DROPERIDOL AGUETTANT 2.5mg / ml soluție injectabilă prospect medicament

Droperidol Aguettant 2,5 mg/ml soluție injectabilă

Droperidol Aguettant 2,5 mg/ml soluție injectabilă

Fiecare fiolă de 1 ml conține droperidol 2,5 mg.

Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1

Soluție limpede, incoloră.

Soluție injectabilă (injecție).

pH 3,3 - 3,8.

Osmolalitate: 250-300 mOsm/kg.

Prevenirea și tratamentul greței și vărsăturilor postoperatorii (GVPO) la adulți și ca a doua intenție, la copii (2 până la 11 ani) și adolescenți (12 până la 18 ani).

Prevenirea greței și vărsăturilor induse de morfină și derivați în timpul analgeziei controlate postoperatorii a pacientului (PCA) la adulți.

Sunt necesare anumite precauții la administrarea droperidolului: vezi pct. 4.2, pct. 4.3 și 4.4.

Prevenirea și tratarea greței și vărsăturilor postoperatorii (GVPO)

0,625 mg până la 1,25 mg.

Vârstnici (peste 65 ani): 0,625 mg.

Insuficiență renală/hepatică: 0,625 mg.

Copii (cu vârsta cuprinsă între 2 și 11 ani) și adolescenți (cu vârsta cuprinsă între 12 și 18 ani):

10 până la 50 micrograme/kg (până la maximum 1,25 mg).

Copii (cu vârsta sub 2 ani): nu se recomandă.

Administrarea droperidolului este recomandată cu 30 de minute înainte de sfârșitul anticipat al intervenției chirurgicale. Dozele repetate pot fi administrate la fiecare 6 ore, după cum este necesar.

Dozajul trebuie adaptat fiecărui caz în parte. Factorii care trebuie luați în considerare aici includ vârsta, greutatea corporală, utilizarea altor medicamente, tipul de anestezie și procedura chirurgicală.

Prevenirea greței și vărsăturilor induse de morfină și derivați în timpul-analgeziei controlate postoperatorii a pacientului (PCA)

Adulți: 15 până la 50 micrograme droperidol per mg de morfină, până la o doză zilnică maximă de 5 mg droperidol.

Vârstnici (peste 65 ani), insuficiență renală și hepatică: nu sunt disponibile date privind PCA.

Nu există utilizare relevantă a droperidolului la copii (2 până la 11 ani) și adolescenți (12 până la 18 ani) pentru indicarea PCA.

Pulsoximetria continuă trebuie efectuată la pacienții cu risc identificat sau suspectat de aritmie ventriculară și trebuie continuată timp de 30 de minute după administrarea intravenoasă unică.

Pentru administrare intravenoasă.

Numai pentru o singură administrare.

Pentru instrucțiuni privind diluarea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6.

* Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1;

* Hipersensibilitate la butirofenone;

* Interval QT prelungit cunoscut sau suspectat (QTc de > 450 msec la femei și > 440 msec la bărbați). Acestea includ pacienții cu interval QT congenital lung, pacienții cu antecedente familiale de prelungire congenitală a intervalului QT și cei tratați cu medicamente despre care se știe că prelungesc intervalul QT (vezi pct. 4.5);

* Hipokaliemie sau hipomagneziemie;

* Bradicardie (< 55 bătăi ale inimii pe minut);

* Tratament în curs care induce bradicardie;

* Feocromocitom;

* Stări comatoase;

* Boala Parkinson;

* Depresie severă.

Sistemul nervos central

Droperidol poate creşte efectul deprimant central cauzat de alte deprimante ale SNC. Orice pacient supus anesteziei şi tratat cu deprimante puternice ale SNC sau care prezintă simptome evidente ale depresiei

SNC trebuie monitorizat îndeaproape.

Administrarea concomitentă a metoclopramidului sau a altor neuroleptice poate conduce la o creştere a simptomelor extrapiramidale şi din acest motiv trebuie evitată (vezi pct. 4.5).

Se impune administrarea cu prudenţă la pacienţii cu epilepsie (sau cu antecedente de epilepsie) sau cu patologii ce predispun la epilepsie sau convulsii.

Aparat cardiovascular

Au fost observate hipotensiune arterială uşoară până la moderată precum şi cazuri ocazionale de tahicardie (reflexă) după administrarea de droperidol.

În general, aceste efecte dispar spontan. Cu toate acestea, dacă hipotensiunea arterială persistă, trebuie luat în calcul riscul de hipovolemie și în acest caz trebuie realizată umplerea vasculară.

Pacienţii cu risc sau factori de risc pentru aritmii cardiace trebuie evaluaţi cu atenţie înainte de a li se administra droperidol:

* antecedente de boli cardiace semnificative cum sunt aritmiile ventriculare grave, bloc atrioventricular de gradul II sau de gradul III, disfuncţie de nod sinusal, insuficienţă cardiacă congestivă, boală cardiacă ischemică şi hipertrofie ventriculară stângă;

* antecedente familiale de moarte subită;

* insuficienţă renală (în special la pacienţii cu dializă cronică);

* bronhopneumopatie obstructivă cronică şi insuficienţă respiratorie;

* factori de risc pentru dezechilibrele electrolitice, observate la pacienţii care iau laxative, glucocorticoizi, diuretice care nu economisesc potasiu, asociate cu administrarea de insulină în stări acute sau la pacienţi cu vărsături şi/sau diarei prelungite.

La pacienţi cu risc de aritmii cardiace, electroliţii serici şi creatinina trebuie măsurate pentru a exista siguranţa absenţei unei elongaţii ale intervalului QT înainte de administrarea droperidolului.

La pacienţii cu risc real sau potenţial de aritmii ventriculare, trebuie efectuată o monitorizare continuă a pulsoximetriei în timpul administrării şi timp de 30 de minute după o singură injecţie intravenoasă.

Efecte generale

Pentru a preveni prelungirea intervalului QT, este necesară prudență atunci când pacienții iau medicamente care pot induce dezechilibru electrolitic (hipokaliemie și/sau hipomagneziemie), de exemplu diuretice hipoglicemice, laxative și glucocorticoizi.

Substanțele care inhibă activitatea izoenzimelor citocromului P450 (CYP), CYP1A2, CYP3A4 sau ambele pot încetini viteza de metabolizare a droperidolului și pot prelungi acțiunea farmacologică a acestuia. Prin urmare, se recomandă prudență dacă droperidolul este administrat concomitent cu inhibitori puternici ai CYP1A2 și CYP3A4 (vezi pct. 4.5).

Pacienții care au sau sunt suspectați că ar avea un istoric de abuz de alcool sau care au consumat recent alcool în cantitate mare trebuie evaluați cu atenție înainte de administrarea droperidolului.

În caz de hipertermie inexplicabilă, este esențial să întrerupeți tratamentul, deoarece acest semn poate fi unul dintre elementele evocative ale sindromului malign raportat în cazul administrării neurolepticelor.

Au fost raportate cazuri de tromboembolism venos (TEV) în cazul tratamentelor cu medicamente antipsihotice. Deoarece pacienţii trataţi cu antipsihotice prezintă adesea factori de risc dobândit de TEV, toţi factorii de risc posibili de TEV trebuie identificaţi înainte şi în timpul tratamentului cu droperidol pentru a putea fi luate măsuri preventive.

Acest medicament conține sodiu mai puțin de 1 mmol (23 mg) per fiolă de 1 ml, adică practic 'nu conține sodiu'.

Medicamentele despre care se știe că provoacă 'torsada vârfurilor' prin prelungirea intervalului QT nu trebuie administrate în asociere cu droperidol.

Exemplele includ:

* antiaritmice clasa IA;

* antiaritmice clasa III;

* antibiotice macrolide;

* antibiotice fluorochinolone;

* antihistaminice;

* anumite medicamente antipsihotice;

* medicamente anti-malarice;

* cisapridă, domperidonă, metadonă, pentamidină.

Utilizarea concomitentă a medicamentelor care induc simptome extrapiramidale, de exemplu metoclopramid și alte neuroleptice, poate duce la creșterea incidenței acestor simptome și prin urmare, trebuie evitată.

Consumul de băuturi alcoolice și medicamente care conțin alcool trebuie evitat.

Asocieri care fac obiectul măsurilor de precauţie

Pentru a reduce riscul prelungirii intervalului QT, se recomandă precauţie la pacienţii care sunt trataţi cu medicamente care pot provoca dezechilibre electrolitice (hipokaliemie şi/sau hipomagneziemie) cum ar fi diureticele care nu economisesc potasiul, laxativele şi glucocorticoizii.

Droperidolul poate potența acțiunea sedativelor (barbiturice, benzodiazepine, derivați de morfină).

Același lucru este valabil și pentru medicamentele antihipertensive, astfel încât poate apărea hipotensiune arterială ortostatică.

Droperidolul poate potența depresia respiratorie cauzată de opioide.

Deoarece droperidol blochează receptorii dopaminergici, poate inhiba acțiunea agoniștilor dopaminergici, cum ar fi bromocriptina, lisurida și L-dopa.

Substanțele care inhibă activitatea izoenzimelor citocromului P450 (CYP), CYP1A2, CYP3A4 sau ambele pot scădea viteza de metabolizare a droperidolului și pot prelungi acțiunea farmacologică a acestuia. Prin urmare, se recomandă prudență dacă droperidolul este administrat concomitent cu inhibitori ai CYP1A2, inhibitori ai CYP3A4 sau ambele.

Datele clinice, desi limitate, nu au evidenţiat o creştere a riscului de malformaţii.

Droperidolul nu a produs efecte teratogene la şobolan. Studiile la animale nu sunt însă suficiente pentru a face cunoscute efectele asupra sarcinii, dezvoltării embrionare/fetale, naşterii şi dezvoltării postnatale.

La nou-născuții proveniți din mame aflate sub tratament de lungă durată și doze mari de neuroleptice, au fost descrise tulburări neurologice temporare de natură extrapiramidală.

Ca măsură de precauție, este preferabil să nu se administreze droperidol în timpul sarcinii. La sfârșitul sarcinii, dacă administrarea acesteia este necesară, se recomandă monitorizarea funcțiilor neurologice ale nou-născutului.

Neurolepticele de tip butirofenonă sunt cunoscute a fi excretate în laptele matern. Tratamentul cu droperidol trebuie limitat la o singură administrare. Nu se recomandă repetarea administrării.

Nu au existat efecte asupra fertilității în studiile efectuate la șobolan, masculi și femele (vezi pct. 5.3).

Efectul clinic al droperidolului asupra fertilității nu a fost stabilit.

Droperidol are influență majoră asupra capacității de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Pacienții nu trebuie să conducă vehicule sau să folosească un utilaj timp de cel puțin 24 de ore după administrarea droperidolului.

4.8 Reacții advedrse

Cele mai frecvente reacţii adverse raportate clinic sunt somnolenţa şi sedarea. Hipotensiunea arterială, aritmiile cardiace, sindromul neuroleptic malign (SNM) şi simptomele asociate au fost, de asemenea descrise, dar cu o frecvenţă mai mică, la fel ca şi mişcările anormale, cum ar fi diskinezia şi anxietatea sau agitaţia.

Cu frecvență

Clasificarea necunoscută

Frecvente Mai puţin Rare pe aparate, Foarte rare (nu pot fi ≥ 1/100 < frecvente ≥ 1/10000 < 1/ sisteme și < 1/10000 estimate din 1/10 ≥ 1/1000 < 1/100 1000 organe datele disponibile)

Tulburări hematologice Discrazii sanguine și limfatice

Reacţie

Tulburări ale anafilactică. sistemului

Angioedem. imunitar

Secreție

Tulburări inadecvată a metabolice și hormonului de nutriție antidiuretic

Tulburări Anxietate; Stări confuze;

Disforie Halucinaţii psihice Neliniște/acatizie; agitație

Crize

Tulburări ale Tulburări extra-

Distonie; epileptice; sistemului Somnolenţă piramidale;

Oculogirie Boala nervos Convulsii; Tremor

Parkinson;

Stop cardiac;

Torsada vârfurilor;

Aritmii cardiace,

Tulburări Tahicardie; Prelungirea inclusiv aritmii cardiace Amețeală intervalului QT la ventriculare

Electrocardiogramă (ECG)

Tulburări Hipotensiune Sincopă vasculare arterială

Tulburări respiratorii, Bronhospasm; toracice și Laringospasm mediastinale

Afecțiuni cutanate și ale Erupţii cutanate sistemului subcutanat

Tulburări generale și la Sindromul nivelul neuroleptic malign Moarte subită locului de (SNM) administrare

Ocazional au fost raportate simptome potențial asociate cu SNM, adică modificări ale temperaturii corpului, rigiditate și febră. S-a observat o modificare a stării mentale cu confuzie sau agitație și conștiență alterată. Instabilitatea autonomă se poate manifesta cu tahicardie, tensiune arterială fluctuantă, transpirație excesivă/salivație și tremor. În cazuri extreme, SNM poate duce la comă sau la probleme renale și/sau hepato-biliare.

Cazuri izolate de amenoree, galactoree, ginecomastie, hiperprolactinemie, oligomenoree și sindrom neonatal de sevraj la medicament au fost asociate cu expunerea prelungită în indicații psihiatrice.

Au fost raportate cazuri de tromboembolism venos, inclusiv cazuri de embolie pulmonară și cazuri de tromboză venoasă profundă la administrarea medicamentelor antipsihotice - frecvență necunoscută.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro

Website: www.anm.ro

O supradoză de droperidol se manifestă prin intensificarea efectelor farmacologice. Simptomele supradozajului accidental trec de la o stare de indiferenţă psihică la o stare de somnolenţă şi sunt uneori însoțite de o scădere a tensiunii arteriale.

La doze mai mari sau la anumiţi pacienţi sensibili pot apărea tulburări extrapiramidale (salivaţie, mişcări anormale, uneori rigiditate musculară). Convulsiile pot apărea în caz de supradozaj.

Rareori au fost raportate cazuri de prelungire a intervalului QT, aritmii ventriculare și moarte subită.

Nu se cunoaște un antidot specific. Cu toate acestea, atunci când apar reacții extrapiramidale, trebuie administrat un anticolinergic.

În caz de supradozaj cu droperidol, este necesară monitorizarea atentă a pacienţilor pentru a identifica orice semn de prelungire a intervalului QT.

Trebuie luați în considerare factorii care predispun la torsada vârfurilor, de exemplu tulburări electrolitice (în special hipokaliemie sau hipomagneziemie) și bradicardie.

În caz de hipotensiune arterială accentuată, trebuie realizată reumplerea vasculară şi puse în aplicare măsuri adecvate.

Trebuie menţinute căile respiratorii degajate şi o oxigenare adecvată; este indicată folosirea unei canule orofaringiene sau a unui tub endotraheal.

Dacă este necesar, pacientul va fi ţinut sub observaţie timp de cel puţin 24 de ore pentru monitorizarea temperaturii corpului şi a aportului de lichide.

Grupa farmacoterapeutică: psiholeptice; antipsihotice; derivați de butirofenonă, codul ATC: N05AD08

Droperidolul este un neuroleptic din clasa butirofenonelor. Profilul farmacologic al droperidolului este în principal caracterizat de blocarea receptorilor dopaminergici şi de o slabă activitate α1-adrenolitică.

Droperidolul nu are acţiune anticolinergică şi nici antihistaminică.

Acţiunea inhibitoare a droperidolului asupra receptorilor dopaminergici ai zonei de declanşare zisă “chemosensibilă” din zona postremă, îi conferă acestuia o acţiune antiemetică puternică, deosebit de eficace în prevenirea şi în tratamentul stărilor de greaţă şi vomă postoperatorie şi/sau induse de analgezice opioide.

Administrarea unei doze de droperidol de 0,15 mg/kg corp determină o scădere a tensiunii arteriale medii mai întâi prin reducerea debitului cardiac și apoi prin diminuarea presarcinii volemice. Aceste schimbări au loc independent de orice modificare a contractilității miocardice sau a rezistenței vasculare.

Droperidolul nu afectează contractilitatea miocardică şi nici frecvenţa cardiacă şi deci, nu are un efect inotrop negativ. Din cauza activităţii sale scăzute α 1 adrenolitice, droperidolul poate determina hipotensiune arterială uşoară, scăderea rezistenţei vasculare periferice şi eventual a presiunii arteriale pulmonare (în special dacă este anormal de mare). Droperidolul poate reduce, de asemenea incidenţa aritmiei induse de epinefrină, dar acest lucru nu exclude alte forme de aritmii cardiace.

Droperidolul are un efect antiaritmic specific la o doză de 0,2 mg/kg printr-un efect asupra contractilității miocardice (prelungirea perioadei refractare) și o scădere a tensiunii arteriale.

Două studii (unul controlat cu placebo și unul controlat cu tratament activ comparativ) efectuate în cadrul anesteziei generale și concepute pentru a identifica mai bine modificările QTc asociate cu tratamentul postoperator cu greață și vărsături prin doze mici de droperidol (0,625 și 1,2 mg intravenos și respectiv, 0,75 mg intravenos) au identificat o prelungire a intervalului QT la 3-6 minute după administrarea droperidolului de 0,625 și 1,25 mg (respectiv 15 ± 40 și 22 ± 41 msec), dar aceste modificări nu diferă semnificativ de cele observate în cazul soluției de clorură de sodiu (12 ± 35 msec).

Nu au existat diferențe semnificative statistic între grupurile tratate cu soluție de droperidol și clorură de sodiu în ceea ce privește numărul de pacienți cu prelungire mai mare de 10% a intervalului QTc comparativ cu valoarea inițială. Nu au existat dovezi de prelungire a intervalului QTc indus de droperidol după intervenția chirurgicală.

Nu au fost raportate bătăi ectopice ale inimii din înregistrările electrocardiografice sau înregistrările cu 12 derivații în timpul perioadei perioperatorii. Studiul comparativ cu tratament activ cu droperidol intravenos 0,75 mg a identificat o prelungire semnificativă a intervalului QTc (maximă de 17 ± 9 msec în al doilea minut după injectarea droperidolului comparativ cu măsurarea QTc înainte de tratament), intervalul QTc fiind semnificativ mai mic după 90 de minute.

Timpul de acţiune este de 2 până la 3 minute după administrarea unei doze unice pe cale intravenoasă.

Efectele tranchilizante și sedative pot să persiste timp de 2 până la 4 ore, dar scăderea vigilenței poate persista timp de până la 12 ore.

După administrarea intravenoasă, concentrațiile plasmatice scad rapid în primele 15 minute; este independentă de metabolism, această redistribuire a substanței active. Rata de legare de proteinele plasmatice este de 85-90%. Volumul de distribuție este de aproximativ 1,5 l/kg.

Metabolism

Droperidolul este metabolizat intensiv de către ficat. Este supus oxidării, dezalchilării, demetilării şi hidroxilării de către izoenzimele 1A2 şi 3A4 ale citocromului P450 şi într-o mai mică măsură de către izoenzima 2C19. Metaboliţii nu au activitate neuroleptică.

Eliminarea se realizează, în principal ca urmare a metabolizării, 75% din doză excretându-se pe cale renală. Doar 1% din doză este eliminat sub formă nemodificată prin urină şi 11% din doză se elimină prin fecale. Clearence-ul plasmatic este de 0,8 (0,4-1,8) l/minut, iar timpul de injumătăţire al eliminării (t1/2ß) este de 134 ± 13 minute.

Într-un studiu efectuat cu 12 copii (vârste între 3, 5 şi 12 ani), valorile volumului de distribuţie şi ale clearence-ului au fost mai mici decât la populaţia adultă (respectiv 0,58 ± 0,29 l/kg și 4,66 ± 2,28 ml/kg*minut) şi au scăzut în paralel. Timpul de înjumătăţire (101,5 ± 26,4 minut) este similar cu cel observat la adulţi.

Datele non-clinice din studiile convenţionale de farmacologie de siguranţă, toxicologie în administrarea repetată, genotoxicitate, carcinogeneză şi asupra funcţiei de reproducere nu au arătat niciun risc deosebit pentru oameni.

Studiile electrofiziologice in vitro şi in vivo au arătat că există un risc de prelungire a intervalului QT la om.

La om nivelurile plasmatice de droperidol în formă liberă sunt de la aproximativ 4 ori mai mari până la de 25 de ori mai mici decât cele care afectează parametrii de repolarizare cardiacă măsuraţi în diverse sisteme de testare in vitro și in vivo utilizate pentru a evalua impactul acestui medicament asupra repolarizării cardiace. Nivelurile plasmatice scad cu aproximativ un ordin de mărime în primele douăzeci de minute după administrare.

Manitol (E 421)

Acidul tartric

Hidroxid de sodiu (pentru ajustarea pH-ului)

Apă pentru preparate injectabile

Incompatibil cu barbituricele. Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu excepția celor menționate la pct. 6.6.

3 ani.

Stabilitatea chimică și fizică în timpul utilizării droperidolului a fost demonstrată:

− cu soluție de glucoză 50 mg/mL (5%) în pungi de perfuzie din PVC și pungi de perfuzie PVC-free și seringi din polipropilenă timp de 48 de ore la 25°C.

− cu soluție injectabilă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%) în pungi de perfuzie din PVC și pungi de perfuzie PVC-free și seringi din polipropilenă timp de 48 de ore la 25°C.

− cu morfină în soluție de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%) soluție injectabilă în seringi de polipropilenă timp de 14 zile la 25°C și la 2 până la 8°C.

Din punct de vedere microbiologic, medicamentul diluat trebuie utilizat imediat. Dacă nu este utilizat imediat, durata și condițiile de păstrare înainte de utilizare sunt responsabilitatea utilizatorului și în mod normal, nu trebuie să depășească 24 de ore la 2-8 °C, cu excepția cazului în care diluarea a avut loc în condiții aseptice controlate și validate.

A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de lumină.

Pentru condițiile de păstrare ale medicamentului după diluare și de la prima deschidere, vezi pct. 6.3.

Fiolă de 1 ml (sticlă brună, tip I)

Cutie cu 10 fiole.

Verificați vizual soluția înainte de administrarea acesteia. Utilizați numai soluții limpezi, incolore, fără particule vizibile.

Pentru utilizare în PCA: luați droperidol și morfină într-o seringă și completaţi la volum cu o soluţie injectabilă de clorură de sodiu 0,9%.

Orice medicament neutilizat sau deșeu trebuie eliminat în conformitate cu reglementările în vigoare.

Laboratoire Aguettant 1, rue Alexander Fleming 69007 Lyon

Franța

15854/2025/01

Data primei autorizări: Februarie 2025

Februarie 2025