ESOMEPRAZOL TERAPIA 40mg comprimate gastrorezistente prospect medicament

Esomeprazol Terapia 20 mg comprimate gastrorezistente

Esomeprazol Terapia 40 mg comprimate gastrorezistente

Fiecare comprimat conţine: esomeprazol 20 mg (sub formă de esomeprazol magneziu amorf).

Fiecare comprimat conţine şi zahăr, cel mult 27,45 mg.

Fiecare comprimat conţine: esomeprazol 40 mg (sub formă de esomeprazol magneziu amorf).

Fiecare comprimat conţine şi zahăr, cel mult 54,90 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Comprimat gastrorezistent 20 mg: comprimate filmate, ovale, biconvexe, de culoare roşu cărămiziu deschis până la brun, marcate cu 'E5” pe o faţă şi netede pe cealaltă faţă.

40 mg: comprimate filmate, ovale, biconvexe, de culoare roşu cărămiziu deschis până la brun, marcate cu 'E6” pe o faţă şi netede pe cealaltă faţă.

Esomeprazol Terapia comprimate gastrorezistente este indicat la adulţi pentru:

Boala de reflux gastro-esofagian (BRGE)

- tratamentul esofagitei erozive de reflux

- tratamentul de lungă durată al pacienţilor cu esofagită vindecată, pentru prevenirea recurenţei

- tratamentul simptomatic al bolii de reflux gastro-esofagian (BRGE)

În asociere cu o schemă terapeutică antibacteriană adecvată pentru eradicarea Helicobacter pylori şi

- vindecarea ulcerului duodenal asociat infecţiei cu Helicobacter pylori şi

- prevenirea recurenţei ulcerelor peptice la pacienţii cu ulcere asociate infecţiei cu Helicobacter pylori

Pacienţi care necesită tratament continuu cu AINS

- vindecarea ulcerelor gastrice asociate tratamentului cu AINS.

- prevenirea ulcerelor gastrice şi duodenale asociate tratamentului cu AINS la pacienţii cu risc.

Tratamentul de lungă durată, după prevenirea resângerărilor din ulcerele peptice indusă prin administrare i.v.

Tratamentul sindromului Zollinger Ellison

Esomeprazol Terapia comprimate gastrorezistente este indicat la adolescenţi cu vârsta peste 12 ani pentru:

Boala de reflux gastro-esofagian (BRGE)

- tratamentul esofagitei erozive de reflux

- tratamentul de lungă durată al pacienţilor cu esofagită vindecată, pentru prevenirea recurenţei

- tratamentul simptomatic al bolii de reflux gastro-esofagian (BRGE)

În asociere cu antibiotice pentru tratamentul ulcerului duodenal determinat de Helicobacter pylori.

Boala de reflux gastro-esofagian (BRGE)

- tratamentul esofagitei erozive de reflux 40 mg o dată pe zi, timp de 4 săptămâni Se recomandă un tratament adiţional de 4 săptămâni pentru pacienţii la care esofagita nu a fost vindecată sau care au simptome persistente.

- tratamentul de lungă durată al pacienţilor cu esofagită vindecată pentru prevenirea recurenţei 20 mg o dată pe zi

- tratamentul simptomatic al bolii de reflux gastro-esofagian (BRGE) 20 mg o dată pe zi, la pacienţii fără esofagită. Dacă nu s-a obţinut controlul simptomelor după 4 săptămâni, pacientul trebuie investigat suplimentar. După ce simptomele s-au ameliorat, un control al simptomelor ulterioare poate fi obţinut utilizând doza de 20 mg pe zi. Poate fi utilizată la cerere o schemă de administrare cu 20 mg pe zi, la nevoie. La pacienţii trataţi cu AINS cu risc de a dezvolta ulcere gastrice şi duodenale, controlul simptomelor ulterioare utilizând o schemă de administrare la cerere nu este recomandată.

În asociere cu o schemă terapeutică antibacteriană adecvată pentru eradicarea Helicobacter pylori şi

- vindecarea ulcerului duodenal asociat infecţiei cu Helicobacter pylori şi

- prevenirea recurenţei ulcerelor peptice la pacienţii cu ulcere asociate infecţiei cu Helicobacter pylori 20 mg Esomeprazol Terapia cu 1 g amoxicilină şi 500 mg claritromicină, toate de două ori pe zi, timp de 7 zile.

Pacienţi care necesită tratament continuu cu AINS

- vindecarea ulcerelor gastrice asociate tratamentului cu AINS

Doza uzuală este de 20 mg o dată pe zi. Durata tratamentului este de 4-8 săptămâni.

- prevenirea ulcerelor gastrice şi duodenale asociate tratamentului cu AINS la pacienţii cu risc 20 mg o dată pe zi

Tratamentul de lungă durată, după prevenirea resângerărilor din ulcerele peptice, indusă prin administrare i.v.

40 mg o dată pe zi timp de 4 săptămâni, după prevenirea resângerărilor din ulcerele peptice indusă prin administrare i.v.

Tratamentul sindromului Zollinger Ellison

Doza iniţială recomandată este de 40 mg Esomeprazol Terapia, de două ori pe zi. Ulterior, doza trebuie ajustată individual şi tratamentul continuat atâta timp cât este indicat clinic. În funcţie de datele clinice disponibile, majoritatea pacienţilor pot fi controlaţi cu doze cuprinse între 80 şi 160 mg esomeprazol zilnic. În cazul dozelor de peste 80 mg pe zi, doza trebuie divizată şi administrată de două ori pe zi.

Ajustarea dozei nu este necesară la pacienţii cu insuficienţă renală. Datorită experienţei limitate la pacienţii cu insuficienţă renală severă, aceşti pacienţi trebuie trataţi cu atenţie (vezi pct. 5.2).

Ajustarea dozei nu este necesară la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată. Pentru pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, nu trebuie depăşită o doză maximă de 20 mg Esomeprazol

Terapia (vezi pct. 5.2).

Nu este necesară ajustarea dozei la vârstnici.

Adolescenţi cu vârsta peste 12 ani

Boala de reflux gastro-esofagian (BRGE)

- tratamentul esofagitei erozive de reflux 40 mg o dată pe zi, timp de 4 săptămâni Se recomandă un tratament adiţional de 4 săptămâni pentru pacienţii la care esofagita nu a fost vindecată sau care au simptome persistente.

- tratamentul de lungă durată al pacienţilor cu esofagită vindecată pentru prevenirea recurenţei 20 mg o dată pe zi

- tratamentul simptomatic al bolii de reflux gastro-esofagian (BRGE) 20 mg o dată pe zi, la pacienţii fără esofagită. Dacă nu s-a obţinut controlul simptomelor după 4 săptămâni, pacientul trebuie investigat suplimentar. După ce simptomele s-au ameliorat, un control al simptomelor ulterioare poate fi obţinut utilizând doza de 20 mg pe zi.

Tratamentul ulcerului duodenal determinat de Helicobacter pylori

La selectarea tratamentului combinat adecvat, trebuie luate în considerare recomandările oficiale naționale, regionale și locale privind rezistența bacteriană, durata tratamentului (cel mai frecvent 7 zile, dar uneori până la 14 zile), precum și utilizarea adecvată a medicamentelor antibacteriene. Tratamentul trebuie supravegheat de un specialist.

Doza recomandată este:

Greutate Doza 30 - 40 kg Combinaţia cu 2 antibiotice: Esomeprazol Terapia 20 mg, amoxicilină 750 mg şi claritromicină 7,5 mg/kg toate administrate împreună de 2 ori pe zi timp de 1 săptămână.

> 40 kg Combinaţia cu 2 antibiotice: Esomeprazol Terapia 20 mg, amoxicilină 1 g şi claritromicină 500 mg toate administrate împreună de 2 ori pe zi timp de 1 săptămână.

Esomeprazol Terapia comprimate gastro-rezistente nu trebuie utilizat la copii cu vârsta mai mică de 12 ani. Pentru această grupă de vârstă pot fi disponibile alte forme farmaceutice de esomeprazol.

Comprimatele trebuie înghiţite întregi, cu lichid. Comprimatele nu trebuie mestecate sau sfărâmate.

Pentru pacienţii cu dificultăţi la înghiţire, comprimatele pot fi dispersate în jumătate de pahar cu apă plată. Nu trebuie utilizate alte lichide, deoarece învelişul enteric se poate dizolva. Se amestecă până la dezintegrarea comprimatelor şi se bea lichidul cu pelete imediat sau în decurs de 30 minute. Se clăteşte paharul cu jumătate de pahar cu apă şi se bea. Peletele nu trebuie mestecate sau sfărâmate.

Pentru pacienţii care nu pot înghiţi, comprimatele pot fi dispersate în apă plată şi administrate printr-o sondă gastrică. Este important să se verifice cu atenţie dimensiunile seringii alese şi a sondei.

Pentru instrucţiunile de preparare şi administrare vezi pct. 6.6.

Hipersensibilitate la substanţa activă, la benzimidazoli substituiţi sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

Esomeprazolul nu trebuie utilizat concomitent cu nelfinavir (vezi pct. 4.5).

În prezenţa oricărui simptom de alarmă (de exemplu, pierdere în greutate neintenţionată semnificativă, vărsături recurente, disfagie, hematemeză sau melenă) şi când se suspectează sau este confirmată prezenţa unui ulcer gastric, trebuie exclus diagnosticul de malignitate, deoarece tratamentul cu

Esomeprazol Terapia poate ameliora simptomele şi întârzia diagnosticul.

Utilizarea pe termen lung

Pacienţii cu tratament de lungă durată (în special cei trataţi pentru mai mult de 1 an) trebuie monitorizaţi la intervale regulate.

Tratament la cerere

Pacienţii cu tratament la cerere trebuie instruiţi să se adreseze medicului dacă simptomele îşi modifică caracteristicile.

Eradicarea Helicobacter pylori

Când se prescrie esomeprazol pentru eradicarea Helicobacter pylori trebuie avute în vedere interacţiunile posibile pentru toate componentele triplei terapii. Claritromicina este un inhibitor potent al enzimei CYP3A4 şi contraindicaţiile şi interacţiunile medicamentoase ale claritromicinei trebuie avute în vedere când se utilizează terapia triplă la pacienţii trataţi concomitent cu alte medicamente metabolizate pe calea CYP3A4, cum este cisaprida.

Infecţii gastrointestinale

Tratamentul cu inhibitori de pompă de protoni poate conduce la un risc uşor crescut de apariţie a infecţiilor gastro-intestinale, cum sunt cele cu Salmonella şi Campylobacter (vezi pct. 5.1).

Absorbţia vitaminei B12

Esomeprazolul, ca toate medicamentele antiacide, poate reduce absorbţia vitaminei B12 (ciancobalamina) datorită hipo- sau aclorhidriei. Acest lucru trebuie luat în considerare la pacienţii cu depozite reduse ale organismului sau factori de risc pentru reducerea absorbţiei vitaminei B12, în tratamentul pe termen lung.

S-a raportat apariţia de hipomagneziemie severă la pacienţii trataţi cu medicamente inhibitoare de pompă de protoni (IPP), precum esomeprazol, timp de cel puţin trei luni şi în majoritatea cazurilor timp de un an. Pot apărea manifestări grave ale hipomagneziemiei precum fatigabilitate, tetanie, delir, convulsii, ameţeli, aritmii ventriculare, însă aceste manifestări pot avea debut insidios şi pot fi trecute cu vederea. La cei mai mulţi dintre pacienţii afectaţi simptomele de hipomagneziemie s-au ameliorat după începerea tratamentului cu magneziu şi încetarea administrării IPP.

În cazul pacienţilor la care se anticipează un tratament de lungă durată sau al celor cărora li se administrează IPP împreună cu digoxină sau alte medicamente care pot determina apariţia hipomagneziemiei (de exemplu diuretice), profesioniştii din domeniul sănătăţii trebuie să aibă în vedere determinarea concentraţiei de magneziu din sânge înainte de începerea tratamentului cu IPP şi periodic, în timpul tratamentului.

Riscul de fractură

Administrarea de medicamente inhibitoare de pompă de protoni (IPP), în special în doze mari şi pe perioade îndelungate (peste 1 an), poate creşte moderat riscul de fractură de şold, fractură radio-carpiană şi de coloană vertebrală predominant la pacienţii vârstnici sau la pacienţii cu alţi factori de risc cunoscuţi.

Studiile observaţionale indică faptul că medicamentele inhibitoare de pompă de protoni pot determina creşterea cu 10-40% a riscului de fracturi. În anumite cazuri, respectiva creştere a riscului de fracturi este determinată de alţi factori de risc. Pacienţii cu risc de apariţie a osteoporozei trebuie trataţi conform ghidurilor clinice curente şi trebuie să beneficieze de un aport adecvat de vitamina D şi calciu.

Inhibitorii de pompă de protoni sunt asociați cu cazuri foarte rare de LECS. Dacă apar leziuni, mai ales în zonele expuse la soare ale pielii, și dacă acestea sunt însoțite de artralgie, pacientul trebuie să se adreseze imediat medicului, iar profesionistul în domenul sănătății trebuie să ia în considerare oprirea administrării Esomeprazol Terapia. Apariţia LECS după tratamentul anterior cu un inhibitor de pompă de protoni poate crește riscul de LECS în cazul utilizării altor inhibitori de pompă de protoni.

Combinaţii cu alte medicamente

Administrarea concomitentă a esomeprazolului şi atazanavirului nu este recomandată (vezi pct. 4.5).

Dacă asocierea atanazavirului cu un inhibitor de pompă de protoni este considerată ca inevitabilă, se recomandă monitorizarea clinică atentă în combinaţie cu creşterea dozei de atanazavir la 400 mg, cu 100 mg de ritonavir; nu trebuie depăşită doza de 20 mg de esomeprazol.

Esomeprazolul este un inhibitor CYP2C19. Trebuie luat în considerare potenţialul de interacţiuni cu medicamente metabolizate prin intermediul CYP2C19, când începe sau se termină tratamentul cu esomeprazol. Este observată o interacţiune între clopidogrel şi esomeprazol (vezi pct. 4.5). Relevanţa clinică a acestei interacţiuni este incertă. Ca măsură de precauţie, utilizarea concomitentă de clopidogrel şi esomeprazol trebuie descurajată.

Când esomeprazolul se prescrie în tratament la cerere, trebuie luate în considerare implicaţiile asupra interacţiunilor cu alte medicamente, datorită fluctuaţiilor concentraţiilor plasmatice ale esomeprazolului (vezi pct. 4.5).

Reacții adverse cutanate grave (RACS)

Reacții adverse cutanate grave (RACS), cum ar fi eritemul polimorf (EP), sindromul Stevens-Johnson (SSJ), necroliza epidermică toxică (NET) și reacția medicamentoasă cu eozinofilie și simptome sistemice (RMESS), care pot pune viața în pericol au fost raportate foarte rar în asociere cu tratamentul cu esomeprazol.

Pacienții trebuie informați cu privire la semnele și simptomele reacției cutanate severe

EP/SSJ/NET/RMESS și trebuie să solicite imediat sfatul medicului lor atunci când observă orice semne sau simptome indicative.

Administrarea esomeprazolului trebuie întreruptă imediat după semne și simptome de reacții cutanate severe și trebuie asigurată îngrijire medicală suplimentară/monitorizare atentă, dacă este necesar.

Reluarea administrării nu trebuie efectuată la pacienții cu EP/SSJ/NET/RMESS.

Creșterea valorilor concentraţiilor plasmatice ale cromograninei A (CgA) poate interfera cu investigaţiile pentru tumorile neuroendocrine. Pentru a evita această interferenţă, tratamentul cu esomeprazol trebuie oprit temporar, pentru cel puţin cinci zile înainte de evaluarea CgA (vezi pct. 5.1).

Dacă, după evaluarea inițială, valorile concentraţiilor plasmatice ale CgA și gastrinei nu revin la valorile din intervalul de referință, trebuie repetate evaluările la 14 zile de la întreruperea tratamentului cu inhibitor de pompă de protoni.

Acest medicament conţine zahăr. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză, sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză sau insuficienţă a zaharazei-izomaltazei nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Acest medicament conţine sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) per doză, adică practic 'nu conţine sodiu”.

Efecte ale esomeprazolului asupra farmacocineticii altor medicamente

Inhibitori de proteaze

S-a raportat că omeprazolul interacţionează cu unii inhibitori de proteaze. Importanţa clinică şi mecanismele aflate în spatele acestor interacţiuni raportate nu sunt întotdeauna cunoscute. Creşterea pH-ului gastric în cursul tratamentului cu omeprazol poate modifica absorbţia inhibitorilor de protează. Alte posibile mecanisme de interacţiune sunt prin inhibarea enzimei CYP 2C19.

Pentru atanazavir şi nelfinavir au fost raportate valori serice scăzute în cazul administrării concomitente cu omeprazolul, administrarea concomitentă nefiind recomandată. Administrarea concomitentă de omeprazol (40 mg, o dată pe zi) şi atazanavir 300 mg/ritonavir 100 mg la voluntari sănătoşi a determinat o reducere semnificativă a expunerii la atazanavir (o scădere cu aproximativ 75% a ASC, Cmax şi Cmin).

Creşterea dozei de atazanavir la 400 mg nu a compensat impactul omeprazolului asupra expunerii la atazanavir. Administrarea concomitentă de omeprazol (20 mg pe zi) şi atazanavir 400 mg/ritonavir 100 mg la voluntari sănătoşi a determinat o reducere de aproximativ 30% a expunerii la atanazavir, comparativ cu expunerea observată în cazul administrării de atazanavir 300 mg/ritonavir 100 mg pe zi, fără omeprazol 20 mg pe zi. Administrarea concomitentă a omeprazolului (40 mg pe zi) a redus valorile medii ale ASC, Cmax şi Cmin pentru nelfinavir cu 36-39%, în timp ce valorile medii ale ASC, Cmax şi Cmin pentru metabolitul activ farmacologic M8 au fost reduse cu 75-92%. Datorită efectelor farmacodinamice şi proprietăţilor farmacocinetice similare ale omeprazolului şi esomeprezolului, administrarea concomitentă a esomeprazolului cu atazanavir nu este recomandată (vezi pct 4.4) şi cu nelfinavir este contraindicată (vezi pct 4.3).

Pentru saquinavir (administrat concomitent cu ritonavir) au fost raportate valori serice crescute (80-100%) în cursul tratamentului concomitent cu omeprazol (40 mg pe zi). Tratamentul cu omeprazol 20 mg pe zi nu a avut niciun efect asupra expunerii la darunavir (administrat concomitent cu ritonavir) şi amprenavir (administrat concomitent cu ritonavir). Tratamentul cu esomeprazol 20 mg pe zi nu a avut niciun efect asupra expunerii la amprenavir (administrat sau nu concomitent cu ritonavir). Tratamentul cu omeprazol 40 mg pe zi nu a avut niciun efect asupra expunerii la lopinavir (administrat concomitent cu ritonavir).

Atunci când este administrat împreună cu inhibitori de pompă de protoni (IPP), la unii pacienţi s-a raportat o creştere a concentraţiilor plasmatice de metotrexat. Întreruperea temporară a administrării esomeprazolului poate fi luată în considerare, în cazul administrării de doze mari de metotrexat.

S-a raportat că administrarea concomitentă de esomeprazol creşte concentraţiile plasmatice de tacrolimus. Este necesară instituirea unei monitorizări intense a concentraţiilor plasmatice de tacrolimus, precum şi a funcţiei renale (clearance-ul creatininei) şi, la nevoie, trebuie ajustată doza de tacrolimus.

Medicamente cu absorbţie dependentă de pH

Scăderea acidităţii gastrice în timpul tratamentului cu esomeprazol şi cu alţi IPP poate creşte sau scade absorbţia medicamentelor, dacă mecanismul de absorbţie este influenţat de pH-ul gastric. Similar cu utilizarea altor medicamente care reduc aciditatea intragastrică, absorbţia medicamentelor cum sunt ketoconazol, itraconazol şi erlotinib poate scădea şi absorbţia digoxinei poate creşte în timpul tratamentului cu esomeprazol. Tratamentul concomitent cu omeprazol (20 mg pe zi) şi digoxină la subiecţi sănătoşi a crescut biodisponibilitatea digoxinei cu 10% (până la 30%, la doi din zece subiecţi).

Toxicitatea digoxinei a fost rar raportată. Cu toate acestea, este necesară prudenţă atunci când esomeprazolul se administrează în doze mari la pacienţii vârstnici. Monitorizarea terapiei medicamentoase pentru digoxină trebuie apoi consolidată.

Medicamente metabolizate de către enzima CYP2C19

Esomeprazolul inhibă CYP2C19, enzima principală implicată în metabolizarea esomeprazolului. Prin urmare, când esomeprazolul este administrat concomitent cu medicamente metabolizate de către citocromul CYP2C19, cum sunt diazepam, citalopram, imipramină, clomipramină, fenitoină etc concentraţiile plasmatice ale acestor substanţe active pot creşte şi o reducere a dozei poate fi necesară.

Acest lucru trebuie luat în considerare, în special când se prescrie esomeprazol pentru tratamentul la cerere.

Diazepam

Administrarea concomitentă a 30 mg esomeprazol a determinat o scădere cu 45% a clearance-ului diazepamului, substrat al CYP2C19.

Fenitoina

Administrarea concomitentă a 40 mg esomeprazol a determinat o creştere cu 13% a concentraţiilor plasmatice minime ale fenitoinei, la pacienţii epileptici.

Se recomandă monitorizarea concentraţiilor plasmatice ale fenitoinei când tratamentul cu esomeprazol este iniţiat sau întrerupt.

Voriconazol

Omeprazol (40 mg o dată pe zi) a crescut Cmax şi ASC a voriconazolului (un substrat CYP2C19) cu 15%, respectiv 41%.

Omeprazolul, ca şi esomeprazolul acţionează ca inhibitori ai CYP2C19. Într-un studiu încrucişat, omeprazol administrat în doze de 40 mg la subiecţii sănătoşi, a determinat creşterea Cmax şi ASC a cilostazolului cu 18% şi respectiv 26%, iar pentru unul dintre metaboliţii sặi activi, cu 29% şi respectiv 69%.

La voluntarii sănătoşi, administrarea concomitentă a 40 mg esomeprazol a determinat o creştere cu 32% a ariei de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC) şi o prelungire cu 31% a timpului de înjumătăţire plasmatică prin eliminare (t 1/2), dar nu şi o creştere semnificativă a concentraţiilor plasmatice maxime pentru cisapridă. Prelungirea uşoară a intervalului QTc observată după administrarea cisapridei în monoterapie nu a fost prelungită suplimentar când cisaprida s-a administrat concomitent cu esomeprazol (vezi şi pct. 4.4).

Într-un studiu clinic, administrarea a 40 mg esomeprazol la pacienţii trataţi cu warfarină a arătat că timpul de coagulare a fost în limite normale. Cu toate acestea, după punerea pe piaţă, au fost raportate câteva cazuri izolate de creştere a INR semnificative clinic, în decursul tratamentului concomitent. Se recomandă monitorizare când se iniţiază sau întrerupe tratamentul concomitent cu esomeprazol în timpul tratamentului cu warfarină sau alţi derivaţi de cumarină.

Rezultatele dintr-un studiu clinic la subiecți sănătoși au arătat interacţiune farmacocinetică (PK)/farmacodinamică (PD) între clopidogrel (doză de încărcare de 300 mg, urmată de 75 mg/zi doză de întreţinere) şi esomeprazol (40 mg administrare orală zilnică) determinând reducerea expunerii la metabolitul activ al clopidogrelului cu o medie de 40% şi determinând diminuarea nivelurilor maxime de inhibare (ADP induse) a agregării trombocitelor cu o medie de 14%.

Atunci când clopidogrelul a fost administrat împreună cu o combinatie cu doză fixă de esomeprazol 20 mg + AAS 81 mg, comparativ cu clopidogrel în monoterapie într-un studiu la subiecți sănătoși a existat o expunere diminuată cu aproape 40% la metabolitul activ al clopidogrelului. Cu toate acestea, valorile maxime de inhibare (ADP induse) ale agregării trombocitelor la aceşti subiecţi au fost la fel în grupul tratat cu clopidogrel și grupul tratat cu clopidogrel + combinaţia (esomeprazol + AAS).

Au fost raportate din studii observaţionale şi clinice date inconsecvente cu privire la implicaţiile clinice ale acestei interacţiuni farmacocinetice/farmacodinamice ale esomeprazolului privind evenimente cardiovasculare majore. Ca precauţie, trebuie descurajată utilizarea concomitentă de clopidogrel.

Medicamente investigate fără interacţiuni relevante clinic

Amoxicilina şi chinidina

S-a demonstrat că esomeprazolul nu are efecte relevante din punct de vedere clinic asupra farmacocineticii amoxicilinei sau chinidinei.

Naproxen sau rofecoxib

Studiile care au evaluat administrarea concomitentă a esomeprazol şi naproxen sau rofecoxib nu au identificat interacţiuni farmacocinetice relevante clinic în timpul studiilor pe termen scurt.

Efecte ale altor medicamente asupra parametrilor farmacocinetici ai esomeprazolului

Medicamente care inhibă CYP2C19 şi/sau CYP3A4

Esomeprazolul este metabolizat de către CYP2C19 şi CYP3A4. Administrarea concomitentă de esomeprazol şi claritromicină (500 mg de două ori pe zi), un inhibitor al CYP3A4, a determinat dublarea expunerii la esomeprazol (ASC). Administrarea concomitentă de esomeprazol şi a unui inhibitor mixt al CYP2C19 şi CYP3A4 poate determina mai mult decât dublarea expunerii la esomeprazol.

Voriconazolul, inhibitor al CYP2C19 şi CYP3A4, creşte ASC pentru omeprazol cu 280%. O ajustare a dozei de esomeprazol nu este, în general, necesară în niciuna dintre aceste situaţii. Cu toate acestea, ajustarea dozei trebuie avută în vedere la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă şi dacă tratamentul de lungă durată este indicat.

Medicamente inductoare CYP2C19 şi/sau CYP3A4

Medicamente cunoscute inductoare a CYP2C19 sau CYP3A4 sau ambele (cum sunt rifampicina şi sunătoarea) pot duce la scăderea valorilor plasmatice de esomeprazol prin creşterea metabolismului esomeprazolului.

Studii de interacţiune au fost realizate numai la adulţi.

Datele clinice privind sarcinile expuse cu Esomeprazol Terapia sunt insuficiente. Datele din studiile epidemiologice privitoare la administrarea unui amestec racemic de omeprazol la un număr mare de sarcini expuse nu au evidenţiat efecte malformative sau fetotoxice. Studiile la animale cu esomeprazol nu au indicat efecte dăunătoare, directe sau indirecte, asupra dezvoltării embrionare sau fetale.

Studiile la animale cu amestecul racemic nu au indicat efecte dăunătoare, directe sau indirecte, asupra sarcinii, naşterii sau dezvoltării postnatale. Trebuie manifestată prudenţă în cazul prescrierii la femeile gravide.

Conform unui număr moderat de date privind femeile gravide (între 300-1000 de rezultate obţinute la gravide), nu s-au evidenţiat efecte malformative sau efecte toxice feto/neo-natale ale esomeprazolului.

Studiile la animale nu au evidenţiat efecte dăunătoare directe sau indirecte toxice asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3).

Nu se cunoaşte dacă esomeprazol se excretă în laptele matern. Nu există suficiente informaţii în ceea priveşte efectul esomeprazolului la sugari/copii. Esomeprazol nu trebuie utilizat în timpul alăptării.

Studiile la animale cu un amestec racemic de omeprazol administrat oral nu au evidenţiat efecte directe asupra fertilităţii.

Esomeprazol are o influență minoră asupra capacității de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Au fost raportate reacții adverse cum sunt amețeală (mai puțin frecvente) și vedere încețoșată (rar) (vezi pct 4.8). Dacă pacienții sunt afectați nu trebuie să conducă vehicule sau să folosească utilaje.

Cefaleea, durerea abdominală, diareea şi greaţa sunt cele mai frecvent raportate reacţii adverse din studiile clinice (de asemenea şi după punerea pe piaţă). Suplimentar, profilul de siguranţă este similar pentru diferite forme famaceutice, indicaţii terapeutice, grupe de vârstă şi grupe de pacienţi. Nu s-a identificat o relaţie între doza administrată şi reacţiile adverse.

Următoarele reacţii adverse au fost identificate sau suspectate în cadrul programelor de studii clinice pentru esomeprazol şi după punerea pe piaţă a medicamentului. Niciuna dintre acestea nu s-a demonstrat că depinde de doză. Reacţiile sunt clasificate în funcţie de frecvenţă foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10); mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100); rare (≥1/10000 şi <1/1000); foarte rare (<1/10000) şi cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Aparate şi sisteme Frecvenţa Reacţii adverse

Tulburări hematologice şi Rare Leucopenie, trombocitopenie limfatice

Foarte rare Agranulocitoză, pancitopenie

Tulburări ale sistemului Reacţii de hipersensibilitate, de exemplu

Rare imunitar f ebră, angioedem, reacţii anafilactice/şoc

Tulburări metabolice şi de Mai puţin

Edeme periferice n utriţie frecvente

Rare Hiponatremie

Cu frecvenţă

Hipomagneziemie (vezi pct. 4.4); n ecunoscută hipomagneziemia severă se poate corela cu hipocalcemia. Hipomagneziemia se mai poate asocia cu hipokaliemie.

Mai puţin Insomnie frecvente

Rare Agitaţie, confuzie, depresie

Foarte rare Agresivitate, halucinaţii

Tulburări ale sistemului nervos Frecvente Cefalee

Mai puţin Ameţeli, parestezii, somnolenţă frecvente

Rare Disgeuzie

Tulburări oculare Rare Vedere înceţoşată

Tulburări acustice şi vestibulare Mai puţin Vertij frecvente

Tulburări respiratorii, toracice Rare Bronhospasm şi mediastinale

Dureri abdominale, constipaţie, diaree,

Tulburări gastrointestinale Frecvente flatulenţă, greaţă/vărsături,

Polipi ai glandelor fundice (benigni)

Mai puţin Xerostomie frecvente

Rare Stomatită, candidoză gastrointestinală

Cu frecvenţă Colită microscopică necunoscută

Tulburări hepatobiliare Mai puţin Creştere a valorilor serice ale enzimelor frecvente hepatice

Rare Hepatită însoţită sau nu de icter

Foarte rare Insuficienţă hepatică, encefalopatie la pacienţii cu afecţiuni hepatice preexistente

Afecţiuni cutanate şi ale Mai puţin Dermatită, prurit, erupţie cutanată ţesutului subcutanat frecvente tranzitorie, urticarie

Rare Alopecie, fotosensibilitate

Foarte rare Eritem polimorf, sindrom Stevens-

Johnson, necroliză epidermică toxică (NET), reacția medicamentoasă cu eozinofilie și simptome sistemice (RMESS)

Cu frecvenţă Lupus eritematos cutanat subacut (vezi necunoscută pct. 4.4).

Tulburări musculo-scheletice şi Mai puţin Fractură de şold, fractură radio-carpiană ale ţesutului conjunctiv frecvente şi de coloană vertebrală (vezi pct. 4.4)

Rare Artralgie, mialgie

Foarte rare Slăbiciune musculară

Tulburări renale şi ale căilor Foarte rare Nefrită interstiţială; la unii pacienţi urinare insuficienţa renală a fost raportată concomitent

Tulburări ale aparatului genital Foarte rare Ginecomastie şi ale sânului

Tulburări generale şi la nivelul Rare Stare generală de rău, transpiraţie locului de administrare crescută

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro

Website: www.anm.ro

Există o experienţă foarte limitată referitor la supradozajul intenţionat. Simptomele descrise în legătură cu doza de 280 mg au fost simptome gastrointestinale şi slăbiciune. Administrarea de doze unice de 80 mg esomeprazol a rămas fără urmări negative.

Nu se cunoaşte un antidot specific. Esomeprazolul se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice şi, ca urmare, nu este uşor dializabil. Similar oricărui alt caz de supradozaj, tratamentul trebuie să fie simptomatic şi trebuie utilizate măsuri generale de susţinere a funcţiilor vitale.

Grupa farmacoterapeutică: Medicamente pentru tratamentul tulburărilor legate de hiperaciditate/

Medicamente pentru ulcer peptic și boala de reflux gastro-esofagian (BRGE)/inhibitori de pompă de protoni.

Cod ATC: A02BC05.

Esomeprazol este izomerul S- al omeprazolului şi reduce secreţia acidă gastrică printr-un mecanism de acţiune ţintit specific. Este un inhibitor specific al pompei acide din celulele parietale. Ambii izomeri S- şi R- ai omeprazolului au activitate farmacodinamică similară.

Esomeprazolul este o bază slabă şi este concentrat şi convertit în forma activă în mediul puternic acid din canaliculii secretorii ai celulei parietale, unde inhibă enzima ATP-ază H+, K+, enzimă care reprezintă pompa de acid, şi inhibă atât secreţia acidă bazală cât şi secreţia acidă provocată.

După administrarea orală a unor doze de 20 mg şi 40 mg esomeprazol, efectul apare în decurs de o oră.

După administrarea de doze repetate de 20 mg esomeprazol, o dată pe zi, timp de cinci zile, valoarea medie a secreţiei maxime de acid după stimularea cu pentagastrină scade cu 90% când este măsurată la 6-7 ore după administrarea dozei în cea de-a cincea zi.

După cinci zile de administrare orală a unor doze de 20 mg şi 40 mg esomeprazol, s-a menţinut un pH gastric peste 4 pentru un timp mediu de 13 ore şi 17 ore, respectiv peste 24 de ore la pacienţii cu boală de reflux gastro-esofagian simptomatică. Procentul de pacienţi la care s-a menţinut pH-ul intragastric peste 4 pentru cel puţin 8, 12 şi 16 ore a fost de 76%, 54%, respectiv 24% pentru esomeprazol 20 mg.

Procentele corespunzătoare pentru esomeprazol 40 mg au fost 97%, 92%, respectiv 56%.

Utilizând ASC ca parametru înlocuitor pentru concentraţia plasmatică, s-a evidenţiat o relaţie între inhibarea secreţiei acide şi expunere.

Vindecarea esofagitei de reflux prin administrarea de esomeprazol în doză de 40 mg apare la aproximativ 78% dintre pacienţi după 4 săptămâni şi la 93% după 8 săptămâni.

O săptămână de tratament cu 20 mg esomeprazol administrat de două ori pe zi şi antibiotice adecvate determină eradicarea cu succes a H. pylori la aproximativ 90% dintre pacienţi.

În cazul ulcerelor duodenale necomplicate, după administrarea timp de o săptămână a terapiei de eradicare, nu este necesară administrarea ulterioară de medicamente antisecretorii în monoterapie pentru vindecarea efectivă a ulcerului şi eliminarea simptomelor.

Într-un studiu randomizat, dublu-orb, controlat cu placebo, pacienţii cu ulcer peptic cu sângerare confirmată endoscopic, făcând parte din clasele Forrest Ia, Ib, IIa sau IIb (9%, 43%, 38%, respectiv 10%) au fost randomizaţi pentru a li se administra esomeprazol soluţie perfuzabilă (n = 375) sau placebo (n = 389). După hemostaza endoscopică, pacienţilor li s-au administrat, fie 80 mg esomeprazol în perfuzie intravenoasă timp de 30 minute urmată de perfuzie continuă cu 8 mg pe oră, fie placebo pentru 72 ore. După prima perioadă de 72 ore, toţi pacienţii au fost trataţi cu 40 mg esomeprazol administrat oral timp de 27 zile pentru inhibarea secreţiei acide. Apariţia resângerărilor în primele 3 zile de tratament a fost de 5,9% în grupul de tratament cu esomeprazol, comparativ cu 10,3% în grupul placebo. La 30 de zile după tratament, apariţia resângerărilor la pacienţii trataţi cu esomeprazol faţă de grupul placebo a fost de 7,7%, respectiv 13,6%.

Pe durata tratamentului cu medicamente antisecretorii, concentraţia plasmatică a gastrinei creşte ca reacție la secreția scăzută de acid. Valorile concentraţiilor plasmatice ale CgA cresc și ca urmare a acidității gastrice scăzute. Valoarea crescută a concentraţiilor plasmatice ale CgA poate interfera cu investigaţiile pentru tumori neuroendocrine.

Dovezile publicate disponibile sugerează că tratamentul cu inhibitori de pompă de protoni trebuie întrerupt cu 5 zile până la 2 săptămâni înainte de evaluările CgA. Astfel, valorile CgA fals crescute ca urmare a tratamentului cu IPP au posibilitatea să revină la valorile din intervalul de referință.

În timpul tratamentului de lungă durată cu esomeprazol la copii şi adulţi s-a observat o creştere a numărului de celule enterocromafine posibil în relaţie cu creşterea concentraţiilor plasmatice ale gastrinei. Rezultatele sunt considerate fără semnificație clinică.

În timpul tratamentului de lungă durată cu medicamente antisecretorii, s-a raportat apariţia chisturilor glandulare gastrice, cu o frecvenţă întrucâtva crescută. Aceste modificări reprezintă o consecinţă fiziologică a inhibării pronunţate a secreţiei acide, sunt benigne şi par a fi reversibile.

Scăderea acidităţii gastrice prin orice metode, inclusiv prin administrarea inhibitorilor de pompă de protoni, creşte numărul bacteriilor prezente, în mod normal, în tractul gastro-intestinal. Tratamentul cu inhibitori de pompă de protoni poate conduce la un risc uşor crescut de apariţie a infecţiilor gastro-intestinale, cum sunt cele cu Salmonella şi Campylobacter şi, la pacienţi spitalizaţi, posibil şi

Clostridium difficile.

În două studii în care s-a utilizat drept comparator activ ranitidina, esomeprazolul a demonstrat un efect mai bun în vindecarea ulcerelor gastrice la pacienţii care utilizează AINS, incluzând inhibitori selectivi ai COX-2.

În două studii cu comparator placebo esomeprazolul comprimate a demonstrat un efect mai bun în prevenirea apariţiei ulcerelor gastrice şi duodenale la pacienţii care utilizează AINS (cu vârsta peste 60 de ani şi/sau cu ulcer în antecedente), incluzând AINS din clasa inhibitorilor selectivi ai COX-2.

Într-un studiu la pacienţi copii și adolescenți (<1-17 ani) cu BRGE care au utilizat tratament cu IPP pe termen lung, 61% din copii au dezvoltat grade minore de hiperplazie a celulelor ECL cu nici o semnificație clinică cunoscută și fără dezvoltare a gastritei atrofice sau de tumori carcinoide.

Esomeprazolul este instabil în mediu acid şi se administrează oral sub formă de granule enterosolubile.

In vivo, conversia la izomerul R este neglijabilă. Absorbţia esomeprazolului este rapidă, cu concentraţii plasmatice maxime care apar la 1-2 ore după administrarea dozei. Biodisponibilitatea absolută este de 64% după o doză unică de 40 mg şi creşte la 89% după administrarea de doze unice zilnice repetate.

Valorile corespunzătoare pentru 20 mg esomeprazol sunt 50%, respectiv 68%.

Ingestia de alimente întârzie şi scade absorbţia esomeprazolului, cu toate că acest lucru nu influenţează semnificativ efectul esomeprazolului asupra acidităţii gastrice.

Volumul aparent de distribuţie la starea de echilibru la subiecţii sănătoşi este de aproximativ 0,22 l/kg.

Esomeprazol se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de 97%.

Esomeprazolul este complet metabolizat prin intermediul sistemul enzimatic al citocromului P450 (CYP). Cea mai mare parte a metabolizării esomeprazolului depinde de forma polimorfă a enzimei

CYP2C19, care răspunde de formarea metaboliţilor hidroxil- şi demetil ai esomeprazolului. Restul depinde de o altă izoformă specifică, CYP3A4, responsabilă pentru formarea esomeprazol sulfonei, principalul metabolit prezent în plasmă.

Parametrii de mai jos reflectă, în principal, proprietăţile farmacocinetice la indivizii care au enzima

CYP2C19 funcţională, denumiţi metabolizatori cu activitate enzimatică extensivă.

Clearance-ul plasmatic total este de aproximativ 17 l/oră după administrarea unei doze unice şi de aproximativ 9 l/oră după administrări repetate. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de aproximativ 1,3 ore după administrarea de doze unice zilnice repetate. Esomeprazolul este eliminat complet din plasmă între administrări, fără nicio tendinţă de acumulare în timpul administrării zilnice unice.

Metabolitul principal al esomeprazol nu are niciun efect asupra secreţiei gastrice acide. Aproximativ 80% dintr-o doză orală de esomeprazol se excretă ca metabolit în urină, iar restul prin materiile fecale.

Mai puţin de 1% din compusul de bază se regăseşte în urină.

Proprietăţile farmacocinetice ale esomeprazolului au fost studiate la doze de până la 40 mg administrate de două ori pe zi. Aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp creşte după administrări repetate de esomeprazol. Această creştere este dependentă de doză şi determină o creştere mai mare decât cea proporţională cu doza a ASC după administrări repetate. Această dependenţă de doză şi timp se datorează unei scăderi a metabolizării la primul pasaj hepatic şi clearance-ului sistemic, ca urmare, probabil, a inhibării enzimei CYP2C19 de către esomeprazol şi/sau metabolitul său sulfonă.

Metabolizatori cu activitate enzimatică lentă

Aproximativ 2,9±1,5% din populaţie nu prezintă enzima CYP2C19 funcţională şi se numesc metabolizatori cu activitate enzimatică lentă. La aceşti indivizi, metabolizarea esomeprazolului este probabil catalizată, în principal, de către CYP3A4. După administrarea de doze unice zilnice repetate a 40 mg esomeprazol, valoarea medie a ariei de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp a fost cu aproximativ 100% mai mare la metabolizatorii cu activitate enzimatică lentă decât la subiecţii cu enzimă CYP2C19 funcţională (metabolizatorii cu activitate enzimatică extensivă). Media concentraţiilor plasmatice maxime a înregistrat o creştere cu aproximativ 60%. Aceste aspecte nu au nicio implicare asupra dozelor de esomeprazol.

După o doză unică de 40 mg esomeprazol, valoarea medie a ariei de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp este cu aproximativ 30% mai mare la femei decât la bărbaţi. Nu se observă diferenţe între sexe după administrarea repetată de doze zilnice unice. Aceste aspecte nu au nicio implicare asupra dozelor de esomeprazol.

Metabolizarea esomeprazolului la pacienţii cu disfuncţie hepatică uşoară până la moderată poate fi afectată. Rata metabolizării este scăzută la pacienţii cu disfuncţie hepatică severă, determinând dublarea ariei de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp a esomeprazolului. Ca urmare, nu trebuie depăşită o doză maximă de 20 mg la pacienţii cu disfuncţie severă. Esomeprazolul sau metaboliţii săi principali nu prezintă tendinţă de acumulare la administrarea unei doze zilnice unice.

Nu s-au efectuat studii la pacienţii cu funcţie renală redusă. Deoarece rinichii sunt responsabili pentru excreţia metaboliţilor esomeprazolului, dar nu şi pentru eliminarea compusului de bază, nu se aşteaptă ca metabolizarea esomeprazolului să fie modificată la pacienţii cu insuficienţă renală.

Metabolizarea esomeprazolului nu se modifică semnificativ la subiecţii vârstnici (cu vârsta cuprinsă între 71-80 ani).

Adolescenţi cu vârsta între 12 şi 18 ani :

După administrarea de doze repetate de 20 mg şi 40 mg esomeprazol, expunerea totală (ASC) şi timpul până la atingerea concentraţiei plasmatice maxime a medicamentului (tmax), la adolescenţi cu vârsta între 12 şi 18 ani, au fost similare cu cele de la adulţi, pentru ambele doze de esomeprazol.

Datele non-clinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale privind farmacologia siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea, potențialul carcinogen şi toxicitatea asupra funcţiei de reproducere şi dezvoltării. Reacţiile adverse neobservate în studiile clinice, dar semnalate la animale la valori ale expunerii similare cu cele clinice şi cu posibilă relevanţă pentru utilizarea clinică, au fost următoarele:

Studiile de carcinogenitate la şobolan tratat cu amestec racemic au evidenţiat hiperplazia celulelor enterocromafine gastrice şi apariţia de tumori carcinoide. Aceste efecte gastrice la şobolan sunt rezultatul hipergastrinemiei susţinute, pronunţate, secundară producţiei reduse de acid gastric şi se observă după tratamentul de lungă durată cu inhibitori ai secreţiei acide gastrice la şobolan.

Sfere de zahăr (zahăr şi amidon de porumb)

Hidroxipropilceluloză (E463)

Crospovidonă (tip B)

Povidonă (K30)

Macrogol-400

Talc (E553b)

Ftalat de hipromeloză (HP-55S)

Ftalat de hipromeloză (HP-50)

Dietilftalat

Macrogol 6000

Crospovidonă (tip A)

Celuloză microcristalină (PH 101)

Celuloză microcristalină (PH 112)

Stearilfumarat de sodiu

Macrogol-4000

Opadry 03B86651 Brown (HPMC 2910/Hipromeloză 6cP (E464)

Dioxid de titan (E171)

Macrogol 400,

Talc (E553b)

Oxid roşu de fer (E172))

Nu este cazul.

3 ani

A se păstra la temperaturi sub 30°C.

A se păstra în blister pentru a fi protejat de umiditate.

Blistere din OPA-Al-PE-desicant-PEÎD/Al cu 7, 14, 15, 28, 30, 50, 56, 60, 90, 98 şi 100 comprimate gastrorezistente.

Blistere din OPA-Al-PVC/Al cu 7, 14, 15, 28, 30, 50, 56, 60, 90, 98 şi 100 comprimate gastrorezistente

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

Administrare prin intermediul unei sonde gastrice 1. Se introduce comprimatul într-o seringă adecvată şi se umple seringa cu aproximativ 25 ml apă şi aproximativ 5 ml aer. Pentru unele sonde, dispersia în 50 ml apă este necesară pentru a preveni ca peletele să înfunde sonda.

2. Se agită imediat seringa pentru aproximativ 2 minute pentru a dispersa comprimatul.

3. Se ţine seringa cu vârful în sus şi se verifică ca vârful să nu fie înfundat.

4. Se ataşează seringa la sondă, menţinând, în acelaşi timp, poziţia cu vârful în sus.

5. Se agită seringa şi se poziţionează cu vârful îndreptat în jos.

Se injectează imediat 5-10 ml în sondă. Se inversează seringa după injectare şi se agită (seringa trebuie ţinută cu vârful în sus pentru a se evita înfundarea vârfului).

6. Se întoarce seringa cu vârful îndreptat în jos şi se injectează imediat alţi 5-10 ml în sondă.

Se repetă procedura până la golirea seringii.

7. Se umple seringa cu 25 ml apă şi 5 ml aer şi se repetă pasul 5 dacă este necesară eliminarea resturilor de medicament rămase în seringă. Unele sonde necesită 50 ml apă.

Terapia SA

Str. Fabricii nr.124, Cluj Napoca, România

Esomeprazol Terapia 20 mg comprimate gastrorezistente: 7261/2014/01-22

Esomeprazol Terapia 40 mg comprimate gastrorezistente: 7262/2014/01-22

Reînnoire Autorizație Decembrie 2014

Noiembrie 2023