DUSTAR 0.5mg capsule moi prospect medicament

Dustar 0,5 mg capsule moi

Fiecare capsulă moale conţine dutasteridă 0,5 mg.

Fiecare capsulă moale conține lecitină (care poate conține ulei de soia)

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Capsule moi

Capsulele gelatinoase moi, oblongi, opace, de culoare galbenă, umplute cu un lichid uleios gălbui.

Dimensiunile capsulelor moi sunt: 19 ± 0,8 mm x 6,9 ± 0,4 mm.

Tratamentul simptomelor moderate până la severe ale hiperplaziei benigne de prostată (HBP).

Reducerea riscului de retenţie acută de urină (RAU) şi a necesităţii intervenţiilor chirurgicale la pacienţii cu simptome moderate până la severe de HBP. Pentru informaţii referitoare la efectele tratamentului şi la grupele de pacienţi incluse în studiile clinice, vezi pct. 5.1.

Dustar poate fi administrat în monoterapie sau asociat cu medicamentul alfa-blocant, tamsulosin (0,4 mg) (vezi pct. 4.4, pct. 4.8 și pct. 5.1).

Doza recomandată de Dustar este o capsulă moale (0,5 mg) administrată oral, zilnic, în priză unică..

Obţinerea răspunsului la tratament poate dura până la 6 luni, cu toate că o ameliorare poate fi observată încă dintr-un stadiu precoce. La vârstnici nu este necesară ajustarea dozelor.

Nu a fost studiat efectul insuficienţei renale asupra farmacocineticii dutasteridei. La pacienţii cu insuficienţă renală, nu se preconizează necesitatea ajustării dozelor (vezi pct. 5.2).

Nu a fost studiat efectul insuficienţei hepatice asupra farmacocineticii dutasteridei, de aceea este necesară precauţie în administrarea la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată (vezi pct. 4.4 şi pct. 5.2). La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, administrarea dutasteridei este contraindicată (vezi pct. 4.3).

Capsulele trebuie înghiţite întregi şi nu trebuie mestecate sau deschise, deoarece contactul cu conţinutul capsulei poate determina iritarea mucoasei orofaringiene. Capsulele pot fi administrate cu sau fără alimente.

Dustar este contraindicat la:

- femei, copii şi adolescenţi (vezi pct. 4.6).

- pacienți cu hipersensibilitate la dutasteridă, la alţi inhibitori de 5-alfa reductază, la soia, la alune sau la oricare dintre excipienţii enumerați la pct. 6.1.

- pacienţi cu insuficienţă hepatică severă.

Terapia asociată trebuie prescrisă după o atentă evaluare a raportului beneficiu/risc, din cauza potenţialului crescut de apariţie a evenimentelor adverse (incluzând insuficienţă cardiacă) şi după ce au fost luate în considerare opţiunile alternative de tratament, inclusiv monoterapia (vezi pct. 4.2).

Evenimente adverse cardiace:

În două studii clinice cu durată de 4 ani, incidenţa insuficienţei cardiace (un termen generic al evenimentelor raportate, în primul rând insuficienţă cardiacă şi insuficienţă cardiacă congestivă) a fost mai mare în cazul pacienţilor cărora li s-a administrat dutasteridă în asociere cu tamsulosin, un alfa-blocant, decât în cazul pacienţilor cărora nu li s-a administrat această asociere. Oricum, incidența insuficienței cardiace a fost redusă în aceste studii în cadrul tuturor grupurilor cu tratament activ comparativ cu grupurile care au utilizat placebo și alte date referitoare la dutasteridă sau alfa-blocante nu pot susține o concluzie referitoare la creșterea riscului cardio-vascular (vezi pct.5.1).

Neoplasm de prostată şi tumori cu grad înalt

Studiul REDUCE, un studiu clinic controlat cu placebo, dublu-orb, randomizat, multicentric, cu durata de 4 ani, a investigat efectul dutasteridei administrate în doză de 0,5 mg zilnic la pacienţi cu risc crescut de neoplasm de prostată (incluzând bărbaţi cu vârste cuprinse între 50 şi 75 de ani, cu valori ale PSA cuprinse între 2,5 ng/ml şi 10 ng/ml şi cu un rezultat negativ al biopsiei pentru neoplasm de prostată cu 6 luni înainte de înrolarea în studiu) comparativ cu placebo. Rezultatele studiului au relevat o incidenţă mai mare a neoplasmelor de prostată cu scor Gleason 8-10 la bărbaţii trataţi cu dutasteridă (n=29, 0,9%) comparativ cu placebo (n=19, 0,6%). Nu este clară legătura dintre administrarea de dutasteridă şi neoplasmele de prostată cu scor Gleason 8-10. Bărbaţii la care se administrează Dustar trebuie să fie evaluaţi în mod regulat pentru riscul de apariţie a neoplasmului de prostată (vezi pct. 5.1).

Antigenul prostatic specific (PSA)

Concentraţia plasmatică a antigenului prostatic specific (PSA) reprezintă o componentă importantă în cadrul screening-ului pentru depistarea cancerului de prostată. Dutasterida determină scăderea concentraţiei plasmatice a PSA cu aproximativ 50% după 6 luni de tratament.

Pacienţilor cărora li se administrează dutasteridă trebuie să li se stabilească o nouă valoare PSA, după 6 luni de tratament cu Dustar. Se recomandă monitorizarea valorilor PSA periodic după aceea. Orice creştere confirmată a valorii minime a PSA apărută în timpul tratamentului cu Dustar poate semnala prezenţa cancerului de prostată sau noncomplianţa la tratamentul cu Dustar şi trebuie să fie evaluată cu atenţie, chiar dacă aceste valori sunt încă în limitele valorilor normale observate la bărbaţii cărora nu li se administrează un inhibitor de 5-alfa reductază (vezi pct. 5.1). Pentru interpretarea unei valori

PSA la un pacient căruia i se administrează Dustar, trebuie căutate pentru comparaţie valorile PSA măsurate anterior.

Tratamentul cu Dustar nu interferează cu utilizarea valorii PSA ca instrument în diagnosticarea cancerului de prostată, după stabilirea unei noi valori de bază.

Concentraţiile plasmatice totale ale PSA revin la valoarea iniţială în decurs de şase luni de la întreruperea tratamentului. Raportul PSA liber/total rămâne constant, chiar sub influenţa dutasteridei.

La bărbaţii la care se administrează Dustar, dacă medicii aleg utilizarea fracţiei libere a PSA în depistarea cancerului de prostată, nu pare să fie necesară ajustarea valorilor acestuia.

Tuşeul rectal, precum şi alte investigaţii pentru neoplasmul de prostată, trebuie efectuate pacienţilor înainte de începerea tratamentului cu Dustar şi periodic după aceea.

Capsule care prezintă scurgeri

Dutasterida se absoarbe cutanat, de aceea femeile, copiii şi adolescenţii trebuie să evite contactul cu capsulele care prezintă scurgeri (vezi pct. 4.6). Dacă se realizează un contact cu capsulele care prezintă scurgeri, zona de contact trebuie spălată imediat cu apă şi săpun.

La pacienţii cu insuficienţă hepatică nu a fost studiată administrarea dutasteridei. La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată, administrarea dutasteridei se va face cu precauţie (vezi pct. 4.2, pct. 4.3 şi pct. 5.2).

Neoplasmul de sân a fost raportat rar la pacienţii de sex masculin la care s-a administrat dutasteridă în timpul studiilor clinice şi în perioada după punerea pe piaţă. Cu toate acestea, studiile epidemiologice nu au evidenţiat nicio creştere a riscului de apariţie a neoplasmului de sân la pacienţii de sex masculin în corelaţie cu utilizarea inhibitorilor 5-alfa reductazei (vezi pct. 5.1). Medicii trebuie să instruiască pacienţii să raporteze imediat orice modificări la nivelul ţesutului mamar, cum este turgescenţa sânilor sau scurgeri ale mameloanelor.

Pentru informaţii referitoare la scăderea valorilor PSA în timpul tratamentului cu dutasteridă şi ghiduri de tratament cu privire la depistarea cancerului de prostată, vezi pct. 4.4.

Efectele altor medicamente asupra farmacocineticii dutasteridei

Administrarea concomitentă cu inhibitori de CYP3A4 şi/sau ai glicoproteinei P

Dutasterida este eliminată în principal prin metabolizare. Studiile in vitro indică faptul că această metabolizare este catalizată de către CYP3A4 şi CYP3A5. Nu au fost efectuate studii specifice de interacţiune cu inhibitorii potenţi ai CYP3A4. Cu toate acestea, într-un studiu farmacocinetic populaţional, concentraţiile plasmatice ale dutasteridei au fost în medie de 1,6 ori până la respectiv de 1,8 ori mai mari la un număr mic de pacienţi trataţi concomitent cu verapamil sau diltiazem (inhibitori moderaţi ai CYP3A4 şi inhibitori ai glicoproteinei P), decât la alţi pacienţi.

Administrarea concomitentă pe termen lung a dutasteridei cu inhibitori potenţi ai CYP3A4 (de exemplu ritonavir, indinavir, nefazodonă, itraconazol, ketoconazol administrate pe cale orală) poate determina creşterea concentraţiilor plasmatice ale dutasteridei. Nu se aşteaptă inhibarea ulterioară a 5-alfa reductazei la expuneri crescute la dutasteridă.Cu toate acestea, dacă sunt observate reacţii adverse, poate fi luată în considerare reducerea frecvenţei de administrare a dutasteridei. Trebuie remarcat că în cazul inhibării enzimatice, timpul de înjumătăţire plasmatică lung poate fi prelungit suplimentar şi până la atingerea unei noi concentraţii plasmatice la starea de echilibru pot să treacă mai mult de 6 luni de tratament concomitent.

Administrarea a 12 g colestiramină la o oră după utilizare unei doze unice de dutasteridă 5 mg nu a modificat farmacocinetica dutasteridei.

Efectele dutasteridei asupra farmacocineticii altor medicamente

Dutasterida nu a avut efect asupra farmacocineticii warfarinei şi digoxinei. Aceasta indică faptul că dutasterida nu inhibă/induce CYP2C9 sau glicoproteina P transportoare. Studiile de interacţiune in vitro indică faptul că dutasterida nu inhibă enzimele CYP1A2, CYP2D6, CYP2C9, CYP2C19,

CYP2B6 sau CYP3A4.

În cadrul unui studiu restrâns (N=24), cu durata de două săptămâni, efectuat la voluntari sănătoşi, dutasterida (0,5 mg zilnic) nu a avut efect asupra farmacocineticii tamsulosinului sau terazosinului. De asemenea, nu a existat nicio dovadă de interacţiune farmacodinamică în acest studiu.

Este contraindicată administrarea Dustar la femei.

Există rapoarte care indică afectarea caracteristicilor spermei de către dutasteridă (reducerea numărului de spermatozoizi, volumului seminal şi motilităţii spermatozoizilor) la bărbaţi sănătoşi (vezi pct. 5.1).

Posibilitatea reducerii fertilităţii masculine nu poate fi exclusă.

Similar altor inhibitori ai 5-alfa reductazei, dutasterida inhibă conversia testosteronului în dihidrotestosteron şi, în cazul administrării la o gravidă cu făt de sex masculin, poate inhiba dezvoltarea organelor genitale externe ale acestuia (vezi pct. 4.4). Cantităţi mici de dutasteridă au fost regăsite în sperma subiecţilor la care s-au administrat 0,5 mg dutasteridă pe zi. Nu se știe dacă un făt de sex masculin poate fi afectat în cazul expunerii mamei la sperma unui pacient tratat cu dutasteridă (risc care este mai mare în timpul primelor 16 săptămâni de sarcină).

Similar celorlalţi inhibitori ai 5-alfa reductazei, în cazul în care partenera pacientului este sau poate fi gravidă, se recomandă ca pacientul să evite expunerea partenerei la spermă prin utilizarea unui prezervativ.

Pentru informații privind datele preclinice de siguranţă, vezi pct. 5.3.

La om, nu se cunoaşte dacă dutasterida se excretă în laptele matern.

Având în vedere proprietăţile farmacodinamice ale dutasteridei, nu este de aşteptat ca tratamentul cu dutasteridă să influenţeze capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

DUTASTERIDĂ ÎN MONOTERAPIE

În studiile clinice de fază III, controlate cu placebo, aproximativ 19% din cei 2167 pacienţi la care s-a administrat dutasteridă pe o perioadă de 2 ani, au dezvoltat reacţii adverse în decursul primului an de tratament. Majoritatea evenimentelor au fost uşoare până la moderate şi au apărut la nivelul aparatului reproducător. Nu a fost evidenţiată nicio modificare în profilul evenimentelor adverse în următorii 2 ani, în cadrul studiilor deschise extinse.

Următorul tabel arată reacţiile adverse rezultate din studiile clinice controlate şi din experienţa de după punerea pe piaţă a medicamentului. Evenimentele adverse enumerate din cadrul studiilor clinice sunt evenimente pe care investigatorul le-a considerat asociate medicamentului (cu incidenţă mai mare sau egală cu 1%) raportate cu incidenţă mai mare la pacienţii trataţi cu dutasteridă decât la grupurile la care s-a administrat placebo, în decursul primului an de tratament. Evenimentele adverse rezultate din experienţa de după punerea pe piaţă a medicamentului au provenit din raportările spontane după punerea pe piaţă a medicamentului; prin urmare, incidenţa reală a acestora este necunoscută:

Foarte frecvente (≥1/10); Frecvente (≥1/100 şi <1/10); Mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100); Rare (≥1/10000 şi <1/1000); Foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Sisteme şi Reacţii alergice Incidenţă rezultată din studiile clinice organe Incidenţa în primul an de Incidenţa în timpul celui tratament (n=2167) de al doilea an de tratament (n=1744)

Tulburări ale Impotenţă* 6,0% 1,7% aparatului genital şi sânului Modificare (scădere) a 3,7% 0,6% libidoului*

Tulburări de ejaculare* 1,8% 0,5%

Tulburări la nivelul 1,3% 1,3% sânilor+

Tulburări ale Reacţii alergice, inclusiv Incidenţă estimată din datele după punerea pe piaţă a sistemului erupţie cutanată medicamentului imunitar tranzitorie, prurit, urticarie, edem localizat Cu frecvenţă necunoscută şi angioedem

Tulburări psihice Dispoziţie depresivă Cu frecvență necunoscută

Afecţiuni Alopecie (în principal Mai puţin frecvente cutanate şi ale cădere a părului de pe ţesutului suprafaţa corpului), subcutanat hipertricoză

Tulburări ale Durere și edem la nivelul Cu frecvență necunoscută aparatului testiculelor genital şi sânului

* Aceste evenimente adverse sexuale sunt asociate tratamentului cu dutasteridă (incluzând monoterapia și asocierea cu tamsulosin). Aceste evenimente adverse pot persista după întreruperea tratamentului. Rolul dutasteridei în persistența acestora nu este cunoscut.

+ include sensibilitate la nivelul sânilor și mărire a sânilor

DUTASTERIDĂ ÎN ASOCIERE CU ALFA-BLOCANTUL TAMSULOSIN

Datele colectate pe o perioadă de 4 ani din studiul CombAT, care a comparat administrarea o dată pe zi de dutasteridă în doză de 0,5 mg (n=1623) şi tamsulosin în doză de 0,4 mg (n=1611), , în monoterapie şi în asociere (n=1610), au arătat că incidenţa oricărui eveniment advers pe care investigatorul l-a considerat asociat medicamentului, în cadrul primului, celui de-al doilea, al treilea şi al patrulea an de tratament a fost de 22%, 6%, 4% şi respectiv 2% pentru asocierea dutasteridă/tamsulosin, de 15%, 6%, 3% şi respectiv 2% pentru administrarea de dutasteridă în monoterapie şi de 13%, 5%, 2% şi respectiv 2% pentru administrarea de tamsulosin în monoterapie.

Incidența mai mare a evenimentelor adverse în cadrul grupului tratat cu terapie asociată în primul an de tratament a fost determinată de incidenţa mai mare a tulburărilor la nivelul aparatului reproducător, în special tulburări de ejaculare, observate la acest grup.

Următoarele evenimente adverse pe care investigatorul le-a considerat asociate medicamentului au fost raportate cu o incidenţă mai mare sau egală cu 1% în timpul primului an de tratament în cadrul studiului CombAT; incidenţa acestor evenimente adverse pe parcursul celor 4 ani de tratament este prezentată în tabelul de mai jos:

Incidenţa pe parcursul perioadei de tratament

Reacţii adverse

An 1 An 2 An 3 An 4

Aparate, sisteme Terapie asociatăa (n=1610) (n=1428) (n=1283) (n=1200) şi organe (n)

Dutasteridă (n=1623) (n=1464) (n=1325) (n=1200)

Tamsulosin (n=1611) (n=1468) (n=1281) (n=1112)

Ameţeli

Tulburări ale Terapie asociatăa 1,4% 0,1% <0,1% 0,2% sistemului nervos Dutasteridă 0,7% 0,1% <0,1% <0,1%

Tamsulosin 1,3% 0,4% <0,1% 0%

Insuficienţă cardiacă (termen genericb)

Tulburări cardiace Terapie asociatăa 0,2% 0,4% 0,2% 0,2%

Dutasteridă <0,1% 0,1% <0,1% 0%

Tamsulosin 0,1% <0,1% 0,4% 0,2%

Impotenţăc

Terapie asociatăa 6,3% 1,8% 0,9% 0,4%

Dutasteridă 5,1% 1,6% 0,6% 0,3%

Tamsulosin 3,3% 1,0% 0,6% 1,1%

Modificare (scădere) a libidouluic a

Tulburări ale Terapie asociată 5,3% 0,8% 0,2% 0% aparatului genital şi sânului, Dutasteridă 3,8% 1,0% 0,2% 0%

Tulburări psihice,

Investigaţii Tamsulosin 2,5% 0,7% 0,2% <0,1% diagnostice Tulburări de ejacularec

Terapie asociatăa 9,0% 1,0% 0,5% <0,1%

Dutasteridă 1,5% 0,5% 0,2% 0,3%

Tamsulosin 2,7% 0,5% 0,2% 0,3%

Tulburări la nivelul sânilord

Terapie asociatăa 2,1% 0,8% 0,9% 0,6%

Dutasteridă 1,7% 1,2% 0,5% 0,7%

Tamsulosin 0,8% 0,4% 0,2% 0% a Terapie asociată = dutasteridă 0,5 mg în doză unică zilnică plus tamsulosin 0,4 mg în doză unică zilnică b Insuficienţă cardiacă ca termen generic format din insuficienţă cardiacă congestivă, insuficienţă cardiacă, insuficienţă ventriculară stângă, insuficienţă cardiacă acută, şoc cardiogen, insuficienţă ventriculară stângă acută, insuficienţă ventriculară dreaptă, insuficienţă ventriculară dreaptă acută, insuficienţă ventriculară, insuficienţă cardio-pulmonară, cardiomiopatie congestivă. c Aceste evenimente adverse sexuale sunt asociate tratamentului cu dutasteridă (incluzând monoterapia și asocierea cu tamsulosin). Aceste evenimente adverse pot persista după întreruperea tratamentului.

Rolul dutasteridei în persistența acestora nu este cunoscut.

d Include sensibilitate la nivelul sânilor şi mărirea sânilor

ALTE INFORMAŢII

Studiul REDUCE a evidenţiat o incidenţă crescută a cancerelor de prostată cu scor Gleason 8-10 la bărbaţii trataţi cu dutasteridă, comparativ cu placebo (vezi pct. 4.4 și pct. 5.1). Nu a fost stabilit în ce măsură efectul dutasteridei de a reduce volumul prostatei sau alți factori asociaţi influențează rezultatele acestui studiu.

În studiile clinice şi după punerea pe piaţă a fost raportat următorul: cancer de sân la bărbaţi (vezi pct. 4.4)

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro.

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

București 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro.

În cadrul studiilor cu dutasteridă efectuate la voluntari, a fost administrată timp de 7 zile o doză zilnică unică de până la 40 mg dutasteridă (de 80 de ori mai mare decât doza terapeutică) fără probleme semnificative de siguranţă. În cadrul studiilor clinice, au fost administrate doze de 5 mg dutasteridă zilnic, timp de 6 luni, fără să fie observate reacţii adverse suplimentare faţă de cele care apar la doze terapeutice de 0,5 mg dutasteridă. Nu există un antidot specific pentru dutasteridă, prin urmare, în cazul suspiciunii de supradozaj, trebuie administrat tratament simptomatic şi de susţinere adecvat.

Grupa farmacoterapeutică: inhibitori ai testosteron 5-alfa-reductazei, codul ATC: G04CB02.

Dutasterida reduce valorile circulante de dihidrotestosteron (DHT) prin inhibarea ambelor izoenzime, de tip 1 şi tip 2 ale 5 alfa-reductazei, care sunt responsabile pentru conversia testosteronului în 5 alfa=DHT.

DUTASTERIDĂ ÎN MONOTERAPIE

Efecte asupra DHT/testosteronului:

Efectul dozelor zilnice de dutasteridă de reducere a valorilor DHT este dependent de doză şi este observat într-un interval de 1-2 săptămâni (reducere de 85%, respectiv 90%).

La pacienţii cu HBP trataţi cu 0,5 mg dutasteridă pe zi, scăderea medie a concentraţiei plasmatice a

DHT a fost de 94% la 1 an şi de 93% la 2 ani iar creşterea medie a concentraţiei plasmatice a testosteronului a fost de 19% atât la 1 an, cât şi la 2 ani de tratament.

Efecte asupra volumului prostatei:

La o lună de la iniţierea tratamentului, au fost detectate reduceri semnificative ale volumului prostatei şi acestea au continuat până în luna 24 (p<0,001). Dutasterida a determinat o reducere medie a volumului total al prostatei de 23,6% (de la 54,9 ml iniţial, la 42,1 ml) în luna 12, comparativ cu o reducere medie de 0,5% (de la 54,0 ml la 53,7 ml) la grupul la care s-a administrat placebo. De asemenea, au apărut reduceri semnificative (p<0,001) ale volumului zonei tranziţionale a prostatei la o lună, continuând până în luna 24, cu o reducere medie a volumului zonei tranziţionale a prostatei de 17,8% (de la 26,8 ml iniţial, la 21,4 ml) la grupul tratat cu dutasteridă, comparativ cu o creştere medie de 7,9% (de la 26,8 ml la 27,5 ml) la grupul la care s-a administrat placebo, în luna 12. Reducerea volumului prostatei observată în decursul primilor 2 ani de tratament dublu-orb s-a menţinut şi pe parcursul a încă doi ani de studii extinse deschise. Reducerea dimensiunilor prostatei determină ameliorarea simptomelor şi scăderea riscului de RAU (retenţie acută de urină) sau a necesităţii intervenţiilor chirurgicale pentru HBP.

În trei studii cu criteriul principal reprezentat de evaluarea eficacității, dublu-orb, controlate cu placebo, multinaţionale, multicentrice, cu durata de 2 ani, a fost evaluată administrarea de dutasteridă 0,5 mg pe zi sau placebo la 4325 subiecţi de sex masculin cu simptome moderate până la severe de

HBP, care au avut volumul prostatei >30 ml şi valori ale PSA în intervalul 1,5-10 ng/ml. Studiile au fost apoi continuate cu un studiu extensiv, deschis, cu durata de până la 4 ani, la care au participat toţi pacienţii rămaşi în studiu, cărora li s-a audministrat aceleaşi doze de dutasteridă de 0,5 mg. 37% dintre pacienţii randomizaţi inițial în grupul cu administrare de placebo -şi 40% dintre pacienţii randomizaţi iniţial în grupul de tratament cu dutasteridă -au rămas în studiu la 4 ani. Majoritatea (71%) din cei 2340 subiecţi din studiul extins deschis au urmat tratamentul încă 2 ani, până la sfârşitul studiului.

Cei mai importanţi parametri de eficacitate clinică au fost Indexul Simptomelor al Asociaţiei

Americane de Urologie (American Urological Association Symptom Index - AUA-SI), debitul urinar maxim (Qmax) şi incidenţa retenţiei acute de urină şi a necesităţii intervenţiei chirurgicale pentru HBP.

AUA-SI este un chestionar cu şapte puncte referitor la simptomele HBP, cu un scor de maximum 35.

La momentul iniţial, scorul mediu a fost de aproximativ 17. După şase luni, un an şi doi ani de tratament, grupul la care s-a administrat placebo a prezentat o ameliorare medie de 2,5, 2,5, respectiv 2,3 puncte, în timp ce grupul tratat cu dutasteridă a prezentat o ameliorare medie de 3,2, 3,8, respectiv 4,5 puncte. Diferenţele dintre grupuri au fost semnificative statistic. Ameliorarea observată în cadrul

AUA-SI în primii 2 ani ai tratamentului dublu-orb a continuat şi în următorii 2 ani ai studiilor extinse deschise.

Debitul urinar maxim (Qmax):

Iniţial, valoarea medie a Qmax pentru aceste studii a fost de aproximativ 10 ml/sec (normal, Qmax ≥15 ml/sec). După unul şi doi ani de tratament, în cazul grupului la care s-a administrat placebo, debitul s-a îmbunătăţit cu 0,8, respectiv 0,9 ml/sec iar în cazul grupului tratat cu dutasteridă cu 1,7, respectiv 2,0 ml/sec. Diferenţa dintre cele două grupuri a fost semnificativă statistic, din luna 1 până în luna 24.

Creşterea debitului urinar maxim observată pe parcursul primilor 2 ani ai tratamentului dublu-orb a continuat şi în următorii 2 ani ai studiilor extinse deschise.

Retenţia acută de urină şi necesitatea intervenţiei chirurgicale

După doi ani de tratament, incidenţa RAU a fost de 4,2% în grupul la care s-a administrat placebo, comparativ cu 1,8% în grupul tratat cu dutasteridă (reducerea riscului cu 57%). Această diferenţă este semnificativă statistic şi înseamnă că 42 pacienţi (ÎI 95%: 30-73) trebuie trataţi pentru doi ani, pentru a evita un caz de RAU.

După doi ani, incidenţa necesităţii intervenţiilor chirurgicale pentru HBP a fost de 4,1% în grupul la care s-a administrat placebo şi de 2,2 % în grupul tratat cu dutasteridă (reducerea riscului cu 48%).

Această diferenţa este semnificativă statistic şi înseamnă că 51 pacienţi (ÎI 95%: 33-109) trebuie trataţi timp de doi ani pentru a evita o intervenţie chirurgicală.

Distribuţia pilozităţii

În timpul studiilor de fază III, efectul dutasteridei asupra distribuţiei pilozităţii nu a fost studiat specific, cu toate acestea, la pacienţii cu alopecie de tip masculin (alopecie androgenică masculină), inhibitorii 5-alfa reductazei ar putea reduce pierderea părului şi ar putea induce creşterea părului.

Funcţia tiroidiană

Funcţia tiroidiană a fost evaluată în cadrul unui studiu cu durata de 1 an, la voluntari sănătoşi. La sfârşitul primului an de tratament cu dutasteridă, concentraţiile plasmatice ale tiroxinei libere au fost stabile, dar valorile TSH au fost uşor crescute (cu 0,4 MCIU/ml), comparativ cu placebo. Totuşi, în timp ce valorile TSH au fost variabile, intervalele TSH medii (1,4-1,9 MCIU/ml) au rămas în limite normale (0,5-5/6 MCIU/ml), valorile tiroxinei libere au fost stabile în limitele normale şi similare atât pentru administrarea placebo, cât şi a dutasteridei; modificările TSH nu au fost considerate semnificative clinic. În toate studiile clinice, nu au existat date care să sugereze că dutasterida afectează funcţia tiroidiană.

În cadrul studiilor clinice cu durata de 2 ani, care au asigurat o expunere la dutasteridă de 3374 pacienţi - an, la momentul înrolării în studiul extins deschis cu durata de 2 ani, au existat 2 cazuri de cancer de sân la pacienţi trataţi cu dutasteridă şi 1 caz la un pacient la care s-a administrat placebo. În studiile CombAT şi REDUCE cu durata de 4 ani, care au presupus expunerea la dutasteridă a 17489 pacienţi şi expunerea la asocierea dutasteridă şi tamsulosin a 5027 pacienţi, nu au existat cazuri suplimentare în niciun grup de tratament.

În cadrul a 2 studii de control, de tip epidemiologic, unul desfășurat în USA (n=339 cazuri de neoplasm de sân și n=6780 control) și celălalt în UK (n=398 cazuri de neoplasm de sân și n=3930 control) nu s-a evidențiat niciun risc pentru apariția neoplasmului de sân la bărbat în cazul utilizării inhibitorilor de 5-alfa reductază (vezi pct.4.4). Rezultatele din primul studiu nu au identificat o asociere pozitivă între neoplasmul de sân la bărbat (risc relativ ≥ 1 an de utilizare înainte de diagnosticul neoplasmului de sân comparativ cu  1 an de utilizare: 0,70: IC 0,34, 1,45). În studiul al doilea rata de apariție a neoplasmului de sân asociat cu utilizarea inhibitorilor de 5-alfa reductază comparativ cu cazul în care nu au fost utilizați a fost de 1,08: IC 95%, 0,62, 1,87).

Nu a fost stabilită o relaţie de cauzalitate între apariţia cancerului de sân la bărbaţi şi utilizarea pe termen lung a dutasteridei.

Efecte asupra fertilităţii masculine

Efectele dutasteridei (0,5 mg pe zi) asupra caracteristicilor spermei au fost evaluate într-un studiu efectuat la voluntari sănătoşi cu vârsta cuprinsă între 18 şi 52 de ani (n=27 la care s-a administrat dutasteridă şi n=23 la care s-a administrat placebo), pe durata a 52 de săptămâni de tratament şi 24 de săptămâni de urmărire după tratament. La 52 de săptămâni, reducerea procentuală medie faţă de valoarea iniţială a numărului total de spermatozoizi, a volumului spermatic şi a motilităţii spermatozoizilor a fost de 23%, 26%, respectiv 18% în grupul tratat cu dutasteridă, faţă de valoarea iniţială din grupul tratat cu placebo. Concentraţia spermei şi morfologia spermatozoizilor nu au fost afectate. După 24 de săptămâni de urmărire după tratament, valoarea medie procentuală a numărului total de spermatozoizi rămăsese cu 23% mai mică decât valoarea iniţială. Deşi valorile medii ale parametrilor la toate momentele au rămas în intervalul normal şi nu au îndeplinit criteriul predefinit pentru o modificare clinic semnificativă (30%), doi subiecţi din grupul tratat cu dutasteridă au avut scăderi mai mari de 90% faţa de valoarea iniţială la 52 de săptămâni, cu o revenire parţială în săptămâna 24 după tratament. Posibilitatea reducerii fertilităţii masculine nu poate fi exclusă.

DUTASTERIDĂ ÎN ASOCIERE CU ALFA-BLOCANTUL TAMSULOSIN

Într-un studiu randomizat dublu-orb, cu grupuri paralele, multinaţional, multicentric (studiul

CombAT), au fost evaluate administrarea de dutasteridă 0,5 mg pe zi (n=1623), tamsulosin 0,4 mg pe zi (n=1611) sau asocierea dutasteridă 0,5 mg cu tamsulosin 0,4 mg (n=1610), la subiecţi de sex masculin cu simptome moderate până la severe de HBP, cu volum al prostatei ≥30 ml şi valori ale PSA în intervalul 1,5-10 ng/ml. Aproximativ 53 % dintre subiecţi fuseseră trataţi anterior cu un inhibitor de 5-alfa-reductază sau li se administrase tratament cu un alfa-blocant. Criteriul principal final de evaluare a eficacității în decursul primilor 2 ani de tratament, a fost modificarea Scorului Internaţional al Simptomelor Prostatei (International Prostate Symptom Score-IPSS), un instrument de măsurare cu 8 întrebări, bazat pe AUA-SI, care include şi o întrebare suplimentară asupra calităţii vieţii. Criteriilele secundare finale de evaluare a eficacității la doi ani au inclus debitul urinar maxim (Qmax) şi volumul prostatei.

În ceea ce privește Scorul Internaţional al Simptomelor Prostatei (International Prostate Symptom

Score-IPSS), terapia asociată a atins semnificaţie statistică, comparativ cu valorile obținute în luna a treia de administrare a dutasteridei şi comparativ cu valorile obținute în luna a noua de administrare de tamsulosin. În ceea ce privește Qmax, terapia asociată a atins semnificaţie statistică, comparativ valorile obținute în luna 6 de administrare atât a dutasteridei cât şi a tamsulosinului.

Criteriul principal final de evaluare a eficacității la 4 ani de tratament a fost timpul până la primul eveniment de RAU sau de intervenţie chirurgicală pentru HBP. După 4 ani de tratament, terapia asociată a redus semnificativ statistic riscul de RAU sau necesitatea intervenţiei chirurgicale pentru

HBP (65,8% reducere a riscului p<0,001 [95% IÎ 54,7% până la 74,1%]) comparativ cu tamsulosin administrat în monoterapie.Incidenţa RAU sau a necesităţii intervenţiei chirurgicale pentru HBP în anul 4 a fost de 4,2% pentru terapia asociată şi de 11,9% pentru tamsulosin (p<0,001). Comparativ cu monoterapia cu dutasteridă, terapia asociată a redus riscul de RAU sau necesitatea intervenţiei chirurgicale pentru HBP cu 19,6 % (p=0,18 [95% IÎ - 10,9% până la 41,7%]. Incidenţa RAU sau a necesităţii intervenţiei chirurgicale pentru HBP în anul 4 a fost 4,2% pentru terapia asociată şi 5,2 % pentru dutasteridă.

Criteriile secundare finale de evaluare a eficacității după 4 ani de tratament au inclus timpul până la progresia clinică (definită ca: scăderea Scorului Internaţional al Simptomelor Prostatei cu ≥ 4 puncte, evenimente de RAU cauzate de HBP, incontinenţă, infecţii ale tractului urinar (ITU) şi insuficienţă renală), modificări ale Scorului Internaţional al Simptomelor Prostatei (International Prostate

Symptom Score-IPSS), debitul urinar maxim (Qmax) şi volumul prostatei. Rezultatele după patru ani de tratament sunt prezentate mai jos:

Asocierea celor

Parametri Perioada două Dutasteridă Tamsulosin medicamente

RAU sau intervenţie

Incidenţa la Luna 48 4,2 5,2 11,9a chirurgicală pentru HBP (%)

Progresia

Luna 48 12,6 17,8b 21,5a clinicală* (%) [Valoarea iniţială] [16,6] [16,4] [16,4]

IPSS (unităţi)

Luna 48 (modificare faţă de -6,3 -5,3b -3,8a valoarea iniţială) [Valoarea iniţială] [10,9] [10,6] [10,7]

Qmax (ml/sec) Luna 48 (modificare faţă de 2,4 2,0 0,7a valoarea iniţială) [Valoarea iniţială]

Volumul prostatei [54,7] [54,6] [55,8] (ml) Luna 48 (modificare procentuală

- 27,3 -28,0 +4,6a faţă de valoarea iniţială)

Volumul zonei de [Valoarea iniţială] [27,7] [30,3] [30,5] tranziţie a Luna 48 (modificare procentuală prostatei (ml)# -17,9 -26,5 18,2a faţă de valoarea iniţială)

Indexul HBP [Valoarea iniţială] (BPH Impact [5,3] [5,3] [5,3]

Index-BII) Luna 48 (modificare faţă de

- 2,2 -1,8b -1,2a (unităţi) valoarea iniţială)

Întrebarea 8 IPSS [Valoarea iniţială] (starea de sănătate [3,6] [3,6] [3,6] raportată la HBP) Luna 48 (modificare faţă de

- 1,5 -1,3b -1,1a (unităţi) valoarea iniţială)

Valorile iniţiale sunt valori medii şi modificările în raport cu valorile iniţiale sunt modificări ajustate medii.

* Progresia clinică a fost definită ca: scăderea IPSS cu ≥ 4 puncte, evenimente de RAU cauzate de

HBP, incontinenţă, ITU şi insuficienţă renală # Determinată la centrele selectate (13% din pacienţii randomizaţi)

a. Terapia asociată a atins semnificaţie statistică (p<0,001) comparativ cu tamsulosin, la momentul de evaluare din luna 48

b. Terapia asociată a atins semnificaţie statistică (p<0,001) comparativ cu dutasteridă, la momentul de evaluare din luna 48.

REACȚII ADVERSE CARDIACE:

Într-un studiu HBP cu durata de 4 ani cu privire la administrarea de dutasteridă în asociere cu tamsulosin efectuat la 4844 bărbaţi (studiul CombAT), incidenţa termenului generic de insuficienţă cardiacă în cazul grupului căruia i s-a administrat tratamentul asociat (14/1610, 0,9%) a fost mai mare decât în cazul celorlalte grupuri cărora li s-a administrat monoterapie: dutasteridă (4/1623, 0,2%) şi tamsulosin (10/1611, 0,6%).

Într-un studiu separat, cu durata de 4 ani, efectuat la 8231 bărbaţi cu vârsta cuprinsă între 50 şi 75 de ani, cu biopsie anterioară negativă pentru cancer de prostată şi valori de bază ale PSA cuprinse între 2,5 ng/ml şi 10 ng/ml în cazul bărbaţilor cu vârsta cuprinsă între 50 şi 60 de ani sau între 3 ng/ml şi 10 ng/ml în cazul bărbaţilor cu vârsta peste 60 de ani (studiul REDUCE), a existat o incidenţă mai mare a insuficienţei cardiace ca termen generic la subiecţii cărora li s-a administrat dutasteridă 0,5 mg o dată pe zi (30/4105, 0,7%), comparativ cu subiecţii cărora li s-a administrat placebo (16/4126, 0,4%). O analiză post-hoc a acestui studiu a arătat o incidenţă mai mare a insuficienţei cardiace ca termen generic la subiecţii cărora li s-a administrat concomitent dutasteridă şi un alfa-blocant (12/1152, 1,0%), comparativ cu subiecţii cărora li s-a administrat dutasteridă fără un alfa-blocant (18/2953, 0,6%), placebo şi un alfa-blocant (1/1399, <0,1%) sau placebo fără un alfa-blocant (15/2727, 0,6%) (vezi pct. 4.4).

În urma unei metaanalize a 12 studii de tip randomizat, placebo sau comparator controlate (n=18802) riscul evaluat pentru apariția evenimentelor adverse de tip cardio-vascular în cazul administrării dutasteridei (prin comparație cu lotul de control) nu a prezentat creșteri semnificative statistic în cazul insuficienței cardiace (RR 1,05; IC 95% 0,71, 1,57), a infarctului miocardic (RR 1,00; IC 95% 0,77, 1,30) sau a accidentului vascular cerebral (RR 1,20; IC 95% 0,88, 1,64).

Cancerul de prostată şi tumorile de grad înalt

Într-un studiu cu durata de 4 ani, care a comparat administrarea de placebo şi dutasteridă la 8231 bărbaţi cu vârsta cuprinsă între 50 şi 75 de ani, cu biopsie anterioară negativă pentru cancer de prostată şi valori de bază ale PSA cuprinse între 2,5 ng/ml şi 10 ng/ml în cazul bărbaţilor cu vârsta cuprinsă între 50 şi 60 de ani sau între 3 ng/ml şi 10 ng/ml în cazul bărbaţilor cu vârsta peste 60 de ani (studiul

REDUCE), 6706 subiecţi au prezentat date disponibile de la biopsia de prostată (mandatată prin protocol) necesare determinării scorului Gleason. În acest studiu, au existat 1517 subiecţi diagnosticaţi cu cancer de prostată. Majoritatea cancerelor de prostată detectabile prin biopsie au fost diagnosticate cu grad scăzut în ambele grupuri de tratament (Gleason 5-6, 70%).

A existat o incidenţă mai mare a cancerelor de prostată cu scor Gleason 8-10 în grupul tratat cu dutasteridă (n=29, 0,9%), comparativ cu grupul la care s-a administrat placebo (n=19, 0,6%) (p=0,15).

În anii 1-2, numărul subiecţilor cu cancer de prostată cu scor Gleason 8-10 a fost similar în grupul tratat cu dutasteridă (n=17, 0,5%) şi în grupul la care s-a administrat placebo (n=18, 0,5%). În anii 3-4, au fost diagnosticate mai multe cazuri de cancer de prostată cu scor Gleason 8-10 în grupul tratat cu dutasteridă (n=12, 0,5%), comparativ cu grupul la care s-a administrat placebo (n=1, <0,1%) (p=0,0035). Nu sunt date disponibile privind efectul dutasteridei utilizată timp de mai mult de 4 ani la bărbaţii cu risc de cancer de prostată. Procentul de pacienţi diagnosticaţi cu cancer de prostată cu scor

Gleason 8-10 a fost consecvent în timpul perioadelor de studiu (Anii 1-2 şi Anii 3-4) în grupul tratat cu dutasteridă (0,5% în fiecare perioadă de timp), în timp ce în grupul la care s-a administrat placebo, procentul de pacienţi diagnosticaţi cu cancer de prostată cu scor Gleason 8-10 a fost mai scăzut în timpul Anilor 3-4 decât în Anii 1-2 (<0,1% versus 0,5%) (vezi pct. 4.4). Nu a existat nicio diferenţă privind incidenţa apariţiei cancerelor de prostată cu scor Gleason 7-10 (p=0,81).

Un studiu adițional cu durata de 2 ani cu rol de urmărire a studiului REDUCE nu a identificat cazuri noi de neoplasm de prostată Gleason 8-10.

Într-un studiu HBP cu durata de 4 ani (CombAT) în care nu a fost mandatată prin protocol efectuarea biopsiei şi toate diagnosticele de cancer de prostată s-au bazat pe biopsii investigaţionale, incidențele de cancer cu scor Gleason 8-10 au fost de (n=8, 0,5%) pentru dutasteridă, de (n=11, 0,7%) pentru tamsulosin şi de (n=5, 0,3%) pentru terapia asociată.

4 studii diferite de tip populațional, epidemiologic (două s-au bazat pe un număr total de participanți de 174895, unul pe 13892 participanți și unul pe 38058 participanți) au arătat că utilizarea inhibitorilor de 5-alfa reductază nu se asociază cu apariția neoplasmului de prostată cu risc înalt, nici cu neoplasmul de prostată, nici cu mortalitatea generală.

Relaţia dintre dutasteridă şi cancerul de prostată de grad înalt nu este clară.

Absorpţie

După administrarea pe cale orală a unei doze unice de 0,5 mg dutasteridă, timpul până la atingerea concentraţiilor plasmatice maxime este de 1 până la 3 ore. Biodisponibilitatea absolută este de aproximativ 60%. Biodisponibilitatea dutasteridei nu este afectată de ingestia de alimente.

Dutasterida are un volum mare de distribuţie (300 până la 500 litri) şi se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice (>99,5%). Consecutiv administrării zilnice, concentraţiile plasmatice ale dutasteridei ating 65% din concentraţia plasmatică la starea de echilibru după o lună şi aproximativ 90% după 3 luni.

Concentraţiile plasmatice la starea de echilibru ale dutasteridei (CSE), de aproximativ 40 ng/ml, sunt obţinute după aproximativ 6 luni de administrare a unei doze de 0,5 mg dutasteridă, în priză unică zilnic. Coeficientul de distribuţie al dutasteridei din plasmă în spermă este de aproximativ 11,5%.

In vivo, dutasterida este metabolizată în proporţie mare. In vitro, dutasterida este metabolizată de către citocromul P450 3A4 şi 3A5 în trei metaboliţi monohidroxilaţi şi un metabolit dihidroxilat.

La starea de echilibru, după administrarea orală a 0,5 mg dutasteridă pe zi, 1% până la 15,4% (în medie 5,4%) din doza administrată se elimină sub formă nemodificată prin materiile fecale. Cantitatea rămasă este excretată în materiile fecale sub forma a 4 metaboliţi principali, care reprezintă 39%, 21%, 7% şi 7% din substanţa activă şi 6 metaboliţi secundari (mai puţin de 5% fiecare). În urină, la om, au fost evidenţiate doar urme de dutasteridă nemetabolizată (mai puţin de 0,1% din doză).

Eliminarea dutasteridei este dependentă de doză şi procesul pare să se realizeze prin două căi de eliminare paralele, dintre care una este saturabilă la concentraţii plasmatice semnificative clinic, iar cealaltă nu este saturabilă.

La concentraţii plasmatice mici (mai puţin de 3 ng/ml), dutasterida este eliminată rapid, atât pe calea de eliminare dependentă de concentraţie, cât şi pe calea de eliminare independentă de concentraţie.

Administrarea de doze unice de 5 mg dutasteridă sau mai mici a evidenţiat un clearance rapid şi un timp de înjumătăţire plasmatică scurt, de 3 până la 9 zile.

La concentraţii plasmatice terapeutice, după administrarea repetată a unei doze de 0,5 mg dutasteridă pe zi, calea de eliminare mai lentă, liniară, este dominantă, iar timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de aproximativ 3-5 săptămâni.

După administrarea unei doze unice de 5 mg dutasteridă, farmacocinetica dutasteridei a fost evaluată la 36 voluntari sănătoşi de sex masculin cu vârste cuprinse între 24 şi 87 ani. Nu a existat o influenţă semnificativă a vârstei asupra expunerii la dutasteridă, dar timpul de înjumătăţire plasmatică a fost mai scurt la pacienţii cu vârsta mai mică de 50 ani. Timpul de înjumătăţire plasmatică nu a fost diferit într-un mod semnificativ statistic la grupul cu vârste cuprinse între 50 şi 69 ani, comparativ cu cel cu vârste mai mari de 70 ani.

Efectul insuficienţei renale asupra farmacocineticii dutasteridei nu a fost studiat. Cu toate acestea, la om, în urină se regăseşte mai puţin de 0,1% din doza de 0,5 mg dutasteridă la starea de echilibru, astfel încât nu se anticipează o creştere semnificativă clinic a concentraţiilor plasmatice ale dutasteridei la pacienţii cu insuficienţă renală (vezi pct. 4.2).

La pacienţii cu insuficienţă hepatică, efectul asupra farmacocineticii dutasteridei nu a fost studiat (vezi pct. 4.3). La aceşti pacienţi, este de aşteptat să fie crescute concentraţiile plasmatice ale dutasteridei, iar timpul de înjumătăţire plasmatică să fie prelungit, deoarece dutasterida este eliminată în principal prin metabolizare (vezi pct. 4.2 şi pct. 4.4).

La om, studiile curente de toxicitate generală, genotoxicitate şi carcinogenitate nu au evidenţiat un risc special.

Studiile de toxicitate asupra funcţiei de reproducere efectuate la şobolani masculi au demonstrat scăderea greutăţii prostatei şi veziculelor seminale, diminuarea secreţiei glandelor genitale accesorii şi reducerea indicelui de fertilitate (determinate de efectele farmacologice ale dutasteridei). Semnificaţia clinică a acestor modificări nu este cunoscută.

În cazul administrării dutasteridei în timpul sarcinii, similar altor inhibitori ai 5-alfa reductazei, a fost observată feminizarea fetuşilor de sex masculin de şobolan şi iepure. La şobolanii femele, după împerecherea cu şobolani masculi la care s-a administrat dutasteridă, aceasta a fost regăsită în sângele femelelor. În cazul administrării dutasteridei în timpul gestaţiei la primate, nu a fost observată feminizarea fetuşilor de sex masculin, după expunerea la concentraţii plasmatice suficient de mari, comparativ cu cele care apar în spermă la om. Este improbabil ca fetuşii de sex masculin să fie afectaţi negativ în urma distribuţiei dutasteridei din plasmă în spermă.

Butilhidroxitoluen (E 321)

Glicerol monocaprilocaprat, Tip I

Gelatină

Glicerol

Dioxid de titan (E 171)

Oxid galben de fer (E 172)

Celelalte componente:

Trigliceride cu lanţ mediu

Lecitină (poate conține ulei de soia)

Apă purificată

Nu este cazul.

3 ani

A nu se păstra la temperaturi peste 30°C.

A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de umiditate.

Blistere albe opace din PVC-PVdC/Al conţinând 10, 30, 50, 60,90 capsule și ambalaje cu blistere perforate cu 10x1, 30x1, 50x1, 60x1 și 90x1 capsule.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Dutasterida se absoarbe cutanat, prin urmare trebuie evitat contactul cu capsulele care prezintă scurgeri. Dacă se realizează un contact cu capsulele care prezintă scurgeri, zona de contact trebuie spălată imediat cu apă şi săpun (vezi pct. 4.4).

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

Accord Healthcare Polska Sp. z o.o. ul. Taśmowa 7, 02-677 Warszawa, Polonia

10130/2017/01-10

Data primei autorizări - August 2017

Noiembrie 2019