EMESET 4mg / 2ml soluție injectabilă/perfuzabilă prospect medicament

Emeset 4 mg/2 ml soluție injectabilă/perfuzabilă

O fiolă (2 ml) soluţie injectabilă/perfuzabilă conţine ondansetron 4 mg sub formă de ondansetron clorhidrat dihidrat.

Un ml soluţie injectabilă/perfuzabilă conţine ondansetron 2 mg sub formă de ondansetron clorhidrat dihidrat.

Excipient cu efect cunoscut: sodiu

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Soluţie injectabilă/perfuzabilă.

Soluţie limpede, incoloră

Tratamentul greţurilor şi vărsăturilor produse de chimioterapie şi radioterapie.

Prevenirea şi tratamentul greţurilor şi vărsăturilor postoperatorii.

Chimioterapie şi radioterapie

Potenţialul emetogen al tratamentului cancerului variază în funcţie de dozele şi de combinaţia de chimioterapie sau radioterapie utilizate. Doza de ondansetron variază între 8-32 mg ondansetron pe zi.

Chimioterapie şi radioterapie emetogenă: Ondansetronul se poate administra, de asemenea, pe cale rectală, orală (comprimate şi sirop), parenterală (intramuscular şi intravenos).

Doza recomandată pentru administrare intravenoasă este de 8 mg ondansetron imediat înainte de tratamentul chimioterapic sau radioterapic, urmată de 8 mg ondansetron după 12 ore.

Pentru prevenirea emezei întârziate sau prelungite după primele 24 ore, tratamentul cu ondansetron administrat pe cale orală sau rectală trebuie continuat timp de până la 5 zile, în doză de 8 mg ondansetron de două ori pe zi.

Doza recomandată de Emeset este de 5 mg ondansetron/m2 care se administrează în doză unică intravenoasă imediat înainte de începerea chimioterapiei, urmată după 12 ore de administrarea orală a 4 mg ondansetron; se administrează în continuare 4 mg ondansetron de 2 ori pe zi pe tot parcursul curei şi încă 5 zile după terminarea acesteia.

Chimioterapie intens emetogenă

Doza iniţială recomandată este de 8 mg ondansetron, administrată intravenos lent imediat înaintea şedinţei de chimioterapie sau oral cu 1-2 ore înainte urmată după 12 ore de 8 mg ondansetron, administrat oral.

Pentru profilaxia emezei tardive sau prelungite, după primele 24 de ore, se administrează în continuare 8 mg ondansetron de 2 ori pe zi, oral sau rectal timp de până la 5 zile după o cură de chimioterapie.

Pentru majoritatea pacienţilor trataţi cu doze mari de chimioterapie cu potenţial emetogen, de exemplu doze mari de cisplatină, ondansetronul s-a dovedit eficace dacă s-a administrat după una dintre schemele următoare:

- doza unică de 8 mg ondansetron administrată intravenos lent imediat înainte de chimioterapie;

- o doză de 8 mg ondansetron administrată intravenos lent imediat înainte de începerea chimioterapiei urmată de alte 2 doze de 8 mg ondansetron la interval de 4 ore sau de perfuzarea continuă a 1 mg ondansetron/oră timp de 24 ore;

- o doză unică de 16 mg ondansetron, diluată în 50-100 ml soluţie salină izotonă sau altă soluţie compatibilă (vezi pct. 6.2) şi administrată în perfuzie cu durata de minim 15 minute imediat înainte de începerea chimioterapiei.

O doză unică mai mare de 16 mg nu trebuie administrată datorită dependenţei de doză a riscului de prelungire a intervalului QT.

Emeset poate fi administrat în doză unică intravenoasă de 5 mg ondansetron/m2 imediat înainte de începerea chimioterapiei, urmată după 12 ore de administrarea orală a 4 mg ondansetron; se administrează în continuare 4 mg ondansetron de 2 ori pe zi pe tot parcursul curei şi încă 5 zile după terminarea acesteia.

Greaţă şi vărsături postoperatorii

Pentru profilaxia greţurilor şi vărsăturilor postoperatorii, ondansetronul se poate administra după una din următoarele scheme:

- oral o doză de 8 mg ondansetron cu o oră înainte de anestezie, urmată de încă 2 doze la interval de 8 ore;

- intravenos lent o doză unică de 4 mg ondansetron o dată cu inducerea anesteziei.

Pentru tratamentul greţurilor şi vărsăturilor postoperatorii deja instalate, se recomandă administrarea unei doze unice de 4 mg ondansetron, intravenos lent.

Copii peste 2 ani

Pentru profilaxia vărsăturilor postoperatorii la copii, doza recomandată este de 0,1 mg ondansetron/kg în administrare intravenoasă lentă până la maxim de 4 mg imediat înainte sau după inducerea anesteziei.

Pentru tratamentul vărsăturilor postoperatorii la copii, doza recomandată este de 0,1 mg ondansetron/kg în administrare intravenoasă lentă până la maxim de 4 mg.

Emeset este bine tolerat de pacienţii peste 65 ani, nefiind necesare ajustări ale dozei şi frecvenţei sau modificări ale căii de administrare.

Pacienţii cu insuficienţă renală

Nu sunt necesare modificări ale dozei zilnice, frecvenţa administrării sau căii de administrare.

Clearance-ul Emeset este redus semnificativ şi timpul de înjumătăţire plasmatică este prelungit semnificativ la pacienţii cu insuficienţă hepatică moderată sau severă. La aceşti pacienţi, nu trebuie depăşită doza zilnică de 8 mg ondansetron.

Injectabil

Compatibilităţi cu alte fluide intravenoase

Emeset ar trebui amestecat numai cu acele soluţii perfuzabile recomandate:

o perfuzie cu clorură de sodiu BP 0.9% w/v; o perfuzie cu glucoză BP 5% w/v; o perfuzie cu manitol BP 10% w/v; o perfuzie cu soluţie Ringer o perfuzie cu clorură de potasiu 0.3% w/v şi clorură de sodiu 0.9% w/v BP; o perfuzie cu clorură de potasiu 0.3% w/v şi glucoză 5% w/v BP.

Pentru păstrarea bunelor practici farmaceutice diluţiile cu Emeset în fluide intravenoase ar trebui preparate în momentul infuziei sau păstrate între 2-8ºC pentru maxim 24 h înaintea administrării.

Studiile de compatibilitate au fost întreprinse în pungi de perfuzie din policlorură de vinil şi în seturi de administrare din policlorură de vinil. Se consideră că stabilitatea adecvată ar fi obţinută prin utilizarea pungilor de perfuzie din polietilenă sau a buteliilor din sticlă de tipul I. Diluţiile de Emeset în clorură de sodiu 0.9% w/v sau în glucoză 5% w/v au demonstrat a fi stabile în seringi din polipropilenă. Se consideră că injecţia cu Emeset diluată cu alte fluide infuzabile compatibile ar fi stabilă în seringi din polipropilenă.

Compatibilitate cu alte medicamente: Emeset poate fi administrat prin infuzie intravenoasă la 1 mg/h, utilizând o pungă de perfuzie sau o pompă de seringă. Următoarele medicamente pot fi administrate prin porţiunea Y a setului de administrare Emeset pentru concentraţii de ondansetron de 16 până la 160 µg/ml (de ex. 8 mg/500 ml şi respectiv 8 mg/50 ml);

Cisplatină: Concentraţii de până la 0,48 mg/ml (de ex. 240 mg în 500 ml) administrate de la 1 la 8 ore.

5-Fluorouracil: Concentraţii de până la 0,8 mg/ml (de ex. 2.4 g în 3 litri sau 400 mg în 500 ml) administrate la o rată de cel puţin 20 ml pe oră (500 ml în 24 ore). Concentraţii mai mari de 5-fluorouracil pot cauza precipitarea ondansetronului. Infuzia cu 5-fluorouracil poate conţine până la 0,045%w/v clorură de magneziu pe lângă alţi excipienţi compatibili.

Carboplatin: Concentraţii în intervalul 0,18 mg/ml până la 9,9 mg/ml (de ex. 90 mg în 500 ml până la 990 mg în 100 ml), administrate de la peste 10 minute la 1 oră.

Etoposid: Concentraţii în intervalul 0,14 mg/ml până la 0.25 mg/ml (de ex. 72 mg în 500 ml până la 250 mg în 1 litru), administrate de la peste 30 minute la 1 oră.

Ceftazidin: Doze în intervalul 250 mg până la 2000 mg, reconstituite cu Apă pentru injecţii BP urmând recomandările fabricantului (de ex. 2,5 ml pentru 250 mg şi 10 ml pentru 2 g ceftazidin) şi administrate ca injecţie intravenoasă în bolus de peste aproximativ 5 minute.

Ciclofosfamid: Doze în intervalul 100 mg până la 1 g, reconstituite cu Apă pentru injecţii BP, 5 ml pentru 100 mg ciclofosfamid, după cum recomandă fabricantul şi administrate ca injecţie intravenoasă în bolus de peste aproximativ 5 minute.

Doxorubicin: Doze în intervalul 10-100 ml, reconstituite cu Apă pentru injecţii BP, 5 ml pentru 10 mg doxorubicin, după cum recomandă fabricantul şi administrate ca injecţie intravenoasă în bolus de peste aproximativ 5 minute.

Dexametazonă: Dexametazonă fosfat de sodiu 20 mg poate fi administrată ca injecţie intravenoasă lentă de peste 2-5 minute prin porţiunea Y a unui set de perfuzie care transmite 8 sau 16 mg ondansetron diluat în 50-100 ml fluid perfuzabil compatibil timp de peste aproximativ 15 minute. Compatibilitatea dintre dexametazonă fosfat de sodiu şi ondansetron a demonstrat că susţine administrarea acestor medicamente prin acelaşi set de administrare obţinându-se concentraţii între 32 µg - 2,5 mg/ml pentru dexametazonă fosfat de sodiu şi 8 µg - 1 mg/ml pentru ondansetron.

Hipersensibilitate la ondansetron sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

Ondansetronul poate favoriza un sindrom oclusiv; se recomandă monitorizarea tranzitului intestinal.

Există un risc de reacţii de hipersensibilitate încrucişată cu alţi antagonişti 5-HT3.

Este necesar un bilanţ cardiovascular dacă apar dureri toracice, sincopă sau tulburări de ritm cardiac.

Este necesară prudenţă în insuficienţa hepatică severă.

În caz de regim desodat sau hiposodat trebuie să se ţină cont de conţinutul în sodiu al medicamentului.

Emeset este bine tolerat de pacienţii peste 65 ani, nefiind necesare ajustări ale dozei şi frecvenţei sau modificări ale căii de administrare.

Pacienţii cu insuficienţă renală

Nu sunt necesare modificări ale dozei zilnice, frecvenţei administrării sau căii de administrare.

Clearance-ul Emeset este redus semnificativ şi timpul de înjumătăţire plasmatică este prelungit semnificativ la pacienţii cu insuficienţă hepatică moderată sau severă. La aceşti pacienţi, nu trebuie depăşită doza zilnică de 8 mg ondansetron.

Nu există date privind inducerea sau inhibarea de către ondansetron a metabolitului altor medicamente care se administrează, de regulă, concomitent. Studii specifice au demonstrat că ondansetronul nu prezintă interacţiuni farmacocinetice cu alcoolul etilic, temazepamul, furosemida, tramadolul şi propofolul.

Ondansetronul este metabolizat la nivel hepatic de următoarele izoenzime ale citocromului P450: CYP3A4,

CYP2D6 şi CYP1A2. Datorită numărului mare de izoenzime capabile să metabolizeze ondansetronul, inhibarea sau activitatea redusă a uneia dintre izoenzime (de exemplu, în caz de deficit genetic al CYP2D6) este, de regulă, compensată de alte proteine şi va determina modificarea mică sau nesemnificativă a clearance-ului total sau a dozei de ondansetron.

Fenitoină, carbamazepină şi rifampicină

La pacienţii trataţi cu inductori puternici ai CYP3A4 (cum sunt fenitoina, carbamazepina şi rifampicina) eliminarea ondansetronului a crescut, iar concentraţia plasmatică a scăzut.

Date provenite din studii restrânse indică faptul că ondansetronul poate reduce efectul analgezic al tramadolului.

Studiile la animale nu au pus în evidenţă un efect teratogen al ondansetronului. Totuşi, există studii adecvate şi bine controlate privind efectele la femeia însărcinată. Deoarece studiile efectuate la animale nu sunt întotdeauna predictive pentru răspunsul la om, nu este recomandată administrarea ondansetronului în timpul sarcinii.

Studiile non-clinice au demonstrat că ondansetronul este excretat în laptele animalelor. Ca urmare, se recomandă ca mamele tratate cu ondansetron să întrerupă alăptarea în timpul administrării medicamentului.

În testele phihomotorii, ondansetronul nu a afectat performanţa psihică, nici nu a determinat sedare.

Reacţiile adverse sunt clasificate în funcţie de frecvenţă, utilizând următoarea convenţie: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Următoarele frecvenţe sunt estimate pentru dozele standard de ondansetron recomandate conform indicaţiei şi formulei.

Rare: Reacţii alergice imediate, uneori severe, incluzând şoc anafilactic.

Foarte frecvente Dureri de cap.

Mai puţin frecvente Convulsii, dereglări motorii incluzând reacţii extrapiramidale precum reacţii distonice, crize oculogire şi dischinezie(1).

Rare Ameţeli în timpul administrării intravenoase, care în majoritatea cazurilor sunt prevenite prin lungirea perioadei de infuzare.

Rare Tulburări vizuale tranzitorii (de exemplu vedere înceţoşată) în timpul administrării intravenoase.

Foarte rare Orbire trecătoare în mare parte în timpul administrării intravenoase.(2).

Rare Aritmii, dureri în piept cu sau fără denivelări ale segmentului ST, bradicardie.

Mai puţin frecvente Prelungirea intervalului QT (incluzând Torsade de Pointes).

Frecvente Senzaţie de căldură sau înroşirea feţei.

Mai puţin frecvente Hipotensiune.

Mai puţin frecvente Sughiţ.

Frecvente Constipaţie.

Mai puţin frecvente Creşteri asimptomatice ale testelor funcţiei hepatice(3).

Frecvente Reacţii în zona locului de administrare a injecţiei intravenoase.

(1) Observate fără dovezi definitive de sechele clinice persistente. (2) Majoritatea cazurilor raportate de orbire au fost rezolvate în 20 de minute. Cei mai mulţi pacienţi au primit agenţi chimioterapici, care au inclus cisplatina. Unele cazuri de orbire tranzitorie au fost raportate ca fiind de origine corticală. (3) Aceste evenimente au fost observate frecvent la pacienţii cărora li se administrează tratament chimioterapic cu cisplatină.

Profilul reacţiilor adverse la copii şi adolescenţi a fost comparabil cu cel observat la adulţi.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a

Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

Există o experienţă limitată privind supradozajul cu ondansteron; puţini pacienţi au primit supradoze de ondansetron. Manifestările raportate au inclus tulburări de vedere, constipaţie gravă, hipotensiune arterială şi episoade vasovagale cu bloc AV de grad II, tranzitor. În toate cazurile, manifestările au dispărut complet. Nu există un antidot specific pentru ondansetron, astfel încât în cazul unor suspiciuni de supradozaj, trebuie administrată terapie simptomatică şi de susţinere a funcţiilor vitale, în funcţie de situaţie.

Grupa farmacoterapeutică: antiemetice, antagonişti ai receptorilor serotoninergici 5-HT3, codul ATC: A04AA01.

Ondansetronul este un antagonist potent, înalt selectiv, al receptorilor 5-HT3.

Mecanismul precis de acţiune pentru controlul greţurilor şi vărsăturilor nu este cunoscut.

Medicamentele chimioterapice şi radioterapia pot determina eliberarea de 5-HT3 în intestinul subţire iniţiind un reflux de vărsătură prin activarea aferentelor vagale prin intermediul receptorilor 5-HT3. Ondansetronul blochează iniţierea acestui reflex. Activarea aferentelor vagale poate, de asemenea, elibera 5-HT în area postrema, localizată în peretele inferior al ventriculului IV şi poate, de asemenea, induce emeza printr-un mecanism central. Astfel, efectul ondansetronului în tratamentul greţurilor şi vărsăturilor induse de chimioterapie citotoxică sau radioterapie este probabil datorat antagonistului receptorilor 5-HT3 ai neuronilor localizaţi atât în sistemul nervos central, cât şi în cel periferic. Mecanismul de acţiune în greţurile şi vărsăturile postoperatorii nu este cunoscut - poate fi un mecanism comun cu cel al greţurilor şi vărsăturilor induse de citotoxice.

Ondansetronul nu modifică prolactinemia.

Rolul ondansetronului în emeza indusă de opiacee nu a fost încă stabilit.

Efectul ondansetronului asupra intervalului QT a fost evaluat într-un studiu dublu-orb, aleatoriu, controlat placebo şi pozitiv (moxifloxacin), încrucişat cu 58 adulţi sănătoşi, bărbaţi şi femei. Dozele de ondansetron au inclus 8 mg şi 32 mg infuzate intravenos timp de peste 15 minute. La cea mai mare doză testată de 32 mg, diferenţa medie maximă (limita superioară de 90% IÎ) în QT faţă de placebo după aplicare corecţiei de bază a fost de 19,6 (21,5) msec. La cea mai mică doză testată de 8 mg, diferenţa medie maximă (limita superioară de 90% IÎ) în QT faţă de placebo după aplicare corecţiei de bază a fost de 5,8 (7,8) msec. În acest studiu nu s-au efectuat măsurători mai mari de 480 msec şi nici o prelungire a intervalului QT nu a depăşit 60 msec.

Nu s-au observat schimbări relevante în măsurarea electrocardiografică a intervalelor PR sau QRS.

Concentraţiile plasmatice de ondansetron nu sunt corelate consecvent cu eficacitatea antiemetică la pacienţii cărora li s-a administrat ondansteron pentru controlul vărsăturilor indusă de tratamentul cu cisplatină.

După administrarea intramusculară a 4 g de ondansetron, timpul până la atingerea concentraţiei plasmatice maxime este de 0,38h iar Cmax a fost de 31,9 µg/ml.

După administrarea intravenoasă: la sfârşitul perfuziei Cmax obţinut ca urmare a administrării unei singure doze de 8 mg (durata perfuziei de peste 5 minute) este de 80 µg/ml. Dacă durata perfuziei este mai mare de 30 minute, Cmax creşte la 96-136 µg/ml. În urma administrării intravenoase a unei doze de 4 mg, Cmax şi Tmax au fost de 42,9 µg/ml, respectiv 0,08h.

Într-un studiu, concentraţia plasmatică maximă de ondansetron (Cmax) obţinută ca urmare a administrării unei singure doze de 0,15 mg/kg la subiecţii sănătoşi variază de la 102 la 170 µg/ml. La pacienţii vârstnici (peste 75 de ani) Cmax a fost mai mare de 170 µg/ml, în timp ce pacienţii cu vârste cuprinse între 61 şi 74 de ani au atins un Cmax de 106 µg/ml, iar pacienţii cu vârste cuprinse între 19-40 de ani au avut un Cmax de 102 µg/ml.

Aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp:

- după administrare intravenoasă - 156 la 226 µg/ml/h;

- după administrare intramusculară, 161 µg/ml/h.

Legarea de proteinele plasmatice se face în proporţie de 70%-76%.

Se distribuie puţin în lichidul cefalorahidian; ca urmare a administrării unei doze orale de 16 mg la fiecare 12h, concentraţiile în lichidul cefalorahidian sunt cu 15% mai mici decât concentraţiile plasmatice.

Ondansetronul se distribuie în eritrocite.

Volumul de distribuţie este de 2,2-2,5 l/kg.

La femei, volumul aparent de distribuţie şi clearance-ul sistemic sunt mai mici decât la bărbaţi; de aceea, concentraţiile plasmatice au valori mai mari în cazul administrării de ondansetron la femei decât la bărbaţi.

Volumul aparent de distribuţie nu este semnificativ modificat la pacienţii cu disfuncţii hepatice.

Ondansetronul este metabolizat extensiv la om în ficat, eliminarea urinară sub formă nemodificată fiind de aproximativ 5% după administrarea ondansetronului marcat radioactiv. Principala cale metabolică este hidroxilarea inelului indol, urmată de glucurono - sau sulfoconjugare.

Deşi unii metaboliţi neconjugaţi au activitate farmacologică, aceştia nu realizează concentraţii plasmatice semnificative, astfel încât să nu contribuie la activitatea biologică a ondansetronului.

Eliminarea se face pe cale renală: 44%/-60%. Clearance-ul renal este de 0,262-0,381 l.h/kg. La pacienţii cu vârste peste 75 ani s-a observat o scădere uşoară a clearance-ului; astfel, la aceşti pacienţi clearance-ul este de 0,262 l/kg. Această scădere uşoară a clearance-ului nu are efect asupra siguranţei şi eficacităţii.

În cazul administrării intravenoase şi intramusculare de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de aproximativ 4h. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare creşte cu vârsta.

Timpul de înjumătăţire plasmatică creşte semnificativ odată cu scăderea funcţiei hepatice.

Vezi pct. 4.6.

Acid citric anhidru

Citrat de sodiu

Clorură de sodiu

Apă pentru preparate injectabile

Emeset nu trebuie administrat în aceeaşi seringă sau pungă de perfuzie împreună cu oricare alt medicament.

Injecţia cu ondansetron ar trebui amestecată numai cu acele soluţii perfuzabile recomandate.

3 ani

A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original.

Cutie cu 5 fiole din sticlă incoloră de tip I, prevăzute cu inel de rupere de culoare albastră a câte 2 ml soluţie perfuzabilă/injectabilă.

Fără cerinţe speciale.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

AMRING FARMA S.R.L.

Bulevardul Mircea Eliade, Nr.7, Bloc 1

Etaj 1, Ap.3, Sector 1, București, România

7646/2015/01

Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Mai 2015

Aprilie, 2019