Indicat în: greață, vărsături și rău de mișcare
Cale de administrare: orală
Substanța: meclozină (antiemetic)
ATC: R06AE05 (Aparatul respirator | Antihistaminice pentru uz sistemic | Derivați de piperazină)
Meclozina este un medicament utilizat pentru prevenirea și tratamentul grețurilor, vărsăturilor și amețelilor asociate cu răul de mișcare, vertijul sau alte tulburări ale urechii interne, cum ar fi boala Ménière. Face parte din clasa antihistaminicelor H1 și acționează prin blocarea receptorilor histaminici din creier, reducând astfel senzația de greață și amețeală.
Meclozina este disponibilă sub formă de comprimate și poate fi administrată cu 1-2 ore înainte de călătorie pentru a preveni răul de mișcare. De asemenea, este utilizată în unele cazuri pentru a trata grețurile din sarcină, dar numai sub supravegherea medicului.
Efectele secundare pot include somnolență, uscăciunea gurii, oboseală, vedere încețoșată sau, mai rar, reacții alergice. Este important ca pacienții să evite consumul de alcool sau conducerea vehiculelor în timpul tratamentului, deoarece meclozina poate afecta vigilența.
Emetostop 30 mg comprimate
Fiecare comprimat conţine clorhidrat de meclozină 30 mg.
Excipient cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 129 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
Comprimat.
Comprimate rotunde, biconvexe, de culoare galben pal.
Prevenire şi tratament în ameţeli, greaţă, vărsături, datorate răului de mişcare.
De asemenea, poate fi administrat pentru a reduce starea de confuzie, ameţeală şi pierderea echilibrului (vertij), cauzată de afecţiuni ale urechii interne.
Emetostop este indicat la adulţi şi copii cu vârsta peste 12 ani.
Răul de mişcare: 1-2 comprimate Emetostop pe zi. Comprimatele se administrează cu o oră înainte de călătorie.
Emetostop poate rămâne activ 24 de ore după administrare.
Vertij: 1-4 comprimate Emetostop pe zi, în funcţie de răspunsul terapeutic.
Copii cu vârsta sub 12 aniNu se recomandă administrarea la copii cu vârsta sub 12 ani.
Hipersensibilitate la clorhidrat de meclozină sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Alăptare.La copii cu vârsta sub 12 ani.
Se recomandă administrarea cu precauţie în astm bronşic, bronşită, emfizem pulmonar sau alte afecţiuni pulmonare, în glaucom, dificultate la urinare sau hipertrofie de prostată, constipaţie severă sau cronică.
În aceste cazuri, în timpul tratamentului, poate fi necesară ajustarea dozei sau monitorizarea tratamentului.
Emetostop conţine lactoză monohidrat. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.
Efectul anumitor medicamente poate fi crescut sau redus atunci când sunt administrate în asociere cu
Emetostop. Aceste medicamente includ:
Anticolinesterazicele administrate în asociere cu anticolinergice îşi pot reduce reciproc efectul terapeutic.
Anticolinergice: pot creşte riscul apariţiei reacţiilor adverse ale altor anticolinergice. Excepţie: paliperidonă.
Betahistină: antihistaminicele pot scădea efectul terapeutic al betahistinei.
Deprimante ale SNC: pot creşte riscul apariţiei reacţiilor adverse ale altor deprimante ale SNC.
Pramlintide: poate creşte efectul anticolinergic al anticolinergicelor. Aceste efecte sunt specifice pentru tractul gastro-intestinal.
Trebuie evitat consumul de alcool etilic, deoarece deprimantele SNC pot creşte efectul deprimant al alcoolului la nivelul sistemului nervos central.
Studii epidemiologice efectuate cu clorhidrat de meclozină la un număr mare de gravide nu au demonstrat un risc crescut de apariţie a malformaţiilor în timpul sarcinii. De aceea, clorhidratul de meclozină trebuie administrat la gravide numai dacă este absolut necesar, pentru cel mai scurt timp posibil şi numai la recomandarea medicului.
AlăptareLa om, clorhidratul de meclozină se excretă în lapte şi nu trebuie administrat în timpul alăptării.
Pacienţii care conduc şi folosesc utilaje periculoase trebuie să fie avertizaţi că Emetostop poate determina somnolenţă, în special în primele zile de tratament şi ar trebui, de asemenea să fie avertizaţi asupra riscului de potenţare a efectelor medicamentelor antidepresive asupra SNC: hipnotice, neuroleptice, anxiolitice şi alcoolul, şi de aceea, trebuie evitată administrarea în asociere.
Reacţiile adverse sunt clasificate în funcţie de frecvenţă, utilizând următoarea convenţie: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
Tulburări ale sistemului nervosFoarte frecvente: uşoară sau moderată stare de somnolenţă.
Frecvente: cefalee, fatigabilitate, nervozitate, ameţeli.
Rare: tremor, parestezii.
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinaleFoarte frecvente: secreţii bronşice vâscoase.
Frecvente: faringită.
Rare: bronhospasm, epistaxis.
Tulburări gastro-intestinaleFrecvente: greaţă, diaree, dureri abdominale, xerostomie.
Tulburări metabolice şi de nutriţieFrecvente: creşterea apetitului alimentar, creştere în greutate.
Tulburări cardiaceRare: palpitaţii.
Tulburări vasculareRare: hipotensiune arterială.
Tulburări psihiceRare: depresie, sedare.
Tulburări cutanate şi ale ţesutului subcutanatRare: fotosensibilitate, erupţie cutanată tranzitorie.
Tulburări ale sistemului imunitarRare: angioedem.
Tulburări renale şi ale căilor urinareRare: retenţie urinară.
Tulburări hepatobiliareRare: hepatită.
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctivRare: mialgii.
Tulburări oculareRare: tulburări de vedere.
Raportarea reacţiilor adverse suspectateRaportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
Cea mai frecventă manifestare a supradozajului este sedarea mai profundă şi care poate progresa, în funcţie de gradul de supradozaj, până la o intoxicaţie acută, cu fenomene de depersonalizare, stare generală de confuzie, reflexe modificate, fatigabilitate, ameţeli, halucinaţii, deprimare respiratorie şi, în final, lipsa coordonării activităţii motorii.
Aceste manifestări sunt potenţate de alcoolul etilic şi medicamentele antidepresive.
În schimb, în alte cazuri, în special la sugari, apar stări de agitaţie, insomnie, cefalee şi în faza intoxicaţiei, apar convulsii.
Tratament:Nu există antidot specific.
Dacă vărsăturile nu au apărut în mod spontan, trebuie induse (exceptând pacienţii inconştienţi sau parţial inconştienţi) sau se efectuează lavaj gastric cât mai curând posibil.
Se recomandă tratament de susţinere a funcţiilor vitale, inclusiv monitorizarea frecventă a semnelor vitale şi monitorizarea strictă a pacientului.
Este necesară administrarea de cărbune activat.
Grupa farmacoterapeutică: alte antihistaminice de uz sistemic, derivaţi de piperazină, codul ATC
R06AE05.
Clorhidratul de meclozină este un derivat de benzhidrilpiperazină. Are acţiune antiemetică, sedativă, anticolinergică şi antihistaminică H1.
După administrarea orală a unei doze, clorhidratul de meclozină apare rapid în circulaţia sistemică şi atinge concentraţia maximă după aproximativ 2,2 ore. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este cuprins între 5,7 până la 11,1 ore.
Biodisponibilitatea este variabilă din cauza metabolizării presistemice extinse. Au fost depistaţi 10 metaboliţi, în principal în materii fecale.
Clorhidratul de meclozină nu este excretat pe cale renală (mai puţin de 0,05% meclozină se regăseşte în urină după 72 de ore.
Ceilalţi parametri farmacocinetici ai meclozinei nu au fost stabiliţi până în prezent.
În studiile de toxicitate cu doze repetate efectuate la şobolan şi câine nu s-a evidenţiat niciun risc special pentru om.
Lactoză monohidrat
Amidon de porumb
Celuloză microcristalină tip 102
Povidonă K 25
Galben de chinolină (E 104)
Stearat de magneziu
Talc
Nu este cazul.
3 ani.
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.
Cutie cu 1 blister din PVC/Al a 10 comprimate.
Fără cerinţe speciale.
Aprilie 2015