FENOFIBRAT AUROBINDO 145mg comprimate filmate prospect medicament

Fenofibrat Aurobindo 145 mg comprimate filmate

Un comprimat filmat conţine fenofibrat 145 mg.

Excipient cu efect cunoscut : Fiecare comprimat filmat conține 145 mg sucroză.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Comprimat filmat

Comprimate filmate de formă ovală, ușor biconvexe, de culoare albă până la aproape albă, marcate cu '145' pe una din feţe și netede pe cealaltă parte, având dimensiunile de 18,3 mm x 8,7 mm.

Fenofibrat Aurobindo 145 mg este indicat ca supliment al dietei şi al altor tratamente nefarmacologice (de exemplu activitate fizică, scădere ponderală) pentru următoarele:

- Tratamentul hipertrigliceridemiei severe, cu sau fără valori mici ale HDL-colesterolului.

- Tratamentul hiperlipidemiei mixte, în cazul în care statinele sunt contraindicate sau nu sunt tolerate.

- Tratamentul hiperlipidemiei mixte la pacienţi cu risc cardiovascular crescut, în asociere cu o statină, în cazul în care valorile trigliceridelor şi HLD-colesterolului nu sunt controlate în mod adecvat.

Măsurile dietetice iniţiate înainte de începerea tratamentului trebuie continuate. Răspunsul terapeutic trebuie monitorizat prin determinări ale valorilor plasmatice ale lipidelor. În cazul în care nu s-a obținut un răspuns adecvat după câteva luni (de exemplu 3 luni), trebuie luate în considerare măsuri terapeutice complementare sau diferite.

Doza recomandată este un comprimat filmat fenofibrat 145 mg administrat o dată pe zi. Pacienții care iau în prezent o capsulă de 200 mg sau un comprimat de 160 mg pot fi trecuți pe un comprimat de fenofibrat de 145 mg fără ajustarea ulterioară a dozei.

Nu este necesară ajustarea dozei. Este recomandată doza uzuală, cu excepția funcției renale scăzute, cu rata de filtrare glomerulară estimată <60 ml/min/1,73 m2 (vezi Pacienți cu insuficiență renală).

Fenofibratul nu trebuie utilizat în caz de insuficiență renală severă, definită ca RFGe <30 ml/min per 1,73 m2.

Dacă RFGe este cuprinsă între 30 și 59 ml/min per 1,73 m2, doza de fenofibrat nu trebuie să depășească 100 mg fenofibrat standard o dată pe zi sau 67 mg fenofibrat micronizat, o dată pe zi.

În cazul în care, în timpul urmăririi, RFGe scade persistent la <30 ml/min per 1,73 m2, tratamentul cu fenofibrat trebuie întrerupt.

Fenofibrat Aurobindo 145 mg nu este recomandat pentru administrare la pacienți cu insuficiență hepatică datorită lipsei datelor relevante.

Nu au fost stabilite siguranţa şi eficacitatea fenofibratului la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani.

Nu sunt date disponibile. Prin urmare, utilizarea fenofibratului nu este recomandată la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani.

Comprimatul filmat poate fi administrat în orice moment al zilei, cu sau fără alimente (vezi pct. 5.2).

Tabletele trebuie înghițite întregi cu un pahar cu apă.

- Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

- Insuficienţă hepatică (include ciroză biliară și anomalii persistente inexplicabile ale funcției hepatice).

- Afecţiuni cunoscute ale vezicii biliare.

- Insuficienţă renală severă (RFG estimată <30 ml/min/1,73 m2).

- Pancreatită acută sau cronică cu excepţia pancreatitei acute determinate de hipertrigliceridemie severă.

- Antecedente de reacţii fotoalergice sau fototoxice în timpul tratamentului cu fibraţi sau ketoprofen.

În plus, Fenofibrat Aurobindo 145 mg nu trebuie administrat la pacienții alergici la arahide sau la uleiul de arahide sau lecitină de soia sau produse înrudite din cauza riscului de reacții de hipersensibilitate.

Cauze secundare ale hiperlipidemiei

Înainte să fie luată în considerare începerea tratmentului cu fenofibrat, trebuie să fie tratate adecvat cauzele secundare ale hipercolesterolemiei precum diabet zaharat tip 2 necontrolat terapeutic, hipotiroidism, sindrom nefrotic, disproteinemie, boală hepatică obstructivă sau alcoolism.

Cauze secundare de hipercolesterolemie în relație cu tratamentul farmacologic pot fi observate la administrarea de diuretice, β blocante, estrogeni, progesteron, contraceptivele orale combinate, medicamente imunosupresoare și inhibitori de protează. În aceste cazuri, trebuie să se verifice dacă hiperlipidemia este de natură primară sau secundară (creștere posibilă a valorilor lipidelor determinate de aceste medicamente).

Similar altor medicamente hipolipemiante, la unii pacienţi au fost raportate creşteri ale valorilor transaminazelor. În majoritatea cazurilor, aceste creşteri au fost tranzitorii, minore şi asimptomatice.

Se recomandă monitorizarea valorilor serice ale transaminazelor la fiecare 3 luni în timpul primului an de tratament şi apoi periodic.

Trebuie acordată atenţie pacienţilor care prezintă creşteri ale valorilor serice ale transaminazelor şi tratamentul trebuie întrerupt dacă valorile AST (TGO) şi ALT (TGP) cresc de 3 ori peste limita superioară a valorilor normale. Când apar simptomele specifice hepatitei (de exemplu, icter, prurit) și diagnosticul este confirmat prin teste de laborator , tratamentul cu fenofibrat trebuie să fie întrerupt.

Pancreas:

Pancreatita a fost raportată la pacienţi cărora li se administrează fenofibrat (vezi pct. pct. 4.3,

Contraindicații şi 4.8, Reacții adverse). Apariția pancreatitei poate reprezenta eșecul eficacității la pacienţii cu hipertrigliceridemie severă, un efect direct al medicamentului sau un fenomen secundar mediat prin formarea de calculi sau noroi biliar în tractul biliar cu obstrucţia canalului biliar comun.

Sistemul muscular

La administrarea fibraţilor sau a altor medicamente hipolipidemiante s-au raportat cazuri de toxicitate musculară, care include cazuri rare de rabdomioliză, cu sau fără afectare renală. Incidenţa acestor tulburări creşte în caz de hipoalbuminemie şi insuficienţă renală în antecedente. Pacienţii care prezintă factori predispozanţi pentru miopatie şi/sau rabdomioliză, care includ vârsta peste 70 de ani, antecedente personale sau familiale de afecţiuni ereditare musculare, insuficienţă renală, hipotiroidism şi consum crescut de alcool pot avea un risc crescut de apariţie a rabdomiolizei. În cazul acestor pacienţi trebuie evaluat atent beneficiile presupuse și riscurile tratamentului cu fenofibrat.

Trebuie suspicionată toxicitatea musculară la pacienţii care prezintă mialgie difuză, miozită, crampe musculare și slăbiciune musculară şi /sau creşteri importante ale CPK (valori care depășesc de 5 ori limita superioară a valorilor normale). În aceste cazuri, tratamentul cu fenofibrat trebuie întrerupt.

Riscul de toxicitate musculară poate fi crescut dacă medicamentul este administrat în asociere cu un alt fibrat sau cu un inhibitor de HMG-CoA reductază, mai ales în cazul pre-existenţei unei boli musculare. În consecinţă, asocierea fenofibratului cu un inhibitor de HMG-CoA reductază sau alt fenofibrat trebuie rezervată pacienţilor cu dislipidemie mixtă severă şi risc crescut pentru evenimente cardiovasculare, fără istoric de boală musculară şi cu o monitorizare atentă pentru o potenţială toxicitate musculară.

Fenofibrat Aurobindo este contraindicat la pacienții cu insuficiență renală severă (vezi pct 4.3).

Fenofibrat Aurobindo trebuie utilizat cu precauție la pacienții cu insuficiență renală ușoară până la moderată. Doza trebuie ajustată la pacienții a căror rată de filtrare glomerulară este de la 30 până la 59 ml/min/1,73 m2 (vezi pct. 4.2).

Creșteri reversibile ale creatininei serice au fost raportate la pacienții cărora li s-a administrat fenofibrat în monoterapie sau concomitent cu statine. Creșterile creatininei serice au fost în general stabile în timp, fără dovezi pentru creșteri continue ale creatininei serice, în cadrul terapiei pe termen lung, și au avut tendința de a reveni la valoarea inițială după întreruperea tratamentului.

În timpul studiilor clinice, 10% dintre pacienți au prezentat o creștere a creatininei de la valoarea inițială la o valoare mai mare de 30 μmol/l în cazul tratamentului concomitent cu fenofibrat și simvastatină, comparativ cu 4,4% în cazul monoterapiei cu statine. 0,3% dintre pacienții care au primit tratament concomitent au avut creșteri semnificative clinic ale creatininei la valori > 200 μmol/l.

Tratamentul trebuie întrerupt atunci când valoarea creatininei este cu 50% peste limita superioară a valorilor normale. Se recomandă ca valoarea creatininemiei să fie măsurată în timpul primelor 3 luni de la inițierea tratamentului și apoi periodic.

Zaharoza

Pacienții cu boli ereditare rare de intoleranță la fructoză, malabsorbție glucoză-galactoză sau insuficiența zaharazei-izomaltazei nu trebuie să primească tratament cu acest medicament.

Acest medicament conține mai puțin de 1 mmol sodiu (23 mg) per comprimate filmate de 145 mg, adică practic 'fără sodiu”.

Fenofibratul potenţează efectul anticoagulantelor orale şi poate creşte riscul de sângerare. Este recomandat ca doza de anticoagulant să fie scăzută cu aproximativ 1/3 la începutul tratamentului şi apoi ajustată treptat dacă este necesar, în funcţie de monitorizarea valorilor INR (International

Normalised Ratio).

Au fost raportate câteva cazuri severe de insuficienţă renală reversibilă în timpul administrării concomitente de fenofibrat şi ciclosporină. De aceea, funcţia renală a acestor pacienţi trebuie monitorizată cu atenţie şi tratamentul cu fenofibrat trebuie întrerupt în caz de alterare severă a parametrilor de laborator.

Inhibitori ai HMG-CoA reductazei sau alţi fibraţi

Riscul de apariţie a toxicităţii musculare grave este crescut dacă un fibrat este utilizat concomitent cu inhibitori ai HMG-CoA reductazei sau cu alţi fibraţi. Un astfel de tratament combinat trebuie utilizat cu precauţie iar pacienţii trebuie monitorizaţi îndeaproape pentru semne de toxicitate musculară (vezi pct. 4.4).

Glitazone

Au fost raportate câteva cazuri de scădere paradoxală reversibilă a HDL-colesterolului în timpul administrării concomitente a fenofibratului și a glitazonelor. Prin urmare, se recomandă monitorizarea

HDL-colesterolului dacă unul din aceste medicamente este adaugat celuilalt și întreruperea fiecărei terapii dacă valoarea HDL-colesterolului este prea scăzută.

Studiile in vitro folosind microzomi hepatici umani au indicat faptul că fenofibratul şi acidul fenofibric nu sunt inhibitori ai izoformelor CYP3A4, CYP2D6, CYP2E1 sau CYP1A2 aparținând citocromului (CYP) P450. Aceştia sunt inhibitori slabi ai CYP2C19 şi CYP2A6 şi inhibitori slabi până la moderaţi ai CYP2C9 la concentraţii terapeutice.

Pacienţii cărora li se administrează concomitent fenofibrat şi medicamente cu indice terapeutic îngust metabolizate prin CYP2C19, CYP2A6 şi în special CYP2C9 trebuie atent monitorizaţi şi, dacă este necesar, se recomandă ajustarea dozei acestor medicamente.

Nu există date adecvate privind utilizarea fenofibratului la femeile gravide. Studiile la animale nu au demonstrat niciun efect teratogen. Efectele embriotoxice au fost observate la doze cuprinse în intervalul de doze care determină toxicitate maternă (vezi pct.5.3). Riscul potenţial pentru om nu este cunoscut.

De aceea, Fenofibrat Aurobindo 145 mg trebuie utilizat în timpul sarcinii numai după evaluarea atentă a raportului risc/beneficiu.

Nu se cunoaște dacă fenofibratul şi/sau metaboliţii săi sunt excretaţi în laptele matern. Un risc pentru copilul alăptat nu poate fi exclus. De aceea, fenofibratul nu trebuie utilizat la femeile care alăptează.

Au fost observate efecte reversibile asupra fertilității la animale (vezi pct. 5.3). Nu există date clinice privind fertilitatea ca urmare a utilizării Fenofibrat Aurobindo.

Fenofibrat Aurobindo 145 mg nu are nici o influenţă sau are influență neglijabilă asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.

Cele mai frecvente RA (reacţii adverse) raportate în timpul tratamentului cu fenofibrat sunt tulburările digestive, gastrice sau intestinale.

Următoarele reacţii adverse au fost observate în timpul studiilor clinice controlate cu placebo (n= 2344) şi după punerea piaţăa cu frecvenţele indicate mai jos:

Clasificarea Frecvente Mai puţin Rare Foarte rare Cu frecvenţă

MedDRA >1/100, <1/10 frecvente >1/10000, <1/1000 <1/10000 necunoscutăa (nu pe aparate, >1/1000, <1/100 incluzând poate fi estimată sisteme şi cazuri din datele organe i zolate disponibile)

Tulburări Scăderea hematologice şi hemoglobinei l imfatice Scăderea numărului de leucocite.

Tulburări ale Hipersensibilitate sistemului i munitar

Tulburări ale Cefalee sistemului nervos

Tulburări Tromboembolism v asculare (embolism pulmonar, tromboză venoasă p rofundă) *

Tulburări Boală pulmonară respiratorii, interstiţialăa toracice şi m ediastinale

Tulburări Semne şi Pancreatită* gastro- simptome i ntestinale gastro-intestinale (durere abdominală, greţuri, vărsături, diaree.

f latulenţă)

Tulburări Transaminaze Colelitiază Hepatită Icter a, complicaţii hepatobiliare crescute (vezi pct. 4.4) ale colelitiazei a (vezi pct. 4.4) (de exemplu colecistită, colangită, colică biliară)

Afecţiuni Hipersensibilitate Alopecie, Reacții cutanate cutanate şi ale cutanată (de Reacţii de severe a (de ţesutului exemplu erupţii fotosensibilitate exemplu eritem subcutanat cutanate polimorf, sindrom tranzitorii, prurit, Stevens-Johnson, urticarie) necroliză epidermică toxică)

Tulburări Tulburări Rabdomiolizăa musculo- musculare (de ex.

scheletice şi ale mialgie, miozită, ţesutului spasme musculare conjunctiv ş i slăbiciune)

Tulburări ale Disfuncţie aparatului sexuală genital şi ale sânului

Tulburări Fatigabilitate a generale si la nivelul locului de administrare

Investigaţii Nivel crescut Creşterea Creşterea ureei d iagnostice de creatininei serice s erice homocisteină în sânge **

* În studiul FIELD, un studiu randomizat controlat cu placebo efectuat la 9795 pacienţi cu diabet zaharat de tip II, s-a observat o creştere semnificativă statistic a cazurilor de pancreatită la pacienţii la care s-a administrat fenofibrat comparativ cu cei la care s-a administrat placebo (0,8% versus 0,5%; p = 0,031). În acelaşi studiu, a fost observată o creştere semnificativă statistic a incidenţei embolismului pulmonar (0,7% în grupul placebo versus 1,1% în grupul cu fenofibrat; p = 0,022) şi o creştere nesemnificativă statistic a incidenţei trombozei venoase profunde (placebo: 1,0 % [48/4900 pacienţi] versus fenofibrat 1,4% [67/4895 pacienţi]; p = 0,074).

**În studiul FIELD, creșterea medie a nivelului de homocisteină din sânge la pacienții tratați cu fenofibrat a fost de 6,5 μmol/l și a fost reversibilă la întreruperea tratamentului cu fenofibrat. Riscul crescut al evenimentelor trombotice venoase poate fi legat de creșterea nivelului de homocisteină.

Semnificația clinică a acestui fapt nu este clară.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată direct la

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucuresti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro

Website: www.anm.ro.

Au fost primite doar raportări bazate pe dovezi neconfirmate prin studii clinice de supradozaj cu fenofibrat. În majoritatea cazurilor, nu au fost raportate simptome de supradozaj.

Nu se cunoaşte un antidot specific. Dacă se suspicionează supradozajul, se administrează tratament simptomatic şi se instituie măsurile suportive adecvate după cum este necesar. Fenofibratul nu se poate elimina prin hemodializă.

Grupa farmacoterapeutică: hipolipemiante, hipocolesterolemiante şi hipotrigliceridemiante, fibraţi.

Codul ATC: C10AB05

Fenofibratul este un derivat de acid fibric ale cărui efecte de modificare a profilului lipidic raportat la om sunt mediate prin activarea receptorului activat de proliferatorul peroxizomilor tip α (PPARα).

Prin activarea PPARα, fenofibratul intensifică lipoliza şi eliminarea din plasmă a particulelor aterogene bogate în trigliceride prin activarea lipoproteinlipazei şi prin diminuarea sintezei de apoproteină CIII. De asemenea, activarea PPARα induce o creştere a sintezei apoproteinelor AI şi AII.

Efectele menţionate mai sus ale fenofibratului asupra lipoproteinelor determină o scădere a fracţiilor lipidice cu densitate foarte scăzută şi scăzută (VLDL şi LDL) care conţin apoproteina B şi o creştere a fracţiunii de lipoproteine cu densitate mare (HDL) care conţin apoproteinele AI şi AII.

În plus, prin modularea sintezei şi catabolismului fracţiei lipidice VLDL, fenofibratul determină creşterea clearance-ului LDL şi determină scăderea particulelor mici, dense, LDL, ale căror concentraţii sunt crescute la fenotipul lipoproteinic aterogen, o tulburare frecvent întâlnită la pacienţii care prezintă risc de boală cardiacă coronariană.

În timpul studiilor clinice efectuate cu fenofibrat, valoarea colesterolului total este scăzută cu 20-25%, a trigliceridelor cu 40-55% iar cea a HDL-colesterolului este crescută cu 10-30%.

La pacienţii cu hipercolesterolemie, ale căror concentraţii de LDL-colesterol sunt scăzute cu 20-35%, efectul general asupra colesterolului determină o scădere a raportului dintre colesterolul total şi HDL-colesterol, al celui dintre LDL-colesterol şi HDL-colesterol şi al celui dintre Apo B şi Apo AI, toţi aceştia fiind markeri ai riscului aterogen.

Există dovezi privind faptul că tratamentul cu fibraţi poate reduce evenimentele de boală cardiacă coronariană, dar nu s-a demonstrat că fibraţii scad mortalitatea de orice cauză în cadrul prevenţiei primare sau secundare a bolilor cardiovasculare.

Studiul asupra lipidelor 'Acţiune pentru controlul riscului cardiovascular în diabetul zaharat” (Action to Control Cardiovascular Risk in Diabetes (ACCORD)) a fost un studiu clinic randomizat, controlat cu placebo, care a cuprins 5518 pacienţi cu diabet zaharat de tip 2, cărora li s-a administrat fenofibrat în asociere cu simvastatină. Tratamentul cu fenofibrat şi simvastatină nu a prezentat nicio diferenţă semnificativă comparativ cu monoterapia cu simvastatină, în ceea ce priveşte rezultatul principal compus, infarctul miocardic fără evoluţie letală, accidentul vascular cerebral fără evoluţie letală şi decesul de cauze cardiovasculare (risc relativ [RR] 0,92, IÎ 95% 0,79-1,08, p = 0,32 ; reducerea riscului absolut: 0,74%). În grupul prespecificat de pacienţi cu dislipidemie, definit ca acel grup aflat în terţila cu cele mai mici valori ale HDL-C (≤34 mg/dl sau 0,88 mmol/l) şi în terţila cu cele mai mari valori ale trigliceridelor (TG) (≥204 mg/dl sau 2,3 mmol/l) la momentul iniţial, tratamentul cu fenofibrat şi simvastatină a demonstrat o scădere relativă de 31% comparativ cu monoterapia cu simvastatină, în ceea ce priveşte rezultatul principal compus (risc relativ [RR] 0,69, IÎ 95% 0,49-0,97, p = 0,03 ; scăderea riscului absolut: 4,95%). O altă analiză de subgrup prespecificat a identificat o interacţiune, semnificativă statistic, a tratamentului în funcţie de sex (p = 0,01) indicând un beneficiu terapeutic posibil al terapiei asociate la bărbaţi (p=0,037), dar un risc potenţial mai mare în ceea ce priveşte rezultatul principal la femeile cărora li s-a administrat terapie asociată, comparativ cu monoterapia cu simvastatină (p=0,069). Acest lucru nu a fost observat la subgrupul menţionat mai sus, care a inclus pacienţi cu dislipidemie dar, de asemenea, nu a existat o dovadă clară a beneficiului terapeutic la femeile cu dislipidemie cărora li s-a administrat fenofibrat şi simvastatină şi nu poate fi exclus un posibil efect nociv la acest subgrup.

Depozitele extravasculare de colesterol (xantoame tendinoase sau tuberoase) pot fi semnificativ reduse sau eliminate complet în timpul tratamentului cu fenofibrat.

Pacienţii cu valori crescute ale fibrinogenului, trataţi cu fenofibrat au manifestat reduceri semnificative ale acestui parametru, așa cum s-a întâmplat și în cazul celor cu niveluri crescute ale Lp(a). Alţi markeri ai inflamaţiei precum proteina C reactivă, sunt reduşi în urma tratamentului cu fenofibrat.

Efectul uricozuric al fenofibratului care determină scăderea cu aproximativ 25% a nivelurilor de acid uric ar trebui să fie un beneficiu suplimentar pentru pacienţii dislipidemici cu hiperuricemie.

Fenofibratul a demonstrat, în studiile la animale şi într-un studiu clinic, că are un efect antiagregant plachetar, care s-a manifestat prin reducerea agregării plachetare indusă de ADP, acidul arahidonic şi epinefrină.

Fenofibrat Aurobindo 145 mg comprimate filmate conţine 145 mg nanoparticule de fenofibrat.

Concentraţiile plasmatice maxime (Cmax) sunt atinse în 2-4 ore după administrarea pe cale orală.

Concentraţiile plasmatice sunt stabile pe durata tratamentului continuu, pentru fiecare subiect în parte.

Spre deosebire de formulările anterioare de fenofibrat, concentrația maximă în plasmă și expunerea globală a formulării de nanoparticule sunt independente de aportul alimentar. Prin urmare, Fenofibrat

Aurobindo 145 mg poate fi luat cu sau fără alimente.

Un studiu privind efectele alimentelor care implică administrarea noii formule de fenofibrat de 145 mg la subiecți sănătoși de sex masculin și feminin în condiții de post și cu o masă bogată în grăsimi a indicat că expunerea (ASC și Cmax) la acid fenofibric nu este afectată de alimente.

Acidul fenofibric este puternic legat de albuminele plasmatice (peste 99%).

După administrare orală, fenofibratul este hidrolizat rapid de către esteraze rezultând acidul fenofibric, metabolitul său activ. Forma nemodificată a fenofibratului nu se regăseşte în plasmă. Fenofibratul nu este un substrat pentru CYP 3A4. Nu este implicată metabolizarea în microzomii hepatici.

Medicamentul este excretat în principal în urină. Practic, întreaga cantitate de medicament este eliminată în decurs de 6 zile.

Fenofibratul este excretat în principal sub forma acidului fenofibric şi a derivatului său glucuronoconjugat. La pacienţii vârstnici, clearance-ul plasmatic total aparent al acidului fenofibric nu este modificat.

Studiile de farmacocinetică după administrarea unei doze unice şi a tratamentului continuu au evidenţiat lipsa acumulării medicamentului. Acidul fenofibric nu este eliminat prin hemodializă.

Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al acidului fenofibric este de aproximativ 20 ore.

Într-un studiu non-clinic, cu durata de trei luni, cu acid fenofibric, metabolitul activ al fenofibratului, administrat pe cale orală la specii de șobolan, au fost observate toxicitate pentru mușchii scheletici (în special pentru cei bogați în miofibrile de tip I cu potențial oxidativ lent) și degenerare cardiacă, anemie și greutate corporală scăzută. Nu s-a observat toxicitate a musculaturii scheletice la doze de până la 30 mg/kg (aproximativ de 17 ori expunerea la doza maximă recomandată la om (DMRO). Nu au fost observate semne de cardiomiotoxicitate la o expunere de aproximativ 3 ori expunerea la DMRO. Au apărut ulcere reversibile și eroziuni în tractul gastro-intestinal la câinii tratați timp de 3 luni. Nu au fost observate leziuni gastro-intestinale în acest studiu la o expunere de aproximativ 5 ori expunerea la

DMRO.

Studiile referitoare la mutagenitatea fenofibratului au furnizat rezultate negative.

La şobolani şi şoareci, s-a observat apariţia tumorilor hepatice în cazul administrării dozelor mari, apariţia acestora fiind atribuită proliferării peroxizomilor. Aceste modificări sunt specifice rozătoarelor mici şi nu au fost observate la alte specii de animale. Acest aspect nu este relevant în ceea ce priveşte utilizarea terapeutică la om.

Studiile efectuate la şoareci, şobolani şi iepuri nu au evidenţiat niciun efect teratogen. S-au observat efecte embriotoxice în cazul administrării dozelor cuprinse în intervalul de doze care determină toxicitate maternă. În cazul administrării dozelor mari s-a observat prelungirea perioadei de gestaţie şi dificultăţi la naştere.

Hipospermia reversibilă și vacuolizarea testiculară și imaturitatea ovarelor au fost observate într-un studiu de toxicitate cu doză repetată cu acid fenofibric la câinii tineri. Cu toate acestea, nu au fost detectate efecte asupra fertilității în studiile non-clinice de toxicitate asupra funcției de reproducere efectuate cu fenofibrat.

Celuloză, microcristalină (gradul 101)

Poloxamer (Tip 407)

Hipromeloză tip 2910 [E464]

Zaharoza

Crospovidonă (Tip-A) [E1202]

Laurilsulfat de sodiu

Celuloză microcristalină silicificată (gradul 90)

Stearat de magneziu

Film de acoperire

Hipromeloză de tip 2910 (E464)

Macrogol 400

Dioxid de titan (E171)

Nu este cazul.

2 ani

Acest medicament nu necesită condiții speciale de păstrare

Fenofibrat Aurobindo 145 mg comprimate filmate este disponibil în blistere transparente din

PVC/PE/PVdC/folie de Al

Cutii cu blistere cu: 20, 30, 50, 90 și 100 comprimate filmate

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu cerințele locale.

Aurobindo Pharma România S.R.L.

Sos. Bucureşti- Ploieşti nr.42-44, etajul 2, Clădirea B, Aripa B2,

Complex Băneasa Business & Technology Park S.A, sector 1, București,

România

14767/2022/01-05

Data primei autorizări : noiembrie 2022.

Noiembrie 2022.

Informații detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro.