DULSIFEB 24mg / ml soluție orală prospect medicament

Dulsifeb 24 mg/ml soluţie orală

Un mililitru conţine paracetamol 24 mg.

Excipienţi cu efect cunoscut: un mililitru conţine metabisulfit de sodiu (E 223) 1 mg, sorbitol (E 420) 140 mg şi sodiu aproximativ 1,7 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Soluţie orală

Soluţie incoloră spre slab colorată, cu aromă de căpşuni.

Tratamentul simptomatic al durerii de intensitate uşoară până la moderată şi/sau al febrei.

Dulsifeb 24 mg/ml soluţie orală este indicat pentru utilizare la copii şi adolescenţi.

Doza zilnică maximă nu trebuie depăşită din cauza riscului de afectare hepatică gravă (vezi pct. 4.4 şi 4.9).

Administrarea periodică ameliorează durerea şi oscilaţiile febrei. Administrarea trebuie să fie regulată, inclusiv noaptea, preferabil la intervale de 6 ore, sau dacă nu, la intervale de minim 4 ore.

Doza zilnică recomandată de paracetamol la copii este de:

- 10-15 mg/kg la interval de 4 până la 6 ore, maxim de 4 ori pe zi.

Dozele trebuie să fie stabilite în primul rând în funcţie de greutatea copilului sau adolescentului.

Informaţiile privind vârsta copiilor şi adolescenţilor din cadrul fiecărei grupe de greutate sunt numai orientative.

Exemple de doze în concordanţă cu greutatea corporală şi vârsta aproximativă:

Greutate Vârsta (aproximativă) Doza (doza zilnică totală) corporală 5-7 kg 3-6 luni 2,5 ml la interval de 4 până la 6 ore, de maxim 4 ori pe zi (240 mg) 7-10 kg 6 luni-1 an 3,5 ml la interval de 4 până la 6 ore, de maxim 4 ori pe zi (336 mg) 10-15 kg 1-3 ani 5 ml la interval de 4 până la 6 ore, de maxim 4 ori pe zi (480 mg) 15-20 kg 3-5 ani 7,5 ml la interval de 4 până la 6 ore, de maxim 4 ori pe zi (720 mg) 20-25 kg 5-7 ani 10 ml la interval de 4 până la 6 ore, de maxim 4 ori pe zi (960 mg) 25-30 kg 7-9 ani 12,5 ml la interval de 4 până la 6 ore, de maxim 4 ori pe zi (1200 mg) 30-40 kg 9-12 ani 15 ml la interval de 4 până la 6 ore, de maxim 4 ori pe zi (1440 mg) ≥ 40 kg ≥ 12 ani 20 ml la interval de 4 până la 6 ore, de maxim 4 ori pe zi (1920 mg) 5 ml soluţie orală = 120 mg paracetamol

În caz de febră mare, semne de infecţie sau persistenţă a simptomelor mai mult de 2 zile, persoana care îngrijeşte copilul sau adolescentul trebuie sfătuită să se adreseze unui medic.

Paracetamolul trebuie utilizat cu prudenţă la pacienţii cu insuficienţă renală iar în caz de insuficienţă renală severă se recomandă creşterea intervalului dintre administrări. Atunci când clearance-ul creatininei este mai mic de 10 ml/min intervalul minim dintre 2 administrări trebuie să fie de 8 ore.

Paracetamolul trebuie utilizat cu prudenţă la pacienţii cu insuficienţă hepatică.

Pentru administrare orală.

Hipersensibilitate la paracetamol sau la oricare dintre excipienţii enumerați la pct. 6.1.

Utilizarea prelungită sau frecventă nu este indicată. Pacienţii trebuie sfătuiţi să nu utilizeze concomitent alte medicamente care conţin paracetamol. Administrarea mai multor doze zilnice într-o singură priză poate afecta grav ficatul; în astfel de cazuri nu apare starea de pierdere a cunoştinţei. Cu toate acestea, pacientul trebuie să se adreseze imediat medicului. Utilizarea prelungită, cu excepţia utilizării sub supraveghere medicală, poate fi nocivă. La adolescenţii trataţi cu doze zilnice de 60 mg paracetamol/kg, asocierea unui alt tip de medicament antipiretic nu este justificată, cu excepţia cazului în care tratamentul nu este eficace.

Paracetamolul trebuie utilizat cu prudenţă la pacienţii cu insuficienţă renală moderată şi severă, insuficienţă hepatică uşoară până la moderată (incluzând sindromul Gilbert), insuficienţă hepatică severă (Child-Pugh>9), hepatită acută, tratament concomitent cu medicamente care afectează funcţia hepatică, deficit de glucoză-6-fostat-dehidrogenază, anemie hemolitică, deshidratare provocată prin abuz de alcool etilic şi malnutriţie cronică.

La pacienții cu depleție de glutation, cum sunt sepsisul, malnutriția, abuzul de alcool, tulburări renale și hepatice, utilizarea paracetamolului poate crește riscul de insuficiență hepatică și/sau acidoză metabolică (vezi pct. 4.9).

Riscul de supradozaj este mai mare la pacienţii cu hepatopatie alcoolică non-cirotică. În caz de alcoolism cronic se recomandă prudenţă. În astfel de cazuri, doza zilnică nu trebuie să depăşească 2 grame. Se va evita consumul de băuturi alcoolice în cursul tratamentului cu paracetamol.

În caz de febră mare, semne de infecţie secundară sau de persistenţă a simptomelor tratamentul trebuie reevaluat.

În cazul tratamentului de lungă durată (>3 luni) cu analgezice utilizate la interval de două zile sau mai frecvent, poate să apară cefaleea sau aceasta se poate agrava. Cefaleea provocată de supradozajul cu analgezice (CSM- cefalee provocată de supradozajul cu medicamente) nu trebuie tratată prin creşterea dozei. În astfel de cazuri, întreruperea utilizării analgezicelor se va face conform recomandărilor unui medic.

Întreruperea bruscă după utilizarea pe termen lung, în doze mari sau utilizarea incorectă a analgezicelor poate duce la cefalee, oboseală, dureri musculare, nervozitate şi simptome vegetative autonome. Aceste simptome de întrerupere se remit în câteva zile. Până la acel moment, se va evita administrarea ulterioară a analgezicelor iar utilizarea acestora nu va fi reluată fără recomandare medicală.

Se recomandă precauţie la pacienţii cu astm bronşic cu hipersensibilitate la acid acetilsalicilic, deoarece a fost raportată o reacţie uşoară de bronhospasm la paracetamol (reacţie încrucişată).

În eventualitatea unui supradozaj, din cauza riscului de leziuni hepatice ireversibile, trebuie solicitată asistenţă medicală de urgenţă chiar dacă pacientul are o stare generală bună (vezi pct. 4.9).

Conţine metabisulfit de sodiu. Poate să cauzeze, în cazuri rare, reacţii de hipersensibilitate şi bronhospasm.

Conţine sorbitol (140 mg/ml). Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză nu trebuie să utilizeze acest medicament. Soluţia orală poate avea un efect laxativ uşor, în special la copiii trataţi cu dozele cele mai mari.

Valoarea calorică 2,6 kcal/g sorbitol.

Acest medicament conţine sodiu aproximativ 0,08 mmol (sau 1,7 mg) per ml soluţie orală. Acest lucru se va lua în considerare la pacienţii care urmează o dietă cu conţinut redus de sodiu şi care cântăresc cel puţin 25 kg (doze de 12,5 ml sau mai mari).

Paracetamolul este metabolizat în cea mai mare parte în ficat şi, ca urmare, acesta poate interacţiona cu alte medicamente care sunt metabolizate pe aceleaşi căi sau care au efecte inductoare sau inhibitoare asupra acestor căi.

Consumul cronic de alcool etilic sau administrarea de medicamente inductoare enzimatice, cum sunt barbituricele, carbamazepina, fenitoina, rifampicina, izoniazida şi planta sunătoare (Hypericum perforatum) pot creşte hepatotoxicitatea paracetamolului din cauza formării mai rapide şi în număr mai mare a metaboliţilor toxici. Ca urmare, administrarea concomitentă a substanţelor cu potenţial inductor enzimatic trebuie făcută cu prudenţă (vezi pct. 4.9).

În cazul tratamentului concomitent cu probenecid trebuie luată în considerare scăderea dozei de paracetamol, deoarece probenecidul determină o scădere la jumătate a clearance-ului paracetamolului, prin inhibarea conjugării acestuia cu acidul glucuronic.

Salicilamida poate prelungi timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al paracetamolului.

Paracetamolul poate scădea biodisponibilitatea lamotriginei, cu o posibilă reducere a efectelor acesteia, din cauza unei posibile inducţii a metabolizării lamotriginei la nivelul ficatului.

Paracetamolul poate prelungi semnificativ timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al cloramfenicolului. Se recomandă monitorizarea concentraţiilor plasmatice ale cloramfenicolului în cazul utilizării asocierii de paracetamol cu cloramfenicol administrat injectabil.

Viteza de absorbţie a paracetamolului poate fi accelerată de către metoclopramidă sau domperidonă iar absorbţia poate fi redusă de către colestiramină. Pentru a obţine efect maxim se recomandă ca între administrarea paracetamolului şi cea a colestiraminei să fie o pauză de o oră. Administrarea concomitentă cu medicamente care determină încetinirea evacuării gastrice poate întârzia absorbţia şi debutul efectelor paracetamolului.

Efectul anticoagulant al warfarinei şi al altor anticoagulante cumarinice poate fi crescut de utilizarea cronică prelungită de paracetamol, determinând un risc de sângerare crescut. Efectul poate să apară şi la administrarea de doze zilnice de 1,5-2 g paracetamol timp de 5-7 zile. Administrarea ocazională nu are efect semnificativ.

Interacțiunea cu testele de laborator

Paracetamolul poate influenţa valorile acidului uric determinate prin metoda acidului fosfotungstic şi valorile glicemiei determinate prin testul la glucozo-oxidazo-peroxidază.

Un volum amplu de date provenite de la gravide nu evidențiază apariția de malformații sau a toxicității la făt/nou născut. Studiile epidemiologice privind neurodezvoltarea la copiii expuși la paracetamol in utero prezintă rezultate echivoce. Dacă situația clinică o impune, paracetamolul poate fi utilizat în timpul sarcinii, însă se va utiliza cea mai mică doză eficientă pentru cel mai scurt interval de timp și se va administra cât mai rar posibil.

După administrarea orală, paracetamolul este excretat în cantităţi mici în laptele matern.

Nu au fost raportate reacţii adverse la sugari. Paracetamolul poate fi utilizat la femeile care alăptează atât timp cât nu sunt depăşite dozele recomandate. Se recomandă prudenţă în cazul utilizării pe termen lung.

Acest subpunct nu se aplică pentru Dulsifeb 24 mg/ml soluţie orală deoarece acest medicament este indicat pentru utilizare la copii şi adolescenţi. Totuşi, în ceea ce priveşte substanţa activă, paracetamol, au fost raportate rar ca şi reacţii adverse ameţelile şi tulburările de vedere. Nu este de aşteptat ca paracetamolul să afecteze capacitatea pacienţilor de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

La doze terapeutice apar puţine reacţii adverse.

Frecvenţa reacţiilor adverse este definită utilizând următoarea convenţie: foarte frecvente (≥ 1/10); frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10); mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi < 1/100); rare (≥ 1/10000 şi < 1/1000); foarte rare (< 1/10000); cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată pe baza datelor disponibile).

Clasificarea pe aparate şi Frecvenţă Reacţii adverse sisteme şi organe

Tulburări hematologice şi Rare Modificări ale trombocitelor, modificări ale limfatice celulelor stem

Foarte rare Trombocitopenie, leucopenie, neutropenie şi anemie hemolitică

Tulburări ale sistemului Rare Hipersensibilitate (excluzând angioedem) imunitar

Tulburări metabolice şi de Foarte rare Hipoglicemie nutriţie

Tulburări psihice Rare Depresie nespecificată, confuzie, halucinaţii

Tulburări ale sistemului nervos Rare Tremor nespecificat, cefalee nespecifică

Tulburări oculare Rare Vedere anormală

Tulburări cardiace Rare Edeme

Tulburări gastro-intestinale Rare Hemoragie nespecificată, durere abdominală nespecificată, diaree nespecificată, greaţă, vărsături

Tulburări hepatobiliare Rare Funcţie hepatică anormală, insuficienţă hepatică, necroză hepatică, icter

Foarte rare Hepatotoxicitate

Afecţiuni cutanate şi ale Rare Prurit, erupţii cutanate tranzitorii, transpiraţii, ţesutului subcutanat purpură, angioedem, urticarie

Tulburări renale şi urinare Foarte rare Piurie sterilă (urină tulbure) şi reacţii adverse renale

Tulburări generale şi la nivelul Rare Ameţeli (excluzând vertij), stare generală de rău, locului de administrare febră, sedare, interacţiuni medicamentoase nespecificate

Foarte rare Reacţii de hipersensibilitate (necesitând întreruperea tratamentului)

Leziuni, intoxicaţii şi Rare Supradozaj şi intoxicaţie complicaţii legate de procedurile utilizate

Au fost raportate cazuri rare de reacții adverse grave.

Au fost raportate unele cazuri de eritem polimorf, edem laringian, şoc anafilactic, anemie, tulburări hepatice şi hepatită, afectare renală (insuficienţă renală severă, nefrită interstiţială, hematurie, anurie), tulburări gastro-intestinale şi vertij.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro.

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

București 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro.

Există risc de intoxicaţie cu paracetamol, în special la vârstnici, copiii mici, pacienţii cu afecțiuni hepatice, etilism cronic, pacienţi cu malnutriţie cronică, pacienții cu depleție de glutation cum este în cazul sepsisului și la cei care utilizează inductori enzimatici. Supradozajul poate fi letal.

Simptomele intoxicaţiei cu paracetamol apar de obicei în primele 24 de ore după administrare şi constau în: greaţă, vărsături, anorexie, paloare şi durere abdominală. Supradozajul cu doze de 7,5 g paracetamol sau mai mari, în administrare unică, la adulţi sau cu 140 mg paracetamol/kg, în administrare unică, la copii, determină citoliză hepatică care poate duce la necroză completă şi ireversibilă care are ca rezultat insuficienţă hepatocelulară, acidoză metabolică şi encefalopatie ce pot evolua către comă şi deces. Concomitent, la 12 - 48 ore după administrare pot să apară creşteri ale valorilor concentraţiilor plasmatice ale transaminazelor hepatice (AST, ALT), lactat dehidrogenazei şi bilirubinei precum şi scăderea valorilor protrombinemiei . De regulă, semnele clinice ale afectării hepatice apar prima dată după 2 zile şi ating o intensitate maximă după 4 până la 6 zile.

Poate să apară insuficienţă renală acută cu necroză renală tubulară, chiar în absenţa afectării hepatice grave. Alte simptome non-hepatice după supradozajul cu paracetamol pot fi modificări la nivelul miocardului şi pancreatită.

Măsuri terapeutice imediate ‐ Spitalizare de urgenţă ‐ Cât mai devreme posibil după supradozaj, înaintea începerii tratamentului, trebuie prelevată o probă de sânge pentru determinarea concentraţiei plasmatice a paracetamolului. ‐ Evacuare rapidă a medicamentului ingerat prin lavaj gastric, urmată de administrarea de cărbune activat (adsorbant) şi sulfat de sodiu (laxativ). ‐ Tratamentul constă în administrarea antidotului N-acetilcisteină (NAC) pe cale intravenoasă sau orală, dacă este posibil în primele 10 ore post-ingestie. Totuşi, NAC poate asigura un anumit nivel de protecţie chiar dacă este administrat după 10 ore de la ingestie, dar în acest caz trebuie prelungită perioada de tratament.

‐ Tratament simptomatic. ‐ Testele hepatice trebuie efectuate la începutul tratamentului şi trebuie repetate la intervale de 24 ore. În majoritatea cazurilor valorile concentraţiilor plasmatice ale transaminazelor hepatice revin la normal în decurs de una până la două săptămâni, cu recuperarea în totalitate a funcţiei hepatice. Cu toate acestea, în cazuri foarte rare poate fi indicat transplantul hepatic.

Utilizarea acetilcisteinei este, de asemenea, benefică în tratamentul acidozei metabolice induse de paracetamol.

Grupa farmacoterapeutică: alte analgezice şi antipiretice, anilide, cod ATC: N02BE01

Paracetamolul are atât efecte analgezice cât şi antipiretice. Cu toate acestea, paracetamolul nu are efect antiinflamator. Mecanismul de acţiune prin care se obţine efectul analgezic al paracetamolului nu este pe deplin elucidat. Unul dintre mecanismele de acţiune ale paracetamolului este inhibarea ciclooxigenazei, o enzimă importantă pentru sinteza prostaglandinelor. Ciclooxigenaza de la nivelul sistemului nervos central este mai sensibilă la acţiunea paracetamolului comparativ cu ciclooxigenaza periferică şi acest fapt explică de ce acesta are doar eficacitate antipiretică şi analgezică, fără a avea acţiune antiinflamatoare în ţesuturile periferice. Probabil, paracetamolul are efect antipiretic prin acţiunea asupra centrului termoreglator hipotalamic.

După administrarea orală, paracetamolul este rapid şi aproape complet absorbit. Concentraţia plasmatică maximă este atinsă după 30 de minute până la 2 ore.

Paracetamolul este rapid distribuit în toate ţesuturile. Concentraţiile sunt comparabile în sânge, salivă şi plasmă. Volumul de distribuţie al paracetamolului este de aproximativ 1 l/kg greutate corporală. La doze terapeutice, legarea de proteinele plasmatice este neglijabilă.

La adulţi, paracetamolul este metabolizat la nivelul ficatului prin două căi majore de metabolizare: glucuronoconjugare (~60 %) şi sulfoconjugare (~35 %). Ultima cale este rapid saturată la doze mai mari decât cele terapeutice. O cale de metabolizare minoră, catalizată de citocromul P450, duce la formarea unui metabolit intermediar ( N acetil- p-benzochinonimină), care în condiţii normale este rapid detoxifiat de glutation şi eliminat în urină, după conjugarea cu cisteina (~3 %) şi acidul mercapturic.

La nou-născuţi şi copii cu vârsta sub 12 ani, sulfoconjugarea este principala cale de metabolizare, iar glucuronoconjugarea este mai redusă decât la adulţi. Eliminarea totală la copii este comparabilă cu cea de la adulţi, datorită capacităţii crescute pentru sulfoconjugare.

Paracetamolul este excretat în principal prin urină. Aproximativ 90% din doza administrată este eliminată din organism în decurs de 24 ore prin rinichi, predominant sub formă de glucuronoconjugat (60 până la 80%) şi sulfoconjugat (20 până la 30%). Mai puţin de 5% din doza administrată este eliminată sub formă nemodificată. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de aproximativ 2 ore. În caz de insuficienţă renală sau hepatică, după supradozaj şi la nou-născuţi timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este prelungit. Efectul maxim corespunde concentraţiilor plasmatice maxime. În caz de insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei mai mic de 10 ml/min), eliminarea paracetamolului şi a metaboliţilor săi este întârziată.

La pacienţii vârstnici, capacitatea de conjugare nu este modificată.

În cadrul studiilor la animale, care au investigat toxicitatea acută, subcronică şi cronică a paracetamolului, efectuate la şobolan şi şoarece, au fost observate leziuni gastro-intestinale, modificări ale numărului de celule sanguine, degenerescenţă a parenchimului hepatic şi renal şi necroză. Aceste modificări sunt atribuite pe de o parte mecanismului de acţiune şi pe de altă parte metabolizării paracetamolului. Metaboliţii care sunt responsabili, probabil, de efectele toxice şi de modificările organice corespunzătoare au fost găsiţi şi la oameni. În plus, în cazul utilizării pe termen lung (adică 1 an) a dozelor terapeutice maxime, au fost descrise foare rare cazuri de hepatită cronică agresivă. La doze subtoxice, simptomele de intoxicaţie pot să apară după cea de-a treia săptămână de administrare.

Ca urmare, paracetamolul nu trebuie administrat pe o perioadă lungă de timp sau în doze mari.

Investigaţiile extensive nu au arătat vreun risc relevant genotoxic al paracetamolului la doze terapeutice, adică doze non-toxice.

Studiile de lungă durată efectuate la şobolani şi şoareci nu au demonstrat efecte carcinogene relevante în cazul utilizării de doze non-hepatotoxice de paracetamol.

Paracetamolul traversează bariera placentară.

Până în prezent, studiile la animale şi experienţa clinică nu au indicat niciun potenţial teratogen.

Nu există studii convenționale care să utilizeze standarde acceptate în prezent pentru evaluarea toxicității asupra funcției de reproducere și dezvoltării.

Glicerol

Sorbitol lichid (necristalizat) (E 420)

Povidonă K 30

Citrat de sodiu

Sorbat de potasiu

Acid citric monohidrat

Metabisulfit de sodiu (E 223)

Zaharină sodică

Apă purificată

Aromă de căpşuni

Substanţe aromatizante naturale

Substanţe aromatizante artificiale

Citrat de sodiu

Nu este cazul.

4 ani

Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.

Flacon din sticlă brună cu capac cu filet prevăzut cu sistem de închidere securizat pentru copii (capsula capacului din PEÎD/PP) și cu adaptor integrat din PE pentru seringă.

Seringă dozatoare pentru administrare orală cu piston alb din PEÎD şi rezervor transparent din PP.

Mărimi de ambalaj: 60 ml, 100 ml, 120 ml, 150 ml, 200 ml, şi 300 ml.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Fără cerinţe speciale.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

Actavis Group PTC ehf

Reykjavíkurvegi 76 - 78, 220 Hafnarfjörður,

Islanda

8737/2016/01-02-03-04-05-06

Dată Reînnoirii Autorizație - Martie 2016

Decembrie 2019