ETOPOSID ACCORD 20mg / ml concentrat soluție perfuzabilă prospect medicament

Etoposid Accord 20 mg/ml concentrat pentru soluţie perfuzabilă

1 ml conţine etopozidă 20 mg.

Fiecare flacon de 5 ml conţine etopozidă 100 mg.

Fiecare flacon de 10 ml conţine etopozidă 200 mg.

Fiecare flacon de 12,5 ml conţine etopozidă 250 mg.

Fiecare flacon de 20 ml conţine etopozidă 400 mg.

Fiecare flacon de 25 ml conţine etopozidă 500 mg.

Fiecare flacon de 50 ml conţine etopozidă 1000 mg.

Alcool benzilic: 30 mg/ml

Etanol anhidru: 240,64 mg/ml

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Concentrat pentru soluţie perfuzabilă.

Medicamentul este o soluţie limpede, incoloră până la slab galbenă, practic lipsită de particule.

pH: 3,0-4,0

Etoposid Accord 20 mg/ml concentrat pentru soluţie perfuzabilă este indicat la adulţi pentru managementul:

* carcinomului testicular rezistent non-seminal, în asociere cu alte medicamente chimioterapice

* carcinomului pulmonar cu celule mici, în asociere cu alte medicamente chimioterapice

* leucemiei monoblastice acute (LMA M5) şi leucemiei mielomonoblastice acute (LMA

M4), atunci când terapia de inducţie standard nu a dat rezultate (în asociere cu alte medicamente chimioterapice).

Tratamentul cu etopozidă trebuie iniţiat de către sau cu consultarea unui medic calificat, cu experienţă în chimioterapia cancerului.

Etoposid Accord 20 mg/ml concentrat pentru soluţie perfuzabilă este destinat administrării prin perfuzie intravenoasă lentă. Etopozida nu trebuie administrată prin injectare intravenoasă rapidă.

Doza de etopozidă recomandată este de 60-120 mg/m2 intravenos pe zi, timp de 5 zile consecutive. Deoarece etopozida induce mielosupresie, tratamentul nu trebuie repetat la intervale mai mici de 10 până la 20 de zile. În alte indicaţii decât cele hematologice, tratamentul nu poate fi repetat la intervale mai mici de 21 de zile. Tratamentele repetate cu etopozidă perfuzabilă nu trebuie administrate decât dacă mielosupresia a fost verificată, iar numărul de elemente figurate ale sângelui este satisfăcător.

În general, se foloseşte frecvent o schemă de dozare cu 100 mg/m2 timp de 5 zile sau 120 mg/m2 o dată la două zile, în zilele 1, 3 şi 5.

Doza de etopozidă necesară trebuie diluată fie cu o soluţie de glucoză 5%, fie cu o soluţie de clorură de sodiu 0,9%, pentru a obţine o concentraţie finală de 0,2-0,4 mg/ml de etopozidă (adică 1 ml sau 2 ml de concentrat la 100 ml de diluant pentru a obţine concentraţia de 0,2 mg/ml, respectiv 0,4 mg/ml). Această soluţie se administrează prin perfuzie intravenoasă cu durata minimă de 30 de minute şi maximă de 2 ore.

Precauţii pentru administrare:

A fost raportată hipotensiune arterială în urma administrării intravenoase rapide. Prin urmare, se recomandă ca etopozida să fie administrată prin perfuzie cu durata cuprinsă între 30 şi 60 de minute. Este posibil să fie necesară o durată de administrare mai lungă, în funcţie de toleranţa pacientului. La fel ca în cazul altor medicamente cu potenţial toxic, se recomandă precauţie în manipularea şi prepararea etopozidei. Este posibil să apară reacţii cutanate asociate cu expunerea neintenţionată la etopozidă. Se recomandă purtarea mănuşilor. Dacă

Etoposid Accord 20 mg/ml concentrat pentru soluţie perfuzabilă intră în contact cu pielea sau mucoasele, spălaţi imediat pielea şi mucoasele cu apă şi săpun din abundenţă.

Doza de etopozidă trebuie ajustată ţinând cont de efectele mielosupresoare ale altor medicamente asociat, sau de efectele radioterapiei sau chimioterapiei anterioare care este posibil să fi compromis rezervele medulare. Ciclurile de tratament cu etopozidă nu trebuie începute dacă numărul de neutrofile este mai mic de 1500 celule/mm3 sau dacă numărul de trombocite este mai mic de 100000 celule/mm3, cu excepţia cazului în care aceste valori sunt cauzate de boala neoplazică.

Dozele care urmează după prima doză trebuie ajustate dacă numărul de neutrofile este mai mic de 500 celule/mm3 timp de peste 5 zile sau dacă această situaţie este asociată cu febră sau infecţie, dacă numărul de trombocite este mai mic de 25000 celule/mm3, dacă apare orice altă toxicitate de gradul 3 sau 4 sau dacă clearance-ul este sub 50 ml/min.

În cazul unei asocieri terapeutice, doza de etopozidă trebuie stabilită în conformitate cu schema terapeutică relevantă.

Durata tratamentului este stabilită de către medic ţinând cont de maladia de fond, de asocierea terapeutică administrată (dacă este relevantă), şi de circumstanţele terapeutice individuale.

Tratamentul cu etopozidă trebuie întrerupt dacă tumora nu răspunde la tratament şi/sau progresează, sau dacă apar reacţii adverse intolerabile.

Injectarea paravenoasă trebuie evitată cu atenţie. Etopozida nu poate fi administrată prin injectare intraarterială sau intracavitară.

Siguranţa şi eficacitatea la copii şi adolescenţi nu au fost stabilite.

Nu este necesară ajustarea dozei.

La pacienţii cu insuficienţă renală, trebuie avută în vedere ajustarea dozei iniţiale în funcţie de clearance-ul creatininei.

Clearance-ul creatininei (ml/min) Doza > 50 100% din doză 15-50 75% din doză

Dozarea ulterioară va depinde de toleranţa pacientului şi de eficacitatea clinică. Nu sunt disponibile date pentru pacienţii cu un clearance al creatininei < 15 ml/min, iar la aceşti pacienţi trebuie avute în vedere reduceri suplimentare ale dozei.

Pentru instrucţiuni privind diluarea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6.

Etopozida este contraindicată în următoarele situaţii:

* Hipersensibilitate la etopozidă, la podofilotoxine sau derivaţi de podofilotoxine, sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1

* Insuficienţă hepatică severă

* Mielosupresie severă

* Alăptare (vezi pct. 4.6)

* Utilizarea concomitentă a vaccinului împotriva febrei galbene sau a altor vaccinuri vii este contraindicată la pacienţii cu imunosupresie (vezi pct. 4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune).

Etopozida trebuie administrată sub supravegherea unui medic calificat, cu experienţă în utilizarea chimioterapiei cancerului. Medicii trebuie să ţină cont de faptul că tratamentul cu etopozidă poate provoca reacţii anafilactice manifestate prin frisoane, febră, eritem facial, tahicardie, bronhospasm, dispnee şi hipotensiune arterială, cu potenţial letal (vezi pct. 4.8).

Tratamentul este simptomatic. Perfuzia trebuie oprită şi trebuie administrate de către medic medicamente presoare, corticosteroizi, antihistaminice sau soluţii de expansiune volemică.

Este posibil ca pe durata administrării să apară reacţii la locul de injectare.

Dacă etopozida se administrează intravenos, trebuie evitată cu atenţie injectarea paravenoasă.

Se recomandă monitorizarea atentă a locului de perfuzare, pentru a depista eventuala infiltrare pe durata administrării medicamentului. În momentul de faţă nu există tratament specific cunoscut pentru extravazare.

Este posibil să se producă mielosupresie severă, urmată de infecţie sau hemoragie.

Au fost raportate cazuri de mielosupresie letală după administrarea etopozidei. Pacienţii trataţi cu etopozidă trebuie monitorizaţi atent şi frecvent pentru detectarea mielosupresiei, atât în timpul tratamentului, cât şi după aceea. Supresia medulară limitatoare de doză este cea mai semnificativă toxicitate asociată tratamentului cu etopozidă. Următoarele observaţii trebuie făcute la începutul tratamentului şi înaintea fiecărei doze ulterioare de etopozidă: valoarea trombocitelor, hemoglobina, valoarea totală şi diferenţiată a leucocitelor. Dacă înainte de a începe tratamentul cu etopozidă pacientul a făcut radioterapie sau chimioterapie, trebuie lăsat un interval de timp adecvat care să permită recuperarea măduvei osoase.

După doza iniţială, dozele ulterioare trebuie ajustate dacă numărul de neutrofile este mai mic de 500 celule/mm3timp de peste 5 zile sau dacă este asociat cu febră sau infecţie, dacă numărul de trombocite este mai mic de 25000 celule/mm3, dacă apare orice altă toxicitate de gradul 3 sau 4, sau dacă clearance-ul renal este mai mic de 50 ml/min. Doza de etopozidă trebuie ajustată ţinând cont de efectele mielosupresoare ale altor medicamente asociate, sau de efectele radioterapiei sau chimioterapiei anterioare care este posibil să fi compromis rezervele medulare.

Apariţia leucemiei acute, precedate sau nu de faza preleucemică, a fost raportată rar la pacienţii trataţi cu etopozidă în asociere cu alte medicamente antineoplazice.

Nu se cunosc nici riscul cumulativ, nici factorii predispozanţi asociaţi cu apariţia leucemiei secundare. Au fost sugerate atât rolul schemelor de administrare, cât şi al dozelor cumulative de etopozidă, însă nu au fost clar definite.

O anomalie a cromozomului 11q23 a fost observată în unele cazuri de leucemie secundară la pacienţii cărora li s-au administrat epipodofilotoxine. Această anormalitate a fost constatată şi la pacienţii care au dezvoltat leucemie secundară după administrarea unor scheme terapeutice care nu includeau epipodofilotoxine, precum şi leucemie apărută de novo. Altă caracteristică asociată cu leucemia secundară la pacienţii cărora li s-au administrat epipodofilotoxine pare a fi o scurtă perioada de latenţă, cu o medie a mediana timpului până la dezvoltarea leucemiei de aproximativ 32 de luni.

Medicii trebuie să ţină cont de faptul că tratamentul cu etopozidă poate provoca reacţii anafilactice manifestate prin frisoane, febră, eritem facial, tahicardie, bronhospasm, dispnee şi hipotensiune arterială, cu potenţial letal (vezi pct. 4.8). Tratamentul este simptomatic. Perfuzia trebuie oprită imediat şi trebuie administrate de către medic a medicamentelor presoare, corticosteroizilor, antihistaminicelor sau soluţiilor de expansiune volemică.

Înainte de începerea tratamentului cu etopozidă, trebuie controlate infecţiile bacteriene.

Perfuzia trebuie administrată lent, timp de 30-60 de minute, pentru a evita hipotensiunea arterială sau bronhospasmul.

În toate cazurile în care se are în vedere utilizarea etopozidei în chimioterapie, medicul trebuie să evalueze necesitatea şi utilitatea medicamentului în raport cu riscul de reacţii adverse.

Majoritatea acestor reacţii adverse sunt reversibile dacă sunt detectate precoce. Dacă se produc reacţii severe, doza de medicament trebuie redusă sau tratamentul trebuie întrerupt, şi trebuie luate măsurile de corecţie pe care medicul le consideră adecvate. Reluarea tratamentului cu etopozidă trebuie abordată cu precauţie, ţinând cont de necesitatea administrării medicamentului şi de posibilitatea ca toxicitatea să apară din nou.

La pacienţii cu valori scăzute ale albuminei serice, riscul de toxicitate provocată de etopozidă poate fi crescut. Înainte de începerea tratamentului, trebuie verificate: numărul elementelor figurate ale sângelui la nivel periferic (leucocite, trombocite, hemoglobină), funcţia renală şi funcţia hepatică, şi trebuie investigate funcţiile neurologice. În general, tratamentul cu etopozidă trebuie administrat numai dacă ficatul şi rinichii pacientului funcţionează normal.

Dacă pacientul suferă de insuficienţă hepatică sau renală, funcţia renală şi cea hepatică trebuie monitorizate cu regularitate, din cauza riscului de acumulare. În plus, tratamentul cu etopozidă trebuie administrat numai dacă sistemul nervos periferic funcţionează normal.

Etopozida este mutagenă şi carcinogenă. Trebuie să se ţină cont de aceste aspecte atunci când se administrează tratamentul pe termen lung.

Dat fiind potenţialul mutagen al etopozidei, pacienţii bărbaţi şi femei trebuie să utilizeze mijloace de contracepţie eficace pe durata tratamentului şi timp de până la 6 luni după tratament.

Dacă pacientul doreşte să aibă copii după tratament, se recomandă consilierea genetică.

Deoarece etopozida poate reduce fertilitatea masculină, bărbaţii pot avea în vedere conservarea spermei în vederea procreării ulterioare (vezi pct. 4.6).

Siguranţa şi eficacitatea la copii nu au fost studiate în mod sistematic.

La pacienţii copii şi adolescenţi cărora li s-a administrat Etoposid Accord 20 mg/ml concentrat pentru soluţie perfuzabilă, au fost raportate reacţii anafilactice.

Excipient(ţi) de care medicul trebuie să ţină cont:

Etoposid Accord 20 mg/ml concentrat pentru soluţie perfuzabilă conţine alcool etilic (etanol)30,5%,care corespunde la 240,64 mg de etanol pe ml de concentrat, adică până la 1,2 mg de etanol pe flacon de 5 ml,echivalentul a 30 ml de bere sau12,55 ml de vin şi până la 3 mg de etanol pe flacon de 12,5 ml, echivalentul a 75 ml de bere sau 31,4 ml de vin.

Există riscuri pentru sănătate în cazul pacienţilor cu probleme hepatice, alcoolism, epilepsie, boli cerebrale organice, al femeilor gravide, al femeilor care alăptează şi al copiilor, printre alţii. Este posibil ca efectul altor medicamente să fie redus sau potenţat.

Din cauza prezenţei alcoolului benzilic, Etoposid Accord 20 mg/ml concentrat pentru soluţie perfuzabilă nu trebuie administrat nou-născuţilor prematuri sau celor la termen. Poate provoca reacţii toxice şi alergice la nou-născuţi şi la copiii cu vârsta sub 3 ani.

Polisorbat 80

Etoposid Accord 20 mg/ml concentrat pentru soluţie perfuzabilă conţine polisorbat 80. La nou-născuţi, un sindrom care pune în pericol viaţa, manifestat prin insuficienţă hepatică, colestază, insuficienţă renală, afectarea funcţiei pulmonare, trombocitopenie şi ascită a fost asociat cu un produs injectabil cu vitamina E care conţinea polisorbat 80.

Administrarea concomitentă a dozelor mari de ciclosporină (concentraţie serică>2000 ng/ml) şi etopozidă cu administrare orală a determinat creşterea cu 80% a valorilor ASC ale etopozidei şi reducerea cu 38% a clearance-ului, în comparaţie cu etopozida administrată în monoterapie.

Tratamentul concomitent cu cisplatină este asociat cu reducerea clearance-ului total al etopozidei.

Tratamentul concomitent cu fenitoină sau fenobarbital este asociat cu creşterea clearance-ului etopozidei şi reducerea eficacităţii acesteia.

Utilizarea anterioară sau concomitentă a altor medicamente cu acţiune mielosupresivă similară cu a etopozidei poate determina efecte aditive sau sinergice.

Există un risc crescut de boală sistemică letală produsă de utilizarea vaccinului împotriva febrei galbene. Vaccinurile vii sunt contraindicate la pacienţii cu imunosupresie (vezi pct. 4.3).

In vitro, legarea de proteinele plasmatice se realizează în proporţie de 97%. Fenilbutazona, salicilatul sodic şi acidul acetilsalicilic pot deplasa etopozida de pe proteinele plasmatice.

Tratamentul concomitent cu warfarină poate determina creşterea raportului internaţional normalizat (INR). Se recomandă monitorizarea atentă a INR.

Rezistenţa încrucişată între antracicline şi etopozidă a fost raportată în experimentele preclinice.

Etopozida are potenţial nociv pentru făt când este administrată la femeile gravide. S-a demonstrat că etopozida este teratogenă la şoarece şi şobolan. Nu există studii adecvate şi bine controlate la femeile gravide. Femeilor cu potenţial fertil trebuie să li se recomande evitarea sarcinii. Dacă medicamentul este utilizat în timpul sarcinii sau dacă pacienta rămâne gravidă în timp ce se află sub tratament, pacienta trebuie să fie informată cu privire la potenţialul pericol la adresa fătului.

Dat fiind potenţialul mutagen al etopozidei, se impune contracepţia atât pentru bărbaţi, cât şi pentru femei, pe durata tratamentului şi până la 6 luni după încheierea acestuia. Se recomandă consultul genetic dacă pacientul doreşte să aibă copii după încheierea tratamentului.

Nu se ştie dacă aceste medicamente sunt excretate în laptele matern. Deoarece numeroase medicamente sunt excretate în laptele matern şi din cauza potenţialului de reacţii adverse grave provocate de etopozidă la sugari, trebuie luată decizia de întrerupere a alăptării sau a tratamentului, ţinând cont de importanţa medicamentului pentru mamă.

Probabil că alcoolul benzilic este excretat în laptele matern şi poate fi absorbit pe cale orală de sugar.

Deoarece etopozida poate reduce fertilitatea masculină, bărbaţii pot avea în vedere conservarea spermei în vederea procreării ulterioare.

Nu s-au efectuat studii cu etopozidă asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje. Oboseala, somnolenţa, greaţa, vărsăturile şi reacţiile acute de hipersensibilitate pot apărea din cauza scăderii tensiunii arteriale, putând afecta capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.

Următoarele reacţii adverse au fost raportate în asociere cu tratamentul cu etopozidă:

Frecvenţele sunt definite utilizând următoarea convenţie:

Foarte frecvente (1/10)

Frecvente (1/100 şi<1/10)

Mai puţin frecvente (1/1000 şi<1/100)

Rare (1/10000 şi <1/1000)

Foarte rare (<1/10000)

Cu frecvenţă necunoscută (frecvenţa nu poate fi estimată din datele disponibile)

Clasificarea Foarte Frecvente Mai puţin Rare Foarte rare Cu pe aparate, frecvente (1/100 frecvente (1/10 000 şi (<1/10 00 frecvenţă sisteme şi (1/10) şi<1/10) (1/00 <1/00) 0) necunoscutorgane şi<1/100) ă

Tumori Leucemie benigne, acută maligne şi nespecificate (incluzând chisturi şi polipi)

Tulburări Mielosupresie, hematologic leucopenie, e şi trombocitopenilimfatice e, neutropenie, anemie

Tulburări Infarct cardiace miocardic, aritmie

Tulburări Reacţii de ale tip sistemului anafilactic, imunitar adică febră, frisoane, tahicardie, bronhospasm, dispnee şi hipotonie

Tulburări Hiperuricemi metabolice e şi de nutriţie

Tulburări Ameţeală Neuropati Convulsii, ale e nevrită sistemului periferică optică, nervos cecitate corticală temporară, neurotoxicităţi (de exemplu, somnolenţă, oboseală)

Tulburări Pierderea oculare temporară a vederii, nevrită optică

Tulburări Hipotensiun vasculare e sistolică temporară în urma administrării intravenoase rapide, hipertensiune arterială

Tulburări Fibroză respiratorii, pulmonară, toracice şi pneumonită mediastinal interstiţială e

Tulburări Durere Mucozită Disfagie, gastro- abdominală, (inclusiv disgeuzie intestinale constipaţie, stomatită şi greaţă şi esofagitiă), vărsături, diaree anorexie

Tulburări Hepatotoxicitat hepatobiliar e e

Afecţiuni Alopecie, Erupţie Sindrom cutanate şi pigmentare cutanată Stevens-ale ţesutului tranzitorie, Johnson, subcutanat urticarie, necroliză prurit epidermică toxică, reactivarea dermatitei de iradiere

Tulburări Astenie, stare Extravazare, generale şi generală de rău flebită la nivelul locului de administrare

Efectul limitator de doză al etopozidei este mielosupresia. În mod normal, refacerea măduvei osoase este completă până în ziua 20, şi nu a fost raportată toxicitate cumulativă.

Nadirul pentru granulocite şi trombocite tinde să fie atins la circa 10-14 zile de la administrarea etopozidei, în funcţie de calea de administrare şi de schema terapeutică. Nadirul tinde să fie atins mai devreme în cazul administrării intravenoase, în comparaţie cu administrarea pe cale orală.

Leucopenia a fost raportată la 60-91% din pacienţi, leucopenia severă (< 1000/µl) la 7-17% din pacienţi, trombocitopenia la 28-41% din pacienţi, trombocitopenia severă (< 50000/µl) la 4-20% din pacienţi. De asemenea, au fost raportate foarte frecvent febra şi infecţiile la pacienţii neutropenici trataţi cu etopozidă.

Toxicitatea gastro-intestinală

Greaţa şi vărsăturile sunt principalele reacţii adverse gastro-intestinale şi apar la 31-43% din pacienţii trataţi intravenos. Pierderea apetitului a fost observată la 10-13% din pacienţi.

Stomatita a fost observată la aproximativ 1-6% din pacienţi. Diareea a fost observată la 1-13% din aceşti pacienţi.

Alopecia:

Alopecia reversibilă, care progresează uneori până la calviţie totală, a fost observată la maximum 66% din pacienţi.

Modificări ale tensiunii arteriale

Hipotensiunea arterială tranzitorie în urma administrării intravenoase rapide a fost raportată la pacienţii trataţi cu etopozidă şi nu a fost asociată cu toxicitate cardiacă sau modificări ale electrocardiogramei. În mod normal, hipotensiunea arterială răspunde la oprirea administrării perfuziei cu etopozidă şi/sau la alte măsuri de suport, după caz. Atunci când rezultă din viteza de perfuzare, trebuie utilizat un debit mai mic. Nu a fost observată hipotensiunea arterială tardivă.

În studiile clinice cu etopozidă injectabilă, a fost raportată hipertensiunea arterială. Dacă la pacienţii trataţi cu Etoposid Accord apare hipertensiunea arterială semnificativă clinic, trebuie iniţiat tratamentul de suport adecvat.

S-a raportat apariţia unor reacţii de tip anafilactic în timpul administrării intravenoase de etopozidă sau imediat după aceasta. Rolul jucat de concentraţia sau viteza perfuziei în apariţia reacţiilor de tip anafilactic este incert. De obicei, tensiunea arterială revine la normal în termen de câteva ore de la întreruperea perfuziei. Reacţiile de tip anafilactic pot apărea de la prima doză de etopozidă.

Reacţii letale asociate cu bronhospasmul au fost raportate la administrarea etopozidei.

Eritemul facial a fost raportat la 2% din pacienţi, iar erupţiile cutanate tranzitorii la 3% din pacienţi.

Complicaţii metabolice:

Sindromul de liză tumorală (uneori letal) a fost raportat în urma utilizării etopozidei în asociere cu alte medicamente chimioterapice.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă.

Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului.

Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul:

AgenţiaNaţională a Medicamentuluişi a DispozitivelorMedicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucuresti 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro

În termen de una-două săptămâni, supradozajul poate induce mielosupresia severă. Dozele totale de 2,4-3,5 g/m2 de etopozidă administrată intravenos timp de 3 zile au determinat apariţia mucozitei şi mielotoxicităţii. Acidoza metabolică şi cazuri severe de toxicitate hepatică au fost raportate la pacienţi ce au primit doze mai mari decât cele recomandate. Nu există antidot specific. Se va administra tratament simptomatic şi de susţinere, iar pacienţii trebuie monitorizaţi cu atenţie.

Grupa farmacoterapeutică:antineoplazice - derivaţi de podofilotoxină; codul ATC: L01CB01

Etopozida este un derivat semisintetic de podofilotoxină. Se pare că principalul său efect are loc în faza G2 a ciclului celular. Au loc două reacţii diferite, dependente de doză: la concentraţii mari (> 10 µg/ml), se observă liza celulelor aflate în stadiile incipiente ale mitozei; la concentraţii scăzute (0,3-10 µg/ml), celulele sunt inhibate în profază. Principalul efect macromolecular pare a fi inhibarea sintezei ADN-ului.

După administrarea prin perfuzie intravenoasă, concentraţia plasmatică a etopozidei scade bifazic, cu un timp de înjumătăţire plasmatică al distribuţiei de 1,5 ore şi un timp de înjumătăţire plasmatică prin eliminare de aproximativ 4-11 ore. Clearance-ul total este de16-36 ml/minute/m2şi este independent de doză, în intervalul de dozare de 100-600 mg/m2.De asemenea, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este independent de doză în acest interval. Etopozida nu se acumulează în plasmă atunci când este administrată zilnic, intravenos, în doză de 100 mg/m2 timp de 4-6 zile. Volumele medii de distribuţie la starea de echilibru variază între 7 şi 17 l/m2. Distribuţia în LCR este scăzută şi variabilă.

Studiile in vitro arată că etopozida se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice umane (97%).

Eliminarea etopozidei se face atât pe care renală, cât şi non-renală. În urma administrării intravenoase de 3H-etopozidă (70-290 mg/m2), 42-67% din doză s-a găsit în urină şi 0-16% în fecale. 8-35% din doză a fost excretată fără modificări în urină în termen de 24 de ore.

Principala cale de eliminare non-renală a etopozidei este metabolizarea.Mai puţin de 6% din doza administrată se excretă în bilă. La adulţi, clearance-ul total al etopozidei se corelează cu clearance-ul creatininei, concentraţii scăzute ale albuminei serice şi clearance-ul non-renal. La copii, concentraţii crescute ale GPT s-au asociat cu scăderea clearance-ului total al etopozidei.

Afectarea funcţiei hepatice sau renale poate creşte concentraţia de etopozidă în ţesuturi, din cauza căilor de metabolizare şi eliminare.

S-a demonstrat că etopozida este embriotoxică şi teratogenă în experimentele la şobolan şi şoarece. Există rezultate certe din testele in vitro şi in vivo cu privire la mutaţiile genetice şi cromozomiale produse de etopozidă. Aceste rezultate justifică suspiciunile de mutagenitate la om. Nu s-au efectuat teste de carcinogenitate la animale. Etopozida este considerată un medicament potenţial cancerigen, deoarece are efect nociv asupra ADN-ului şi are potenţial mutagen.

Acid citric anhidru

Polisorbat 80

Macrogol 300

Etanol anhidru

Etoposid Accord 20 mg/ml concentrat pentru soluţie perfuzabilă nu trebuie amestecat cu alte medicamente atunci când este administrat.

Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu excepţia celor menţionate la pct. 6.6.

Flaconul nedeschis: 3 ani

Stabilitatea fizico-chimică a soluţiei diluate până la o concentraţie de 0,2 mg/ml şi 0,4 mg/ml a fost demonstrată în cazul diluării cu soluţie de clorură de sodiu (0,9 % m/v) şi cu soluţie de glucoză (5% m/v)vtimp de maximum 96 de ore şi respectiv 48 de ore la temperatura de 20-25 °C.

Din punct de vedere microbiologic, medicamentul trebuie utilizat imediat. Dacă nu este utilizat imediat, timpul de păstrare a medicamentului diluat şi condiţiile anterioare utilizării sunt responsabilitatea utilizatorului. Nu păstraţi medicamentul diluat în frigider (la temperaturi de 2-8 °C), deoarece se poate produce precipitarea.

Păstraţi flaconul în cutia de carton pentru a-l proteja de lumină.

A nu se păstra la frigider sau congela.

Pentru condiţiile de păstrare ale medicamentului după diluare, vezi pct. 6.3.

Concentratul este disponibil în flacoane de 5 ml, 10 ml, 12,5 ml, 20 ml, 25 ml sau 50 ml din sticlă transparentă, cu dop din cauciuc acoperit cu Teflon şi sigiliu din Al tip flip-off.

1 flacon  5 ml 1 flacon  10 ml 1 flacon  12,5 ml 1 flacon  20 ml 1 flacon  25 ml 1 flacon  50 ml Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Etoposid Accord 20 mg/ml concentrat pentru soluţie perfuzabilă trebuie utilizat în conformitate cu instrucţiunile privind medicamentele citotoxice.

Dacă soluţia prezintă semne de precipitare sau conţine particule vizibile, soluţia trebuie eliminată.

Înainte de utilizare, Etoposid Accord 20 mg/ml concentrat pentru soluţie perfuzabilă trebuie diluat cu soluţie de clorură de sodiu (0,9 % m/v) sau cu soluţie de glucoză (5% m/v) până la concentraţia de 0,2 mg/ml (adică 1 ml de concentrat la 100 ml de diluant), respectivpână la 0,4 mg/ml (adică 2 ml de concentrat la 100 ml de diluant). Concentraţia soluţiei diluate nu trebuie să depăşească 0,4 mg/ml, din cauza riscului de precipitare.

Pentru informaţii referitoare la eliminarea deşeurilor şi siguranţă, consultaţi ghidurile privind manipularea sigură a medicamentelor antineoplazice.

Trebuie evitat orice contact cu lichidul. În timpul preparării şi reconstituirii, trebuie utilizată o tehnică aseptică strictă; măsurile de protecţie trebuie să includă mănuşi, mască, ochelari de protecţie şi îmbrăcăminte de protecţie. Se recomandă utilizarea unei hote de laborator cu flux de aer laminar vertical.

Pe durata administrării trebuie purtate mănuşi. Procedurile de eliminare a deşeurilor trebuie să ţină cont de natura citotoxică a acestei substanţe.

Este recomandat ca femeile gravide să nu trebuie să manipuleze medicamentele chimioterapice.

În caz de contact al etopozidei cu pielea, mucoasele sau ochii, spălaţi imediat zona afectată cu apă din abundenţă. Săpunul poate fi folosit pentru spălarea pielii.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

Accord Healthcare Polska Sp. z o.o.

ul. Taśmowa 7, 02-677 Warszawa, Polonia

6597/2014/01-06

Data primei autorizări: Iunie 2014

Octombrie 2019