cărora li s-au administrat benzodiazepine pentru tratamentul unor afecţiuni care pot pune viaţa în pericol (de exemplu, hipertensiune intracraniană sau status epilepticus).

În intoxicaţiile mixte cu benzodiazepine şi antidepresive triciclice şi/sau tetraciclice, toxicitatea antidepresivelor poate fi mascată de efectele de protecţie ale benzodiazepinelor. În prezenţa simptomelor autonome (anticolinergice), neurologice (anomalii motorii) sau cardiovasculare de intoxicaţie severă cu antidepresive triciclice/tetraciclice, Flumazenil nu trebuie utilizat pentru anularea efectelor benzodiazepinei.

Până la obţinerea unor date suficiente, flumazenil trebuie administrat la copii numai dacă riscurile pentru pacient (mai ales în cazul supradozajului accidental) au fost evaluate în raport cu beneficiile tratamentului.

Eliminarea poate fi întârziată la pacienţii cu insuficienţă hepatică.

Efectul antagonist al flumazenil este specific pentru benzodiazepine; prin urmare, nu se aşteaptă obţinerea unui efect dacă sedarea este produsă de alte substanţe. Dacă flumazenil este administrat în anestezie la finalul intervenţiei chirurgicale, aceasta se face după dispariţia efectului medicamentelor miorelaxante periferice. Deoarece în general flumazenil are o durată mai scurtă de acţiune decât benzodiazepinele şi de aceea sedarea poate reapare, starea clinică a pacientului trebuie monitorizată atent, de preferat în unităţile de terapie intensivă, până când efectul flumazenilului a fost eliminat.

La pacienţii cu risc mare, beneficiile sedării induse de o benzodiazepină trebuie evaluate în raport cu riscurile revenirii rapide la starea de conştienţă. La unii pacienţi (de exemplu, cu probleme cardiace) menţinerea unui anumit grad de sedare în perioada imediat post-operatorie poate fi de preferat în locul conştienţei complete.

Trebuie evitată injectarea rapidă a flumazenil. La pacienţii cărora li s-au administrat bezodiazepine în doze mari şi/sau cu expunere pe termen lung, terminată în orice moment cuprins în intervalul de câteva săptămâni înainte de administrarea flumazenil, injectarea rapidă a unor doze egale cu sau mai mari de 1 mg a determinat apariţia simptomelor sindromului de întrerupere, inclusiv palpitaţii, agitaţie, anxietate, instabilitate emoţională precum şi confuzie uşoară şi tulburării senzoriale.

La pacienţii anxioşi în faza pre-operatorie sau la pacienţii care suferă de anxietate cronică sau tranzitorie, doza de flumazenil trebuie ajustată cu grijă.

Cu toate acestea, după intervenţii chirurgicale majore, trebuie avută în vedere durerea post-operatorie şi poate fi de preferat ca pacientul să fie menţinut uşor sedat.

Pentru pacienţii trataţi cronic cu doze mari de benzodiazepine, trebuie evaluate cu grijă avantajele utilizării flumazenil în raport cu riscul apariţiei simptomelor sindromului de întrerupere; dacă, în ciuda dozării atente, apar simptomele sindromului de întrerupere, poate fi necesar tratamentul cu doze mici de benzodiazepine administrate intravenos, în funcţie de răspunsul pacientului.

Utilizarea antagonistului nu se recomandă la pacienţii cu epilepsie cărora li s-a administrat o perioadă îndelungată tratament cu benzodiazepine. Deşi flumazenil posedă un uşor efect intrinsec anticonvulsivant, întreruperea bruscă de către acesta a efectului protector al agonistului benzodiazepinic poate determina apariţia convulsiilor la pacienţii cu epilepsie.

Pacienţii cu traumatisme severe cerebrale (şi/sau presiune intracraniană instabilă), cărora li se administrează flumazenil pentru antagonizarea efectelor benzodiazepinelor, pot prezenta tensiune intracraniană crescută.

Când flumazenilul este utilizat în asociere cu medicamente cu acţiune blocantă neuromusculară, acesta nu trebuie injectat până când efectele blocante neuromusculare nu au fost complet anulate.

Se impune precauţie atunci când se administrează flumazenil în cazuri de supradozaj polimedicamentos. În mod special, în cazul unei intoxicaţii cu benzodiazepine şi antidepresive ciclice, anumite efecte toxice, cum ar fi convulsiile şi aritmiile cardiace, produse de aceste antidepresive şi care se manifestă mai puţin frecvent la administrarea concomitentă a benzodiazepinelor, sunt exacerbate la administrarea flumazenil.

Pacienţii care sunt trataţi cu flumazenil pentru anularea inducerii sedării benzodiazepinelor trebuie monitorizaţi pe o perioadă de timp adecvată, în funcţie de doză şi durata efectului benzodiazepinelor utilizate, pentru simptome de resedare, deprimare respiratorie sau alte semne de efecte reziduale benzodiazepinice. Deoarece pacienţii cu insuficienţă hepatică asociată pot manifesta efecte întârziate, aşa cum sunt cele prezentate mai sus, poate fi necesară o extindere a perioadei de observaţie.

Flumazenilul nu este recomandat pentru tratamentul dependenţei de benzodiazepine sau pentru tratamentul pe termen lung al sindromului de abstinenţă la benzodiazepine.

Acest medicament conţine sodiu 3,7 mg per ml (18,5 mg pentru o fiolă de 5 ml). Acest lucru trebuie avut în vedere la pacienţii care urmează o dietă cu restricţie de sodiu.

Flumazenil blochează efectele centrale ale benzodiazepinelor prin interacţiune competitivă la nivelul receptorilor. Efectele agoniştilor non-benzodiazepinici, cum sunt zopiclonă, triazolopiridazinele şi altele, la nivelul receptorilor benzodiazepinici sunt, de asemenea, blocate de către flumazenil. Nu au fost observate interacţiuni cu alte substanţe care acţionează la nivelul sistemului nervos central. Parametrii farmacocinetici ai benzodiazepinelor nu sunt influenţaţi de antagonistul flumazenil.

Parametrii farmacocinetici ai flumazenil nu au fost afectaţi la administrarea concomitentă cu benzodiazepinele midazolam, flunitrazepam şi lormetazepam.

Cu toate acestea, când flumazenilul este utilizat în cazuri de supradozaj intenţionat este necesară o precauţie deosebită, deoarece efectele toxice ale altor medicamente psihotrope (mai ales ale antidepresivelor triciclice), administrate concomitent, pot creşte odată cu scăderea efectului benzodiazepinei.

Nu există nicio interacţiune de ordin farmacocinetic între etanol şi flumazenil.

Deşi studiile la animale nu au demonstrat toxicitate embrionară sau efecte teratogene, la om nu au fost determinate posibilele riscuri determinate de administrarea de flumazenil în timpul sarcinii (vezi pct. 5.3). Ca urmare, flumazenilul trebuie utilizat în timpul sarcinii numai dacă beneficiul potenţial pentru pacientă depăşeşte riscurile potenţiale pentru făt.

Nu se cunoaşte dacă flumazenilul este excret în laptele uman. Din acest motiv, alăptarea trebuie întreruptă timp de 24 ore atunci când este utilizat flumazenil în timpul alăptării.

Utilizarea de flumazenil în cazuri de urgenţă în timpul sarcinii şi alăptării nu este contraindicată.

Nu sunt disponibile date privind efectul flumazenil asupra fertilităţii la om.

Cu toate că pacienţii sunt treziţi şi conştienţi după administrare de flumazenil, aceştia trebuie avertizaţi să nu folosească utilaje periculoase sau să conducă vehicule, în primele 24 ore, deoarece pot să reapară efectele benzodiazepinelor administrate anterior.

Au fost raportate evenimentele adverse menţionate mai jos. Evenimentele adverse se remit de regulă rapid, fără să necesite tratament special.

Categoriile de frecvenţă sunt definite utilizând următoarea convenţie: foarte frecvente (> 1/10); frecvente (≥ 1/100 şi <1/10, mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi < 1/100), rare (≥ 1/10000 şi < 1/1000); foarte rare (< 1/10000); cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Rare: Pot apărea reacţii de hipersensibilitate, inclusiv anafilaxie.

Mai puţin frecvente: anxietate, frică: după injectarea rapidă, de obicei nu necesită tratament.

Cu frecvenţă necunoscută: Simptomele sindromului de întrerupere (de exemplu agitaţie, anxietate, labilitate emoţională, confuzie, tulburări senzoriale, tahicardie, ameţeală, transpiraţii), după injectarea rapidă a unor doze de 1 mg sau mai mult la pacienţii cu doze mari şi/sau expunere îndelungată la benzodiazepine terminată în orice moment cuprins în intervalul de câteva săptămâni înainte de administrarea flumazenilului (vezi pct. 4.4); atacuri de panică (la pacienţi cu antecedente ale acestei afecţiuni), plâns anormal, agitaţie, reacţii de agresivitate (profilul reacţiilor adverse la copii este în general similar cu cel al adulţilor. S-au raportat plâns anormal, agitaţie şi reacţii de agresivitate atunci când flumazenil a fost administrat pentru inversarea sedării stării de conştienţă).

Cu frecvenţă necunoscută: Convulsii: în special la pacienţii cu diagnostic de epilepsie sau insuficienţă hepatică severă, mai ales după tratamentul îndelungat cu benzodiazepine sau în cazul supradozajului polimedicamentos (vezi pct. 4.4).

Mai puţin frecvente: Palpitaţii: în urma injectării rapide, în general nu necesită tratament.

Cu frecvenţă necunoscută: creșteri tranzitorii ale ritmului cardiac (la trezire).

Cu frecvenţă necunoscută: Hipertensiune arterială tranzitorie (la trezire).

Frecvente: Greaţă, vărsături: în timpul administrării post-operatorii, în special dacă au fost administrate şi opiacee.

Cu frecvenţă necunoscută: Hiperemie facială,

Cu frecvenţă necunoscută: Frisoane: după injectare rapidă, de obicei nu necesită tratament.

Este importantă raportarea reacțiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniștii din domeniul sănătății sunt rugați să raporteze orice reacție adversă suspectată prin intermediul sistemului național de raportare:

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucureşti 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro

În cazuri de intoxicaţii polimedicamentoase, în particular cu antidepresive ciclice, efectele toxice (cum sunt convulsiile şi disritmiile cardiace) pot apărea împreună cu anularea efectelor benzodiazepinelor de către flumazenil.

Există o experienţă limitată cu privire la supradozarea acută cu flumazenil la om.

Nu există un antidot specific pentru flumazenil. Tratamentul constă în măsuri generale de suport, inclusiv monitorizarea semnelor vitale şi observarea stării clinice a pacientului.

Chiar în cazul administrării unor doze de 100 mg i.v., nu s-au observat simptome ale supradozajului.

Grupa farmacoterapeutică: Alte preparate terapeutice, antidoturi, codul ATC: V03AB25

Flumazenil, o imidazobenzodiazepină, este un inhibitor competitiv de substanţe care acţionează prin intermediul receptorilor benzodiazepinici, blocând în mod specific efectele centrale ale acestora. Efectele sedative-hipnotice ale agonistului sunt inversate rapid de către flumazenil şi pot să reapară treptat, în următoarele ore în funcţie de timpul de înjumătăţire şi raportul dintre dozele de agonist şi antagonist.

Parametri farmacocinetici ai flumazenilului sunt proporţionali cu dozele administrate cuprinse în intervalul dozelor terapeutice (până la 100 mg).

Flumazenilul, o bază slab lipofilă, este legat de proteinele plasmatice în proporţie de 50%.

Aproximativ 2/3 din această cantitate sunt legate de albumine. Flumazenilul este distribuit extensiv în spaţiul extravascular. Concentraţiile plasmatice ale flumazenilului scad cu un timp de înjumătăţire de 4 - 11 minute în timpul fazei de distribuţie. Volumul aparent de distribuţie la starea de echilibru este de 0,9 - 1,1 l/kg.

Flumazenilul este metabolizat extensiv la nivel hepatic. Metabolitul acid carboxilic este principalul metabolit decelat în plasmă (formă liberă) şi în urină (formă liberă şi glucuronid). Acest metabolit principal nu a prezentat activitate de agonist şi nici de antagonist benzodiazepinic, în cadrul testelor farmacologice.

Practic, nicio cantitate de flumazenil sub formă nemodificată nu este eliminată în urină, sugerând astfel degradarea completă prin metabolizare a medicamentului. Eliminarea medicamentului marcat radioactiv este în cea mai mare măsură completă în decurs de 72 ore, 90-95% din radioactivitate fiind regăsită în urină şi 5-10% în materiile fecale. Eliminarea este rapidă, aşa cum este demonstrată de timpul scurt de înjumătăţire de 40-80 minute. Valoarea clearance-ului plasmatic total al flumazenilului de 0,8-1,0 l/kg şi oră poate fi atribuit aproape în totalitate clearance-ului hepatic.

Consumul de alimente în timpul administrării în perfuzie intravenoasă a flumazenilului determină o creştere cu 50% a clearance-ului, datorată în cea mai mare parte creşterii fluxului sanguin hepatic asociată consumului de alimente.

Parametrii farmacocinetici în cadrul grupurilor speciale de pacienţi

La pacienţii cu insuficienţă hepatică, timpul de înjumătăţire prin eliminare al flumazenilului este mai lung, iar clearance-ul total corporal este mai scăzut decât la subiecţii sănătoşi. Parametrii farmacocinetici ai flumazenilului nu sunt afectaţi în mod semnificativ la pacienţii vârstnici, de sex, de efectuarea hemodializei sau de prezenţa insuficienţei renale.

La copiii cu vârsta de peste 1 an, timpul de înjumătăţire prin eliminare este mai scurt şi mai variabil decât la adulţi, cu valori medii de 40 minute, şi cuprinse în intervalul 20 şi 75 minute. Valorile clearance-ului şi ale volumului aparent de distribuţie, normalizate în funcţie de greutatea corporală, sunt cuprinse în acelaşi interval observat la adulţi.

Expunerea în ultima perioadă prenatală, precum şi expunerea peri- şi postnatală la flumazenil a indus atât modificări comportamentale, cât şi o creştere a densităţii receptorilor benzodiazepinici din hipocamp la puii de şobolan. Efectul acestor rezultate nu este considerat relevant dacă medicamentul este utilizat pentru un timp foarte scurt, conform instrucţiunilor.

Edetat disodic

Clorură de sodiu

Acid acetic glacial

Soluție de hidroxid de sodiu 1 N

Apă pentru preparate injectabile

Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu excepția celor menționate la pct. 6.6.

3 ani.

Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.

Cutie cu 5 fiole din sticlă prevăzute cu punct de ruperea a câte 5 ml.

Cutie cu 10 fiole din sticlă prevăzute cu punct de ruperea a câte 5 ml.

Cutie cu 5 fiole din sticlă prevăzute cu punct de ruperea a câte 10 ml.

Cutie cu 10 fiole din sticlă prevăzute cu punct de ruperea a câte 10ml.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Flumazenilul poate fi administrat sub formă de perfuzie, diluat în soluţie de glucoză 5%, soluţie de Ringer lactat sau soluţie de NaCl 0,9%. Soluţia trebuie utilizată imediat.

Niciun alt preparat în afara celor recomandate nu trebuie adăugat sau amestecat cu flumazenilul sub formă de soluţie injectabilă/perfuzabilă.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale

PANPHARMA

Z.I. du Clairay 35133 Luitré

Franţa

9177/2016/01-04

Data primei autorizări - Iulie 2016

Februarie 2017