FERROLA 37mg / 0.8mg comprimate gastrorezistente prospect medicament

Ferrola 37 mg + 0,8 mg comprimate gastrorezistente

Fiecare comprimat gastrorezistent conţine fer elementar Fe 37 mg sub formă de sulfat feros uscat 114 mg şi acid folic 0,8 mg.

Excipienţi cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 2,834 mg, zahăr 2,139 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Comprimat gastrorezistent

Comprimate gastrorezistente cu suprafaţa convexă, de culoare roșu-brună.

Tratamentul anemiilor prin deficit concomitent de fer şi acid folic.

Prevenirea anemiei prin deficit concomitent de fer şi acid folic din timpul sarcinii.

Adulţi, inclusiv vârstnici

Pentru tratamentul anemiilor prin deficit concomitent de fer şi acid folic: se recomandă 1-2 comprimate gastrorezistente Ferrola administrate de 3 ori pe zi.

Gravide

Pentru prevenirea anemiilor prin deficit concomitent de fer şi acid folic: se recomandă 1 comprimat gastrorezistent Ferrola o dată pe zi.

Pentru tratamentul anemiilor prin deficit concomitent de fer şi acid folic: se recomandă 1 comprimat gastrorezistent Ferrola administrat de 3 ori pe zi.

Nu se recomandă la copii cu vârsta sub 12 ani.

La copii cu vârsta peste 12 ani şi adolescenţi: se recomandă 1-2 comprimate gastrorezistente Ferrola administrate de 3 ori pe zi.

Comprimatele se înghit întregi cu apă și nu trebuie supte, mestecate sau ținute în gură.

Comprimatele trebuie luate înainte de masă sau în timpul meselor, în funcție de toleranța gastrointestinală.

Durata tratamentului trebuie stabilită pentru fiecare pacient. Administrarea medicamentului nu trebuie întreruptă după revenirea la valorile normale ale hemoglobinei; tratamentul trebuie continuat până la refacerea rezervelor de fier (aproximativ 3 luni).

Tratarea anemiei cauzate de deficitul de acid folic necesită un tratament de aproximativ 4 luni.

Hipersensibilitate la acid folic sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

Alte tipuri de anemie care nu se datorează deficitului de fier, cu excepţia situaţiilor în care este prezent şi deficitul de fier.

Nu trebuie administrat în monoterapie sau fără asocierea unei cantităţi adecvate de vitamina B12 în cazul tratamentului anemiei megaloblastice de etiologie neprecizată (vezi pct. 4.4.).

Nu trebuie administrat în monoterapie în anemia pernicioasă şi în alte anemii megaloblastice datorate carenţei de vitamină B12 (vezi pct. 4.4).

Transfuzii repetate de sânge.

Ocluzie intestinală sau inflamație intestinală (diverculită).

Tratamentul parenteral concomitent cu fer.

Supraîncărcare cu fier (de exemplu hemocromatoză, hemosideroză).

Tratamentul cu dimercaprol (dimercapto-propanol) (Vezi pct. 4.5).

Copii sau vârstnici.

Înaintea iniţierii tratamentului trebuie determinat tipul anemiei. Tratamentul anemiei trebuie iniţiat după stabilirea diagnosticului deficitului de fer şi acid folic. Trebuie investigate şi tratate cauzele care au determinat deficitul.

În anemia megaloblastică trebuie stabilit dacă anemia se datorează deficitului de acid folic sau de vitamină B12, deoarece modificările hematologice şi semnele clinice tipice deficitului de acid folic corespund cu cele ale unei carenţe în vitamină B12.

Dacă anemia megaloblastică se datorează anemiei pernicioase şi oricăror altor carenţe de vitamina B12, administrarea acidului folic în monoterapie poate determina o remisie hematologică, dar nu este oprită agravarea semnelor neurologice. De aceea, în tratamentul anemiei megaloblastice de etiologie neprecizată, Ferrola nu trebuie administrat în monoterapie, fără administrarea în asociere a unei cantităţi adecvate de vitamina B12.

Dacă tratamentul oral cu fer se dovedeşte a fi ineficace după trei săptămâni, aceasta se poate datora fie necomplianţei pacientului la tratament, fie hemoragiilor fără suplimentare adecvată de fer, absorbţie deficitară, diagnostic inadecvat sau apariţiei oricăror altor complicaţii, ceea care determină necesitatea reevaluării tratamentului.

Se recomandă prudenţă în administrarea preparatelor cu fer la pacienţii cu afecţiuni de stocare şi absorbţie a ferului, cum sunt hemosideroză, hemocromatoză, hemoglobinopatie.

Se recomandă prudenţă în administrare la pacienţii cu tulburări gastro-intestinale, cum sunt boală inflamatorie intestinală, diverticuloză intestinală sau perforaţii intestinale.

Apariţia unui supradozaj acut cu fer, cu potenţial letal, este rară la adulţi, dar poate să apară la copii, în cazul ingestiei accidentale a unei doze mari din medicament.

În timpul tratamentului cu Ferrola poate apărea colorarea în negru a materiilor fecale, ceea ce poate să afecteze testele utilizate pentru detectarea hemoragiilor oculte.

Testul benzidinei poate determina un rezultat fals pozitiv.

Cu toate că sulfatul de fer a determinat in vitro un rezultat fals pozitiv în testul guaiac, aceste constatări nu au fost observate in vivo, la pacienţii cărora li s-a administrat fer pe cale orală.

Deoarece există riscul de apariție a ulcerațiilor bucale și modificărilor de culoare ale smalţului dentar, comprimatele se înghit întregi cu apă și nu trebuie supte, mestecate sau ținute în gură.

Acest medicament conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Acest medicament conţine zahăr. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză, sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză sau insuficienţă a zaharazei-izomaltazei nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Fer:

Administrarea concomitentă cu alimente poate să scadă absorbţia lor.

Medicamentele antiacide conţinând calciu şi magneziu şi preparatele pentru suplimentele alimentare conţinând carbonat de calciu sau magneziu, bicarbonaţii, carbonaţii, oxalaţii, sau fosfaţii conţinuţi în alimente sau medicamente formează compuşi complecşi cu sărurile de fier scăzându-şi reciproc absorbţia.

Administrarea preparatelor orale cu fer concomitent cu ceai, cafea, ouă sau produse lactate, pâine preparată din făină de grâu integrală, cereale, alimente cu conţinut crescut în fibre, poate scădea absorbţia ferului prin formarea de complecşi mai puţin solubili sau insolubili. De aceea, se recomandă un interval de 2-3 ore între administrarea Ferrola şi medicamentele sau alimentele menţionate mai sus.

Administrarea în asociere a Ferrola cu dimercaprol poate determina formarea unor complecşi toxici.

De aceea, în timpul tratamentului cu dimercaprol (antidot în cazul unor intoxicaţii cronice sau acute cu compuşi organici şi anorganici pe bază de arsenic, aur, mercur şi plumb) tratamentul cu fer nu trebuie administrat. (Vezi pct. 4.3).

Administrarea în asociere scade absorbţia atât a tetraciclinelor cât şi a fierului, de aceea, trebuie păstrat un interval de minim 2 ore între administrarea tetraciclinei şi a Ferrola.

Sărurile de zinc, colestiramina pot scădea absorbţia ferului.

Anumiţi compuşi, cum sunt acidul ascorbic sau acidul citric pot creşte absorbţia ferului.

La pacienţii cărora li se administrează trientină (în boala Wilson) în asociere cu fer, se recomandă un interval de 2-3 ore, deoarece ferul poate scădea eficacitatea terapeutică a trientinului.

Sărurile de fer pot scădea eficacitatea bifosfonaţilor, entacaponei, fluorochinolonelor, levodopei, metildopei, micofenolatului de mofetil şi penicilaminei. Sărurile de fer pot, de asemenea, să scadă eficacitatea levotiroxinei datorită scăderii absorbţiei ei.

Acid folic:

Acidul folic poate scădea concentraţia plasmatică a fenitoinei şi a barbituricelor anticonvulsivante.

Deficitul de acid folic poate fi asociat cu administrarea unor medicamente şi compuşi, cum sunt antiepileptice, contraceptive orale, medicamente pentru tratamentul tuberculozei, alcool etilic sau analogi de acid folic (metotrexat), pirimetamină, triamteren, trimetoprim şi sulfonamide.

Ferrola comprimate gastrorezistente se recomandă pentru prevenirea şi tratarea anemiei cauzate de deficitul de fer şi acid folic din timpul sarcinii cu respectarea instrucţiunilor de dozare şi administrare (vezi pct. 4.2).

Acidul folic este excretat în laptele matern, de aceea preparatul poate fi administrat numai luând în considerare raportul beneficiu-risc.

Nu are efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Reacţiile adverse sunt clasificate pe aparate, organe şi sisteme şi prezentate în funcţie de frecvenţă, utilizând următoarea convenţie: foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10), mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi ≤ 1/100), rare (≥ 1/10000 şi ≤ 1/1000), foarte rare (≤ 1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile). În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

Foarte frecvente: colorarea în negru a materiilor fecale.

Frecvente: inapetenţă, senzaţie de saţietate, iritaţie gastro-intestinală, arsuri epigastrice, eructaţii, durere abdominală sau senzaţie de disconfort la nivelul stomacului, greaţă, vărsături, diaree sau constipaţie.

Rare: tulburări gastro-intestinale.

Cu frecvență necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile): ulcerație bucală*

* în contextul administrării incorecte, când comprimatele sunt mestecate, supte sau ținute în gură. La pacienții vârstnici și pacienții cu tulburări de deglutiție, în caz de sufocare sau de aspirație, pot apărea leziuni esofagiene sau necroză bronșică.

Mai puţin frecvente: tulburări de somn, iritabilitate, depresie.

Mai puţin frecvente: reacţii alergice cutanate.

Rare: fotosensibilizare cu erupţie cutanată tranzitorie.

Foarte rare: reacţii de hipersensibilitate (erupţie cutanată tranzitorie, eritem pe pielea expusă la soare, lichenificare), eritem, prurit.

Foarte rare: bronhospasm.

Foarte rare: şoc anafilactic.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

Există posibilitatea apariţiei semnelor de toxicitate chiar la doze mici. Doze de 20 mg fer/kg şi mai mari pot provoca semne toxice; la copii doza de aproximativ 60 mg fer/kg este considerată potenţial letală. Doza acută letală este estimată ca fiind mai mare decât o doză echivalentă cu 150 mg fer/kg. În majoritatea cazurilor o concentraţie plasmatică maximă de 5 micrograme fer/ml sau mai mare înseamnă o intoxicaţie gravă. Dozele mari de săruri de fer sunt toxice, dar la adulţi intoxicaţia letală cu fer este rară. Majoritatea evenimentelor letale apar la copii.

Prima fază, în primele şase ore după intoxicaţie

Semnele iniţiale ale supradozajului pot fi: toxicitate gastro-intestinală: greaţă, vărsături (hematemeză), diaree, durere abdominală şi melenă. Alte semne sunt paloare sau cianoză, hipotensiune arterială, colaps circulator, somnolenţă, fatigabilitate, letargie, comă. De asemenea, pot să apară hiperglicemie, acidoză metabolică şi hiperventilaţie. În cazul suspectării unui supradozaj, tratamentul trebuie iniţiat imediat. În cazul intoxicaţiei moderate în mod obişnuit pacientul nu trece în fazele următoare.

A 2-a fază, în 6-24 ore după intoxicaţie

Ameliorare temporară, stabilizare clinică.

A 3-a fază, după 24 de ore de la intoxicaţie

În cazurile grave, după o perioadă de latenţă, în 24-48 ore poate să apară o recădere; semnele acesteia sunt toxicitate gastro-intestinală, şoc, acidoză metabolică, convulsii, hipoglicemie, tulburări de coagulare, comă, necroză hepatocelulară, icter, oligurie sau afectarea funcţiei renale şi edem pulmonar.

A 4-a fază, la câteva săptămâni după intoxicaţie

Pot să apară obstrucţie gastro-intestinală şi accidental, afectare hepatică.

Următorii paşi sunt recomandaţi pentru reducerea la minim sau prevenirea absorbţiei ulterioare a medicamentului.

Administrarea unui emetic, de exemplu ipeca.

Vărsăturile pot fi urmate de lavaj gastric cu soluţie desferioxamină ( 5-10 g desferioxamină sunt dizolvate în 50-100 ml de apă). Soluţia poate fi lăsată în stomac. Inducerea diareei poate fi periculoasă la copii, în special la copii mici, de aceea nu se recomandă.

Pacientul necesită o supraveghere atentă. Datorită posibilităţii aspiraţiei după vărsătură pot fi necesare aspiraţia conţinutului gastric şi administrarea de oxigen.

Comprimatele gastrorezistente absorb razele X, astfel o examinare abdominală cu raze X poate indica numărul de comprimate rămase în tractul gastro-intestinal după inducerea emezei şi a lavajului gastric.

Intoxicaţie severă: şoc sau comă cu feritinemie crescută (ferul seric > 90 micromol/l) necesită injectare intravenoasă lentă a desferioxaminei până la o doză maximă de 15 mg desferioxamină/kg şi oră administrată intravenos lent, doza poate fi redusă după 4-6 ore. Doza maximă este de 80 mg desferioxamină/kg şi zi. Dacă viteza de infuzare este prea mare, poate să apară hipotensiune arterială.

Intoxicaţie mai puţin severă: (sideremie 63-90 mcg/l). Se recomandă 1 g desferioxamină administrată intramuscular. În timpul administrării intramusculare poate să apară hipotensiunea.

Nivelul seric al ferului trebuie permanent controlat.

Lavajul gastric poate fi necesar pentru înlăturarea resturilor de medicament din stomac. Acest lucru poate fi realizat cu soluţie de desferioxamină (2 g/l). 5-10 g desferioxamină trebuie dizolvată în 50-100 ml de apă, apoi administarea prin injectare în stomac. Pacientul necesită o supraveghere atentă.

Datorită posibilităţii aspiraţiei după vărsătură, poate fi necesară aspiraţia şi administrarea de oxigen.

Manitolul sau sorbitolul dizolvat în apă ajută la evacuarea intestinului subţire.

Comprimatele gastrorezistente absorb razele X, astfel o examinare abdominală cu raze X poate indica numărul de comprimate rămase în tractul gastro-intestinal după inducerea emezei şi a lavajului gastric.

Intoxicaţie severă: şoc sau comă cu sideremie > 90 micromol/l necesită intervenţia imediată şi perfuzare intravenoasă de desferioxamină. Maximum 15 mg/kg/oră de desferioxamină. Trebuie administrată intravenos lent desferioxamină, în doză maximă 15 mg/kg şi oră, care poate fi redusă după 4-6 ore. Doza maximă este de 80 mg desferioxamină/kg şi zi. Infuzarea prea rapidă poate să determine apariţia hipotensiunii arteriale.

Intoxicaţie mai puţin severă: (sideremie 63-90 mcg/l): se recomandă 1 g desferioxamină administrată intramuscular. În timpul administrării intramusculare poate să apară hipotensiune arterială.

Se recomandă determinarea periodică a sideremiei.

Supradozaj cronic cu fer

Pacienţii care suferă în mod curent de boli de absorbţie şi depozitare a ferului sunt predispuşi la dezvoltarea unui supradozaj cronic de fer.

Supradozaj cronic şi acut cu acid folic

Supradozajul acut şi cronic cu acid folic nu are semne clinice specifice. Diagnosticul se bazează pe anamneză şi examinarea circumstanţelor. Din datele din literatura medicală nu se cunosc cazuri de supradozaj.

În caz de supradozaj semnificativ, acidul folic poate fi eliminat prin hemodializă.

Grupa farmacoterapeutică: antianemice, preparate cu fer, fer în combinaţie cu acid folic, codul ATC

B03AD03.

Importanţa ferului pentru organism

Fierul intră în compoziţia grupului protofirinprostetic al hemoglobinei şi are rol în transportul oxigenului şi al dioxidului de carbon la nivelul celulei.

Fierul din grupul protofirinic al enzimelor citocromului are un rol cheie în transportul electronilor. În cadrul acestor procese legarea şi cedarea electronilor este posibilă datorită transformării Fe(II)↔

Fe(III).

Cantităţi mari de fier se găsesc şi în moleculele mioglobinei din muşchi.

Importanţa acidului folic în corp

Acidul folic aparţine vitaminelor din grupul B şi are un rol esenţial în numeroase reacţii enzimatice, procesul biochimic de bază al sintezei ADN-ului, intervenind în sinteza purinelor şi pirimidinelor. El are rol în metilarea homocisteinei în metionină şi în metabolizarea aminoacizilor. Corpul omenesc foloseşte acidul folic derivat în principal din mediul înconjurător, care mai întâi se reduce în acid dihidrofolic, şi ulterior reductaza acidului dihidrofolic generează acidul tetrahidrofolic. Perturbarea conversiei dezoxiuridin-monofosfat (dUMP) - dezoxitimidin-monofosfat (dTMP) este probabil răspunzătoare pentru formarea anemiei megaloblastice prin deficit de acid folic. În timpul sarcinii necesarul de acid folic este crescut.

Fier

Fierul este absorbit din duoden şi din jejunul proximal. În general, este absorbit 5-15% din conţinutul de fier al alimentelor. După absorbţie o mare parte din fier se leagă de transferină şi ajunge astfel la nivelul măduvei osoase, unde formează hemoglobina. Fierul poate fi depozitat sub formă de feritină sau hemosiderină sau intră în compoziţia mioglobinei, enzimelor care conţin hem sau legat de transferină, în plasma sanguină. În organism fierul poate fi găsit în principal sub formă de hemoglobină. Este depozitat sub formă de feritină la nivelul ficatului, splinei şi măduvei osoase.

Sideremia şi capacitatea totală de legare a fierului variază în funcţie de statusul clinic al pacientului.

Numai o mică cantitate de fier se pierde prin sângerare menstruală, materii fecale, urină, piele, transpiraţie. După aproximativ 120 zile eritrocitele sunt captate de macrofage, în principal din splină, care eliberează fierul din hemoglobină şi îl depun sub formă de feritină sau hemosiderină, dar cea mai mare parte îl redau transferinei, închizând ciclul. Capacitatea organismului de a depozita fierul şi lipsa mecanismelor de excreţie a fierului sunt cauzele de supradozaj cu fier în cazul terapiei cu doze mari de fier sau a transfuziilor repetate.

Acid folic

Acidul folic este absorbit rapid din tractul gastro-intestinal, în principal la nivelul duodenului şi jejunului. Biodisponibilitatea folaţilor din alimente este aproximativ jumătate din cea a cristalelor de acid. Poliglutamaţii folaţi naturali sunt deconjugaţi de carboxipeptidaza pteroil-gama-glutamil în intestin şi reduşi la tetrahidrofolat de către enzima dihidrofolatreductază. Tetrahidrofolatul apare în circulaţia portală şi ajunge în ficat. Acidul folic administrat terapeutic intră în circulaţia portală în principal nemetabolizat. Metabolitul activ 5-metil-tetrahidrofolat, care are o capacitate crescută de fixare de proteine şi reprezintă principala formă de transport şi depozitare a folatului în organism.

Principalul loc de depozitare a acidului folic este ficatul, dar el se concentrează de asemenea şi în sistemul nervos central. Folaţii intră în circulaţia enterohepatică. Metaboliţii folaţi sunt excretaţi prin rinichi, folaţii care nu sunt necesari se excretă sub formă nemetabolizată în urină. Folaţii trec în lapte.

Acidul folic poate fi eliminat prin hemodializă.

Fier

Genotoxicitate: sulfatul de fer nu a demonstrat efect genotoxic.

Carcinogenitate: ciroză hepatică, cauzată de supradozajul cu fer, creşte riscul carcinomului hepatocelular la şobolan. Conţinutul ridicat de fier din alimentaţie a avut un efect de stimulare a creşterii neoplasmului pulmonar la şoarece tratat cu 4-nitroquinolin 1-oxid şi glicerol.

Acid folic

Toxicitate după doze repetate: din date din studii efectuate la şobolan, dieta conţinând acid folic a redus pragul apariţiei convulsiilor determinat de pentilenetetrasol. Până în prezent, nu sunt disponibile alte date relevante privind efectul neurotoxic al acidului folic la om.

Genotoxicitate: din datele disponibile acidul folic nu are proprietăţi genotoxice.

Carcinogenitate: date din studiile efectuate la animal, administrarea unor doze mari de acid folic nu a evidenţiat efect carcinogen. Din datele non-clinice privind utilizarea la om, nu s-a demonstrat legătura între administrarea acidului folic şi apariţia diferitelor forme de cancer.

Toxicitate asupra funcţiei de reproducere: în studiile la animale, administrarea orală a acidului folic nu a evidenţiat niciun efect asupra funcţiei de reproducere sau efect embriotoxic. Potrivit unor date tratamentul cu acid folic efectele embriotoxice a unor medicamente (pirimetamin, valproat) şi deficitul de zinc. Acidul folic traversează bariera fetoplacentară şi se excretă în laptele matern.

Acid ascorbic tip EC

Amidon de porumb

Maltodextrină

Amidon glicolat de sodiu tip A

Stearat de calciu

Lactoză monohidrat

Celuloză

Lauril sulfat de sodiu

Dioxid de siliciu coloidal anhidru

Straturi de acoperire

Talc

Dioxid de siliciu coloidal anhidru

Dioxid de titan (E 171)

Carbonat de calciu

Stearat de magneziu

Maltodextrină

Hipromeloză 6 cP

Macrogol 4000

Acid metacrilic-etil acrilat copolimer (1:1) tip B

Hidroxid de sodiu

Simeticonă emulsie

Dietilftalat

Hipromeloza 5 cP

Macrogol 6000

Oxid de fer roșu (E 172)

Oxid de fer negru (E 172)

Nu este cazul.

5 ani.

Acest medicament nu necesită condiţii de temperatură speciale de păstrare.

Cutie cu 3 blistere PVC/Al a câte 10 comprimate gastrorezistente

Cutie cu 5 blistere PVC/Al a câte 10 comprimate gastrorezistente

Cutie cu 10 blistere PVC/Al a câte 10 comprimate gastrorezistente

Fără cerinţe speciale.

Wörwag Pharma GmbH&Co. KG

Calwer Str. 7, 71034 Böblingen

Germania

6777/2014/01-02-03

Data primei autorizări: August 2014

Martie 2017