ETRIXENAL 250mg comprimate prospect medicament

Etrixenal 250 mg comprimate

Fiecare comprimat conţine naproxen 250 mg.

Excipient cu efect cunoscut: fiecare comprimat conţine lactoză monohidrat 64,03 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Comprimat.

Comprimate de culoare galbenă, cu aspect neuniform, rotunde, biconvexe, cu margini rotunjite, neacoperite, gravate cu 'T” şi '18” de o parte şi de alta a liniei mediene de pe una din feţe, cealaltă faţă fiind neinscripţionată, cu diametrul de 10,5 mm.

Comprimatul poate fi divizat în doze egale.

Etrixenal este indicat în tratamentul de scurtă durată al durerilor acute, uşoare sau moderate (dureri articulare, musculare sau tendinite) la adulţi.

Adulţi 500 mg iniţial, urmat de 250 mg la intervale de 6 - 8 ore, în funcţie de necesitate, cu o doză maximă zilnică de 750 mg, după prima zi de tratament.

Dacă după 7 zile de tratament simptomele nu se ameliorează, pacientul trebuie să solicite consultul unui medic.

Studiile indică faptul că în cazul vârstnicilor, chiar dacă concentraţia plasmatică totală a naproxenului este neschimbată, fracţia plasmatică de naproxen nelegat este crescută. Implicaţia acestor constatări pentru schema terapeutică a Etrixenal nu este cunoscută. La fel ca şi în cazul altor medicamente utilizate la vârstnici este prudent să se utilizeze cea mai mică doză eficace şi pentru cea mai scurtă perioadă de timp, având în vedere că pacienţii vârstnici sunt mai predispuşi la reacţii adverse. Pacienţii trebuie să fie monitorizaţi regulat în ceea ce priveşte sângerările gastrointestinale în timpul terapiei cu

AINS-uri. În ce priveşte efectul de reducere a eliminării la pacienţii vârstnici vezi pct. 4.4.

Nu este recomandată administrarea de Etrixenal la copii și adolescenți.

Pacienţii cu insuficienţă renală sau hepatică trebuie să utilizeze cea mai mică doză eficace, pentru cea mai scurtă durată posibilă. Etrixenal este contraindicat la pacienţii care prezintă un clearance al creatininei sub 30 ml/minut, din cauza faptului că a fost observată acumularea de metaboliţi ai naproxenului la pacienţii cu insuficienţă renală, respectiv la cei care efectuează ședințe de dializă (vezi pct. 4.3.).

Pentru administrare orală.

Se va administra, preferabil, în timpul mesei sau după masă.

Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celor mai mici doze eficace, pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.4.)

Ulcer gastro-duodenal activ sau în antecedente sau sângerări gastrointestinale active (două sau mai multe episoade distincte de ulcer dovedit sau sângerare). Antecedente de sângerări gastrointestinale sau perforaţii, corelate cu terapia anterioară cu AINS.

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1. Având în vedere că există posibilitatea reacţiilor de hipersensibilitate încrucişate, Etrixenal nu trebuie administrat pacienţilor cărora acidul acetilsalicilic sau alte antiinflamatoare/analgezice nesteroidiene le induc sindrom de astm bronșic, rinite, polipi nazali sau urticarie. Aceste reacţii pot fi letale. În cazul unor asemenea pacienţi au fost raportate reacţii anafilactice severe la naproxen.

Insuficienţă renală, hepatică sau cardiacă severă.

Diateză hemoragică.

Naproxenul este contraindicat în ultimul trimestru de sarcină (vezi pct. 4.6)

Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace, pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.2. şi riscurile gastrointestinale şi cardiovasculare prezentate mai jos). Pacienţii trataţi cu AINS pe perioade îndelungate trebuie supravegheaţi regulat în vederea monitorizării reacţiilor adverse.

Pacienţii vârstnici şi/sau cu dizabilităţi sunt în mod particular susceptibili la reacţii adverse la AINS, în special sângerări gastrointestinale şi perforaţii, care pot fi letale. În cazul acestor pacienţi, utilizarea de

AINS pe perioade îndelungate nu este recomandată. În cazul în care terapia îndelungată este imperios necesară, pacienţii vor fi evaluaţi regulat.

Acţiunea antipiretică şi antiinflamatoare a Etrixenal poate să reducă febra şi inflamaţia, diminuând astfel utilitatea acestora ca semne diagnostice.

De asemenea, bronhospasmul poate fi precipitat în cazul pacienţilor diagnosticați sau cu antecedente de astm bronşic sau afecţiuni alergice.

La fel ca în cazul altor medicamente antiinflamatoare nesteroidiene, poate să apară creşterea valorilor unuia sau mai multor teste funcţionale hepatice. Disfuncţiile hepatice pot fi mai degrabă determinate de hipersensibilitate, decât de toxicitatea directă indusă de naproxen. Reacţii hepatice severe, inclusiv icter şi hepatite (unele cazuri de hepatită au fost letale) au fost raportate la acest medicament, precum şi la alte medicamente antiinflamatoare nesteroidiene. A fost raportată, de asemenea, reactivitate încrucişată.

Naproxenul reduce agregarea plachetară şi prelungeşte timpul de sângerare. Acest efect trebuie să fie luat în considerare atunci când se determină timpii de sângerare.

Cu toate că nu a fost raportată retenţie de sodiu în cadrul studiilor metabolice, este posibil ca pacienţii cu funcţie cardiacă afectată sau compromisă să fie expuşi unui risc mai mare atunci când utilizează

Etrixenal.

Sângerări gastro-intestinale, ulceraţii şi perforaţii

Sângerări gastro-intestinale, ulceraţii sau perforaţii, care pot fi letale, au fost raportate cu toate AINS, în orice moment în timpul tratamentului, cu sau fără simptome de avertizare sau antecedente de evenimente gastro-intestinale grave.

La pacienţii cu antecedente de ulcer, mai ales dacă acesta a fost complicat cu hemoragie sau perforaţii (vezi pct. 4.3) şi la vârstnici riscul de sângerări gastro-intestinale, ulceraţii sau perforaţii este mai mare, odată cu creşterea dozelor de AINS,. Aceşti pacienţi trebuie să înceapă tratamentul cu cea mai mică doză disponibilă. Terapia asociată cu medicamente protectoare (de exemplu misoprostol sau inhibitori de pompă de protoni) trebuie luată în considerare pentru aceşti pacienţi şi, de asemenea, pentru pacienţii care necesită terapie cu o doză mică de acid acetilsalicilic sau alte medicamente ce pot creşte riscul de sângerare gastro-intestinală. (vezi pct. 4.5.).

Pacienţii cu antecedente de toxicitate gastro-intestinală, în mod particular vârstnicii, trebuie să raporteze orice simptome abdominale neobişnuite (în special sângerare gastro-intestinală), mai ales în etapele iniţiale ale tratamentului.

Se recomandă prudenţă la pacienţii trataţi concomitent cu medicamente care ar putea creşte riscul de ulceraţie sau sângerare, cum sunt corticosteroizii administraţi pe cale orală, anticoagulantele de tipul warfarină, inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei sau antiagregantele plachetare de tipul acid acetilsalicilic (vezi pct. 4.5.)

Atunci când apar hemoragii gastro-intestinale sau ulceraţii la pacienţii trataţi cu Etrixenal, tratamentul trebuie întrerupt.

Antiinflamatoarele nesteroidiene trebuie administrate cu precauţie la pacienţii cu antecedente de afecţiuni gastro-intestinale (colită ulceroasă, boala Crohn), deoarece aceste afecţiuni pot fi exacerbate (vezi pct. 4.8).

Au fost raportate cazuri de afectare a funcţiei renale, insuficienţă renală, nefrită acută interstiţială, hematurie, proteinurie, necroză papilară renală şi, ocazional, sindrom nefrotic asociat tratamentului cu naproxen.

Insuficienţa renală corelată cu producerea redusă de prostaglandine

Administrarea de AINS poate determina o reducere dependentă de doză a formării de prostaglandine şi poate precipita insuficienţa renală. Pacienţii cu cel mai mare risc la această reacţie sunt cei cu funcţia renală afectată, cu tulburări cardiace sau cu disfuncţii hepatice, cei care utilizează diuretice şi vârstnicii. Funcţia renală trebuie monitorizată în cazul acestor pacienţi (vezi, de asemenea, pct. 4.3)

Utilizarea la pacienţii cu funcţia renală afectată

Deoarece naproxenul este eliminat într-o mare măsură (95%) pe cale urinară prin filtrare glomerulară, naproxenul trebuie utilizat cu mare precauţie la pacienţii cu funcţie renală afectată şi, de asemenea, este recomandată monitorizarea creatininei serice şi/sau a clearance-ului creatininei în cazul acestor pacienţi. Etrixenal este contraindicat la pacienţii cu un clearance al creatininei sub 30 ml/minut.

Hemodializa nu reduce concentraţia plasmatică a naproxenului, din cauza gradului mare de legare de proteinele plasmatice.

Anumiţi pacienţi, în special cei cu flux sanguin renal compromis, cum sunt cei cu depleţie volemică extracelulară, ciroză hepatică, restricţie de sodiu, insuficienţă cardiacă congestivă şi boală renală preexistentă trebuie evaluaţi în ce priveşte funcţia renală, atât înainte cât şi în timpul tratamentului cu

Etrixenal. De asemenea, anumiți pacienţi vârstnici, la care afectarea renală este probabilă, precum şi pacienţii care utilizează diuretice pot intra în această categorie. La aceşti pacienţi trebuie luată în considerare o reducere a dozei zilnice, pentru a evita posibila acumulare excesivă a metaboliţilor naproxenului.

Utilizarea la pacienţii cu funcţia hepatică afectată

Afecţiunile hepatice cronice de etiologie alcoolică şi, probabil, alte forme de ciroză, reduc concentraţia plasmatică totală de naproxen, dar concentraţia plasmatică de naproxen liber este crescută. Implicaţia acestei constatări pentru schema terapeutică a Etrixenal nu este cunoscută, dar este prudent să se utilizeze cea mai mică doză eficace.

Pacienţii care prezintă tulburări de coagulare sau care se află sub tratament cu medicamente care interferează cu hemostaza trebuie atent monitorizaţi în cazul în care se administrează medicamente care conţin naproxen.

Pacienţii cu risc crescut de sângerare sau cei aflaţi sub terapie completă cu anticoagulante (de exemplu, derivaţi de dicumarol) pot prezenta un risc crescut de sângerare, în cazul în care li se administrează concomitent medicamente care conţin naproxen.

Reacţiile de hipersensibilitate pot să apară la persoanele susceptibile. Reacţiile anafilactice (anafilactoide) pot să apară atât la pacienţii cu antecedente cât şi la cei fără antecedente de hipersensibilitate, ca urmare a expunerii la acid acetilsalicilic, alte medicamente antiinflamatoare nesteroidiene sau medicamente care conţin naproxen. Aceste reacţii pot să apară, de asemenea, la persoanele cu antecedente de angioedem, reactivitate bronhospastică (de exemplu astm bronșic), rinite şi polipi nazali.

Reacţiile anafilactoide, cum este anafilaxia, pot avea o evoluţie letală.

Steroizi

Dacă doza de steroid este redusă sau corticoterapia este oprită în timpul tratamentului cu naproxen, dozele de steroizi trebuie să fie reduse treptat, iar pacienţii trebuie să fie monitorizaţi cu atenţie pentru orice semne de reacții adverse, inclusiv insuficienţă suprarenală şi exacerbare a simptomelor de artrită.

Reacţii oculare

Studiile nu au arătat schimbări la nivel ocular atribuite administrării de naproxen. În cazuri rare au fost raportate reacţii adverse oculare, inclusiv papilită optică, nevrită retrobulbară şi edem papilar, la utilizatorii de AINS, inclusiv naproxen, deşi nu a putut fi stabilită o relaţie cauză-efect; în consecinţă pacienţii care dezvoltă tulburări de vedere în timpul tratamentului cu medicamente conţinând naproxen trebuie trimiși la un consult oftalmologic.

La pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă congestivă uşoară până la moderată sunt necesare monitorizare şi recomandări adecvate, deoarece raportările au arătat că tratamentul cu AINS se asociază cu retenţie lichidiană şi edem.

Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea de coxibi şi anumite AINS (în special în doze mari şi în tratament de lungă durată) se poate asocia cu un risc uşor crescut de apariţie a evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu: infarct miocardic sau accident vascular cerebral). Deşi datele existente sugerează că utilizarea naproxenului (1000 mg zilnic) poate fi asociată cu un risc mai mic, acesta nu poate fi exclus.

Pacienţii cu hipertensiune arterială necontrolată, insuficienţă cardiacă congestivă, boală cardiacă ischemică, arteriopatie periferică şi/sau boală cerebrovasculară trebuie trataţi cu naproxen numai după o evaluare atentă. O evaluare similară trebuie efectuată înainte de iniţierea tratamentului de lungă durată la pacienţii cu factori de risc în ceea ce priveşte apariţia evenimentelor cardiovasculare (de exemplu: hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat).

Lupus eritematos sistemic şi boala mixtă de ţesut conjunctiv

La pacienţii cu lupus eritematos sistemic (LES) şi boală mixtă de ţesut conjunctiv poate exista un risc crescut de meningită aseptică (vezi pct. 4.8).

Reacţii cutanate grave, unele dintre ele letale, inclusiv dermatită exfoliativă, sindrom Stevens-Johnson şi necroliză epidermică toxică, au fost raportate foarte rar în asociere cu utilizarea de AINS (vezi pct. 4.8). Pacienţii par să prezinte cel mai mare risc pentru aceste reacţii la începutul tratamentului, debutul reacţiilor apărând în majoritatea cazurilor în prima lună de tratament. Tratamentul cu Etrixenal trebuie întrerupt la prima apariţie a erupţiei cutanate, leziunilor pe mucoase, sau orice alt semn de hipersensibilitate.

Precauţii legate de fertilitate

Utilizarea naproxenului, ca şi a altor medicamente cunoscute pentru efectul de inhibare a sintezei de ciclooxigenază/prostaglandine, poate afecta fertilitatea şi nu este recomandat femeilor care încearcă să rămână gravide. La femeile care au dificultăţi în conceperea unui copil sau sunt în curs de investigare pentru infertilitate trebuie luată în considerare întreruperea administrării de naproxen.

Asocierea cu alte AINS

Administrarea de medicamente care conţin naproxen în asociere cu alte AINS, inclusiv inhibitori selectivi ai ciclooxigenazei 2 nu este recomandată, din cauza riscurilor cumulative de inducere a reacţiilor adverse grave, corelate cu administrarea de AINS.

Deoarece conţine lactoză, pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit total de lactază sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Acest medicament conţine sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) per comprimat, adică practic “nu conţine sodiu”.

Administrarea concomitentă de antiacide sau colestiramină poate întârzia absorbţia de naproxen, dar nu afectează gradul absorbţiei.

Administrarea concomitentă de alimente poate întârzia absorbţia de naproxen, dar nu afectează gradul absorbției.

Este considerată nesigură administrarea AINS concomitent cu anticoagulante de tipul warfarină sau heparină, cu excepţia cazului în care aceasta se face sub supraveghere medicală strictă, întrucât AINS pot potenţa efectele anticoagulantelor (vezi pct. 4.4.).

Alte analgezice, inclusiv inhibitorii selectivi ai ciclooxigenazei 2: a se evita utilizarea concomitentă a două sau mai multe AINSi (inclusiv acid acetilsalicilic), deoarece acest lucru poate creşte riscul de reacții adverse (vezi pct. 4.4).

Acid acetilsalicilic: datele farmacodinamice clinice sugerează că utilizarea concomitentă de naproxen, pentru mai mult de o zi consecutiv, poate inhiba efectul dozelor mici de acid acetilsalicilic asupra activității plachetare și această inhibare poate persista până la câteva zile după oprirea tratamentului cu naproxen. Relevanța clinică a acestei interacțiuni nu este cunoscută.

Din cauza legării în proporţie mare a naproxenului de proteinele plasmatice, pacienţii cărora li se administrează concomitent hidantoine, anticoagulante, alte AINS, acid acetilsalicilic sau sulfonamide cu legare în proporţie mare de proteinele plasmatice trebuie monitorizaţi în ceea ce priveşte simptomele de supradozaj al acestor medicamente. Pacienţii cărora li s-a administrat concomitent

Etrixenal şi o hidantoină, sulfonamidă sau sulfoniluree trebuie monitorizaţi pentru ajustarea dozei, dacă este necesar.

Nu au fost observate interacţiuni în studiile clinice efectuate cu naproxen şi anticoagulante sau derivaţii de sulfoniluree, dar cu toate acestea, se recomandă prudenţă, deoarece au fost observate interacţiuni cu alte medicamente nesteroidiene din această clasă.

Se recomandă prudenţă atunci când Etrixenal este administrat concomitent cu diuretice, deoarece poate să apară o scădere a efectului diuretic. Efectul natriuretic al furosemidului a fost raportat ca fiind inhibat de unele medicamente din această clasă. Diureticele pot creşte riscul de nefrotoxicitate al

A fost raportată, de asemenea, inhibarea clearance-ului renal al litiului, ceea ce duce la creşterea concentraţiilor plasmatice ale acestuia.

Naproxenul şi alte antiinflamatoare nesteroidiene pot reduce efectul antihipertensiv al medicamentelor antihipertensive şi pot creşte riscul de insuficienţă renală asociat cu utilizarea de inhibitori ai ECA.

Probenecidul administrat concomitent cu naproxenul creşte concentraţiile plasmatice ale acestuia şi îi extinde considerabil timpul de înjumătăţire plasmatică.

Se recomandă prudenţă în cazul administrării concomitente de metotrexat, din cauza unei creşteri posibile a toxicităţii acestuia, având în vedere că naproxenul, similar altor antiinflamatoare nesteroidiene, a fost raportat ca având un efect de reducere a secreţiei tubulare a metotrexatului în studiile la animale.

AINS pot exacerba insuficienţa cardiacă, pot reduce rata de filtrare glomerurală şi pot creşte concentraţiile plasmatice ale glicozidelor cardiace, în cazul administrării concomitente cu acestea.

La fel ca în cazul tuturor AINS se recomandă prudenţă atunci când ciclosporina este administrată concomitent cu naproxen, din cauza riscului crescut de nefrotoxicitate.

AINS nu trebuie utilizate pentru o perioada de 8 - 12 zile după administrarea de mifepristonă, întrucât acestea pot reduce efectele mifepristonei.

La fel ca în cazul tuturor AINS se recomandă precauţie atunci când acestea se administrează concomitent cu corticosteroizi, întrucât există un risc crescut de ulceraţii gastro-intestinale sau sângerări.

Rezultatele obţinute la animale indică faptul că AINS pot creşte riscul de convulsii asociate cu antibioticele de tip chinolone. Pacienţii care utilizează concomitent chinolone pot avea un risc crescut de apariţie a convulsiilor.

Există un risc crescut de sângerări gastro-intestinale (vezi pct. 4.4.) atunci când sunt administrate concomitent AINS cu medicamente antiagregante plachetare şi inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS).

Există un posibil risc de nefrotoxicitate atunci când AINS sunt administrate concomitent cu tacrolimus.

Există un risc crescut de toxicitate hematologică atunci când AINS sunt utilizate concomitent cu zidovudină. Există dovezi în ceea ce priveşte un risc crescut de hemartroze şi hematom la pacienții cu hemofilie și test HIV(+)tratați concomitent cu zidovudină şi ibuprofen.

Este recomandabilă întreruperea temporară a tratamentului cu Etrixenal pe o perioadă de 48 de ore înainte de testarea funcţiei suprarenale, întrucât naproxenul poate interfera cu anumite teste pentru 17- cetonsteroizi. În mod similar, naproxenul poate să interfereze cu anumite teste de dozare urinară a acidului 5- hidroxiindolacetic.

Inhibarea sintezei prostaglandinelor poate afecta sarcina şi/sau dezvoltarea embriofetală. Datele din studiile epidemiologice sugerează existenţa unui risc crescut de avort, de malformaţie cardiacă şi gastroschizis după utilizarea unui inhibitor al sintezei prostaglandinelor în prima perioadă a sarcinii.

Riscul absolut de malformaţie cardiovasculară a fost crescut de la mai puţin de 1%, până la aproximativ 1,5%. Se crede că riscul este dependent de creşterea dozei şi duratei tratamentului.

La animale, s-a arătat că administrarea inhibitorilor sintezei prostaglandinelor determină creşterea numărului de avorturi în stadiul de pre- şi post-implantare şi mortalitate embriofetală. În plus, la animalele la care a fost administrat un inhibitor al sintezei prostaglandinelor în timpul perioadei de organogeneză, s-a observat creşterea incidenţelor diverselor malformaţii, inclusiv cardiovasculare.

În timpul primului şi celui de-al doilea trimestru al sarcinii, nu se recomandă administrarea naproxenului, cu excepția cazurilor de urgenţă. Dacă naproxenul este utilizat de o femeie care încearcă să devină gravidă sau în timpul primului sau celui de-al doilea trimestru de sarcină, doza trebuie să fie cât de mică posibil, ca şi durata tratamentului.

În timpul celui de-al treilea trimestru al sarcinii, toţi inhibitorii sintezei prostaglandinelor pot expune fătul la:

- toxicitate cardiopulmonară (cu închiderea prematură a ductului arterial şi hipertensiune pulmonară);

- disfuncţie renală, care poate progresa la insuficienţă renală cu oligohidroamnios. iar mama şi fătul, la sfârşitul sarcinii, la:

- prelungire posiblă a timpului de sângerare, un efect antiagregant care apare chiar la doze foarte mici.

- inhibarea contracţiilor uterine, determinând întârzierea sau prelungirea travaliului.

Ca urmare, naproxenul este contraindicat în timpul celui de-al treilea trimestru al sarcinii.

Naproxenul a fost detectat în laptele femeilor care alăptează. Utilizarea de Etrixenal nu este recomandată în timpul alăptării.

Există unele date care sugerează că medicamentele inhibitoare ale sintezei ciclooxigenazei/prostaglandinelor pot determina infertilitate feminină, prin afectarea ovulaţiei (vezi pct. 4.4.). Efectul este reversibil la întreruperea tratamentului.

Unii pacienţi pot prezenta somnolenţă, ameţeli, vertij, insomnie, oboseală, tulburări de vedere sau depresie în cursul utilizării de Etrixenal. În cazul în care pacienţii prezintă aceste reacții adverse sau alte reacții adverse similare, aceştia nu trebuie să conducă vehicule sau să folosească utilaje.

Reacţiile adverse sunt clasificate în funcţie de frecvenţă, folosind următoarea convenţie: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Frecvente: pirozis, greaţă, constipaţie, diaree, flatulenţă, dispepsie, disconfort abdominal şi durere epigastrică.

Mai puţin frecvente: sângerări gastro-intestinale, care sunt uneori letale, în special la pacienţii vârstnici (vezi pct.4.4.), ulcer peptic, perforaţie gastro-intestinală, obstrucţie a tractului gastro-intestinal inferior şi superior, ulceraţii gastro-intestinale non-peptice, melenă, vărsături, hematemeză, stomatită.

Rare: stomatită ulcerativă, exacerbare a colitei ulcerative şi a bolii Crohn (vezi pct. 4.4), esofagită, gastrită şi pancreatită.

Mai puţin frecvente: neutropenie, trombocitopenie, granulocitopenie, inclusiv agranulocitoză, eozinofilie, leucopenie.

Cu frecvenţă necunoscută: anemie aplastică şi anemie hemolitică.

Rare: reacţii de hipersensibilitate au fost raportate în urma tratamentului cu AINS la pacienţii cu sau fără antecedente de reacţii de hipersensibilitate anterioare la AINS. Acestea au constat în (a) reacţii alergice nespecifice şi anafilaxie (b) reactivitate la nivelul aparatului respirator, constând în astm bronșic, agravre a astmului bromșic, bronhospasm sau dispnee, sau (c) diferite afecțiuni cutanate, incluzând erupție de diferite tipuri, prurit, urticarie, purpură, angioedem, şi mai rar dermatoze exfoliative şi buloase (inclusiv necroliză epidermică toxică şi eritem polimorf).

Rare: hiperkaliemie.

Mai puţin frecvente: insomnie, vise anormale, depresie, confuzie şi halucinaţii.

Frecvente: ameţeli, cefalee, stări lipotimice, somnolenţă, parestezii,

Mai puţin frecvente: incapacitate de concentrare.

Rare: disfuncţii cognitive.

Foarte rare: nevrită optică retrobulbară, convulsii.

Cu frecvenţă necunoscută: meningită aseptică (în special la pacienţii cu afecţiuni auto-imune existente, cum ar fi lupusul eritematos sistemic, boală mixtă de ţesut conjunctiv), cu simptome de tipul redoare de ceafă, cefalee, greaţă, vărsături, febră sau dezorientare (vezi pct. 4.4.).

Frecvente: tulburări de vedere.

Foarte rare: opacitate corneană, papilită şi papiloedem.

Frecvente: tinitus.

Rare: tulburări auditive, inclusiv reducerea auzului şi vertij.

Frecvente: edem, palpitaţii.

Mai puţin frecvente: insuficienţă cardiacă şi insuficienţă cardiacă congestivă.

Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea de coxibi şi anumite AINS (în special în doze mari şi în tratament de lungă durată) poate fi asociată cu un risc uşor crescut de evenimente trombotice arteriale (de exemplu infarct miocardic sau accident vascular cerebral) (vezi pct. 4.4.).

Mai puţin frecvente: hipertensiune arterială.

Cu frecvenţă necunoscută: vasculită.

Frecvente: dispnee, astm bronșic.

Mai puţin frecvente: pneumonie eozinofilică şi edem pulmonar.

Mai puţin frecvente: icter, hepatită letală şi valori anormale ale testelor funcţiei hepatice.

Frecvente: erupţii cutanate, inclusiv erupţie indusă de medicament, mâncărime (prurit), urticarie, echimoze, purpură, transpiraţie.

Mai puţin frecvente: alopecie, eritem polimorf.

Cu frecvenţă necunoscută: sindrom Stevens Johnson, eritem nodos, lichen plan, erupţie pustuloasă,

LES, necroliză epidermică, foarte rar necroliză epidermică toxică, reacţii de fotosensibilitate, (inclusiv cazuri în care pielea are aspect similar cu porfiria cutanată tardivă ”pseudoporfirie”) sau reacţii asemănătoare epidermolizei buloase, care pot să apară foarte rar.

În cazul în care apar semne de fragilitate a pielii, vezicule sau alte simptome sugestive pentru pseudoporfirie, tratamentul trebuie întrerupt, iar pacientul trebuie monitorizat.

Mai puţin frecvente: mialgii şi slăbiciune musculară.

Mai puţin frecvente: nefrită glomerulară, nefrită interstiţială, sindrom nefrotic, hematurie, creştere a valorilor creatininei serice, necroză papilară renală şi insuficienţă renală.

Cu frecvenţă necunoscută: infertilitate feminină.

Frecvente: sete.

Mai puţin frecvente: febră, oboseală şi stare generală de rău.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro.

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucuresti 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro.

Simptomele de supradozaj includ cefalee, pirozis, greaţă, vărsături, dureri epigastrice, sângerări gastro-intestinale, rareori diaree, dezorientare, excitaţie, somnolenţă, ameţeli, tinitus, leşin. În cazurile de supradozaj semnificativ sunt posibile insuficienţa renală acută şi afectarea ficatului.

După ingestia de AINS pot să apară, de asemenea, deprimarea respiratorie şi coma, dar aceste sunt reacţii rare.

Într-un caz de supradozaj cu naproxen, prelungirea tranzitorie a timpului de protrombină, pe baza hipotrombinemiei ar fi putut fi determinată de inhibarea selectivă a sintezei factorilor de coagulare dependenți de vitamina K .

Au existat cazuri de pacienţi care au prezentat convulsii, dar nu s-a putut stabili dacă acestea au fost corelate cu administrarea de naproxen sau nu. Nu se cunoaşte care este doza de medicament care poate pune viaţa în pericol.

Dacă este necesar, se va institui tratament simptomatic. În decurs de o oră de la ingestia unei cantităţi potenţial toxice se va lua în considerare administrarea de cărbune activat. Alternativ, la adulţi se poate lua în considerare lavajul gastric, în decurs de o oră de la ingestia unei supradoze care poate pune viaţa în pericol.

Se va asigura o eliminare adecvată a urinei.

Funcţia renală şi hepatică trebuie atent monitorizate.

Pacienţii trebuie supravegheaţi timp de cel puţin patru ore după ingestia unor cantităţi potenţial toxice din medicament.

Convulsiile frecvente sau prelungite pot fi tratate cu diazepam administrat intravenos.

Alte măsuri pot fi indicate, de asemenea, în funcţie de starea clinică a pacientului.

Hemodializa nu reduce concentraţiile plasmatice ale naproxenului, din cauza gradului mare de legare de proteinele plasmatice. Cu toate acestea, hemodializa poate fi utilă în cazul pacienţilor cu insuficienţă renală cărora le-a fost administrat naproxen.

Grupa farmacoterapeutică: antiinflamatoare/antireumatice nesteroidiene (AINS) - derivaţi de acid propionic, codul ATC: M01AE02.

Naproxenul este un analgezic antiinflamator nesteroidian, cu proprietăţi antipiretice, așa cum a fost demonstrat în sistemele clasice de testare la animale. Naproxenul îşi exercită efectul său antiinflamator chiar şi la animalele adrenalectomizate, ceea ce indică că acţiunea sa nu este mediată prin intermediul axei hipofizo-suprarenale.

Naproxenul inhibă prostaglandin-sintetaza (la fel ca alte AINS). Cu toate acestea, ca şi în cazul altor

AINS, mecanismul exact al acţiunii antiinflamatoare nu este cunoscut.

Naproxenul este complet absorbit din tractul gastro-intestinal, iar concentraţiile plasmatice maxime sunt atinse în 2 până la 4 ore. Naproxenul este prezent în sânge, în principal sub formă nemodificată, legat în proporție mare de proteinele plasmatice.

Timpul de înjumătăţire plasmatică este cuprins între 12 şi 15 ore, ceea ce permite ca starea de echilibru să fie atinsă într-o perioadă de 3 zile de la iniţierea tratamentului, cu cu schema de administrare de două ori pe zi. Gradul de absorbţie nu este afectat în mod semnificativ de alimente sau de majoritatea antiacidelor.

Excreţia se face preponderent prin urină, în principal sub formă de naproxen conjugat, şi parţial sub formă nemetabolizată. Metabolizarea la copii este similară cu cea observată la adulţi. Bolile hepatice cronice de etiologie alcoolică reduc concentraţia plasmatică totală a naproxenului, dar cresc concentraţia naproxenului liber.

La vârstnici, concentraţiile plasmatice ale naproxenului liber sunt crescute, deși concentraţiile plasmatice totale nu sunt modificate.

Rezultatele studiilor toxicologice au arătat o toxicitate relativ scăzută a naproxenului sodic: reacţiile adverse apar mai ales la nivelul tractului gastro-intestinal. După administrare orală valorile LD50 au fost de 0.5g/kg corp la şobolani şi peste 1,0 g/kg corp la şoareci, hamsteri şi câini. Studiile toxicologice au demonstrat că şoarecii, iepurii, maimuţele şi porcii tolerează bine dozele repetate de naproxen; toxicitatea este mai accentuată la şobolan şi, în mod special la câine. Similar altor antiinflamatoare nesteroidiene, reacţiile adverse apar cel mai frecvent la nivelul tractului gastro-intestinal şi la nivel renal.

Nu au fost observate efecte asupra fertilităţii, deşi există unele date care sugerează că medicamentele inhibitoare ale sintezei ciclooxigenazei/prostaglandinelor pot determina infertilitate feminină, prin afectarea ovulaţiei; efectul este reversibil la întreruperea tratamentului. Nu au fost observate efecte embriotoxice şi teratogene. La administrarea naproxenului sodic în ultimul trimestru de sarcină, gestaţia este prelungită, iar travaliul este întârziat. De asemenea, s-a demonstrat că naproxenul sodic poate determina reacţii adverse la nivelul sistemului cardiovascular fetal (închiderea prematură a ductului arterial, insuficienţă cardiacă congestivă, hipertensiune pulmonară). Nu au fost observate efecte mutagene sau carcinogene ale naproxenului.

Naproxen trece bariera placentară şi este distribuit în laptele matern.

Au fost observate reacţii adverse în studiile non-clinice numai la doze suficient de mari comparativ cu dozele administrate la om, ceea ce prezintă o relevanţă clinică scăzută.

Lactoză monohidrat

Amidon de porumb

Oxid galben de fer (E172)

Povidonă (K-29/32)

Amidon glicolat de sodiu (Tip A)

Stearat de magneziu

Nu este cazul.

4 ani

Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare. A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de umiditate.

Cutie cu 1 blister din Al/PVC-PE-PVDC cu 10 comprimate

Cutie cu 2 blistere din Al/PVC-PE-PVDC a câte 10 comprimate fiecare.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Fără cerinţe speciale.

Proenzi s.r.o.

Oldřichovice 44, 739 61 Třinec,

Republica Cehă

12773/2019/01-02

Reînnoirea autorizaţiei - Noiembrie 2019

Noiembrie 2019