ESQUEL 80mg comprimate prospect medicament

ESQUEL 80 mg comprimate

Fiecare comprimat conţine gliclazidă 80 mg.

Excipient cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 74,08 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Comprimat

Comprimate rotunde, de culoare albă, marcate cu o linie mediană pe una din feţe.

Comprimatul poate fi divizat în doze egale.

Tratamentul diabetului zaharat non-insulinodependent (tip 2) la adulţi, în asociere cu un regim corespunzător, atunci când tratamentul dietetic, exerciţiul fizic şi scăderea în greutate nu sunt suficiente pentru restabilirea valorilor normale ale glicemiei.

Acest medicament este recomandat doar pacienţilor adulţi.

Similar oricărui medicament hipoglicemiant, doza va fi ajustată în funcţie de răspunsul metabolic individual al pacientului (glicemie, HbA1C).

Doza zilnică poate varia de la 40 mg la 320 mg (½ la 4 comprimate pe zi).

O singură priză nu trebuie să depăşească 160 mg gliclazidă (2 comprimate Esquel).

Comprimatele trebuie luate cu un pahar de apă la micul dejun.

Dozele mai mari trebuie administrate fracţionat, în două prize, în relaţie cu mesele principale.

Se administrează preferabil la aceleaşi ore în fiecare zi.

În cazul omiterii unei doze, în ziua următoare nu trebuie crescută doza.

La pacienţii cu obezitate sau la pacienţii care nu au un răspuns satisfăcător la administrarea Esquel în monoterapie se impune o terapie suplimentară.

Adulţi sub 65 de ani

Doza iniţială recomandată este de 80 mg gliclazidă (1 comprimat Esquel) pe zi.

Similar altor medicamente hipoglicemiante, doza administrată trebuie adaptată individual. Ajustarea dozei se face la un interval de 14 zile, în funcţie de valorile glicemiei crescând doza zilnică cu câte 80 mg gliclazidă (1 comprimat Esquel).

Doza de întreţinere variază între 80 - 240 mg gliclazidă (1 - 3 comprimate Esquel), în mod excepţional fiind necesare 320 mg gliclazidă (4 comprimate Esquel) pe zi.

Adulţi peste 65 de ani

Doza iniţială recomandată este de 40 mg gliclazidă (½ comprimat Esquel) pe zi. Această doză poate fi crescută progresiv, la intervale de 14 zile, până la restabilirea valorilor normale ale glicemiei.

La pacienţii care prezintă risc crescut de apariţie a hipoglicemiei (subnutriţi sau malnutriţi, cei cu afecţiuni endocrine severe sau insuficient compensate - hipopituitarism, hipotiroidism, insuficienţă corticosuprarenală, în cazul întreruperii terapiei prelungite şi/sau cu doze mari de corticosteroizi, cei cu boli vasculare severe - boală coronariană severă, insuficienţă carotidiană severă, boală vasculară difuză), doza iniţială recomandată este de 40 mg gliclazidă (½ comprimat Esquel), iar ajustarea dozelor se face cu prudenţă, pentru a evita riscul apariţiei hipoglicemiei.

Pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată

La aceşti pacienţi doza iniţială recomandată este de 40 mg gliclazidă (½ comprimat Esquel), iar ajustarea dozelor se face cu prudenţă, pentru a evita riscul apariţiei hipoglicemiei.

Trecerea de la gliclazidă 30 mg comprimate cu eliberare modificată la Esquel

Un comprimat de gliclazidă 30 mg cu eliberare modificată este echivalent cu un comprimat de Esquel 80 mg. De aceea, trecerea de la o formă la alta se poate face, cu condiţia unei monitorizări adecvate a glicemiei.

Trecerea de la alt antidiabetic oral la Esquel

Ca şi în cazul altor sulfamide antidiabetice, gliclazida poate substitui alt tratament hipoglicemiant fără a fi necesară o perioadă de tranziţie. Atunci când se trece la Esquel, trebuie luate în considerare dozajul şi timpul de înjumătăţire plasmatică ale antidiabeticului anterior. În cazul substituirii unei sulfamide antidiabetice cu timp de înjumătăţire plasmatică lung (cum este clorpropamida), pacienţii trebuie atent supravegheaţi pentru a evita apariţia hipoglicemiei determinate de sumarea efectelor terapeutice.

Tratament antidiabetic asociat

Esquel poate fi administrat în asociere cu biguanide, inhibitori de alfa glucozidază sau insulină. La pacienţii la care glicemia nu este eficient controlată cu Esquel, poate fi iniţiat tratament concomitent cu insulină, sub supraveghere medicală atentă.

Similar altor sulfonilureice, Esquel nu este indicat în tratamentul diabetului zaharat juvenil.

- Hipersensibilitate la gliclazidă, la alţi derivaţi de sulfoniluree sau sulfonamide sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1,

- Diabet insulinodependent (tip 1), în special diabet juvenil,

- Diabet complicat cu ceto-acidoză, stări precomatoase diabetice, comă diabetică,

- Insuficienţă hepatică sau renală severă: în aceste cazuri este indicată utilizarea insulinei,

- Tratament cu miconazol (vezi pct. 4.5),

- Alăptare (vezi pct. 4.6).

În timpul tratamentului cu derivaţi de sulfoniluree există riscul apariţiei hipoglicemiei, care uneori poate fi severă şi prelungită. În aceste cazuri se recomandă spitalizarea pacientului şi restabilirea valorilor normale ale glicemiei.

În timpul tratamentului cu gliclazidă se recomandă monitorizarea glicemiei şi glicozuriei. De asemenea, este utilă determinarea hemoglobinei glicozilate.

Episoadele hipoglicemiante pot fi evitate prin selecţia atentă a pacienţilor, stabilirea corectă a dozelor şi informarea pacienţilor.

Tratamentul cu gliclazidă trebuie prescris doar pacienţilor care se alimentează în mod regulat (inclusiv mic dejun). Pentru evitarea riscului de apariţie a hipoglicemiei, care apare în cazul unei mese luate tardiv, al alimentaţiei insuficiente sau al aportului hipoglucidic, este important aportul regulat de glucide. Apariţia hipoglicemiei este favorizată de regimul hipocaloric, efortul fizic marcat şi prelungit, ingestia de alcool etilic sau tratamentul concomitent cu alte medicamente hipoglicemiante.

Factorii care cresc riscul apariţiei hipoglicemiei:

- refuz sau incapacitate de cooperare a pacientului;

- malnutriţie, mese neregulate, omiterea meselor, perioade de post sau modificări ale dietei;

- dezechilibru între exerciţiile fizice şi aportul de glucide;

- insuficienţă renală;

- insuficienţă hepatică severă;

- supradozaj cu Esquel;

- anumite afecţiuni endocrine: afecţiuni tiroidiene, hipopituitarism şi insuficienţă corticosuprarenală;

- administrare concomitentă a anumitor altor medicamente.

Farmacocinetica şi/sau farmacodinamia gliclazidei poate fi modificată la pacienţii cu insuficienţă renală sau hepatică severă. Insuficienţa renală sau hepatică poate afecta distribuţia gliclazidei, iar insuficienţa hepatică poate diminua gluconeogeneza, ceea ce creşte riscul apariţiei hipoglicemiei grave.

Informarea pacientului

Pacienţii şi membrii de familie ai acestora trebuie informaţi despre riscul de apariţie a hipoglicemiei, simptomele, tratamentul şi situaţiile care predispun la apariţia acesteia.

Pacientul trebuie informat asupra importanţei respectării indicaţiilor dietetice, efectuării periodice a exerciţiilor fizice şi a monitorizării periodice a valorilor glicemiei.

Controlul ineficient al glicemiei

La pacienţii diabetici, menţinerea homeostaziei glicemiei cu ajutorul medicaţiei antidiabetice orale poate fi afectată în următoarele situaţii: febră, traumatisme, infecţii sau intervenţii chirurgicale. În aceste cazuri poate fi necesară întreruperea tratamentului cu gliclazidă şi administrarea de insulină.

Hipoglicemia poate fi dificil de diagnosticat la pacienţii vârstnici sau la cei care efectuează concomitent tratament cu beta-blocante.

În timp, la unii pacienţi, eficacitatea tratamentului cu antidiabetice orale inclusiv gliclazidă poate diminua, ca urmare a progresiei bolii sau a diminuării răspunsului la tratament. Acest fenomen este cunoscut sub denumirea de “eşec secundar”. “Eşecul secundar” trebuie deosebit de “eşecul primar”, caz în care medicamentul se dovedeşte ineficace încă de la prescrierea sa ca tratament iniţial, la un anume pacient. Se recomandă ajustarea dozei şi respectarea regimului alimentar înainte de a clasifica pacientul ca ”eşec secundar”.

Investigaţii de laborator

În evaluarea controlului glicemiei se recomandă determinări periodice ale hemoglobinei glicozilate (sau a glicemiei în condiţii de repaus alimentar). Automonitorizarea glicemiei este, de asemenea, utilă.

Tratamentul cu derivaţi de sulfoniluree a pacienţilor cu deficit de glucozo-6-fosfat dehidrogenază poate determina anemie hemolitică. Deoarece gliclazida aparţine clasei medicamentelor sulfonilureice, se recomandă prudenţă în timpul utilizării la pacienţii cu deficit de glucozo-6-fosfat dehidrogenază şi la cei cu antecedente familiale de deficit de G-6-PD, şi trebuie luată în considerare posibilitatea înlocuirii cu un medicament non-sulfonilureic.

Acest medicament conţine lactoză monohidrat. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Medicamente care pot creşte riscul apariţiei hipoglicemiei

- Miconazol (în administrare sistemică, gel bucofaringian): risc crescut de apariţie a hipoglicemiei, posibil comă hipoglicemică.

- Fenilbutazona (administrată pe cale sistemică): creşte riscul de apariţie a hipoglicemiei prin deplasarea antidiabeticelor de pe proteinele plasmatice şi/sau scăderea excreţiei. Se recomandă administrarea unui alt antiinflamator nesteroidian, sau, în caz contrar, pacientul va fi avertizat şi se va sublinia importanţa automonitorizării. Dacă este necesar, doza va fi ajustată în timpul şi după tratamentul cu medicamentul antiinflamator.

- Alcool etilic: favorizează apariţia reacţiilor hipoglicemiante (inhibă mecanismul de reglare), facilitează apariţia comei hipoglicemice. Se recomandă evitarea consumului de băuturi alcoolice şi a medicamentelor care conţin alcool etilic.

- Alte antidiabetice: insuline, acarboză, biguanide.

- Beta-blocante: pot masca simptomele hipoglicemiei (tahicardia şi palpitaţiile).

- Fluconazol: creşte timpul de înjumătăţire plasmatică al gliclazidei.

- Inhibitori ai enzimei de conversie (captopril, enalapril): favorizează efectul hipoglicemiant al gliclazidei.

- Antagoniştii receptorilor H2: cimetidină, ranitidină.

- IMAO: stimulează secreţia de insulină, determinând hipoglicemie accentuată sau prelungită.

- Medicamentele anticoagulante (warfarina): cresc efectul hipoglicemiant al gliclazidei, dar se poate potenţa şi efectul anticoagulant. Dacă este necesar, se ajustează doza de anticoagulant.

- Claritromicină.

- Sulfonamide.

- Antiinflamatoare nesteroidiene.

Medicamente care pot determina creşterea glicemiei

- Danazol: are efect diabetogen. Dacă nu se poate evita administrarea acestui medicament, pacientul va fi avertizat şi se va sublinia importanţa monitorizării glicozuriei şi a glicemiei.

Dacă este necesar, doza de antidiabetic se va ajusta în timpul şi după tratamentul cu danazol.

- Clorpromazină (medicament neuroleptic): în doze mari (peste 100 mg pe zi), creşte glicemia prin inhibarea eliberării insulinei. Pacientul va fi avertizat şi se va sublinia importanţa monitorizării glicozuriei şi a glicemiei. Dacă este necesar, doza de antidiabetic se va ajusta în timpul şi după tratamentul cu neuroleptic.

- Glucocorticoizi (administraţi pe cale sistemică şi locală: intra-articulară, cutanată şi intrarectală) şi tetracosactid: cresc glicemia şi produc cetoză (scad toleranţa la glucoză). Pacientul va fi informat şi se va sublinia importanţa monitorizării glicemiei, în special la iniţierea tratamentului. Dacă este necesar, doza de antidiabetic se va ajusta în timpul şi după tratamentul cu glucocorticoizi.

- Ritodrina, salbutamolul, terbutalina (i.v.): cresc glicemia prin stimularea receptorilor beta-2 adrenergici. Pacientul va fi informat şi se va sublinia importanţa monitorizării glicemiei. Dacă este necesar se va trece pe insulină.

- Hormoni progestativi: au efect diabetogen în doze mari.

- Diureticele tiazidice: scad efectul hipoglicemiant al gliclazidei.

- Abuzul de laxative.

Diabetul zaharat (gestaţional sau permanent), în special diabetul decompensat, creşte riscul de apariţie a malformaţiilor congenitale şi a mortalităţii perinatale. Pentru a reduce riscul malformativ în perioada periconcepţională, se recomandă asigurarea homeostaziei glicemiei.

În studiile la animale nu s-au observat modificări teratogene. La om, nu există studii clinice pentru evaluarea riscului de apariţie a malformaţiilor sau a toxicităţii fetale, în cazul administrării gliclazidei la gravide.

Menţinerea homeostaziei glicemiei prin administrarea de insulină permite normalizarea evoluţiei sarcinii la pacientele cu diabet zaharat. În cazul unui diabet zaharat tip 2 (non-insulinodependent), imediat ce se constată instalarea sarcinii, se recomandă substituirea antidiabeticelor orale cu insulină.

Tratamentul cu gliclazidă în timpul sarcinii nu constituie un argument pentru întreruperea sarcinii, dar necesită supraveghere prenatală atentă. Se recomandă supravegherea glicemiei la nou-născut.

Nu există date cu privire la excreţia gliclazidei sau a metaboliţilor acesteia în laptele matern. Alţi derivaţi de sulfoniluree au fost depistaţi în laptele matern. Ţinând cont de riscul de apariţie a hipoglicemiei la nou-născut, Esquel este contraindicat în timpul alăptării.

Esquel poate afecta capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje, datorită riscului de apariţie a hipoglicemiei. Pacienţii trebuie informaţi asupra simptomelor hipoglicemiei şi trebuie să fie atenţi când conduc sau folosesc utilaje, în special la iniţierea tratamentului.

Hipoglicemie (vezi pct. 4.4.)

Similar altor derivaţi de sulfoniluree, tratamentul cu Esquel poate produce hipoglicemie, dacă orarul meselor este neregulat şi, mai ales, dacă se omit mesele. Simptomele posibile ale hipoglicemiei sunt: cefalee, senzaţie intensă de foame, greaţă, vărsături, oboseală, tulburări de somn, agitaţie, agresivitate, capacitate de concentrare şi de reacţie redusă, depresie, confuzie, tulburări vizuale şi de vorbire, afazie, tremor, pareză, tulburări senzoriale, ameţeli, senzaţie de slăbiciune, pierderea autocontrolului, delir, convulsii, respiraţie superficială, bradicardie, somnolenţă şi pierderea conştienţei, cu evoluţie posibilă spre comă şi deces.

Suplimentar, se pot observa semne ale răspunsului compensator adrenergic: transpiraţii, piele umedă, anxietate, tahicardie, hipertensiune arterială, palpitaţii, angină pectorală şi aritmii cardiace.

De obicei simptomele dispar după ingestia de carbohidraţi (zahăr). Îndulcitorii artificiali nu au efect.

Experienţa cu alţi derivaţi de sulfoniluree arată că hipoglicemia poate reapărea, chiar dacă măsurile luate iniţial s-au dovedit eficiente.

Dacă un episod hipoglicemic este sever sau prelungit, chiar dacă este controlat temporar prin ingestie de zahăr, este necesar tratament medicamentos imediat sau chiar spitalizare.

Au fost raportate tulburări gastro-intestinale, incluzând dureri abdominale, greaţă, vărsături, dispepsie, diaree şi constipaţie. Apariţia acestora poate fi evitată sau efectele reduse dacă gliclazida este administrată în timpul mesei.

Următoarele reacţii adverse au fost raportate mai rar.

- Tulburări hematologice şi limfatice: modificările hematologice sunt rare. Acestea pot include anemie, leucopenie, trombocitopenie, granulocitopenie. În general, acestea sunt reversibile la întreruperea tratamentului cu gliclazidă.

- Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat: erupţii cutanate, prurit, urticarie, angioedem, eritem, erupţii maculopapulare, reacţii buloase (cum sunt sindromul Stevens-Johnson şi necroliză epidermică toxică).

- Tulburări hepatobiliare: creşterea concentraţiei plasmatice a enzimelor hepatice (AST, ALT, fosfataza alcalină), hepatită (cazuri izolate). Se recomandă întreruperea tratamentului în cazul apariţiei unui icter colestatic.

Aceste simptome dispar, de regulă, odată cu întreruperea tratamentului.

- Tulburări oculare: pot apărea tulburări vizuale tranzitorii, mai ales la iniţierea tratamentului, datorită modificărilor valorilor glicemiei.

La utilizarea derivaţilor de sulfoniluree s-au descris cazuri de eritrocitopenie, agranulocitoză, anemie hemolitică, pancitopenie, vasculită alergică şi hiponatriemie.

În alte cazuri au fost observate şi creşterea concentraţiilor enzimelor hepatice şi chiar insuficienţă hepatică (de exemplu însoţită de colestază şi icter), precum şi hepatită, care au regresat după întreruperea tratamentului de sulfoniluree sau, în cazuri izolate, au progresat către insuficienţă hepatică cu risc letal.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

Supradozajul cu gliclazidă poate determina hipoglicemie.

Simptomele moderate de hipoglicemie, fără pierderea conştienţei sau semne neurologice, trebuie corectate prin aport glucidic, prin ajustarea dozelor şi/sau modificarea comportamentului alimentar.

Monitorizarea strictă trebuie continuată până ce medicul este sigur că pacientul nu mai este în pericol.

Sunt posibile şi reacţii hipoglicemice severe, cu comă, convulsii sau alte manifestări neurologice, care constituie urgenţă medicală şi necesită spitalizarea pacientului.

Dacă se diagnostizează sau se suspectează o comă hipoglicemică, pacientul trebuie să primească intravenos un bolus (50 ml) de soluţie de glucoză concentrată (20-30%), urmat de administrarea în perfuzie continuă de glucoză diluată (10%), într-un ritm necesar menţinerii unei glicemii peste 100 mg/dl.

Pacientul trebuie supravegheat pe durata a minimum 48 ore după episodul hipoglicemic.

Pacienţii vor fi monitorizaţi cu atenţie şi, în funcţie de starea clinică, medicul va decide dacă monitorizarea mai este necesară.

Clearance-ul plasmatic al gliclazidei poate fi prelungit la pacienţii cu insuficienţă hepatică. Deoarece gliclazida se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice, hemodializa nu este utilă în cazul supradozajului cu gliclazidă.

Grupa farmacoterapeutică: sulfonamide, derivaţi de uree, codul ATC: A10BB09.

Gliclazida este un antidiabetic oral, derivat de sulfoniluree, care diferă de alţi derivaţi printr-un inel heterociclic cu azot (N) şi o legătură endociclică.

Gliclazida scade glicemia prin stimularea secreţiei de insulină în celulele beta pancreatice. Creşterea postprandială a insulinei şi secreţia de C-peptide persistă după 2 ani de tratament. În plus faţă de aceste proprietăţi metabolice, gliclazida are şi proprietăţi hemovasculare.

Efecte asupra secreţiei de insulină

La pacienţii cu diabet zaharat tip 2 (non - insulinodependent), gliclazida restabileşte valorile iniţiale ale secreţiei de insulină, stimulate de glucoză, şi facilitează faza secundară a secreţiei. O creştere semnificativă a secreţiei de insulină se observă după administrarea de alimente sau stimularea cu glucoză.

Efecte hemovasculare

Gliclazida scade procesul de microtromboză, probabil prin două mecanisme: inhibiţia parţială a agregării şi aderării plachetare cu diminuarea markerilor activării plachetare (beta-tromboglobulina, tromboxanul B2) şi facilitarea acţiunii fibrinolitice a endoteliului vascular (creşterea activităţii tPA).

Gliclazida este rapid şi complet absorbită din tractul gastro-intestinal, cu atingerea concentraţiei plasmatice maxime între 2 - 6 ore. Ingestia de alimente nu influenţează gradul şi viteza absorbţiei.

Se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de 95%.

Volumul de distribuţie este de aproximativ 30 litri.

Timpul de înjumătăţire plasmatică al gliclazidei variază între 12 şi 20 ore.

Gliclazida este metabolizată în principal la nivel hepatic şi se elimină predominant urinar sub formă de metaboliţi, mai puţin de 1% fiind eliminată sub formă nemodificată.

Datele nonclinice, obţinute în studii convenţionale de toxicitate la doze repetate şi de genotoxicitate, nu au evidenţiat riscuri deosebite pentru om. Nu s-au efectuat studii de carcinogenitate pe termen lung.

În studiile la animale nu s-au observat modificări teratogene, dar, la animalele la care s-au administrat doze de 25 ori mai mari decât doza maximă recomandată la om, s-a evidenţiat o scădere a greutăţii corporale fetale.

Dioxid de siliciu coloidal anhidru

Lactoză monohidrat

Polividonă K 90 F

Behenat de gliceril

Stearat de magneziu

Nu este cazul.

4 ani

A se păstra în ambalajul original.

Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a câte 15 comprimate.

Fără cerinţe speciale.

Gedeon Richter România S.A.

Str. Cuza Vodă nr. 99-105, 540306 Târgu Mureş, România

6075/2014/01

Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Ianuarie 2014

Ianuarie 2014

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro