EPCLUSA 200mg / 50mg comprimate filmate prospect medicament

Epclusa 400 mg/100 mg comprimate filmate

Epclusa 200 mg/50 mg comprimate filmate

Epclusa 400 mg/100 mg comprimate filmate

Fiecare comprimat filmat conține sofosbuvir 400 mg și velpatasvir 100 mg.

Epclusa 200 mg/50 mg comprimate filmate

Fiecare comprimat filmat conține sofosbuvir 200 mg și velpatasvir 50 mg.

Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1.

Comprimat filmat.

Epclusa 400 mg/100 mg comprimate filmate

Comprimat filmat, în formă de diamant, de culoare roz, cu dimensiunile de 20 mm x 10 mm, marcat cu 'GSI” pe una dintre fețe și cu '7916” pe cealaltă față.

Epclusa 200 mg/50 mg comprimate filmate

Comprimate filmate, de formă ovală, de culoare roz, cu dimensiunile de 14 mm x 7 mm, marcate cu 'GSI” pe una dintre fețe și cu 'S/V” pe cealaltă față.

Epclusa este indicat pentru tratamentul infecției cronice cu virusul hepatitei C (VHC) la pacienți cu vârsta de 3 ani și peste (vezi pct. 4.2, pct. 4.4 și 5.1).

Tratamentul cu Epclusa trebuie inițiat și monitorizat de către un medic cu experiență în tratarea pacienților cu infecție cu VHC.

Doza recomandată de Epclusa la adulți este de un comprimat de 400 mg/100 mg administrat pe cale orală, o dată pe zi, cu sau fără alimente (vezi pct. 5.2).

Doza recomandată de Epclusa la pacienții copii și adolescenți cu vârsta de 3 ani și peste este bazată pe greutatea corporală, după cum se detaliază în Tabelul 3.

Epclusa este disponibil și sub forma farmaceutică de granule, pentru tratamentul infecției cronice cu

VHC la pacienții copii și adolescenți cu vârsta de 3 ani și peste care prezintă dificultăți la înghițirea comprimatelor filmate. Pentru pacienții cu greutatea < 17 kg, consultați Rezumatul caracteristicilor produsului pentru Epclusa 200 mg/50 mg sau 150 mg/37,5 mg granule.

Tabelul 1: Tratamentul recomandat și durata pentru adulți, indiferent de genotipurile de VHC

Populația de pacienți adulția Tratamentul și durata

Epclusa timp de 12 săptămâni

Pacienți fără ciroză hepatică și pacienți cu ciroză hepatică compensată Poate fi luată în considerare adăugarea de ribavirină pentru pacienții cu infecție de genotip 3, cu ciroză hepatică compensată (vezi pct. 5.1)

Pacienți cu ciroză hepatică decompensată Epclusa + ribavirină timp de 12 săptămâni

a. Include pacienți cu infecție concomitentă cu virusul imunodeficienței umane (HIV) și pacienți cu infecție cu VHC recurentă post-transplant hepatic (vezi pct. 4.4).

La utilizarea în asociere cu ribavirină, trebuie consultat, de asemenea, Rezumatul caracteristicilor produsului pentru medicamentul care conține ribavirină.

La adulți, se recomandă următoarele doze în cazul în care doza de ribavirină este fracționată în două prize zilnice și administrată împreună cu alimente:

Tabelul 2: Recomandări privind dozele de ribavirină la administrarea împreună cu Epclusa la adulți cu ciroză hepatică decompensată

Pacient adult Doza de ribavirină

Ciroză hepatică clasa B conform clasificării Child-Pugh-Turcotte (CPT), 1000 mg pe zi pentru pacienții cu greutate corporală < 75 kg și pre-transplant 1200 mg pentru cei cu greutate corporală ≥ 75 kg

Ciroză hepatică clasa C conform Doză inițială de 600 mg, care poate fi titrată până la maxim clasificării CPT, pre-transplant 1000/1200 mg (1000 mg pentru pacienții cu greutate corporală < 75 kg și 1200 mg pentru pacienții cu greutate

Clasa B sau C conform clasificării corporală ≥ 75 kg) dacă este bine tolerată. Dacă doza inițială nu

CPT, post-transplant este bine tolerată, doza trebuie redusă după cum este indicat din punct de vedere clinic, pe baza valorilor hemoglobinei.

Dacă se utilizează ribavirină la pacienții adulți cu infecție de genotip 3 cu ciroză hepatică compensată (pre-transplant sau post-transplant), doza recomandată de ribavirină este de 1000/1200 mg (1000 mg pentru pacienții adulți cu greutate corporală < 75 kg și 1200 mg pentru pacienții adulți cu greutate corporală ≥ 75 kg).

Pentru modificări ale dozei de ribavirină, trebuie consultat Rezumatul caracteristicilor produsului pentru medicamentul care conține ribavirină.

Tabelul 3: Tratamentul recomandat și durata pentru copii și adolescenți cu vârsta cuprinsă între 3 și < 18 ani, indiferent de genotipurile de VHC, care utilizează Epclusa comprimate*

Greutate Dozele de comprimate Epclusa Doza zilnică de Schema de tratament corporală (kg) sofosbuvir/velpatasvir recomandată ≥ 30 un comprimat de 400 mg/100 mg o dată pe zi 400 mg/100 mg o dată pe zi sau două comprimate de Epclusa timp de 200 mg/50 mg de două ori pe zi 12 săptămâni 17 până la < 30 un comprimat de 200 mg/50 mg 200 mg/50 mg o dată pe zi o dată pe zi

* Epclusa este disponibil și sub formă de granule pentru pacienții copii și adolescenți cu infecție cronică cu VHC și vârsta de 3 ani și peste. Pentru pacienții cu greutatea <17 kg, consultați Rezumatul caracteristicilor produsului pentru Epclusa 200 mg/50 mg sau 150 mg/37,5 mg granule.

Pacienții trebuie sfătuiți să ia un alt comprimat de Epclusa dacă apar vărsături în interval de 3 ore de la administrarea dozei. Dacă apar vărsături la mai mult de 3 ore după administrarea dozei, nu este necesară administrarea unui alt comprimat de Epclusa (vezi pct. 5.1).

Dacă pacienții omit o doză de Epclusa și realizează acest lucru la mai puțin de 18 ore de la momentul când doza trebuia luată în mod obișnuit, trebuie sfătuiți să ia comprimatul cât mai curând posibil; următoarea doză trebuie luată la ora obișnuită. Dacă au trecut mai mult de 18 ore, pacienții trebuie sfătuiți să aștepte și să ia următoarea doză de Epclusa la ora obișnuită. Pacienții trebuie sfătuiți să nu ia o doză dublă de Epclusa.

Pacienți adulți la care o schemă de tratament conținând un medicament care țintește NS5A a înregistrat un eșec

Poate fi luată în considerare asocierea Epclusa + ribavirină timp de 24 săptămâni (vezi pct. 4.4).

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienții vârstnici (vezi pct. 5.2).

Nu este necesară ajustarea dozei de Epclusa la pacienții cu insuficiență renală ușoară sau moderată.

Datele referitoare la siguranţă sunt limitate în cazul pacienților cu insuficiență renală severă (rata estimată de filtrare glomerulară [ReFG] < 30 ml/minut și 1,73 m2) şi cu insuficiență renală în stadiu terminal (IRST), care necesită hemodializă. Epclusa poate fi utilizat la aceşti pacienţi, fără ajustarea dozei, în situaţia în care nu sunt disponibile alte opţiuni de tratament relevante (vezi pct. 4.4, 5.1 și pct. 5.2).

Nu este necesară ajustarea dozei de Epclusa la pacienții cu insuficiență hepatică ușoară, moderată sau severă (clasele A, B sau C conform clasificării CPT) (vezi pct. 5.2). Siguranța și eficacitatea Epclusa au fost evaluate la pacienți cu ciroză hepatică clasa B conform clasificării CPT, dar nu și la pacienți cu ciroză hepatică clasa C conform clasificării CPT (vezi pct. 4.4 și 5.1).

Siguranța și eficacitatea Epclusa la copii cu vârsta sub 3 ani nu au fost stabilite. Nu sunt disponibile date.

Pentru administrare orală.

Pacienții trebuie sfătuiți să înghită comprimatul(ele) întreg(i), cu sau fără alimente (vezi pct. 5.2). Din cauza gustului amar, se recomandă evitarea mestecării sau zdrobirii comprimatelor filmate.

Hipersensibilitate la substanțele active sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1.

Medicamente care sunt inductori puternici ai glicoproteinei-P (gp-P) și/sau ai citocromului P450 (CYP) (carbamazepină, fenobarbital, fenitoină, rifampicină, rifabutină și sunătoare) (vezi pct. 4.5).

Epclusa nu trebuie administrat concomitent cu alte medicamente care conțin sofosbuvir.

Bradicardie severă și bloc cardiac

Au fost observate cazuri cu risc vital de bradicardie severă și bloc cardiac atunci când schemele de tratament care conțin sofosbuvir se utilizează cu amiodarona administrată concomitent. În general, bradicardia a apărut în decurs de câteva ore până la câteva zile, dar cazuri cu o durată mai mare până la debut au fost observate mai ales până la 2 săptămâni după începerea tratamentului pentru VHC.

Amiodarona trebuie utilizată la pacienții cărora li se administrează Epclusa numai atunci când alte tratamente alternative cu medicamente antiaritmice nu sunt tolerate sau sunt contraindicate.

Dacă se consideră că este necesară utilizarea concomitentă a amiodaronei, se recomandă ca pacienții să fie supuși unei monitorizări cardiace în condiții de spitalizare în primele 48 ore de administrare concomitentă, după care monitorizarea în ambulatoriu sau automonitorizarea frecvenței cardiace trebuie să aibă loc zilnic, cel puțin în primele 2 săptămâni de tratament.

Din cauza timpului lung de înjumătățire plasmatică al amiodaronei, monitorizarea cardiacă specificată mai sus trebuie efectuată și în cazul pacienților care au întrerupt tratamentul cu amiodaronă în ultimele luni și care urmează să înceapă tratamentul cu Epclusa.

Toți pacienții tratați concomitent cu sau cărora li s-a administrat recent amiodaronă trebuie avertizați cu privire la simptomele asociate bradicardiei și blocului la nivel cardiac și trebuie îndrumați să solicite de urgență sfatul medicului în cazul în care manifestă astfel de simptome.

Infecția concomitentă cu VHC/VHB (virusul hepatitic B)

În timpul sau după tratamentul cu medicamente antivirale cu acțiune directă, au fost raportate cazuri de reactivare a virusului hepatitic B (VHB), unele dintre acestea fiind letale. Screeningul pentru VHB trebuie să fie efectuat la toți pacienții înainte de începerea tratamentului. Pacienții cu infecție concomitentă cu VHC/VHB prezintă riscul de reactivare a VHB și, în consecinţă, trebuie monitorizaţi și tratați conform ghidurilor clinice curente.

Pacienți la care o schemă de tratament conținând un medicament care țintește NS5A a înregistrat un eșec

Nu sunt disponibile date clinice care să susțină eficacitatea sofosbuvirului/velpatasvirului pentru tratamentul pacienților la care tratamentul cu o schemă conținând un alt inhibitor al NS5A a înregistrat un eșec. Cu toate acestea, pe baza variantelor NS5A asociate cu rezistența (VAR), observate în general la pacienții la care tratamentul cu scheme conținând un alt inhibitor al NS5A a înregistrat un eșec, pe baza farmacologiei in vitro a velpatasvirului și a rezultatelor tratamentului cu sofosbuvir/velpatasvir la pacienții netratați anterior cu un medicament care țintește NS5A, cu VAR inițiale ale NS5A, înrolați în studiile ASTRAL, tratamentul cu Epclusa + RBV timp de 24 săptămâni poate fi luat în considerare pentru pacienții la care o schemă conținând NS5A a înregistrat un eșec și despre care se consideră că prezintă un risc crescut de progresie clinică a bolii, și pentru care nu există opțiuni de tratament alternative.

Datele referitoare la siguranţă sunt limitate în cazul pacienților cu insuficiență renală severă (ReFG < 30 ml/minut și 1,73 m2) şi cu IRST, la care este necesară hemodializa. Epclusa poate fi utilizat la aceşti pacienţi, fără ajustarea dozei, în situaţia în care nu sunt disponibile alte opţiuni de tratament relevante (vezi pct. 5.1 și pct. 5.2). În cazul în care Epclusa se utilizează în asociere cu ribavirină, trebuie consultat, de asemenea, Rezumatul caracteristicilor produsului pentru ribavirină, pentru pacienții cu un clearance al creatininei < 50 ml/minut (vezi pct. 5.2).

Utilizare concomitentă cu inductori moderați ai gp-P și/sau inductori moderați ai CYP

Medicamentele care sunt inductori moderați ai gp-P și/sau ai CYP (de exemplu efavirenz, modafinil, oxcarbazepină sau rifapentină) pot determina scăderea concentrațiilor plasmatice de sofosbuvir sau velpatasvir, ducând la diminuarea efectului terapeutic al Epclusa. Nu se recomandă administrarea concomitentă a acestor medicamente împreună cu Epclusa (vezi pct. 4.5).

Utilizare concomitentă cu anumite scheme de tratament antiretroviral pentru HIV

S-a demonstrat că Epclusa determină creșterea expunerii la tenofovir, în special atunci când se utilizează împreună cu o schemă de tratament pentru HIV, care conține fumarat de tenofovir disoproxil și un medicament care potențează acțiunea farmacocinetică (ritonavir sau cobicistat).

Siguranța administrării de fumarat de tenofovir disoproxil în condițiile administrării de Epclusa și un medicament care potențează acțiunea farmacocinetică nu a fost stabilită. Trebuie luate în considerare riscurile și beneficiile potențiale asociate cu administrarea concomitentă de Epclusa și comprimatul conținând o asociere de doze fixe de elvitegravir/cobicistat/emtricitabină/fumarat de tenofovir disoproxil sau fumarat de tenofovir disoproxil împreună cu un inhibitor al proteazei HIV (de exemplu atazanavir sau darunavir) potențat, în special la pacienții cu risc crescut de disfuncție renală. Pacienții cărora li se administrează Epclusa concomitent cu elvitegravir/cobicistat/emtricitabină/fumarat de tenofovir disoproxil sau cu fumarat de tenofovir disoproxil și un inhibitor al proteazei HIV potențat trebuie monitorizați din punct de vedere al reacțiilor adverse asociate tenofovirului. Trebuie consultat

Rezumatul caracteristicilor produsului pentru fumarat de tenofovir disoproxil, emtricitabină/fumarat de tenofovir disoproxil sau elvitegravir/cobicistat/emtricitabină/fumarat de tenofovir disoproxil pentru recomandări privind monitorizarea renală.

Utilizarea la pacienții cu diabet zaharat

Persoanele cu diabet zaharat pot prezenta un control glicemic ameliorat, care poate duce la hipoglicemie simptomatică, după inițierea tratamentului pentru VHC cu un antiviral cu acțiune directă.

La pacienții cu diabet zaharat care încep tratamentul cu un antiviral cu acțiune directă, valorile glucozei trebuie monitorizate cu atenție, în special în primele 3 luni, iar tratamentul administrat pentru diabet zaharat trebuie modificat după caz. Medicul responsabil de îngrijirea pentru diabet zaharat a pacientului trebuie informat când se inițiază tratamentul cu un antiviral cu acțiune directă.

Ciroză hepatică clasa C conform clasificării CPT

Siguranța și eficacitatea Epclusa nu au fost evaluate la pacienții cu ciroză hepatică clasa C conform clasificării CPT (vezi pct. 5.1).

Pacienți cărora li s-a efectuat transplant hepatic

Siguranța și eficacitatea Epclusa în tratamentul infecției cu VHC la pacienții post-transplant hepatic nu au fost evaluate. Tratamentul cu Epclusa în conformitate cu recomandările privind dozele (vezi pct. 4.2) trebuie să se bazeze pe evaluarea beneficiilor și riscurilor potențiale pentru fiecare pacient.

Acest medicament conține sodiu mai puțin de 1 mmol (23 mg) per doză, adică practic 'nu conține sodiu”.

Deoarece Epclusa conține sofosbuvir și velpatasvir, la utilizarea Epclusa poate apărea oricare dintre interacțiunile care au fost identificate separat pentru fiecare dintre aceste substanțe active.

Potențialul Epclusa de a influența alte medicamente

Velpatasvirul este un inhibitor al proteinei transportoare de medicamente gp-P, al proteinei de rezistență la neoplasmul mamar (BCRP, breast cancer resistance protein), al polipeptidei transportoare de anioni organici (OATP) 1B1 și al OATP1B3. Administrarea Epclusa concomitent cu medicamente care sunt substraturi ale acestor proteine transportoare poate determina creșterea expunerii la aceste medicamente. Vezi Tabelul 4 pentru exemple de interacțiuni cu substraturi sensibile ale gp-P (digoxină), BCRP (rosuvastatină) și OATP (pravastatină).

Potențialul altor medicamente de a influența Epclusa

Sofosbuvirul și velpatasvirul sunt substraturi ale proteinelor transportoare de medicamente gp-P și

BCRP. Velpatasvirul este și un substrat al proteinei transportoare de medicamente OATP1B. In vitro, s-a observat un turnover metabolic lent al velpatasvirului mediat de CYP2B6, CYP2C8 și CYP3A4.

Medicamentele care sunt inductori puternici ai gp-P și/sau inductori puternici ai CYP2B6, CYP2C8 sau CYP3A4 (de exemplu carbamazepină, fenobarbital, fenitoină, rifampicină, rifabutină și sunătoare) pot determina scăderea concentrațiilor plasmatice de sofosbuvir sau velpatasvir, ducând la diminuarea efectului terapeutic al sofosbuvirului/velpatasvirului. Este contraindicată utilizarea acestor medicamente concomitent cu Epclusa (vezi pct. 4.3). Medicamentele care sunt inductori moderați ai gp-P și/sau inductori moderați ai CYP (de exemplu efavirenz, modafinil, oxcarbazepină sau rifapentină) pot determina scăderea concentrației plasmatice de sofosbuvir sau velpatasvir, ducând la diminuarea efectului terapeutic al Epclusa. Nu se recomandă administrarea concomitentă a acestor medicamente cu Epclusa (vezi pct. 4.4). Administrarea concomitentă cu medicamente care inhibă gp-P sau BCRP poate determina creșterea concentrațiilor plasmatice de sofosbuvir sau velpatasvir.

Medicamentele care inhibă OATP, CYP2B6, CYP2C8 sau CYP3A4 pot determina creșterea concentrației plasmatice de velpatasvir. Nu se preconizează interacțiuni medicamentoase semnificative din punct de vedere clinic cu Epclusa, mediate de inhibitorii gp-P, BCRP, OATP sau CYP450;

Epclusa poate fi administrat concomitent cu inhibitori ai gp-P, BCRP, OATP sau CYP.

Pacienții tratați cu antagoniști ai vitaminei K

Este recomandată o monitorizare atentă a valorilor INR (International Normalised Ratio) din cauza faptului că pot să apară modificări ale funcției hepatice în cursul tratamentului cu Epclusa.

Impactul tratamentului pe bază de antivirale cu acţiune directă (AAD) asupra medicamentelor metabolizate la nivel hepatic

Farmacocinetica medicamentelor metabolizate la nivel hepatic (de exemplu, medicamente imunosupresoare cum sunt inhibitorii de calcineurină) poate fi influenţată de modificările apărute în funcţia hepatică în timpul tratamentului cu AAD, dată fiind eliminarea virusului VHC.

Interacțiuni între Epclusa și alte medicamente

Tabelul 4 prezintă o enumerare a interacțiunilor medicamentoase stabilite sau potențial semnificative din punct de vedere clinic ('↔”: valorile intervalului de încredere [IÎ] de 90% pentru raportul mediilor geometrice ale celor mai mici pătrate [GLSM, geometric least-squares mean] au fost cuprinse între limitele intervalului de interacțiune predefinit; '↑”: valorile s-au extins peste limita superioară a intervalului de interacțiune predefinit; '↓”: valorile s-au extins sub limita inferioară a intervalului de interacțiune predefinit). Interacțiunile medicamentoase descrise se bazează pe studii efectuate fie cu combinaţia sofosbuvir/velpatasvir, fie cu velpatasvir și sofosbuvir administrate individual, fie sunt interacțiuni medicamentoase preconizate care pot apărea la utilizarea sofosbuvirului/velpatasvirului.

Tabelul nu include toate posibilitățile.

Tabelul 4: Interacțiuni între Epclusa și alte medicamente

Efecte asupra concentrațiilor plasmatice

Medicamentul în funcție de de medicament. clasa terapeutică/ Raportul mediilor (interval de încredere Recomandări privind

Mecanismul posibil al de 90%)a,b administrarea concomitentă interacțiunii Activ Cmax ASC Cmin cu Epclusa

MEDICAMENTE PENTRU SCĂDEREA ACIDITĂȚII Solubilitatea velpatasvirului scade pe măsura creșterii pH-ului. Se preconizează că medicamentele care determină creșterea pH-ului gastric vor determina scăderea concentrației plasmatice de velpatasvir.

Antiacide de exemplu hidroxid de Interacțiunea nu a fost studiată. Se recomandă administrarea aluminiu sau de magneziu, Se preconizează: separată a antiacidului la un carbonat de calciu ↔ Sofosbuvir interval 4 ore față de ↓ Velpatasvir administrarea Epclusa. (Creșterea pH-ului gastric)

Antagoniști ai receptorilor H2

Famotidină Sofosbuvir ↔ ↔ Antagoniștii receptorilor H2 (doză unică de 40 mg)/ pot fi administrați simultan cu sofosbuvir/velpatasvir (doză Epclusa sau decalat față de unică de 400/100 mg)c Velpatasvir ↓ ↓ acesta, într-o doză care nu 0,80 0,81 depășește dozele comparabile

Famotidină administrată (0,70, (0,71, cu administrarea de două ori pe simultan cu Epclusad 0,91) 0,91) zi a famotidinei 40 mg.

Cimetidinăe

Nizatidinăe

Ranitidinăe (Creșterea pH-ului gastric)

Famotidină Sofosbuvir ↓ ↓ (doză unică de 40 mg)/ 0,77 0,80 sofosbuvir/velpatasvir (doză (0,68, (0,73, unică de 400/100 mg)c 0,87) 0,88) Velpatasvir ↔ ↔

Famotidină administrată cu 12 ore înainte de Epclusad (Creșterea pH-ului gastric)

Efecte asupra concentrațiilor plasmatice

Medicamentul în funcție de de medicament. clasa terapeutică/ Raportul mediilor (interval de încredere Recomandări privind

Mecanismul posibil al de 90%)a,b administrarea concomitentă interacțiunii Activ Cmax ASC Cmin cu Epclusa

Omeprazol Sofosbuvir ↓ ↓ Administrarea concomitentă cu (20 mg o dată pe 0,66 0,71 inhibitori ai pompei de protoni zi)/sofosbuvir/velpatasvir (0,55, (0,60, nu este recomandată. Dacă se (doză unică de 400/100 mg 0,78) 0,83) consideră necesară în condiții de repaus Velpatasvir ↓ ↓ administrarea concomitentă, alimentar)c 0,63 0,64 Epclusa trebuie administrat (0,50, (0,52, împreună cu alimente și cu

Omeprazol administrat 0,78) 0,79) 4 ore înainte de utilizarea simultan cu Epclusad inhibitorului pompei de protoni, în doze maxime

Lansoprazole comparabile cu omeprazol

Rabeprazole 20 mg.

Pantoprazole

Esomeprazole (Creșterea pH-ului gastric)

Omeprazol Sofosbuvir ↓ ↔ (20 mg o dată pe 0,79 zi)/sofosbuvir/velpatasvir (0,68, (doză unică de 400/100 mg 0,92) în condiții de aport Velpatasvir ↓ ↓ alimentar)c 0,67 0,74 (0,58, (0,63,

Omeprazol administrat la 0,78) 0,86) 4 ore după Epclusad (Creșterea pH-ului gastric)

ANTIARITMICE

Amiodaronă Nu se cunoaște efectul asupra Administrarea concomitentă a concentrațiilor plasmatice de amiodaronă, amiodaronei cu o schemă velpatasvir și sofosbuvir. terapeutică ce conține sofosbuvir poate determina bradicardie simptomatică gravă.

A se utiliza numai dacă nu este disponibil niciun alt tratament alternativ. Dacă acest medicament se administrează concomitent cu Epclusa, se recomandă supravegherea atentă (vezi pct. 4.4 și 4.8).

Digoxină Interacțiunea a fost studiată numai cu Administrarea Epclusa velpatasvir. concomitent cu digoxină poate

Se preconizează: determina creșterea ↔ Sofosbuvir concentrației plasmatice de

Digoxină (doză unică de Nu a fost studiat efectul asupra expunerii la digoxină. Sunt necesare măsuri 0,25 mg)f/velpatasvir (doză velpatasvir de precauție și se recomandă unică de 100 mg) Se preconizează: monitorizarea concentrației ↔ Velpatasvir terapeutice de digoxină în (Inhibarea gp-P) S-a observat: cazul administrării

Digoxină ↑ ↑ concomitente cu Epclusa. 1,9 (1,7, 1,3 2,1) (1,1, 1,6)

Efecte asupra concentrațiilor plasmatice

Medicamentul în funcție de de medicament. clasa terapeutică/ Raportul mediilor (interval de încredere Recomandări privind

Mecanismul posibil al de 90%)a,b administrarea concomitentă interacțiunii Activ Cmax ASC Cmin cu Epclusa

ANTICOAGULANTE

Dabigatran etexilat Interacțiunea nu a fost studiată. Se recomandă monitorizarea Se preconizează: clinică, identificarea semnelor ↑ Dabigatran de hemoragie și anemie, în ↔ Sofosbuvir cazul administrării Epclusa ↔ Velpatasvir concomitent cu dabigatran (Inhibarea gp-P) etexilat. Efectuarea unui test de coagulare contribuie la identificarea pacienților cu risc crescut de hemoragie din cauza expunerii crescute la dabigatran.

Antagoniști ai vitaminei K Interacțiunea nu a fost studiată. Este recomandată monitorizarea atentă a INR în cazul utilizării tuturor antagoniștilor vitaminei K, din cauza modificărilor funcției hepatice în cursul tratamentului cu Epclusa.

ANTICONVULSIVANTE

Fenitoină Interacțiunea nu a fost studiată. Este contraindicată

Fenobarbital Se preconizează: administrarea Epclusa ↓ Sofosbuvir concomitent cu fenobarbital și (Inducerea gp-P și ↓ Velpatasvir fenitoină (vezi pct. 4.3). a CYP)

Carbamazepină Interacțiunea nu a fost studiată. Este contraindicată Se preconizează: administrarea Epclusa ↓ Velpatasvir concomitent cu carbamazepină (Inducerea gp-P și S-a observat: ↓0,52 ↓ (vezi pct. 4.3). a CYP) Sofosbuvir (0,43, 0,52 0,62) (0,46, 0,59)

Oxcarbazepină Interacțiunea nu a fost studiată. Se preconizează că Se preconizează: administrarea Epclusa ↓ Sofosbuvir concomitent cu oxcarbazepină (Inducerea gp-P și a CYP) ↓ Velpatasvir va determina scăderi ale concentrației plasmatice de sofosbuvir și velpatasvir, ducând la diminuarea efectului terapeutic al Epclusa. Această administrare concomitentă nu este recomandată (vezi pct. 4.4).

Efecte asupra concentrațiilor plasmatice

Medicamentul în funcție de de medicament. clasa terapeutică/ Raportul mediilor (interval de încredere Recomandări privind

Mecanismul posibil al de 90%)a,b administrarea concomitentă interacțiunii Activ Cmax ASC Cmin cu Epclusa

ANTIFUNGICE

Ketoconazol Interacțiunea a fost studiată numai cu Nu este necesară ajustarea velpatasvir dozei de Epclusa sau

Se preconizează: ketoconazol. ↔ Sofosbuvir

Ketoconazol (200 mg de Nu a fost studiat efectul asupra expunerii la două ori pe zi)/velpatasvir ketoconazol. (doză unică de 100 mg)d Se preconizează: ↔ Ketoconazol S-a observat: Velpatasvir ↑ ↑ (Inhibarea gp-P și a CYP) 1,3 (1,0, 1,7 1,6) (1,4,

Itraconazole 2,2)

Voriconazole

Posaconazole

Isavuconazole

ANTIMICOBACTERIENE

Rifampicină (600 mg o dată Nu a fost studiat efectul asupra expunerii la Este contraindicată pe zi)/sofosbuvir (doză unică rifampicină. administrarea Epclusa de 400 mg)d concomitent cu rifampicina Se preconizează: (vezi pct. 4.3). ↔ Rifampicină (Inducerea gp-P și a CYP) S-a observat:

Sofosbuvir ↓ ↓ 0,23 0,28 (0,19, (0,24, 0,29) 0,32)

Rifampicină (600 mg o dată Nu a fost studiat efectul asupra expunerii la pe zi)/velpatasvir (doză unică rifampicină. de 100 mg) Se preconizează: ↔ Rifampicină S-a observat: ↓ ↓ Velpatasvir 0,29 0,18 (Inducerea gp-P și a CYP) (0,23, (0,15, 0,37) 0,22)

Rifabutină Interacțiunea nu a fost studiată. Este contraindicată Se preconizează: administrarea Epclusa ↓ Velpatasvir concomitent cu rifabutină (vezi pct. 4.3). (Inducerea gp-P și a CYP) S-a observat: ↓ ↓

Sofosbuvir 0,64 0,76 (0,53, (0,63, 0,77) 0,91)

Rifapentină Interacțiunea nu a fost studiată. Se preconizează că Se preconizează: administrarea Epclusa ↓ Sofosbuvir concomitent cu rifapentina va ↓ Velpatasvir determina scăderea (Inducerea gp-P și a CYP) concentrației de sofosbuvir și velpatasvir, ducând la diminuarea efectului terapeutic al Epclusa. Această administrare concomitentă nu este recomandată (vezi pct. 4.4).

Efecte asupra concentrațiilor plasmatice

Medicamentul în funcție de de medicament. clasa terapeutică/ Raportul mediilor (interval de încredere Recomandări privind

Mecanismul posibil al de 90%)a,b administrarea concomitentă interacțiunii Activ Cmax ASC Cmin cu Epclusa

MEDICAMENTE ANTIVIRALE ANTI-HIV: INHIBITORI DE REVERSTRANSCRIPTAZĂ

Fumarat de tenofovir S-a demonstrat că Epclusa determină creșterea expunerii la tenofovir disoproxil (inhibarea gp-P). Creșterea expunerii la tenofovir (ASC și Cmax) a fost de aproximativ 40-80% în timpul tratamentului concomitent cu Epclusa și fumarat de tenofovir disoproxil/emtricitabină ca parte a diferitelor scheme de tratament pentru HIV.

Pacienții cărora li se administrează fumarat de tenofovir disoproxil concomitent cu Epclusa trebuie monitorizați din punct de vedere al reacțiilor adverse asociate cu fumaratul de tenofovir disoproxil. Trebuie consultat

Rezumatul caracteristicilor produsului pentru produsul care conține fumarat de tenofovir disoproxil, pentru recomandări privind monitorizarea renală (vezi pct. 4.4).

Efavirenz/emtricitabină/fuma Efavirenz ↔ ↔ ↔ Se preconizează că rat de tenofovir disoproxil Sofosbuvir ↑ ↔ administrarea Epclusa (600/200/300 mg o dată pe 1,4 (1,1, concomitent cu zi)/ 1,7) efavirenz/emtricitabină/fumarasofosbuvir/velpatasvir Velpatasvir ↓ ↓ ↓ t de tenofovir disoproxil va (400/100 mg o dată pe zi)c, d 0,53 0,47 0,43 determina scăderea (0,43, (0,39, (0,36, concentrației de velpatasvir. 0,64) 0,57) 0,52) Administrarea Epclusa concomitent cu scheme de tratament care conțin efavirenz nu este recomandată (vezi pct. 4.4).

Emtricitabină/rilpivirină/ Rilpivirină ↔ ↔ ↔ Nu este necesară ajustarea fumarat de tenofovir Sofosbuvir ↔ ↔ dozei de Epclusa sau disoproxil Velpatasvir ↔ ↔ ↔ emtricitabină/rilpivirină/ (200/25/300 mg o dată pe zi)/ fumarat de tenofovir sofosbuvir/velpatasvir disoproxil. (400/100 mg o dată pe zi)c, d

MEDICAMENTE ANTIVIRALE ANTI-HIV: INHIBITORI AI PROTEAZEI HIV

Atazanavir potențat cu Atazanavir ↔ ↔ ↑ Nu este necesară ajustarea ritonavir (300/100 mg o dată 1,4 dozei de Epclusa, atazanavir pe zi) + emtricitabină/fumara (1,2, (potențat cu ritonavir) sau t de tenofovir disoproxil 1,6) emtricitabină/fumarat de (200/300 mg o dată pe zi)/ Ritonavir ↔ ↑ tenofovir disoproxil. sofosbuvir/velpatasvir 1,3 (400/100 mg o dată pe zi)c, d (1,5, 1,4)

Sofosbuvir ↔ ↔

Velpatasvir ↑ ↑ ↑ 1,6 (1,4, 2,4 4,0 1,7) (2,2, (3,6, 2,6) 4,5)

Darunavir potențat cu Darunavir ↔ ↔ ↔ Nu este necesară ajustarea ritonavir (800/100 mg o dată Ritonavir ↔ ↔ ↔ dozei de Epclusa, darunavir pe Sofosbuvir ↓ ↓ (potențat cu ritonavir) sau zi) + emtricitabină/fumarat 0,62 0,72 emtricitabină/fumarat de de tenofovir disoproxil (0,54, (0,66, tenofovir disoproxil. (200/300 mg o dată pe zi)/ 0,71) 0,80) sofosbuvir/velpatasvir Velpatasvir ↓ ↔ ↔ (400/100 mg o dată pe zi)c, d 0,76 (0,65, 0,89)

Efecte asupra concentrațiilor plasmatice

Medicamentul în funcție de de medicament. clasa terapeutică/ Raportul mediilor (interval de încredere Recomandări privind

Mecanismul posibil al de 90%)a,b administrarea concomitentă interacțiunii Activ Cmax ASC Cmin cu Epclusa

Lopinavir potențat cu Lopinavir ↔ ↔ ↔ Nu este necesară ajustarea ritonavir (4x200 mg/50 mg o Ritonavir ↔ ↔ ↔ dozei de Epclusa, lopinavir dată pe zi) + emtricitabină/ Sofosbuvir ↓ ↓ (potențat cu ritonavir) sau fumarat de tenofovir 0,59 0,7 emtricitabină/fumarat de disoproxil (200/300 mg o (0,49, (0,6, tenofovir disoproxil. dată pe 0,71) 0,8) zi)/sofosbuvir/velpatasvir Velpatasvir ↓ ↔ ↑ (400/100 mg o dată pe zi)c, d 0,70 1,6 (0,59, (1,4, 0,83) 1,9)

MEDICAMENTE ANTIVIRALE ANTI-HIV: INHIBITORI AI INTEGRAZEI

Raltegravir (400 mg de Raltegravir ↔ ↔ ↓ Nu este necesară ajustarea două ori pe zi)g + 0,79 dozei de Epclusa, raltegravir emtricitabină/ (0,42, sau emtricitabină/fumarat de fumarat de tenofovir 1,5) tenofovir disoproxil. disoproxil (200/300 mg o Sofosbuvir ↔ ↔ dată pe Velpatasvir ↔ ↔ ↔ zi)/sofosbuvir/velpatasvir (400/100 mg o dată pe zi)c, d

Elvitegravir/cobicistat/ Elvitegravir ↔ ↔ ↔ Nu este necesară ajustarea emtricitabină/fumarat de Cobicistat ↔ ↔ ↑ dozei de Epclusa sau tenofovir alafenamidă 2,0 elvitegravir/cobicistat/ (150/150/200/10 mg o dată (1,7, emtricitabină/fumarat de pe zi)/sofosbuvir/velpatasvir 2,5) tenofovir alafenamidă. (400/100 mg o dată pe zi)c, d Tenofovir ↔ ↔ alafenamidă

Sofosbuvir ↔ ↑ 1,4 (1,2, 1,5)

Velpatasvir ↑ ↑ ↑ 1,3 (1,2, 1,5 1,6 1,5) (1,4, (1,4, 1,7) 1,8)

Elvitegravir/cobicistat/ Elvitegravir ↔ ↔ ↔ Nu este necesară ajustarea emtricitabină/fumarat de Cobicistat ↔ ↔ ↑ dozei de Epclusa sau tenofovir disoproxil 1,7 elvitegravir/cobicistat/ (150/150/200/300 mg o dată (1,5, emtricitabină/fumarat de pe zi)/sofosbuvir/velpatasvir 1,9) tenofovir disoproxil. (400/100 mg o dată pe zi)c, d Sofosbuvir ↔ ↔

Velpatasvir ↔ ↔ ↑ 1,4 (1,2, 1,5)

Dolutegravir (50 mg o dată Dolutegravir ↔ ↔ ↔ Nu este necesară ajustarea pe zi)/sofosbuvir/velpatasvir Sofosbuvir ↔ ↔ dozei de Epclusa sau (400/100 mg o dată pe zi) Velpatasvir ↔ ↔ ↔ dolutegravir.

PREPARATE PE BAZĂ DE PLANTE

Sunătoare Interacțiunea nu a fost studiată. Este contraindicată Se preconizează: administrarea Epclusa ↓ Sofosbuvir împreună cu preparate care (Inducerea gp-P și a CYP) ↓ Velpatasvir conţin sunătoare (vezi pct. 4.3).

Efecte asupra concentrațiilor plasmatice

Medicamentul în funcție de de medicament. clasa terapeutică/ Raportul mediilor (interval de încredere Recomandări privind

Mecanismul posibil al de 90%)a,b administrarea concomitentă interacțiunii Activ Cmax ASC Cmin cu Epclusa

INHIBITORI AI HMG-CoA REDUCTAZEI

Atorvastatină (doză unică de S-a observat: ↑ ↑ Nu este necesară ajustarea 40 mg) + sofosbuvir/Atorvastatină 1,7 1,5 dozei de Epclusa sau velpatasvir (400/ 100 mg o (1,5, (1,5, atorvastatină. dată pe zi)d 1,9) 1,6)

Rosuvastatină Interacțiunea a fost studiată numai cu Administrarea Epclusa velpatasvir concomitent cu rosuvastatina

Se preconizează: determină creșterea ↔ Sofosbuvir concentrației plasmatice de rosuvastatină, care este

Rosuvastatină (doză unică de S-a observat: asociată cu un risc crescut de 10 mg)/velpatasvir (100 mg o Rosuvastatină ↑ ↑ miopatie, inclusiv dată pe zi)d 2,6 (2,3, 2,7 rabdomioliză. Rosuvastatina, 2,9) (2,5, într-o doză care nu depășește 2,9) 10 mg, poate fi administrată Nu a fost studiat efectul asupra expunerii la concomitent cu Epclusa. (Inhibarea OATP1B și a velpatasvir

BCRP) Se preconizează:

↔ Velpatasvir

Pravastatină Interacțiunea a fost studiată numai cu Nu este necesară ajustarea velpatasvir dozei de Epclusa sau

Se preconizează: pravastatină. ↔ Sofosbuvir

Pravastatină (doză unică de S-a observat: 40 mg)/velpatasvir (100 mg o Pravastatină ↑ ↑ dată pe zi)d 1,3 (1,1, 1,4 1,5) (1,2, 1,5) (Inhibarea OATP1B) Nu a fost studiat efectul asupra expunerii la velpatasvir

Se preconizează: ↔ Velpatasvir

Alte statine Se preconizează: Nu se pot exclude ↑ Statine interacțiunile cu alți inhibitori ai HMG-CoA reductazei. În cazul administrării concomitente cu Epclusa, trebuie monitorizate cu atenție reacțiile adverse la statine și trebuie luată în considerare utilizarea unor doze reduse de statine, în cazul în care acestea sunt necesare.

ANALGEZICE NARCOTICE

Metadonă R-metadonă ↔ ↔ ↔ Nu este necesară ajustarea (Tratament de întreținere cu dozei de Epclusa sau metadonă [30 până la S-metadonă ↔ ↔ ↔ metadonă. 130 mg/zi])/sofosbuvir (400 mg o dată pe zi)d Sofosbuvir ↔ ↑ 1,3 (1,0, 1,7)

Metadonă Interacțiunea a fost studiată numai cu sofosbuvir

Se preconizează: ↔ Velpatasvir

Efecte asupra concentrațiilor plasmatice

Medicamentul în funcție de de medicament. clasa terapeutică/ Raportul mediilor (interval de încredere Recomandări privind

Mecanismul posibil al de 90%)a,b administrarea concomitentă interacțiunii Activ Cmax ASC Cmin cu Epclusa

IMUNOSUPRESOARE

Ciclosporină Ciclosporină ↔ ↔ Nu este necesară ajustarea (doză unică de 600 mg)/ dozei de Epclusa sau sofosbuvir (doză unică de Sofosbuvir ↑ ↑ ciclosporină la iniţierea 400 mg)f 2,5 (1,9, 4,5 administrării concomitente.

3,5) (3,3, După aceea, poate fi necesară 6,3) monitorizarea atentă şi o

Ciclosporină Ciclosporină ↔ ↓ posibilă ajustare a dozei de (doză unică de 600 mg)f/ 0,88 ciclosporină. velpatasvir (doză unică de (0,78, 100 mg)d 1,0)

Velpatasvir ↑ ↑ 1,6 (1,2, 2,0 2,0) (1,5, 2,7)

Tacrolimus Tacrolimus ↓ ↑ Nu este necesară ajustarea (5 mg o dată pe 0,73 1,1 dozei de Epclusa sau zi)f/sofosbuvir (doză unică de (0,59, (0,84, tacrolimus la iniţierea 400 mg)d 0,90) 1,4) administrării concomitente.

Sofosbuvir ↓ ↑ După aceea, poate fi necesară 0,97 1,1 monitorizarea atentă şi o (0,65, (0,81, posibilă ajustare a dozei de 1,4) 1,6) tacrolimus.

Tacrolimus Nu a fost studiat efectul asupra expunerii la velpatasvir.

Se preconizează: ↔ Velpatasvir

CONTRACEPTIVE ORALE

Norgestimat/etinilestradiol Norelgestromi ↔ ↔ ↔ Nu este necesară ajustarea (norgestimat n dozei de contraceptive orale. 0,180 mg/0,215 mg/0,25 mg/ Norgestrel ↔ ↑ ↑ etinilestradiol 0,025 mg)/ 1,2 1,2 sofosbuvir (400 mg o dată (0,98, (1,0, pe zi)d 1,5) 1,5)

Etinilestradiol ↔ ↔ ↔

Norgestimat/etinilestradiol Norelgestromi ↔ ↔ ↔ (norgestimat 0,180 mg/ n 0,215 mg/0,25 mg/ Norgestrel ↔ ↔ ↔ etinilestradiol 0,025 mg)/ velpatasvir (100 mg o dată Etinilestradiol ↑ ↔ ↓ pe zi)d 1,4 (1,2, 0,83 1,7) (0,65, 1,1)

a. Raportul mediilor (IÎ 90%) parametrilor farmacocinetici pentru medicamentele administrate concomitent exclusiv cu un medicament de studiu sau în asociere cu ambele medicamente de studiu. Niciun efect = 1,00.

b. Toate studiile privind interacțiunile au fost efectuate la voluntari sănătoși.

c. Administrat ca Epclusa.

d. Intervalul de 70-143% în cadrul căruia nu apar interacțiuni farmacocinetice.

e. Acestea sunt medicamente din cadrul aceleiași clase, pentru care se preconizează interacțiuni similare.

f. Limita intervalului de bioechivalență/echivalență 80-125%. g. Intervalul de 50-200% în cadrul căruia nu apar interacțiuni farmacocinetice.

Datele provenite din utilizarea sofosbuvirului, velpatasvirului sau a Epclusa la femeile gravide sunt inexistente sau limitate (mai puțin de 300 de rezultate obținute din sarcini).

Sofosbuvir

Studiile la animale nu au evidențiat efecte toxice dăunătoare directe sau indirecte asupra funcției de reproducere (vezi pct. 5.3).

Nu a fost posibilă estimarea exactă a valorilor limită pentru expunerea la sofosbuvir la șobolan, comparativ cu expunerea la om, la doza clinică recomandată (vezi pct. 5.3).

Velpatasvir

Studiile la animale au evidențiat o posibilă legătură cu toxicitatea asupra funcției de reproducere (vezi pct. 5.3).

Ca măsură de precauție, nu este recomandată utilizarea de Epclusa în timpul sarcinii.

Nu se cunoaște dacă sofosbuvirul, metaboliții sofosbuvirului sau ai velpatasvirului se excretă în laptele uman.

Datele farmacocinetice disponibile la animale au evidențiat excreția velpatasvirului și a metaboliților sofosbuvirului în lapte.

Nu se poate exclude un risc pentru nou-născuți/sugari. Prin urmare, Epclusa nu trebuie utilizat în timpul alăptării.

Nu sunt disponibile date referitoare la efectul Epclusa asupra fertilității la om. Studiile la animale nu au evidențiat efecte dăunătoare ale sofosbuvirului sau velpatasvirului asupra fertilității.

În cazul administrării Epclusa concomitent cu ribavirină, trebuie consultat Rezumatul caracteristicilor produsului pentru ribavirină pentru recomandări detaliate privind sarcina, contracepția și alăptarea.

Epclusa nu are nicio influență sau are influență neglijabilă asupra capacității de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Profilul de siguranță al Epclusa a fost determinat în ansamblul studiilor clinice de fază 3 la pacienți cu infecție VHC de genotipul 1, 2, 3, 4, 5 sau 6 și în experiența după punerea pe piață. Nu au fost identificate reacții adverse la medicamentul Epclusa în studiile clinice. În experiența după punerea pe piață, au fost observate cazuri de bradicardie severă și bloc cardiac la utilizarea medicamentelor care conțin SOF în asociere cu amiodaronă, iar reactivarea VHB a fost observată la pacienții cu infecție concomitentă VHC/VHB aflați în tratament cu AAD (vezi pct. 4.4).

Evaluarea reacțiilor adverse legate de tratamentul cu Epclusa s-a bazat pe datele referitoare la siguranță obținute în cadrul studiilor clinice, și pe experiența de după punerea pe piață. Toate reacțiile adverse sunt prezentate în Tabelul 5. Reacțiile adverse prezentate mai jos sunt conform clasificării pe aparate, sisteme și organe și în funcție de frecvență. Frecvențele sunt definite după cum urmează: foarte frecvente (≥ 1/10); frecvente (≥ 1/100 și < 1/10); mai puțin frecvente (≥ 1/1000 și < 1/100); rare (≥ 1/10000 și < 1/1000) sau foarte rare (< 1/10000).

Tabelul 5: Reacții adverse la medicament identificate în tratamentul cu Epclusa

Frecvența Reacția adversă la medicament

Afecțiuni gastrointestinale

Foarte frecvente a. vărsăturia

Frecvente erupție cutanată tranzitorieb

Mai puțin frecvente angioedemb

a. Reacția adversă a fost observată la copii cu vârsta între 3 și < 6 ani

b. Reacție adversă identificată în cadrul procesului de supraveghere de după punerea pe piață a medicamentelor care conțin sofosbuvir/velpatasvir

Au fost observate cazuri de bradicardie severă și bloc cardiac atunci când schemele de tratament care conțin sofosbuvir sunt utilizate în asociere cu amiodaronă și/sau alte medicamente care scad frecvența cardiacă (vezi pct. 4.4 și 4.5).

Afecțiuni cutanate

Cu frecvență necunoscută: sindromul Stevens-Johnson

Reacţiile adverse observate au fost în concordanță cu cele constatate în studiile clinice cu Epclusa efectuate la adulţi. Vărsăturile au fost observate ca reacție foarte frecventă la Epclusa la copii cu vârsta între 3 și < 6 ani. Siguranța Epclusa la copii și adolescenți cu vârsta de 3 ani și peste se bazează pe datele provenite dintr-un studiu clinic deschis, de fază 2 (studiul 1143), în care au fost înscriși 216 pacienți care au fost tratați cu sofosbuvir/velpatasvir timp de 12 săptămâni.

Raportarea reacțiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniștii din domeniul sănătății sunt rugați să raporteze orice reacție adversă suspectată prin intermediul sistemului național de raportare, astfel cum este menționat în Anexa V.

Dozele maxime documentate pentru sofosbuvir și velpatasvir au fost o doză unică de 1200 mg și respectiv o doză unică de 500 mg. În studiile respective efectuate la voluntari adulți sănătoși, nu s-au observat efecte nefavorabile la aceste valori ale dozelor. Nu se cunosc efectele unor doze/expuneri mai mari.

Nu există niciun antidot specific pentru supradozajul cu Epclusa. În caz de supradozaj, pacientul trebuie monitorizat pentru a decela apariția manifestărilor de toxicitate. Abordarea terapeutică a supradozajului cu Epclusa constă din măsuri generale de susținere, care includ monitorizarea semnelor vitale, precum și observarea stării clinice a pacientului. Hemodializa poate elimina în mod eficient metabolitul circulant principal al sofosbuvirului, GS-331007, cu o rată de eliminare de 53%. Este puțin probabil ca hemodializa să poată elimina în mod semnificativ velpatasvirul, deoarece velpatasvirul se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice.

Grupa farmacoterapeutică: antivirale pentru utilizare sistemică; medicament antiviral cu acțiune directă, codul ATC: J05AP55

Sofosbuvirul este un inhibitor pan-genotopic al ARN-polimerazei NS5B, polimerază dependentă de

ARN-ul VHC, care prezintă un rol esențial în replicarea virală. Sofosbuvirul este un promedicament nucleotidic metabolizat intracelular, cu formarea analogului trifosfat al uridinei (GS-461203), activ din punct de vedere farmacologic, care poate fi încorporat în ARN VHC prin acțiunea polimerazei NS5B, unde determină întreruperea sintezei lanțului. GS-461203 (metabolitul activ al sofosbuvirului) nu este nici inhibitor al ADN- sau ARN-polimerazelor umane și nici inhibitor al ARN-polimerazei mitocondriale.

Velpatasvirul este un inhibitor al VHC, care țintește proteina NS5A a VHC, care prezintă un rol esențial atât pentru replicarea ARN-ului, cât și pentru formarea virionilor VHC. Studiile in vitro privind selecția rezistenței și rezistența încrucișată evidențiază faptul că velpatasvirul țintește NS5A, ca mod de acțiune.

Valorile concentrației efective 50% (CE50) a sofosbuvirului și velpatasvirului împotriva repliconilor cu lungime completă sau chimerici care codifică secvențe NS5B și NS5A din tulpinilor de laborator sunt detaliate în Tabelul 6. Valorile CE50 a sofosbuvirului și velpatasvirului împotriva izolatelor clinice sunt detaliate în Tabelul 7.

Tabelul 6: Activitatea sofosbuvirului și velpatasvirului împotriva repliconilor de laborator cu lungime completă sau chimerici

Genotipul repliconului CE50 a sofosbuvirului, nMa CE50 a velpatasvirului, nMa 1a 40 0,014 1b 110 0,016 2a 50 0,005-0,016c 2b 15b 0,002-0,006c 3a 50 0,004 4a 40 0,009 4d NSC 0,004 5a 15b 0,021-0,054d 6a 14b 0,006-0,009 6e NSC 0,130d

NSC = nu se cunoaște (nu există date disponibile)

a. Valoarea medie provenită din mai multe experimente cu același replicon de laborator.

b. Pentru testare s-au utilizat repliconi 1b chimerici purtători ai genelor NS5B din genotipurile 2b, 5a sau 6a.

c. Date provenite de la diferite tulpini de repliconi NS5A cu lungime completă sau repliconi NS5A chimerici purtători ai genelor NS5A cu lungime completă, care conțin polimorfisme L31 sau M31.

d. Date provenite de la repliconi NS5A chimerici purtători ai aminoacizilor 9-184 ai NS5A.

Tabelul 7: Activitatea sofosbuvirului și velpatasvirului împotriva repliconilor tranzitorii conținând NS5A sau NS5B din izolate clinice

Genotipul Repliconi conținând NS5B din izolate Repliconi conținând NS5A din izolate clinice repliconului clinice

Număr de Median sofosbuvir EC50, Număr de CE50 mediană a izolate clinice nM (interval) izolate clinice velpatasvirului, nM (interval) 1a 67 62 (29-128) 23 0,019 (0,011-0,078) 1b 29 102 (45-170) 34 0,012 (0,005-0,500) 2a 15 29 (14-81) 8 0,011 (0,006-0,364) 2b NSC NSC 16 0,002 (0,0003-0,007) 3a 106 81 (24-181) 38 0,005 (0,002-1,871) 4a NSC NSC 5 0,002 (0,001-0,004) 4d NSC NSC 10 0,007 (0,004-0,011) 4r NSC NSC 7 0,003 (0,002-0,006) 5a NSC NSC 42 0,005 (0,001-0,019) 6a NSC NSC 26 0,007 (0,0005-0,113) 6e NSC NSC 15 0,024 (0,005-0,433)

NSC = nu se cunoaște (nu există date disponibile)

Prezența serului uman în concentrație de 40% nu a avut niciun efect asupra activității anti-VHC a sofosbuvirului, dar a determinat scăderea de 13 ori a activității anti-VHC a velpatasvirului împotriva repliconilor VHC de genotip 1a.

Evaluarea sofosbuvirului în asociere cu velpatasvirul nu a evidențiat niciun efect antagonist din punct de vedere al reducerii valorilor ARN VHC la nivelul celulelor repliconilor.

În culturi de celule

În culturi de celule, pentru multiple genotipuri, incluzând 1b, 2a, 2b, 3a, 4a, 5a și 6a, s-a observat apariția repliconilor VHC prezentând sensibilitate redusă la sofosbuvir. Sensibilitatea redusă la sofosbuvir a fost asociată cu substituția primară S282T la nivelul NS5B la toate genotipurile de repliconi examinate. Mutageneza dependentă de situs la nivelul substituției S282T în repliconi de genotip 1 până la 6 a fost asociată cu o sensibilitate la sofosbuvir de 2 până la 18 ori mai redusă și a diminuat capacitatea de replicare virală cu 89% până la 99%, comparativ cu tipul sălbatic corespunzător. În cadrul testărilor biochimice, capacitatea trifosfatului de sofosbuvir activ (GS-461203) de a inhiba polimeraza NS5B recombinantă provenită de la genotipurile 1b, 2a, 3a și 4a care exprimă substituția S282T a fost scăzută comparativ cu capacitatea sa de a inhiba polimeraza

NS5B recombinantă de tip sălbatic, astfel cum indică creșterea de 8,5 până la 24 ori a concentrației inhibitorii 50% (CI50).

In vitro, selecția repliconilor VHC prezentând sensibilitate redusă la velpatasvir a fost efectuată în culturi de celule, pentru multiple genotipuri, incluzând 1a, 1b, 2a, 3a, 4a, 5a și 6a. Variantele au fost selectate la pozițiile 24, 28, 30, 31, 32, 58, 92 și 93 asociate cu rezistența ale NS5A. Variantele asociate cu rezistența (VAR) selectate la 2 sau mai multe genotipuri au fost F28S, L31I/V și Y93H.

Mutageneza dependentă de situs la nivelul VAR ale NS5A cunoscute a evidențiat faptul că substituțiile care determină o scădere > 100 de ori a sensibilității la velpatasvir sunt M28G, A92K și

Y93H/N/R/W la genotipul 1a, A92K la genotipul 1b, C92T și Y93H/N la genotipul 2b, Y93H la genotipul 3 și L31V și P32A/L/Q/R la genotipul 6. Niciuna dintre substituțiile individuale testate la genotipurile 2a, 4a sau 5a nu a determinat o scădere > 100 de ori a sensibilității la velpatasvir.

Asocierile acestor variante au evidențiat adesea scăderi mai mari ale sensibilității la velpatasvir comparativ cu VAR unice fără asocieri.

Studii la pacienți fără ciroză hepatică și la pacienți cu ciroză hepatică compensată

Pentru o analiză coroborată privind pacienții fără ciroză hepatică sau cu ciroză hepatică compensată, cărora li s-a administrat Epclusa timp de 12 săptămâni în cadrul a trei studii de fază 3, 12 pacienți (2 cu genotip 1 și 10 cu genotip 3) au putut fi incluși în analiza privind rezistența, întrucât au prezentat eșec virusologic. Un alt pacient cu infecție cu VHC de genotip 3 la momentul inițial s-a reinfectat cu

VHC cu genotip 1a la momentul eșecului virusologic și a fost exclus din analiza virusologică. La niciun pacient cu infecție cu VHC de genotip 2, 4, 5 sau 6 nu s-a înregistrat eșec virusologic.

Dintre cei 2 pacienți cu genotip 1 la care s-a înregistrat eșecul virusologic, un pacient prezenta virus cu

VAR Y93N apărută la nivelul NS5A, iar celălalt pacient prezenta virus cu VAR L31I/V și Y93H apărute la nivelul NS5A la momentul eșecului virusologic. Ambii pacienți prezentau la momentul inițial virus cu VAR ale NS5A. La cei 2 pacienți nu s-au observat VAR asociate cu rezistența la inhibitorii nucleozidici (IN) ai NS5B la momentul eșecului virusologic.

Dintre cei 10 pacienți cu genotip 3 la care s-a înregistrat eșecul virusologic, s-a observat Y93H la toți cei 10 pacienți, la momentul eșecului virusologic (la 6 pacienți a apărut Y93H post-tratament și 4 pacienți prezentau Y93H la momentul inițial și post-tratament). La cei 10 pacienți nu s-au observat

VAR asociate cu rezistența la IN ai NS5B la momentul eșecului virusologic.

Studii la pacienți cu ciroză hepatică decompensată

În cadrul unui studiu de fază 3 efectuat la pacienți cu ciroză hepatică decompensată, cărora li s-a administrat Epclusa + RBV timp de 12 săptămâni, 3 pacienți (1 cu genotip 1 și 2 cu genotip 3) au putut fi incluși în analiza privind rezistența, întrucât au prezentat eșec virusologic. La niciun pacient cu infecție cu VHC de genotip 2 sau 4 din grupul de tratament cu Epclusa + RBV timp de 12 săptămâni nu s-a înregistrat eșec virusologic.

Pacientul cu VHC de genotip 1 la care s-a înregistrat eșec virusologic nu prezenta VAR ale NS5A sau

NS5B la momentul eșecului virusologic.

Dintre cei 2 pacienți cu genotip 3 la care s-a înregistrat eșecul virusologic, la unul a apărut VAR Y93H la nivelul NS5A la momentul eșecului virusologic. Un alt pacient prezenta virus cu Y93H la momentul inițial și la acesta s-a înregistrat eșec virusologic, și au apărut niveluri scăzute (< 5%) ale VAR N142T și E237G asociate cu rezistența la IN ai NS5B, la momentul eșecului virusologic. Datele farmacocinetice provenite de la acest pacient au fost în concordanță cu absența complianței la tratament.

În cadrul acestui studiu, 2 pacienți tratați cu Epclusa timp de 12 sau 24 săptămâni, fără ribavirină, prezentau niveluri reduse (< 5%) ale variantei S282T apărută la nivelul NS5B, împreună cu L159F.

Efectul variantelor VHC inițiale asociate cu rezistența, asupra rezultatelor tratamentului

Studii la pacienți fără ciroză hepatică și la pacienți cu ciroză hepatică compensată

S-au efectuat analize pentru explorarea asocierii dintre VAR inițiale preexistente ale NS5A și rezultatele tratamentului pentru pacienții fără ciroză hepatică sau cu ciroză hepatică compensată, în cadrul a trei studii clinice de fază 3 (ASTRAL-1, ASTRAL-2 și ASTRAL-3). Dintre cei 1035 pacienți tratați cu sofosbuvir/velpatasvir în cadrul a trei studii clinice de fază 3, 1023 pacienți au fost incluși în analiza privind VAR ale NS5A; 7 pacienți au fost excluși deoarece la aceștia nici nu s-a obținut răspuns virusologic susținut (RVS12), nici nu s-a înregistrat eșec virusologic, iar alți 5 pacienți au fost excluși din cauza eșecului secvențierii genei NS5A. În cadrul analizei datelor coroborate din studiile de fază 3, 380/1023 (37%) dintre pacienți prezentau VAR inițiale ale NS5A. La pacienții cu infecție cu

VHC de genotip 2, 4 și 6 a existat o prevalență mai crescută a VAR ale NS5A (70%, 63% și respectiv 52%) comparativ cu pacienții cu infecție cu VHC de genotip 1 (23%), genotip 3 (16%) și genotip 5 (18%).

VAR inițiale nu au avut niciun impact relevant asupra ratelor RVS12 la pacienții infectați cu VHC de genotip 1, 2, 4, 5 și 6, astfel cum se detaliază rezumativ în Tabelul 8. Pacienții cu infecție de genotip 3 cu VAR Y93H inițială a NS5A au prezentat o rată RVS12 mai scăzută comparativ cu pacienții fără

Y93H după tratamentul cu Epclusa timp de 12 săptămâni, astfel cum se detaliază rezumativ în

Tabelul 9. În studiul ASTRAL-3, VAR Y93H a fost detectată la momentul inițial la 9% dintre pacienții tratați cu Epclusa.

Tabelul 8: RVS12 la pacienții cu sau fără VAR inițiale ale NS5A în funcție de genotipul VHC (studiile ASTRAL-1, ASTRAL-2 și ASTRAL-3) Epclusa timp de 12 săptămâni

Genotip 1 Genotip 3 Genotipurile 2, 4, 5 sau 6 Total

Cu orice VAR inițiale ale NS5A 97% (73/75) 88% (38/43) 100% (262/262) 98% (373/380)

Fără VAR inițiale ale NS5A 100% (251/251) 97% (225/231) 100% (161/161) 99% (637/643)

Tabelul 9: RVS12 la pacienții cu sau fără Y93H inițială, data limită de colectare pentru 1% (setul de populație pentru analiza rezistenței) ASTRAL 3

Epclusa timp de 12 săptămâni

Toți subiecții Cirotici Non-cirotici (n = 274) (n = 80) (n = 197) Global 95,3% (263/274) 91,3% (73/80) 97,9% (190/194)

IÎ 95% 92,9% până la 98,0% 82,8% până la 96,4% 92,8% până la 98,6%

RVS cu Y93H 84,0% (21/25) 50,0% (2/4) 90,5% (19/21)

IÎ 95% 63,9% până la 95,5% 6,8% până la 93,2% 69,6% până la 98,8%

RVS fără Y93H 96,4% (242/249) 93,4% (71/76) 98,8% (171/173)

IÎ 95% 94,3% până la 98,9% 85,3% până la 97,8% 95,9% până la 99,9%

VAR S282T asociată cu rezistența la IN ai NS5B nu a fost detectată în secvența inițială a NS5B la niciun pacient din studiile de fază 3. S-a obținut RVS12 la toți cei 77 pacienți cu VAR inițiale asociate cu rezistența la IN ai NS5B, inclusiv N142T, L159F, E/N237G, C/M289L/I, L320F/I/V, V321A/I și

S282G+V321I.

Studii la pacienți cu ciroză hepatică decompensată (clasa B conform clasificării CPT)

S-au efectuat analize pentru explorarea asocierii dintre VAR inițiale preexistente ale NS5A și rezultatele tratamentului pentru pacienții cu ciroză hepatică decompensată într-un studiu de fază 3 (ASTRAL-4). Dintre cei 87 pacienți tratați cu Epclusa + RBV, 85 pacienți au fost incluși în analiza privind VAR ale NS5A; 2 pacienți au fost excluși deoarece la aceștia nici nu s-a obținut RVS12, nici nu s-a înregistrat eșec virusologic. În rândul pacienților cărora li s-a administrat tratament cu

Epclusa + RBV timp de 12 săptămâni, 29% (25/85) dintre pacienți prezentau la momentul inițial virus cu VAR ale NS5A: 29% (19/66), 75% (3/4), 15% (2/13), și 50% (1/2) pentru pacienții cu VHC de genotip 1, 2, 3 și respectiv 4.

RVS12 la pacienții cu sau fără VAR inițiale ale NS5A din grupul de tratament cu Epclusa + RBV timp de 12 săptămâni, pentru acest studiu, este prezentat în Tabelul 10.

Tabelul 10: RVS12 la pacienții cu sau fără VAR inițiale ale NS5A în funcție de genotipul VHC (studiul ASTRAL-4) Epclusa + RBV timp de 12 săptămâni

Genotip 1 Genotip 3 Genotip 2 sau 4 Total

Cu orice VAR inițiale ale NS5A 100% (19/19) 50% (1/2) 100% (4/4) 96% (24/25)

Fără VAR inițiale ale NS5A 98% (46/47) 91% (10/11) 100% (2/2) 98% (58/60)

Singurul pacient cu genotip 3 care prezenta VAR inițiale ale NS5A și la care nu s-a obținut RVS12 prezenta substituția Y93H a NS5A la momentul inițial; datele farmacocinetice provenite de la acest pacient au fost în concordanță cu absența complianței la tratament.

Trei pacienți din grupul de tratament cu Epclusa + RBV timp de 12 săptămâni prezentau VAR inițiale asociate cu rezistența la IN ai NS5B (N142T și L159F) și la toți cei trei pacienți s-a obținut RVS12.

Prezența de VAR ale NS5A și NS5B nu a afectat rezultatul tratamentului; la toți pacienții cu VAR inițiale asociate cu rezistența la IN ale NS5A (n=29) sau NS5B (n=6) s-a obținut RVS după 12 săptămâni de tratament cu Epclusa.

Datele in vitro sugerează că majoritatea VAR ale NS5A care determină rezistență la ledispavir și daclatasvir și-au menținut sensibilitatea la velpatasvir. Velpatasvirul a fost în totalitate activ împotriva substituției S282T a NS5B asociată cu rezistența la sofosbuvir și toate substituțiile la nivelul NS5A asociate cu rezistența velpatasvir și-au menținut sensibilitatea completă la sofosbuvir. Atât sofosbuvirul, cât și velpatasvirul au fost în totalitate active împotriva substituțiilor asociate cu rezistența la alte clase de medicamente antivirale cu acțiune directă, cu mecanisme de acțiune diferite, cum sunt inhibitorii non-nucleozidici ai NS5B și inhibitorii proteazei NS3. Eficacitatea Epclusa nu a fost evaluată la pacienții la care tratamentul anterior cu alte scheme care au inclus un inhibitor la

NS5A a înregistrat un eșec.

Eficacitatea Epclusa a fost evaluată în cadrul a trei studii de fază 3 la pacienți cu infecție cu VHC de genotip 1 până la 6, cu sau fără ciroză hepatică compensată, într-un studiu de fază 3 la pacienți cu infecție de genotip 1 până la 6, cu ciroză hepatică decompensată, într-un studiu de fază 3 la pacienți cu infecție cu VHC de genotip 1 până la 6 și infecție concomitentă cu VHC/HIV-1, şi într-un studiu de fază 2 la pacienţi infectaţi cu VHC, prezentând IRST care necesită dializă, astfel cum se detaliază rezumativ în Tabelul 11.

Tabelul 11: Studii efectuate cu Epclusa la pacienți cu infecție cu VHC de genotip 1, 2, 3, 4, 5 sau 6

Studiu Populație Grupurile studiului (Număr de pacienți tratați)

Genotip 1, 2, 4, 5 și 6

ASTRAL-1 NTA și TA, fără ciroză hepatică sau cu Epclusa timp de 12 săptămâni (624) ciroză hepatică compensată Placebo timp de 12 săptămâni (116)

Genotip 2

ASTRAL-2 NTA și TA, fără ciroză hepatică sau cu Epclusa timp de 12 săptămâni (134) ciroză hepatică compensată SOF+RBV timp de 12 săptămâni (132)

Genotip 3

ASTRAL-3 NTA și TA, fără ciroză hepatică sau cu Epclusa timp de 12 săptămâni (277) ciroză hepatică compensată SOF+RBV timp de 24 săptămâni (275)

Genotip 1, 2, 3, 4, 5 și 6

ASTRAL-4 NTA și TA cu ciroză hepatică Epclusa timp de 12 săptămâni (90) decompensată clasa B conform Epclusa + RBV timp de 12 săptămâni (87) clasificării CPT Epclusa timp de 24 săptămâni (90)

Genotip 1, 2, 3, 4, 5 și 6

ASTRAL-5 NTA și TA, fără ciroză hepatică sau cu ciroză hepatică compensată, cu infecție Epclusa timp de 12 săptămâni (106) concomitentă cu VHC/HIV-1

Studiu Populație Grupurile studiului (Număr de pacienți tratați)

GS-US-342-4062 NTA şi TA cu sau fără ciroză hepatică, cu IRST care necesită dializă Epclusa timp de 12 săptămâni (59)

NTA = pacienți netratați anterior; TA = pacienți tratați anterior (incluzându-i pe cei la care o schemă de tratament pe bază de peginterferon alfa + ribavirină cu sau fără un inhibitor al proteazei VHC a înregistrat un eșec)

Doza de ribavirină s-a bazat pe greutate (1000 mg pe zi, administrată divizat în două prize pentru pacienții cu greutatea corporală < 75 kg și 1200 mg pentru cei cu greutatea corporală ≥ 75 kg) și a fost administrată divizat în două prize la utilizarea în asociere cu sofosbuvir în studiile ASTRAL-2 și

ASTRAL-3 sau în asociere cu Epclusa în studiul ASTRAL-4. Ajustările dozelor de ribavirină s-au efectuat pe baza informațiilor privind prescrierea pentru ribavirină. Concentrațiile plasmatice de

ARN VHC au fost măsurate în studiile clinice utilizând testul VHC COBAS AmpliPrep/COBAS

TaqMan (versiunea 2.0), cu o limită inferioară de cuantificare (LIC) de 15 UI/ml. Răspunsul virusologic susținut (RVS12), definit ca atingerea unei valori a ARN VHC mai mică decât LIC la 12 săptămâni după încetarea tratamentului, a reprezentat criteriul final principal de evaluare pentru determinarea ratei de vindecare a infecției cu VHC.

Studii clinice la pacienți fără ciroză hepatică și la pacienți cu ciroză hepatică compensată

Adulți cu infecție VHC de genotip 1, 2, 4, 5 și 6 - ASTRAL-1 (studiul 1138)

ASTRAL-1 a fost un studiu randomizat, în regim dublu-orb, controlat cu placebo, care a evaluat tratamentul cu Epclusa timp de 12 săptămâni, comparativ cu administrarea de placebo timp de 12 săptămâni la pacienți cu infecție cu VHC de genotip 1, 2, 4, 5 sau 6. Pacienții cu infecție cu VHC de genotip 1, 2, 4 sau 6 au fost randomizați în raport de 5:1 pentru a li se administra tratament cu

Epclusa timp de 12 săptămâni sau placebo timp de 12 săptămâni. Pacienții cu infecție cu VHC de genotip 5 au fost înrolați în grupul de tratament cu Epclusa. Randomizarea a fost stratificată în funcție de genotipul VHC (1, 2, 4, 6 și nedeterminat) și prezența sau absența cirozei hepatice.

Caracteristicile demografice și de la momentul inițial au fost echilibrate între grupul de tratament cu

Epclusa și grupul cu administrare de placebo. În rândul celor 740 pacienți tratați, valoarea mediană a vârstei a fost de 56 ani (interval: 18 până la 82); 60% dintre pacienți erau bărbați; 79% aparțineau rasei albe; 9% aparțineau rasei negre; 21% prezentau un indice de masă corporală de cel puțin 30 kg/m2; proporțiile de pacienți cu infecție cu VHC de genotip 1, 2, 4, 5 sau 6 au fost de 53%, 17%, 19%, 5% și respectiv 7%; 69% prezentau alele non-CC (CT sau TT) pentru gena IL28B; 74% aveau valori inițiale ale ARN VHC de cel puțin 800000 UI/ml; 19% prezentau ciroză hepatică compensată, iar 32% fuseseră tratați anterior.

Tabelul 12 prezintă RVS12 pentru studiul ASTRAL-1 în funcție de genotipurile VHC. La niciun pacient din grupul cu administrare de placebo nu s-a obținut RVS12.

Tabelul 12: RVS12 in studiul ASTRAL-1 în funcție de genotipul VHC Epclusa timp de 12 săptămâni (n = 624)

Total GT-1 GT-2 GT-4 GT-5 GT-6 (toate GT) GT-1a GT-1b Total (n = 104) (n = 116) (n = 35 (n = 41(n = 624) (n = 210) (n = 118) (n = 328) ) ) 98% 99% 100%

RVS12 99% (206/210 (117/118 98% (104/104 100% 97% 100% (618/624) ) ) (323/328) ) (116/116) (34/35) (41/41)

Rezultate pentru pacienții fără RVS12

Eșec virusologic sub 0/624 0/210 0/118 0/328 0/104 0/116 0/35 0/41 tratament

Recăderea < 1% < 1% 1% 1% (2/623) (1/209) (1/118) (2/327) 0/104 0/116 0/35 0/41 Epclusa timp de 12 săptămâni (n = 624)

Total GT-1 GT-2 GT-4 GT-5 GT-6 (toate GT) GT-1a GT-1b Total (n = 104) (n = 116) (n = 35 (n = 41(n = 624) (n = 210) (n = 118) (n = 328) ) )

Alteleb 1% 1% 1% 3% (4/624) (3/210) 0/118 (3/328) 0/104 0/116 (1/35) 0/41

GT = genotip

a. Pentru calcularea procentului de pacienți cu recădere a fost luat în considerare numărul de pacienți cu o valoare a

ARN VHC < LIC la ultima evaluare sub tratament.

b. Categoria 'Altele” include pacienții la care nu s-a obținut RVS12 și care nu au îndeplinit criteriile pentru categoria 'eșec virusologic”.

Adulți cu infecție VHC de genotip 2 - ASTRAL-2 (studiul 1139)

ASTRAL-2 a fost un studiu randomizat, în regim deschis, care a evaluat tratamentul cu Epclusa timp de 12 săptămâni, comparativ cu tratamentul cu SOF+RBV timp de 12 săptămâni la pacienți cu infecție cu VHC de genotip 2. Pacienții au fost randomizați în raport de 1:1 pentru a li se administra tratament cu Epclusa timp de 12 săptămâni sau SOF+RBV timp de 12 săptămâni. Randomizarea a fost stratificată în funcție de prezența sau absența cirozei hepatice și statusul din punct de vedere al tratamentului anterior (pacienți netratați anterior față de pacienți tratați anterior).

Caracteristicile demografice și de la momentul inițial au fost echilibrate în cele două grupuri de tratament. În rândul celor 266 pacienți tratați, valoarea mediană a vârstei a fost de 58 ani (interval: 23 până la 81); 59% dintre pacienți erau bărbați; 88% aparțineau rasei albe; 7% aparțineau rasei negre; 33% prezentau un indice de masă corporală de cel puțin 30 kg/m2; 62% prezentau alele non-CC (CT sau TT) pentru gena IL28B; 80% aveau valori inițiale ale ARN VHC de cel puțin 800000 UI/ml; 14% prezentau ciroză hepatică compensată, iar 15% fuseseră tratați anterior.

Tabelul 13 prezintă RVS12 pentru studiul ASTRAL-2.

Tabelul 13: RVS12 in studiul ASTRAL-2 (VHC de genotip 2) Epclusa timp de SOF+RBV 12 săptămâni 12 săptămâni (n = 134) (n = 132)

RVS12 99% (133/134) 94% (124/132)

Rezultate pentru pacienții fără RVS12

Eșec virusologic sub tratament 0/134 0/132

Recăderea 0/133 5% (6/132)

Alteleb 1% (1/134) 2% (2/132)

a. Pentru calcularea procentului de pacienți cu recădere a fost luat în considerare numărul de pacienți cu o valoare a

ARN VHC < LIC la ultima evaluare sub tratament.

b. Categoria 'Altele” include pacienții la care nu s-a obținut RVS12 și care nu au îndeplinit criteriile pentru categoria 'eșec virusologic”.

Tratamentul cu Epclusa timp de 12 săptămâni a demonstrat superioritatea statistică (p = 0,018) față de tratamentul cu SOF+RBV timp de 12 săptămâni (diferența între tratamente +5,2%; interval de încredere 95%: +0,2% până la +10,3%).

Adulți cu infecție VHC de genotip 3 - ASTRAL-3 (studiul 1140)

ASTRAL-3 a fost un studiu randomizat, în regim deschis, care a evaluat tratamentul cu Epclusa timp de 12 săptămâni, comparativ cu tratamentul cu SOF+RBV timp de 24 săptămâni la pacienți cu infecție cu VHC de genotip 3. Pacienții au fost randomizați în raport de 1:1 pentru a li se administra tratament cu Epclusa timp de 12 săptămâni sau SOF+RBV timp de 24 săptămâni. Randomizarea a fost stratificată în funcție de prezența sau absența cirozei hepatice și statusul din punct de vedere al tratamentului anterior (pacienți netratați anterior față de pacienți tratați anterior).

Caracteristicile demografice și de la momentul inițial au fost echilibrate în cele două grupuri de tratament. În rândul celor 552 pacienți tratați, valoarea mediană a vârstei a fost de 52 ani (interval: 19 până la 76); 62% dintre pacienți erau bărbați; 89% aparțineau rasei albe, 9% erau asiatici; 1% aparțineau rasei negre; 20% prezentau un indice de masă corporală de cel puțin 30 kg/m2; 61% prezentau alele non-CC (CT sau TT) pentru gena IL28B; 70% aveau valori inițiale ale ARN VHC de cel puțin 800000 UI/ml; 30% prezentau ciroză hepatică compensată, iar 26% fuseseră tratați anterior.

Tabelul 14 prezintă RVS12 pentru studiul ASTRAL-3.

Tabelul 14: RVS12 in studiul ASTRAL-3 (VHC de genotip 3) Epclusa timp de SOF+RBV 12 săptămâni 24 săptămâni (n = 277) (n = 275)

RVS12 95% (264/277) 80% (221/275)

Rezultate pentru pacienții fără RVS12

Eșec virusologic sub tratament 0/277 < 1% (1/275)

Recăderea 4% (11/276) 14% (38/272)

Alteleb 1% (2/277) 5% (15/275)

a. Pentru calcularea procentului de pacienți cu recădere a fost luat în considerare numărul de pacienți cu o valoare a

ARN VHC < LIC la ultima evaluare sub tratament.

b. Categoria 'Altele” include pacienții la care nu s-a obținut RVS12 și care nu au îndeplinit criteriile pentru categoria 'eșec virusologic”.

Tratamentul cu Epclusa timp de 12 săptămâni a demonstrat superioritatea statistică (p < 0,001) față de tratamentul cu SOF+RBV timp de 24 săptămâni (diferența între tratamente +14,8%; interval de încredere 95%: +9,6% până la +20,0%).

RVS12 pentru subgrupurile selectate sunt prezentate în Tabelul 15.

Tabelul 15: RVS12 pentru subgrupurile selectate, in studiul ASTRAL-3 (VHC de genotip 3) Epclusa SOF+RBV 12 săptămâni 24 săptămânia

RVS12 Netratați anterior Tratați anterior Netratați anterior Tratați anterior (n = 206) (n = 71) (n = 201) (n = 69)

Fără ciroză hepatică 98% (160/163) 91% (31/34) 90% (141/156) 71% (22/31)

Cu ciroză hepatică 93% (40/43) 89% (33/37) 73% (33/45) 58% (22/38)

a. Cinci pacienți pentru care nu era disponibil statusul din punct de vedere al cirozei, din grupul de tratament cu SOF+RBV timp de 24 săptămâni, au fost excluși din această analiză de subgrup.

Studii clinice la pacienți cu ciroză hepatică decompensată - ASTRAL-4 (studiul 1137)

ASTRAL-4 a fost un studiu randomizat, în regim deschis, efectuat la pacienți cu infecție cu VHC de genotip 1, 2, 3, 4, 5 sau 6 și ciroză hepatică clasa B conform clasificării CPT. Pacienții au fost randomizați în raport de 1:1:1 pentru a li se administra tratament cu Epclusa timp de 12 săptămâni sau

SOF+RBV timp de 12 săptămâni sau Epclusa timp de 24 săptămâni. Randomizarea a fost stratificată în funcție de genotipul VHC (1, 2, 3, 4, 5, 6 și nedeterminat).

Caracteristicile demografice și de la momentul inițial au fost echilibrate în grupurile de tratament. În rândul celor 267 pacienți tratați, valoarea mediană a vârstei a fost de 59 ani (interval: 40 până la 73); 70% dintre pacienți erau bărbați; 90% aparțineau rasei albe; 6% aparțineau rasei negre; 42% prezentau un indice de masă corporală de cel puțin 30 kg/m2. Proporțiile de pacienți cu infecție cu VHC de genotip 1, 2, 3, 4 sau 6 au fost de 78%, 4%, 15%, 3% și respectiv < 1% (1 pacient). Nu a fost înrolat niciun pacient cu infecție cu VHC de genotip 5. Un procent de 76% prezentau alele non-CC (CT sau

TT) pentru gena IL28B; 56% aveau valori inițiale ale ARN VHC de cel puțin 800000 UI/ml, 55% fuseseră tratați anterior; 90% și 95% dintre pacienți aveau ciroză hepatică clasa B conform clasificării

CPT și respectiv un scor conform Modelului pentru boala hepatică în stadiu terminal (MELD, Model for End Stage Liver Disease) ≤ 15 la momentul inițial.

Tabelul 16 prezintă RVS12 pentru studiul ASTRAL-4 în funcție de genotipul VHC.

Tabelul 16: RVS12 in studiul ASTRAL-4 în funcție de genotipul VHC Epclusa Epclusa + RBV Epclusa 12 săptămâni 12 săptămâni 24 săptămâni (n = 90) (n = 87) (n = 90)

RVS12 global 83% (75/90) 94% (82/87) 86% (77/90)

Genotip 1 88% (60/68) 96% (65/68) 92% (65/71) Genotip 1a 88% (44/50) 94% (51/54) 93% (51/55) Genotip 1b 89% (16/18) 100% (14/14) 88% (14/16)

Genotip 3 50% (7/14) 85% (11/13) 50% (6/12)

Genotip 2, 4 și 6 100% (8/8)a 100% (6/6)b 86% (6/7)c

a. n = 4 pentru genotipul 2 și n = 4 pentru genotipul 4.

b. n = 4 pentru genotipul 2 și n = 2 pentru genotipul 4.

c. n = 4 pentru genotipul 2, n = 2 pentru genotipul 4 și n = 1 pentru genotipul 6.

Tabelul 17 prezintă rezultatul virusologic pentru pacienții cu infecție cu VHC de genotip 1 sau 3 în studiul ASTRAL-4.

La niciun pacient cu infecție cu VHC de genotip 2, 4 sau 6 nu s-a înregistrat eșec virusologic.

Tabelul 17: Rezultatul virusologic pentru pacienții cu infecție cu VHC de genotip 1 și 3, în studiul ASTRAL-4 Epclusa timp de Epclusa + RBV timp de Epclusa timp de 12 săptămâni 12 săptămâni 24 săptămâni

Eșec virusologic (recădere și eșec virusologic sub tratament)

Genotip 1a 7% (5/68) 1% (1/68) 4% (3/71) Genotip 1a 6% (3/50) 2% (1/54) 4% (2/55) Genotip 1b 11% (2/18) 0% (0/14) 6% (1/16)

Genotip 3 43% (6/14) 15% (2b/13) 42% (5c/12)

Alteled 5% (4/82) 2% (2/81) 5% (4/83)

a. La niciun pacient cu infecție cu VHC de genotip 1 nu s-a înregistrat eșec virusologic sub tratament.

b. La un pacient s-a înregistrat eșec virusologic sub tratament; datele farmacocinetice provenite de la acest pacient au fost în concordanță cu absența complianței la tratament.

c. La un pacient s-a înregistrat eșec virusologic sub tratament.

d. Categoria 'Altele” include pacienții la care nu s-a obținut RVS12 și care nu au îndeplinit criteriile pentru categoria 'eșec virusologic”.

Modificările parametrilor determinați în sistemul CPT de stabilire a scorului la pacienții la care s-a obținut RVS12 în studiul ASTRAL-4 (toate cele 3 scheme de tratament) sunt prezentate în Tabelul 18.

Tabelul 18: Modificările parametrilor scorului CPT de la momentul inițial la săptămâna 12 și 24 post-tratament la pacienții la care s-a obținut RVS12 în studiul ASTRAL-4 Albumină Bilirubină INR Ascită Encefalopatie

Săptămâna 12 post-tratament (N = 236), % (n/N)

Scăderea scorului (Îmbunătățire) 34,5% (79/229) 17,9% (41/229) 2,2% (5/229) 7,9% (18/229) 5,2% (12/229)

Nicio modificare 60,3% 76,4% 96,5% 89,1% 91,3% (138/229) (175/229) (221/229) (204/229) (209/229)

Creșterea scorului (Înrăutățire) 5,2% (12/229) 5,7% (13/229) 1,3% (3/229) 3,1% (7/229) 3,5% (8/229)

Nicio evaluare 7 7 7 7 7

Săptămâna 24 post-tratament (N = 236), % (n/N)

Scăderea scorului (Îmbunătățire) 39,4% (84/213) 16,4% (35/213) 2,3% (5/213) 15,0% (32/213) 9,4% (20/213)

Nicio modificare 54,0% 80,8% 94,8% 81,2% 88,3% (115/213) (172/213) (202/213) (173/213) (188/213)

Creșterea scorului (Înrăutățire) 6,6% (14/213) 2,8% (6/213) 2,8% (6/213) 3,8% (8/213) 2,3% (5/213) Albumină Bilirubină INR Ascită Encefalopatie

Nicio evaluare 23 23 23 23 23

Notă: Frecvența ascitei la momentul inițial a fost: 20% absentă, 77% ușoară/moderată, 3% severă. Frecvența encefalopatiei la momentul inițial a fost: 38% absentă, 62% grad 1-2.

Studii clinice la pacienți cu infecție concomitentă cu VHC/HIV-1 - ASTRAL-5 (studiul 1202)

ASTRAL-5 a evaluat 12 săptămâni de tratament cu Epclusa la pacienți cu infecție cu VHC cu genotipul 1, 2, 3 sau 4 care au fost infectați concomitent cu HIV-1 (genotipurile VHC 5 și 6 au fost premise, dar nu au fost incluși pacienți cu respectivele genotipuri). Pacienților li s-a administrat terapie antiretrovirală stabilă pentru HIV-1 care a inclus emtricitabină/fumarat de tenofovir disoproxil sau abacavir/lamivudină administrate împreună cu un inhibitor de protează (atazanavir, darunavir sau lopinavir) cu ritonavir ca stimulator, rilpivirină, raltegravir sau emtricitabină/fumarat de tenofovir disoproxil/elvitegravir/cobicistat.

Vârsta mediană a celor 106 pacienți tratați a fost de 57 de ani (interval: 25-72); 86% dintre pacienți erau bărbați; 51% erau caucazieni; 45% erau negri; 22% au avut la intrarea în studiu un index de masă corporală ≥ 30 kg/m2; 19 pacienți (18%) aveau ciroză hepatică compensată; iar 29% fuseseră tratați anterior. Numărul global mediu de celule CD4+ a fost de 598 celule/μl (interval: 183-1513 celule/μl).

Tabelul 19 prezintă RVS12 pentru studiul ASTRAL-5 în funcție de genotipul VHC.

Tabelul 19: RVS12 în studiul ASTRAL-5 în funcție de genotipul VHC Epclusa timp de 12 săptămâni (n = 106)

Total GT-1 GT-2 GT-3 GT-4 (toate GT) GT-1a GT-1b Total (n = 11) (n = 12) (n = 5) (n = 106) (n = 66) (n = 12) (n = 78)

RVS12 95% 95% 92% 95% 100% 92% 100% (101/106) (63/66) (11/12) (74/78) (11/11) (11/12) (5/5)

Rezultate pentru pacienții fără RVS

Eșec virusologic sub tratament 0/106 0/66 0/12 0/78 0/1/12 0/5

Recăderea 2% 3% 3% (2/103) (2/65) 0/11 (2/76) 0/1/1/5

Alteleb 3% 2% 8% 3% 8% (3/106) (1/66) (1/12) (2/78) 0/11 (1/12) 0/5

GT = genotip

a. Pentru calcularea procentului de pacienți cu recădere a fost luat în considerare numărul de pacienți cu o valoare a

ARN VHC < LIC la ultima evaluare sub tratament.

b. Categoria 'Altele” include pacienții la care nu s-a obținut RVS12 și care nu au îndeplinit criteriile pentru categoria 'eșec virusologic”.

RVS12 a fost obținut de 19/19 pacienți cu ciroză hepatică. Niciun pacient nu a prezentat o recădere a

HIV-1 pe durata studiului, iar valorile CD4+ au fost stabile pe durata tratamentului.

Studii clinice efectuate la pacienţii cu insuficienţă renală - studiul 4062

Studiul 4062 a fost un studiu clinic desfăşurat în regim deschis, care a evaluat timp de 12 săptămâni administrarea tratamentului cu Epclusa la 59 de pacienţi care prezentau infecţie cu VHC şi IRST pentru care necesitau dializă. Procentele de pacienţi infectaţi cu VHC de genotipul 1, 2, 3, 4, 6 sau nedeterminat au fost 42%, 12%, 27%, 7%, 3% şi, respectiv, 9%. La momentul iniţial, 29% dintre pacienţi prezentau ciroză hepatică, 22% fuseseră trataţi anterior, 32% beneficiaseră de un transplant renal, 92% erau hemodializaţi, iar 8% beneficiau de dializă peritoneală; durata medie a dializei a fost de 7,3 ani (limitele fiind între 0 şi 40 de ani). Rata RVS global a fost de 95% (56/59); dintre cei trei pacienţi care nu au obţinut RVS12, un pacient finalizase tratamentul cu Epclusa şi a prezentat recăderea bolii, iar doi pacienţi nu au îndeplinit criteriile de eşec virusologic.

Eficacitatea tratamentului cu sofosbuvir/velpatasvir cu durata de 12 săptămâni la copii și adolescenți infectați cu VHC cu vârsta de 3 ani și peste a fost evaluată într-un studiu clinic deschis, de fază 2, la 214 pacienți cu infecție VHC.

Pacienți cu vârsta cuprinsă între 12 și < 18 ani:

Sofosbuvir/velpatasvir a fost evaluat la 102 pacienți cu vârsta cuprinsă între 12 și < 18 ani infectați cu

VHC de genotip 1, 2, 3, 4 sau 6. Un total de 80 pacienți (78%) nu au fost tratați anterior, iar 22 pacienți (22%) au fost tratați anterior. Valoarea mediană a vârstei a fost de 15 ani (interval: 12 până la 17); 51% dintre pacienți erau de sex feminin; 73% aparțineau rasei albe, 9% aparțineau rasei negre, iar 11% erau asiatici; 14% erau hispanici/latinoamericani; valoarea medie a indicelui de masă corporală a fost de 22,7 kg/m2 (interval: 12,9 până la 48,9 kg/m2); valoarea medie a greutății corporale a fost de 61 kg (interval: 22 până la 147 kg); 58% au avut valori inițiale ale ARN VHC mai mari sau egale cu 800000 UI/ml; proporțiile de subiecți cu infecție VHC de genotip 1, 2, 3, 4 sau 6 au fost de 74%, 6%, 12%, 2% și respectiv 6%; niciun pacient nu era diagnosticat cu ciroză. Majoritatea pacienților (89%) fuseseră infectați prin transmisie verticală.

Procentul RVS a fost de 95% în general (97/102), de 93% (71/76) la pacienții infectați cu VHC de genotip 1 și de 100% la pacienții infectați cu VHC de genotip 2 (6/6), genotip 3 (12/12), genotip 4 (2/2) și genotip 6 (6/6). Un pacient care a întrerupt prematur tratamentul a recidivat; ceilalți patru pacienți la care nu s-a obținut RVS12 nu au îndeplinit criteriile pentru eșec virusologic (de exemplu, au fost pierduți din urmărire).

Pacienți cu vârsta cuprinsă între 6 și < 12 ani:

Sofosbuvir/velpatasvir a fost evaluat la 71 pacienți cu vârsta cuprinsă între 6 și < 12 ani infectați cu

VHC de genotip 1, 2, 3 sau 4. Un total de 67 pacienți (94%) nu au fost tratați anterior, iar 4 pacienți (6%) au fost tratați anterior. Valoarea mediană a vârstei a fost de 8 ani (interval: 6 până la 11); 54% dintre pacienți erau de sex feminin; 90% aparțineau rasei albe, 6% aparțineau rasei negre, iar 1% erau asiatici; 10% erau hispanici/latinoamericani; valoarea medie a indicelui de masă corporală a fost de 17,4 kg/m2 (interval: 12,8 până la 30,9 kg/m2); valoarea medie a greutății corporale a fost de 30 kg (interval: 18 până la 78 kg); 48% au avut valori inițiale ale ARN VHC mai mari sau egale cu 800000 UI/ml; proporțiile de pacienți cu infecție VHC de genotip 1, 2, 3 sau 4 au fost 76%, 3%, 15% și respectiv 6%; niciun pacient nu era diagnosticat cu ciroză. Majoritatea pacienților (94%) fuseseră infectați prin transmisie verticală.

Procentul RVS a fost de 93% în general (66/71), de 93% (50/54) la pacienții infectați cu VHC de genotip 1, de 91% (10/11) la pacienții infectați cu VHC de genotip 3 și de 100% la pacienții infectați cu VHC de genotip 2 (2/2) și genotip 4 (4/4). Un subiect a înregistrat eșec virusologic sub tratament; ceilalți patru pacienți la care nu s-a obținut RVS12 nu au îndeplinit criteriile pentru eșec virusologic (de exemplu, au fost pierduți din urmărire).

Pacienți cu vârsta cuprinsă între 3 și < 6 ani:

Sofosbuvir/velpatasvir a fost evaluat la 41 subiecți cu vârsta cuprinsă între 3 și < 6 ani infectați cu

VHC de genotip 1, 2, 3 sau 4 care nu fuseseră tratați anterior. Valoarea mediană a vârstei a fost de 4 ani (interval: 3 până la 5); 59% dintre subiecți erau de sex feminin; 78% aparțineau rasei albe, 7% aparțineau rasei negre; 10% erau hispanici/latinoamericani; valoarea medie a indicelui de masă corporală a fost de 17,0 kg/m2 (interval: 13,9 până la 22,0 kg/m2); valoarea medie a greutății corporale a fost de 19 kg (interval: 13 până la 35 kg); 49% au avut valori inițiale ale ARN VHC ≥ 800000 UI/ml; procentele de subiecți cu infecție VHC de genotip 1, 2, 3 sau 4 au fost 78%, 15%, 5% și respectiv 2%; niciun subiect nu era diagnosticat cu ciroză. Majoritatea subiecților (98%) fuseseră infectați prin transmisie verticală.

Procentul RVS a fost de 83% în general (34/41), de 88% (28/32) la subiecții infectați cu VHC de genotip 1, de 50% (3/6) la subiecții infectați cu VHC de genotip 2 și de 100% la pacienții infectați cu

VHC de genotip 3 (2/2) și genotip 4 (1/1). Niciun subiect nu a înregistrat eșec virusologic sau recidivă sub tratament. Cei șapte subiecți la care nu s-a obținut RVS12 nu au îndeplinit criteriile pentru eșec virusologic (de exemplu, au fost pierduți din urmărire).

Studiile clinice efectuate cu Epclusa au inclus 156 pacienți (12% din numărul total de pacienți din studiile clinice de fază 3) cu vârsta de 65 ani și peste. În toate grupurile de tratament, ratele de răspuns observate la pacienții cu vârsta ≥ 65 ani au fost similare celor raportate la pacienții cu vârsta < 65 ani.

Proprietățile farmacocinetice ale sofosbuvirului, ale GS-331007 și ale velpatasvirului au fost evaluate la subiecți adulți sănătoși și la subiecți cu hepatită C cronică. În urma administrării orale de Epclusa, sofosbuvirul a fost absorbit rapid, valoarea mediană a concentrațiile plasmatice maxime fiind atinsă după aproximativ 1 oră de la administrarea dozei. Valoarea mediană a concentrației plasmatice maxime de GS-331007 a fost atinsă la 3 ore de la administrarea dozei. Valoarea mediană a concentrațiilor maxime de velpatasvir a fost atinsă la 3 ore de la administrarea dozei.

Pe baza analizei de farmacocinetică populațională la pacienți cu infecție cu VHC, media ASC0-24 la starea de echilibru pentru sofosbuvir (n = 982), GS-331007 (n = 1428) și velpatasvir (n = 1425) a fost de 1260, 13970 și respectiv 2970 ng*ore/ml. Cmax la starea de echilibru pentru sofosbuvir, GS-331007 și velpatasvir a fost de 566, 868 și respectiv 259 ng/ml. ASC0-24 și Cmax pentru sofosbuvir și

GS-331007 au fost similare la subiecții adulți sănătoși și la pacienții cu infecție cu VHC. Comparativ cu subiecții sănătoși (n = 331), ASC0-24 și Cmax pentru velpatasvir au fost cu 37% mai scăzute și, respectiv, cu 41% mai scăzute la pacienții cu infecție cu VHC.

Comparativ cu condițiile de repaus alimentar, administrarea unei doze unice de Epclusa cu o masă cu conținut lipidic moderat (~600 kcal, 30% lipide) sau cu conținut lipidic crescut (~800 kcal, 50% lipide) a determinat o creștere cu 34% și respectiv 21% a ASC0-inf pentru velpatasvir și o creștere cu 31% și respectiv 5% a Cmax pentru velpatasvir. Masa cu conținut lipidic moderat sau crescut a determinat creșterea ASC0-inf pentru sofosbuvir cu 60% și respectiv 78%, dar nu a influențat semnificativ Cmax pentru sofosbuvir. Masa cu conținut lipidic moderat sau crescut nu a modificat

ASC0-inf pentru GS-331007, dar a determinat o scădere cu 25% și respectiv 37% a Cmax a acestuia.

Ratele de răspuns în studiile de fază 3 au fost similare la pacienții cu infecție cu VHC cărora li s-a administrat Epclusa cu alimente sau fără alimente. Epclusa poate fi administrat indiferent de consumul de alimente.

Sofosbuvirul se leagă în proporție de aproximativ 61-65% de proteinele plasmatice umane, legarea fiind independentă de concentrația plasmatică de medicament, pentru doze cuprinse între 1 μg/ml și 20 μg/ml. Legarea GS-331007 de proteine a fost minimă în plasma umană. După administrarea unei doze unice de 400 mg de [14C]-sofosbuvir la subiecți sănătoși, raportul sânge-plasmă pentru radioactivitatea [14C] a fost de aproximativ 0,7.

Velpatasvirul se leagă în proporție > 99,5% de proteinele plasmatice umane, legarea fiind independentă de concentrația plasmatică de medicament, pentru doze cuprinse între 0,09 μg/ml și 1,8 μg/ml. După administrarea unei doze unice de 100 mg de [14C]-velpatasvir la subiecți sănătoși, raportul sânge-plasmă pentru radioactivitatea [14C] a fost cuprins între 0,52 și 0,67.

Sofosbuvirul este metabolizat extensiv la nivel hepatic, cu formarea analogului nucleozidic trifosfat

GS-461203, activ din punct de vedere farmacologic. Căile de activare metabolică implică succesiv hidroliza carboxilesterului, catalizată de catepsina A (CatA) sau carboxilesteraza 1 (CES1) umane, și scindarea fosforamidatului de către proteina 1 (HINT1) (proteină conținând triada histidinică, care se leagă de nucleotide), urmate de fosforilare pe calea de biosinteză a nucleotidelor pirimidinice.

Defosforilarea determină formarea metabolitului nucleozidic GS-331007, care nu poate fi refosforilat în mod eficient și care nu are activitate anti-VHC in vitro. Sofosbuvirul și GS-331007 nu sunt substraturi sau inhibitori ai enzimelor UGT1A1 or CYP3A4, CYP1A2, CYP2B6, CYP2C8, CYP2C9,

CYP2C19 și CYP2D6. După administrarea unei doze unice de 400 mg de [14C]-sofosbuvir, administrată oral, GS-331007 a fost răspunzător pentru > 90% din expunerea sistemică totală.

Velpatasvirul este un substrat al CYP2B6, CYP2C8 și CYP3A4 cu turnover lent. După administrarea unei doze unice de 100 mg de [14C]-velpatasvir, radioactivitatea în plasmă s-a datorat în principal (> 98%) medicamentului sub formă nemodificată. Metaboliții identificați în plasma umană au fost reprezentați de velpatasvir monohidroxilat și demetilat. Velpatasvirul sub formă nemodificată reprezintă categoria principală prezentă în materiile fecale.

În urma administrării unei doze unice de 400 mg de [14C]-sofosbuvir, administrată oral, peste 92% din [14C]-radioactivitate a fost recuperată, în medie, în total, aproximativ 80%, 14% și 2,5% fiind regăsită în urină, materii fecale și, respectiv, aer expirat. Cea mai mare parte a dozei de sofosbuvir recuperate în urină a fost sub formă de GS-331007 (78%) și 3,5% sub formă de sofosbuvir. Aceste date indică faptul că eliminarea pe cale renală reprezintă calea majoră de eliminare a GS-331007. Valoarea mediană a timpilor de înjumătățire plasmatică prin eliminare pentru sofosbuvir și GS-331007 în urma administrării Epclusa a fost de aproximativ 0,5 și, respectiv, 25 ore.

În urma administrării unei doze unice de 100 mg de [14C]-velpatasvir, administrată oral, peste 95% din [14C]-radioactivitate fost recuperată, în medie, în total, aproximativ 94% și 0,4% fiind regăsită în materii fecale și respectiv în urină. Velpatasvirul sub formă nemodificată a reprezentat categoria principală în materiile fecale, fiind răspunzător pentru o medie de 77% din doza administrată, urmat de velpatasvir monohidroxilat (5,9%) și velpatasvir demetilat (3,0%). Aceste date indică faptul că excreția biliară a medicamentului sub formă nemodificată a reprezentat o cale majoră de eliminare pentru velpatasvir. Timpul median de înjumătățire plasmatică prin eliminare pentru velpatasvir în urma administrării Epclusa a fost de 15 ore.

ASC pentru velpatasvir crește în mod aproximativ proporțional cu doza, pentru dozele cuprinse între 25 mg și 150 mg. ASC pentru sofosbuvir și GS-331007 sunt aproximativ proporționale cu doza, pentru dozele cuprinse între 200 mg și 1200 mg.

Potențialul in vitro al interacțiunilor medicamentoase cu sofosbuvir/velpatasvir

Sofosbuvirul și velpatasvirul sunt substraturi ale proteinelor transportoare de medicamente gp-P și

BCRP, iar GS-331007 nu este. Velpatasvirul este și un substrat al OATP1B. In vitro, s-a observat un turnover metabolic lent al velpatasvirului, mediat de CYP2B6, CYP2C8 și CYP3A4.

Velpatasvirul este un inhibitor al proteinelor transportoare de medicamente gp-P, BCRP, OATP1B1 și

OATP1B3, iar implicarea sa în interacțiunile medicamentoase cu aceste proteine transportoare este limitată în principal de procesul absorbției. La concentrații plasmatice relevante din punct de vedere clinic, velpatasvirul nu este un inhibitor al transportorului hepatic pompa de export al sărurilor biliare (PESB), al proteinei co-transportoare a taurocolatului dependentă de sodiu (NTCP, sodium taurocholate cotransporter protein) OATP2B1, OATP1A2 sau al transportorului organic de cationi (OCT, organic cation transporter) 1, al transportorilor renali OCT2, OAT1, OAT3, al proteinei 2 asociate cu rezistența la multi-medicamente (MRP2, multidrug resistance-associated protein 2) sau al proteinei de extruziune multi-medicamente și toxine (MATE, multidrug and toxin extrusion protein) 1 sau enzimelor CYP sau uridin glucuronoziltransferază (UGT) 1A1.

Sofosbuvirul și GS-331007 nu sunt inhibitori ai proteinelor transportoare de medicamente gp-P,

BCRP, MRP2, BSEP, OATP1B1, OATP1B3 și OCT1. GS-331007 nu este un inhibitor al OAT1,

OCT2 și MATE1.

Rasă și sex

Nu s-au identificat diferențe farmacocinetice relevante din punct de vedere clinic, dependente de rasă sau sex, pentru sofosbuvir, GS-331007 sau velpatasvir.

Analiza de farmacocinetică populațională la pacienții cu infecție cu VHC a evidențiat faptul că vârsta nu a avut niciun efect relevant din punct de vedere clinic asupra expunerii la sofosbuvir, GS-331007 sau velpatasvir pentru vârste cuprinse între 18 și 82 ani.

Tabelul 20 prezintă în sumar efectul prezenţei a diferite grade de insuficienţă renală (IR) asupra expunerii la componentele Epclusa, în comparaţie cu subiecţii cu funcţie renală normală, conform precizărilor din textul de mai jos.

Tabelul 20: Efectul prezenţei a diferite grade de insuficienţă renală asupra expunerilor (ASC) la sofosbuvir, GS-331007 şi velpatasvir, în comparaţie cu subiecţii cu funcţie renală normală Subiecţi neinfectaţi cu VHC Subiecţi infectaţi cu

VHC

IR uşoară IR moderată IR severă IRST care necesită IR severă IRST care (ReFG ≥50 (ReFG ≥30 (ReFG dializă (ReFG necesită şi şi <30 ml/mi Doza la 1 Doza la 1 <30 ml/mi dializă <80 ml/mi <50 ml/minu nut/ oră înainte oră după nut/ nut/ t/ 1,73m2) de dializă dializă 1,73m2) 1,73m2) 1,73m2)

Sofosbuvir ↑de 1,6 ori ↑de 2,1 ori ↑de 2,7 ori ↑de 1,3 ori ↑de 1,6 ori ↑de ~2 ori ↑de 1,8 ori

GS-331007 ↑de 1,6 ori ↑de 1,9 ori ↑de 5,5 ori ↑de ≥10 ori ↑de ≥20 ori ↑de ~7 ori ↑de 18 ori

Velpatasvir - - ↑de 1,5 ori - - - ↑de 1,4 ori

Farmacocinetica sofosbuvirului a fost studiată prin administrarea unei doze unice de 400 mg de sofosbuvir la pacienți adulți neinfectați cu VHC, prezentând insuficiență renală ușoară (ReFG ≥ 50 și < 80 ml/minut și 1,73 m2), moderată (ReFG ≥ 30 și < 50 ml/minut și 1,73 m2) sau severă (ReFG < 30 ml/minut și 1,73 m2) și la pacienți cu IRST, care necesită hemodializă, comparativ cu pacienții cu funcție renală normală (ReFG > 80 ml/minut și 1,73 m2). GS-331007 este eliminat în mod eficient prin hemodializă, cu un coeficient de extracție de aproximativ 53%. În urma administrării unei doze unice de 400 mg de sofosbuvir, o ședință de hemodializă cu o durată de 4 ore a determinat eliminarea a aproximativ 18% din doza administrată.

În cazul pacienţilor infectaţi cu VHC, prezentând insuficienţă renală severă, care au fost trataţi cu sofosbuvir 200 mg şi ribavirină (n=10) sau sofosbuvir 400 mg şi ribavirină (n=10) timp de 24 de săptămâni, sau ledipasvir/sofosbuvir 90/400 mg (n=18) timp de 12 săptămâni, profilul farmacocinetic al sofosbuvirului şi al GS-331007 a fost consecvent cu cel observat în cazul pacienţilor adulți neinfectaţi cu VHC, prezentând insuficienţă renală severă.

Farmacocinetica velpatasvirului a fost studiată prin administrarea unei doze unice de 100 mg de velpatasvir la pacienți neinfectați cu VHC, cu insuficiență renală severă (ReFG < 30 ml/minut pe baza

Cockcroft-Gault).

Farmacocinetica sofosbuvirului, GS-331007 şi velpatasvirului a fost studiată la pacienţi infectaţi cu

VHC, prezentând IRST ce necesită dializă, care au fost trataţi cu Epclusa (n=59) timp de 12 săptămâni, comparativ cu pacienţi neafectaţi de insuficienţă renală, în cadrul studiilor de fază 2/3 cu sofosbuvir/velpatasvir.

Farmacocinetica sofosbuvirului a fost studiată după administrarea timp de 7 zile a unei doze de 400 mg sofosbuvir la pacienți adulți infectați cu VHC, prezentând insuficiență hepatică moderată și severă (clasele B și C conform clasificării CPT). Comparativ cu pacienții cu funcție hepatică normală, valorile ASC0-24 pentru sofosbuvir au fost cu 126% și 143% mai mari în cazul insuficienței hepatice moderate și severe, iar cele pentru GS-331007 au fost cu 18% și, respectiv, 9% mai mari. Analiza farmacocinetică populațională efectuată la pacienți adulți infectați cu VHC a indicat faptul că prezența cirozei hepatice (inclusiv a cirozei hepatice decompensate) nu are niciun efect relevant din punct de vedere clinic asupra expunerii la sofosbuvir și GS-331007.

Farmacocinetica velpatasvirului a fost studiată prin administrarea unei doze unice de 100 mg de velpatasvir la pacienți adulți neinfectați cu VHC, cu insuficiență hepatică moderată și severă (clasa B și C conform clasificării CPT). Comparativ cu subiecții cu funcție hepatică normală, expunerea plasmatică totală la velpatasvir (ASCinf) a fost similară la pacienții cu insuficiență hepatică moderată sau severă. Analiza farmacocinetică populațională efectuată la pacienți infectați cu VHC a indicat faptul că prezența cirozei hepatice (inclusiv a cirozei hepatice decompensate) nu are niciun efect relevant din punct de vedere clinic asupra expunerii la velpatasvir (vezi pct. 4.2).

La adulți, greutatea corporală nu a avut un efect semnificativ din punct de vedere clinic asupra expunerii la sofosbuvir sau velpatasvir, conform unei analize farmacocinetice populaționale.

Expunerile la sofosbuvir, GS-331007 și velpatasvir la copii și adolescenți cu vârsta de 3 ani și peste cărora li s-au administrat pe cale orală, cu frecvență o dată pe zi, doze de sofosbuvir/velpatasvir 400 mg/100 mg, 200 mg/50 mg sau 150 mg/37,5 mg pe zi au fost similare cu cele înregistrate la adulții cărora li s-au administrat cu frecvență o dată pe zi doze de sofosbuvir/velpatasvir 400 mg/100 mg.

Farmacocinetica sofosbuvirului, a GS-331007 și a velpatasvirului la copii cu vârsta sub 3 ani nu a fost stabilită (vezi pct. 4.2).

Sofosbuvir

În studiile efectuate la rozătoare, expunerea la sofosbuvir nu a putut fi determinată, probabil din cauza activității crescute a esterazei, fiind în schimb utilizată expunerea la metabolitul principal GS-331007 în vederea estimării marjelor de expunere.

Sofosbuvirul nu a prezentat efecte genotoxice în testele efectuate in vitro sau in vivo, care au inclus teste de mutagenitate bacteriană, teste privind apariția aberațiilor cromozomiale, efectuate pe limfocite din sângele periferic uman, și testul micronucleilor, efectuat in vivo la șoareci. În studiile privind toxicitatea asupra dezvoltării efectuate cu sofosbuvir nu s-au observat efecte teratogene la șobolan și iepure. Sofosbuvirul nu a avut efecte adverse asupra comportamentului, reproducerii sau dezvoltării puilor în cadrul studiului privind dezvoltarea prenatală și post-natală la șobolan.

Sofosbuvirul nu a fost carcinogen în cadrul studiilor de carcinogenitate cu durata de 2 ani efectuate la șoarece și șobolan, la expuneri la GS-331007 de până la 15 ori și respectiv 9 ori mai mari decât expunerea la om.

Velpatasvir

Velpatasvirul nu a prezentat efecte genotoxice în testele efectuate in vitro sau in vivo, care au inclus teste de mutagenitate bacteriană, teste privind apariția aberațiilor cromozomiale, efectuate cu limfocite din sângele periferic uman, și testul micronucleilor, efectuat in vivo la șobolani.

Velpatasvirul nu a prezentat efecte carcinogene într-un studiu cu durata de 6 luni, efectuat la șoareci transgenici rasH2, și într-un studiu cu durata de 2 ani privind carcinogenitatea, efectuat la șobolani, la expuneri de cel puțin 50 de ori mai mari și, respectiv, de 5 ori mai mari decât expunerea la om.

Velpatasvirul nu a avut niciun efect advers asupra împerecherii și fertilității. Nu s-au observat efecte teratogene în studiile privind toxicitatea asupra dezvoltării efectuate cu velpatasvir la șoarece și șobolan, la expuneri ASC de aproximativ 31 și respectiv 6 ori mai mari decât expunerea la om la doza clinică recomandată. Cu toate acestea, a fost indicat un posibil efect teratogen la iepure, la care s-a observat o creștere a incidenţei malformațiilor viscerale totale la animalele expuse, la expuneri ASC de până la 0,7 ori expunerea la om, la doza clinică recomandată. Nu se cunoaște relevanța la om a acestei constatări. Velpatasvirul nu a avut efecte adverse asupra comportamentului, reproducerii sau dezvoltării puilor în cadrul studiului privind dezvoltarea prenatală și post-natală la șobolan, expuneri determinate pe baza ASC de aproximativ 5 ori mai mari decât expunerea la om la doza clinică recomandată.

Copovidonă (E1208)

Celuloză microcristalină (E460)

Croscarmeloză sodică (E468)

Stearat de magneziu (E470b)

Filmul

Alcool polivinilic (E1203)

Dioxid de titan (E 171)

Macrogol (E1521)

Talc (E553b)

Oxid roșu de fer (E172)

Nu este cazul.

4 ani.

Acest medicament nu necesită condiții speciale de păstrare.

Flacon din polietilenă de înaltă densitate (PEÎD), prevăzut cu un sistem de închidere securizat pentru copii, cu o spirală din poliester, conținând 28 comprimate filmate.

Ambalajul se prezintă ca 1 flacon conţinând 28 comprimate filmate.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

Gilead Sciences Ireland UC

Carrigtohill

County Cork, T45 DP77

Irlanda

EU/1/16/1116/001

EU/1/16/1116/002

Data primei autorizări: 06 iulie 2016

Data ultimei reînnoiri a autorizației: 22 martie 2021

Informații detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe site-ul Agenției Europene pentru Medicamente http://www.ema.europa.eu.