Prospect EUVAX B PEDIATRIC 10mcg / 0.5ml suspensie injectabilă

Toxicitatea Euvax B s-a evaluat în studii cu administrare de doză unică (oral şi intraperitoneal), la şobolan şi şoarece şi în studii cu administrare de doze repetate cu durata de până la 4 săptămâni la şobolan (subcutanat).

Potenţialul mutagen al Euvax B s-a evaluat prin testul de mutaţii bacteriene Ames, testul de aberaţii cromozomiale şi testul cu micronuclei. S-au efectuat o serie de studii de antigenicitate, ca şi testul de anafilaxie cutanată pasivă (ACP), în sistemul şoarece-şobolan şi sistemul cobai-cobai, plus testul de anafilaxie sistemică activă la cobai. În plus, s-a realizat testarea Euvax B privind iritaţiile locale, la iepure.

În studiile acute, la şoarece şi şobolan s-a administrat o doză unică orală sau intraperitoneală de 0, 0,125, 0,25, 0,5, 1 sau 2 mg/kg. Valorile DL50 la şoarecii masculi şi femele au fost >2 mg/kg (50 ml/kg), şi au fost aceleaşi şi la şobolan. N-au existat modificări ale ratei mortalităţii sau de greutate, determinate de materialele folosite la testare. Anomaliile din rezultatele clinice cât şi de la necropsie au fost observate şi la grupul de control, de aceea s-a considerat că nu au existat reacţii specifice determinate de materialul folosit la testare.

În concluzie, efectul toxicologic acut al Euvax B asupra şoarecilor şi şobolanilor a fost neglijabil.

În studiile subacute, şobolanilor li s-a administrat subcutanat tratament timp de 4 săptămâni (de 5 ori pe săptămână), în doze de 0, 50, 100 sau 200 μg/kg. În rezultatele clinice, greutatea corporală, consumul de hrană, consumul de apă, hematologia, biochimia sanguină, rezultatelor brute ale necropsiei şi în greutatea organelor nu au existat modificări semnificative din punct de vedere toxicologic asociate tratamentului. În concluzie, nu s-au observat anomalii asociate tratamentului.

În studii in vitro s-a investigat potenţialul Euvax B de a induce defecte genetice. Rezultatele au demonstrat că Euvax B nu are potenţial mutagen.

S-a studiat inducerea de mutaţii inverse la Samonella typhimurium prin metoda Ames, atât cu activare metabolică cât şi fără, la concentraţii ale Euvax B variind între 10 şi 2000 ng/lamelă. În nici o concentraţie,

Euvax B nu a indus creşterea numărului de colonii prin mutaţie inversă.

Inducerea de aberaţii cromozomiale s-a evaluat pe culturi de fibroblaşti de plămîn de hamster chinezesc la o concentraţie de Euvax B variind între 5, 10 şi 20 μg/ml. Nu s-au observat aberaţii cromozomiale.

La şobolan s-a evaluat inducerea de formaţiuni micronucleice în celule de măduvă osoasă, în concentraţii ale

Euvax B de 0,1, 0,2 şi 0,4 mg/kg. Nu s-au observat creşteri semnificative ale micronucleilor în grupurile tratate cu Euvax B.

În testul de anafilaxie cutanată pasivă (PCA) la şobolan/şoarece, serul prelevat de la şoareci sensibilizaţi cu

Euvax B nu a produs nici o reacţie la şobolanii supuşi probei declanşatoare. În testul de anafilaxie cutanată activă la cobai, Euvax B a demonstrat un oarecare potenţial de a induce reacţii anafilactice uşoare, cum ar fi urinare sau defecaţie. Într-un test de anafilaxie cutanată pasivă (PCA) cobai- cobai, serul prelevat de la cobai sensibilizaţi cu Euvax B nu a provocat nici o reacţie la cobaii supuşi probei declanşatoare. În concluzie, în studiile în care s-a utilizat testul PCA Euvax B nu a demonstrat deloc antigenicitate şi a demonstrat un potenţial scăzut de antigenicitate în testul de anafilaxie activă la cobai.

În testul pentru iritaţii locale efectuat la iepure, indicele de iritaţie primară (P.I.I.) al Euvax B, prin aplicarea metodei Draize, a fost 0 în condiţii experimentale, de aceea s-a concluzionat că Euvax B nu prezintă proprietăţi de declanşare de iritaţii cutanate.