DORZOLAMIDA/TIMOLOL DR GERHARD MANN 20mg / 5mg / ml picături oftalmice soluție prospect medicament

Dorzolamidă/Timolol Dr. Gerhard Mann 20 mg/ml + 5 mg/ml picături oftalmice, soluţie dorzolamidă/timolol

Fiecare ml conţine dorzolamidă 20 mg (sub formă de clorhidrat de dorzolamidă 22,26 mg) şi timolol 5 mg (sub formă de maleat de timolol 6,83 mg).

Excipient cu efect cunoscut: clorură de benzalconiu 0,075 mg/ml.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Picături oftalmice, soluţie

Soluţie limpede, incoloră până la galben deschis, sterilă, fără particule vizibile, cu pH între 5,45 și 5,75 și osmolaritate 237-317 mOsm/kg.

Dorzolamidă/Timolol Dr. Gerhard Mann este indicat în tratamentul presiunii intraoculare (PIO) crescute la pacienţii cu glaucom cu unghi deschis sau glaucom pseudoexfoliativ, atunci când monoterapia cu un beta-blocant cu administrare locală nu este suficientă.

Doza este de o picătură în sacul conjunctival al fiecărui ochi afectat, de două ori pe zi.

Pentru administrare oftalmică.

La aplicarea unei ocluzii nazolacrimale sau la închiderea ușoară a pleoapelor pentru 2 minute, absorbția sistemică este redusă. Poate rezulta deci o scădere a reacțiilor sistemice nedorite și o creștere a activității topice.

În cazul în care se administrează în asociere cu un alt medicament oftalmic cu administrare locală,

Dorzolamidă/Timolol Dr. Gerhard Mann şi acest alt medicament trebuie administrate la interval de cel puţin 10 minute.

Pacienţii trebuie sfătuiţi să se spele pe mâini înainte de administrare şi să evite contactul vârfului picurătorului cu ochiul sau zonele înconjurătoare.

De asemenea, pacienţii trebuie informaţi că, dacă nu sunt manipulate corespunzător, picăturile oftalmice se pot contamina cu bacterii larg răspândite, fapt care poate duce la infecţii oculare. Leziuni oculare grave şi pierderea consecutivă a vederii pot rezulta din utilizarea unor picături oftalmice contaminate.

Pacienţii trebuie informaţi asupra modului de manipulare corectă a flaconului.

Instrucţiuni de utilizare 1. Pacientul trebuie să se spele pe mâini şi să se aşeze sau să stea în picioare într-o poziție confortabilă. 2. Se deşurubează capacul flaconului. 3. Se înclină capul pe spate și se trage uşor în jos pleoapa inferioară a ochiului afectat pentru a crea un spațiu între pleoapă și ochi. 4. Se întoarce flaconul cu vârful în jos şi se pune vârful flaconului aproape de ochi, fără însă a atinge ochiul. SE VA EVITA CONTACTUL VÂRFULUI PICURĂTORULUI CU OCHIUL

SAU PLEOAPA.

5. Se strânge uşor flaconul astfel încât o singură picătură să cadă în ochi (vezi ilustrația 1). Se eliberează pleoapa inferioară.

6. După utilizarea Dorzolamidă/Timolol Dr. Gerhard Mann se închide ochiul şi se apasă cu un deget la nivelul unghiului intern al ochiului afectat, lângă nas, timp de 2 minute. Astfel se împiedică pătrunderea substanței active în organism.

7. Dacă este necesar și picăturile trebuie aplicate în ambii ochi, se repetă pașii de mai sus pentru celălalt ochi.

8. Se pune capacul la loc și flaconul se închide imediat după utilizare.

Ilustrația 1

Eficacitatea Dorzolamidă/Timolol Dr. Gerhard Mann nu a fost încă stabilită la copii începând de la naştere şi până la vârsta de 18 ani.

Datele disponibile în prezent privind siguranţa la pacienţii copii cu vârsta cuprinsă între 2 şi 6 ani sunt descrise la pct. 5.1, însă nu se poate face o recomandare privind dozele.

Dorzolamidă/Timolol Dr. Gerhard Mann este contraindicat la pacienţii cu:

- hipersensibilitate la substanţele active sau la oricare dintre excipienţii enumerați la pct. 6.1.

- boli reactive ale căilor respiratorii, inclusiv astm bronşic sau antecedente de astm bronşic, sau boală pulmonară obstructivă cronică severă.

- bradicardie sinusală, sindrom de sinus bolnav, bloc sino-atrial, bloc atrioventricular de gradul doi sau trei necontrolat printr-un pacemaker, insuficienţă cardiacă manifestă, şoc cardiogen.

- insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei < 30 ml/min) sau acidoză hipercloremică.

Contraindicaţiile de mai sus se referă la substanţele active respective şi nu se limitează numai la combinaţie.

Similar altor medicamente oftalmice cu administrare topică, timolol este absorbit sistemic. Din cauza componentei beta-adrenergice, timolol, se pot produce aceleaşi tipuri de reacţii adverse cardiovasculare, pulmonare sau alte reacţii adverse sistemice care se observă şi la administrarea sistemică a blocantelor beta-adrenergice. Incidenţa reacţiilor adverse sistemice după administrarea oftalmică topică este mai scăzută decât în cazul administrării sistemice. Pentru a reduce absorbţia sistemică, vezi pct. 4.2.

În cazul pacienţilor cu afecţiuni cardiovasculare (de exemplu, boli coronariene, angină Prinzmetal şi insuficienţă cardiacă) şi hipotensiune arterială, tratamentul cu beta-blocante trebuie evaluat cu atenţie şi trebuie luată în considerare o schemă terapeutică cu alte substanţe active. Pacienţii cu afecţiuni cardiovasculare trebuie monitorizaţi pentru a se observa semnele agravării acestor afecţiuni existente precum şi semnele de apariţie a unei reacţii adverse.

Din cauza efectului negativ pe care îl manifestă asupra timpului de conducere, beta-blocanele trebuie administrate cu prudenţă la pacienţii cu bloc cardiac de gradul I.

Pacienţii ce prezintă tulburări sau afecţiuni circulatorii periferice severe (de exemplu, forme severe ale bolii Raynaud sau ale sindromului Raynaud) trebuie trataţi cu prudenţă.

În urma administrării de beta-blocanţi oftalmici s-au raportat tulburări respiratorii şi cardiace, inclusiv decese la pacienţii cu astm bronşic ca urmare a bronhospasmului sau, rar, insuficienţei cardiace.

Dorzolamidă/Timolol Dr. Gerhard Mann trebuie utilizat cu prudenţă la pacienţii cu boală pulmonară obstructivă cronică (BPOC) uşoară sau moderată şi numai atunci când beneficiul potenţial depăşeşte riscul potential.

Hipoglicemie/diabet zaharat

Beta-blocantele trebuie administrate cu prudenţă la pacienţii care prezintă episoade hipoglicemice spontane sau la cei cu diabet zaharat dezechilibrat, deoarece beta-blocantele pot masca semnele şi simptomele hipoglicemiei acute.

Dorzolamidă/Timolol Dr. Gerhard Mann nu a fost studiat la pacienţi cu insuficienţă hepatică şi, prin urmare, trebuie utilizat cu precauţie la aceşti pacienţi.

Reacţii imunologice şi de hipersensibilitate

Similar altor medicamente administrate local oftalmic, acest medicament poate fi absorbit sistemic.

Dorzolamida prezintă o grupare sulfonamidică, care se găseşte şi în formula sulfonamidelor. Prin urmare, aceleaşi reacţii adverse observate în cazul tratamentului sistemic cu sulfonamide pot să apară în cazul administrării locale. Dacă apar simptome ale unor reacţii grave sau reacţii de hipersensibilitate, administrarea acestui medicament trebuie să fie întreruptă.

În timpul tratamentului cu Dorzolamidă/Timolol Dr. Gerhard Mann au fost observate reacţiile adverse locale oculare, similare celor observate în cazul picăturilor oftalmice conţinând clorhidrat de dorzolamidă. Dacă apar astfel de reacţii, ar trebui luată în considerate întreruperea tratamentului cu

Dorzolamidă/Timolol Dr. Gerhard Mann.

În timpul administrării de beta-blocante, pacienţii cu antecedente de atopie sau de reacţii anafilactice severe la diferiţi alergeni, pot fi mai receptivi decât în mod normal la expuneri repetate accidentale, diagnostice sau terapeutice la astfel de alergeni. Aceşti pacienţi pot să nu răspundă la doza de adrenalină uzuală utilizată în tratamentul reacţiilor anafilactice.

Alţi agenţi beta-blocanţi

Efectul asupra presiunii intraoculare sau efectele cunoscute ale beta-blocadei sistemice pot fi potenţate atunci când Dorzolamidă/Timolol Dr. Gerhard Mann este administrat pacienţilor ce se află deja în tratament cu un agent beta-blocant sistemic. Răspunsul acestor pacienţi la tratament trebuie atent monitorizat. Nu este recomandată utilizarea a două beta-blocante adrenergice cu administrare topică (vezi pct. 4.5).

Dezlipirea de coroidă

Dupa administrarea tratamentului supresiv sub formă apoasă (de exemplu, timolol, acezolamidă) în urma procedurilor chirurgicale filtrante, au fost raportate cazuri de dezlipire de coroidă.

Anestezia din timpul procedurilor chirurgicale

Preparatele oftalmologice beta-blocante pot bloca efectele sistemice ale agoniştilor beta-adrenergici, cum este, de exemplu, adrenalina. Medicul anestezist trebuie să fie informat atunci când pacientul se află sub tratament cu timolol.

Administrarea ca adjuvant a următoarelor medicamente nu este recomandată:

- dorzolamidă şi inhibitori ai anhidrazei carbonice cu utilizare orală

- blocante ale beta-receptorilor cu administrare locală.

Similar beta-blocantelor administrate sistemic, dacă este necesară întreruperea administrării picăturilor oftalmice conţinând maleat de timolol la pacienţii cu boli cardiace coronariene, tratamentul trebuie oprit treptat.

Efecte suplimentare ale beta-blocării

Beta-blocantele pot, de asemenea, masca simptomele hipertiroidiei. Întreruperea bruscă a tratamentului cu beta-blocante poate cauza exacerbarea simptomelor.

Tratamentul cu beta-blocante poate agrava simptomele miasteniei gravis.

Efecte suplimentare ale inhibării anhidrazei carbonice

Tratamentul cu inhibitori ai anhidrazei carbonice cu utilizare orală a fost asociat cu urolitiază secundară dezechilibrului acido-bazic, în special la pacienţii cu antecedente de litiază renală. Deşi nu s-au observat tulburări ale echilibrului acido-bazic la utilizarea Dorzolamidă/Timolol Dr. Gerhard

Mann, s-au raportat, totuşi, cazuri rare de urolitiază. Deoarece Dorzolamidă/Timolol Dr. Gerhard

Mann conţine un inhibitor al anhidrazei carbonice administrat local, dar care este absorbit sistemic, poate exista un risc crescut de urolitiază în timpul administrării Dorzolamidă/Timolol Dr. Gerhard

Mann la pacienţii cu antecedente de litiază renală.

Tratamentul pacienţilor cu glaucom acut cu unghi închis necesită proceduri terapeutice adjuvante, în plus faţă de medicamentele cu efect de reducere a presiunii intraoculare. Dorzolamidă/Timolol Dr.

Gerhard Mann nu a fost studiat la pacienţii cu glaucom acut cu unghi închis.

În timpul tratamentului cu dorzolamidă, la pacienţii cu defecte corneene cronice preexistente şi/sau antecedente de intervenţii chirurgicale intraoculare au fost raportate edem cornean şi decompensare corneană ireversibilă. Dorzolamida administrată local trebuie utilizată cu precauţie la aceşti pacienţi.

Beta-blocantele oftalmice pot induce uscarea ochilor. Pacienţii cu afecţiuni corneene trebuie trataţi cu prudenţă.

Similar utilizării altor medicamente antiglaucomatoase, la unii pacienţi, după tratamentul prelungit, s-a raportat un răspuns redus la maleat de timolol picături oftalmice. Cu toate acestea, în studiile clinice în care 164 pacienţi au fost monitorizaţi timp de cel puţin 3 ani, nu s-a observat nicio modificare semnificativă a presiunii intraoculare medii după stabilizarea iniţială.

Efecte ale utilizării abuzive în scop de dopaj

În cadrul testelor antidoping, utilizarea Dorzolamidă/Timolol Dr. Gerhard Mann poate determina rezultate pozitive.

Utilizarea lentilelor de contact și alte informații privind conservantul

Dorzolamidă/Timolol Dr. Gerhard Mann conține conservantul clorură de benzalconiu (0,075 mg/ml), care poate fi absorbit de lentilele de contact moi, pe care le poate decolora.

Lentilele de contact trebuie scoase înainte de instilare și pot fi reintroduse la 15 minute de la administrare.

S-a raportat că clorura de benzalconiu cauzează iritație oculară și xeroftalmie și poate afecta suprafața corneeană. Dorzolamidă/Timolol Dr. Gerhard Mann trebuie utilizată cu precauție la pacienții cu xeroftalmie și la cei cu corneea compromisă. În plus, este necesară monitorizare în cazul administrării prelungite la acești pacienți.

Din datele disponibile limitate, nu există nicio diferență între profilul reacțiilor adverse la copii comparativ cu adulții.

Totuși, în general, la copii, reacția oftalmică este mai puternică la un stimul dat decât cea observată la adulți. Dacă utilizarea picăturilor oftalmice cauzează senzație de usturime și durere (posibil, din cauza conservanților), aceasta poate avea un efect asupra complianței la copii.

Vezi pct. 5.1.

Nu s-au efectuat studii specifice privind interacţiunile cu Dorzolamidă/Timolol Dr. Gerhard Mann.

În studiile clinice, combinaţia dorzolamidă/timolol picături oftalmice, soluţie a fost administrată concomitent cu următoarele medicamente administrate sistemic fără a apărea interacţiuni medicamentoase: inhibitori ai ECA, blocante ale canalelor de calciu, diuretice, medicamente antiinflamatoare nesteroidiene incluzând acid acetilsalicilic, şi hormoni (de exemplu, estrogen, insulină, tiroxină).

Există posibilitatea apariției unor efecte suplimentare care determină hipotensiune arterială şi/sau bradicardie marcată atunci când beta-blocate oftalmice soluție, sunt administrate concomitent cu blocante ale canalelor de calciu, medicamente care produc depleţie de catecolamine sau blocante beta-adrenergice, antiaritmice (inclusiv amiodaronă), glicozide cardiace, parasimpatomimetice guanetidină,, narcotice şi inhibitori de monoaminoxidază (IMAO) pe cale orală.

A fost raportată potenţarea efectelor sistemice secundare blocării receptorilor beta-adrenergici (de exemplu, frecvenţă cardiacă scăzută, depresie) în timpul tratamentului cu inhibitori ai izoenzimei

CYP2D6 (de exemplu, chinidină, fluoxetină, paroxetină) şi timolol.

Componenta dorzolamidă din Dorzolamidă/Timolol Dr. Gerhard Mann este un inhibitor al anhidrazei carbonice care, deşi administrat local, se absoarbe sistemic. În studiile clinice, nu au apărut tulburări ale echilibrului acido-bazic în timpul tratamentului cu picături oftalmice cu clorhidrat de dorzolamidă.

Cu toate acestea, astfel de tulburări au fost observate în cazul administrării orale de inhibitori ai anhidrazei carbonice, rezultând interacţiuni în unele cazuri (de exemplu, efecte toxice în timpul tratamentului cu doze mari de salicilat). Prin urmare, potenţialul pentru astfel interacţiuni ar trebui să fie luat în considerare la pacienţii trataţi cu Dorzolamidă/Timolol Dr. Gerhard Mann.

A fost raportată ocazional apariția midriazei, ca rezultat al utilizării bete-blocantelor oftalmice și a adrenalinei (epinefrină).

După întreruperea administrării clonidinei, beta-blocantele administrate oral pot agrava hipertensiunea arterială care poate să apară ca urmare a efectelor de rebound.

Dorzolamidă/Timolol Dr. Gerhard Mann nu trebuie utilizat în timpul sarcinii.

Dorzolamidă

Nu sunt disponibile suficiente date clinice adecvate privind gravidele expuse la dorzolamidă. La iepuri, dorzolamida a determinat efecte teratogene la doze maternotoxice (vezi pct. 5.3).

Nu există date adecvate referitoare la utilizarea timololului de către femeile gravide. Timololul nu trebuie utilizat în timpul sarcinii decât dacă este absolut necesar. Pentru a reduce absorbția sistemică, vezi pct. 4.2.

Studiile epidemiologice nu au evidențiat efecte malformative, dar prezintă un risc de întârziere a creșterii intrauterine atunci când beta-blocantele sunt administrate pe cale orală. În plus, au fost observate semne și simptome de beta-blocadă (de exemplu, bradicardie, hipotensiune arterială, insuficiență respiratorie și hipoglicemie) la nou-născuți atunci când beta-blocantele au fost administrate până la naștere. Dacă Dorzolamidă/Timolol Dr. Gerhard Mann este administrat până la naștere, nou-născutul trebuie monitorizat cu atenție în primele zile de viață.

Nu se cunoaşte dacă dorzolamida trece în laptele uman. O reducere a creşterii în greutate a fost observată la puii femelelor de şobolan cărora li s-a administrat dorzolamidă.

Beta-blocantele sunt eliminate în laptele matern. Cu toate acestea, la dozele terapeutice de timolol picături oftalmice, este puţin probabil ca în laptele matern să fie prezentă o cantitate suficientă pentru a produce simptomele beta-blocadei la sugari. Pentru a reduce absorbţia sistemică, vezi pct. 4.2.

Dacă tratamentul cu Dorzolamidă/Timolol Dr. Gerhard Mann este necesar, alăptarea nu este recomandată.

Dorzolamidă/Timolol Dr. Gerhard Mann are influenţă moderată asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Posibilele reacţii adverse, cum este vederea înceţoşată, pot afecta capacitatea unor pacienţi de a conduce vehicule şi/sau de a folosi utilaje.

În studiile clinice privind Dorzolamidă/Timolol picături oftalmice, soluţie, reacţiile adverse observate au fost limitate la cele care au fost raportate anterior pentru clorhidrat dorzolamidă şi/sau maleat de timolol.

În timpul studiilor clinice, 1035 pacienţi au fost trataţi cu Dorzolamidă/Timolol picături oftalmice, soluţie. Aproximativ 2,4% din totalul pacienţilor au întrerupt tratamentul cu Dorzolamidă/Timolol picături oftalmice, soluţie din cauza reacţiilor adverse oculare locale. Aproximativ 1,2% din totalul pacienţilor care au întrerupt tratamentul din cauza reacţiilor adverse locale care au sugerat alergie sau hipersensibilitate (cum sunt inflamaţia palpebrală şi conjunctivită).

Asemenea altor medicamente oftalmice cu administrare topică, timololul este absorbit în circulaţia sistemică. Astfel se pot produce reacţii adverse care se observă şi la administrarea sistemică a beta-blocantelor. Incidenţa reacţiilor adverse sistemice după administrarea oftalmică topică este mai scăzută decât în cazul administrării sistemice.

Următoarele reacţii adverse au fost raportate pentru Dorzolamidă/Timolol picături oftalmice, soluţie sau pentru unul dintre componentele sale, fie în timpul studiilor clinice, fie în timpul experienţei după punerea pe piaţă:

Reacţiile adverse sunt clasificate în funcţie de frecvenţă după cum urmează:

Foarte frecvente (≥ 1/10)

Frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10)

Mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi < 1/100)

Rare (≥ 1/10000 şi < 1/1000)

Foarte rare (< 1/10000)

Cu frecvenţă necunoscută (nu poate fi estimată din datele disponibile).

Aparate, sisteme şi Foarte Mai puțin Cu frecvență

Formulă Frecvente Rare organe frecvente frecvente necunoscută** (MedDRA)

Tulburări Dorzolamidă semne și ale /Timolol simptome ale sistemului picături reacţiilor imunitar oftalmice, alergice soluţie sistemice inclusiv angioedem, urticarie, erupţie cutanată trecătoare, reacție anafilactică

Maleat de semne și prurit timolol simptome ale picături reacţiilor oftalmice alergice soluţie sistemice inclusiv angioedem, urticarie, erupţie cutanată trecătoare, localizat şi generalizat, reacţie anafilactică

Tulburări Maleat de hipoglicemie metabolice timolol şi de picături nutriţie oftalmice

Tulburări Maleat de depresie* insomnie*, pishice timolol coșmaruri*, picături pierdere de oftalmice memorie

Tulburări Clorhidrat cefalee* amețeli*, ale de parestezie* sistemului dorzolamidă nervos picături oftalmice

Maleat de cefalee* ameţeli*, parestezie*, timolol sincopă* creşterea picături simptomelor oftalmice subiective şi obiective de miastenia gravis, accident vascular cerebral*, ischemie cerebrală

Tulburări Dorzolamidă senzaţie de hiperemie oculare /Timolol arsură şi conjunctivalăpicături înţepături , vedere oftalmice, înceţoşată, soluţie eroziune corneană, prurit ocular, lăcrimare

Clorhidrat inflamaţie iridociclită* iritaţie, de senzație de corp de palpebrală *, exemplu străin în ochi dorzolamidă iritaţie eritem*, picături palpebrală* durere*, cruste oftalmice palpebrale*, miopie tranzitorie (care dispare după întreruperea tratamentului), edem cornean*, hipotensiune oculară*, detaşare coroidiană (după intervenţia chirurgicală filtrantă)*

Maleat de simptome tulburări de ptoză, diplopie, prurit, lăcrimare, timolol subiective şi vedere detaşare hiperemie, picături obiective de incluzând coroidiană (după vedere oftalmice iritaţie tulburări de intervenţia încețoșată, oculară refracţie (în chirurgicală eroziune incluzând unele cazuri, filtrantă* (vezi corneană blefarită*, din cauza pct. 4.4 keratită*, întreruperii Atenţionări şi scăderea terapiei precauţii sensibilităţii miotice)* speciale pentru corneei şi utilizare) uscăciune a ochilor *

Tulburări Maleat de tinitus* acustice şi timolol vestibulare picături oftalmice

Tulburări Maleat de bradicardie* durere toracică*, bloc cardiace timolol palpitaţii*, atrioventricular, picături edeme*, insuficiență oftalmice aritmie*, cardiacă insuficienţă cardiacă congestivă*, stop cardiac*, bloc atrio-ventricular

Tulburări Maleat de Hipotensiune vasculare timolol arterială*, picături claudicație, oftalmice sindrom Raynaud *, senzație de mâini și picioare reci*

Tulburări Dorzolamidă sinuzită scurtarea respiratorii, /Timolol respiraţiei, toracice şi picături insuficienţă mediastinal oftalmice, respiratorie, e soluţie rinită, rar, bronhospasm

Clorhidrat epistaxis* dispnee de dorzolamidă picături oftalmice

Maleat de dispnee* bronhospasm timolol (predominant, la picături pacienții cu oftalmice boală bronhospastică existentă)*, insuficiență respiratorie, tuse*

Tulburări Dorzolamidă disgeuzie gastrointesti /Timolol nale picături oftalmice, soluţie

Clorhidrat greață* iritaţie de faringiană, dorzolamidă xerostomie* picături oftalmice

Maleat de greață*, diaree, disgeuzie, timolol dispepsiea* xerostomie* durere picături abdominală, oftalmice vărsături

Afecţiuni Dorzolamidă dermatită de cutanate şi /Timolol contact, sindrom ale ţesutului picături Stevens-subcutanat oftalmice, Johnson, soluţie necroliză epidermică toxică

Clorhidrat rash* de dorzolamidă picături oftalmice

Maleat de alopecie*, rash rash cutanat timolol psoriaziform sau picături exacerbare a oftalmice psoriazisului*

Tulburări Maleat de lupus sistemic mialgie musculo- timolol eritematos scheletice şi picături ale ţesutului oftalmice conjunctiv

Tulburări Dorzolamidă urolitiază renale şi ale /Timolol căilor picături urinare oftalmice, soluţie

Tulburări Maleat de boala Peyronie*, disfuncţie ale timolol scăderea sexuală aparatului picături libidoului genital şi oftalmice sânului

Tulburări Clorhidrat astenie/fatiga generale şi de bilitate* la nivelul dorzolamidă locului de picături administrar oftalmice e

Maleat de astenie/fatiga timolol bilitate* picături oftalmice

*Aceste reacții au fost observate și la adminstrarea Dorzolamidă/Timolol picături oftalmice, soluţie în experiența de după punerea pe piață.

**Reacții adverse suplimentare au fost observate la administrarea de beta-blocante oftalmice și pot apărea la administrarea Dorzolamidă/Timolol picături oftalmice, soluţie.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

București 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro.

La om, nu sunt disponibile date cu privire la supradozaj prin ingestia accidentală sau intenţionată de

Dorzolamidă/Timolol Dr. Gerhard Mann.

S-au raportat cazuri de supradozaj accidental cu maleat de timolol picături oftalmice, care a determinat efecte sistemice similare celor observate în cazul beta-blocantelor cu administrare sistemică, precum ameţeală, cefalee, dispnee, bradicardie, bronhospasm şi stop cardiac. Cele mai frecvente simptome subiective şi obiective care pot apărea în urma supradozajului cu clorhidrat de dorzolamidă sunt tulburări electrolitice, apariţia unei stări de acidoză şi, posibil, efecte asupra sistemului nervos central (SNC).

La om sunt disponibile numai informaţii limitate cu privire la supradozajul prin ingestie accidentală sau intenţionată de clorhidrat de dorzolamidă. În urma ingestiei a fost raportată somnolenţă; iar în urma utilizării locale au fost raportate greaţă, ameţeli, cefalee, fatigabilitate, vise anormale şi disfagie.

Tratamentul trebuie să fie simptomatic şi de susţinere. Trebuie monitorizate valorile concentrațiilor plasmatice ale electroliţilor (în special potasemia) şi ale pH-ului sanguin. Studiile au demonstrat că timololul nu este uşor dializabil.

Grupa farmacoterapeutică: Preparate antiglaucomatoase şi miotice, medicamente beta-blocante, timolol, combinaţii. Codul ATC: S01ED51.

Dorzolamidă/Timolol Dr. Gerhard Mann conţine două substanţe active: clorhidratul de dorzolamidă şi maleatul de timolol. Fiecare dintre aceste componente determină scăderea presiunii intraoculare prin diminuarea secreţiei de umoare apoasă, dar realizează aceasta prin mecanisme de acţiune diferite.

Clorhidratul de dorzolamidă este un inhibitor puternic al anhidrazei carbonice umane de tip II.

Inhibarea anhidrazei carbonice de la nivelul proceselor ciliare ale ochiului determină scăderea secreţiei umorii apoase, probabil prin încetinirea formării ionilor de bicarbonat cu reducerea ulterioară a transportului de sodiu şi lichide.

Maleatul de timolol este un blocant neselectiv al receptorilor beta-adrenergici. Mecanismul de acţiune precis al maleatului de timolol prin care determină scăderea presiunii intraoculare crescute nu este pe deplin stabilit până în prezent, deşi un studiu cu fluoresceină şi studii de tomografie au evidenţiat faptul că acţiunea predominantă poate fi legată de reducerea formării umorii apoase. Cu toate acestea, în unele studii s-a observat, de asemenea, o uşoară creştere a facilitării drenării umorii apoase.

Asocierea acestor două substanţe active determină reducerea suplimentară a presiunii intraoculare (PIO) comparativ cu efectul administrării fiecărei substanţe active în monoterapie.

După administrare topică, dorzolamidă/timolol picături oftalmice soluţie reduce presiunea intraoculară crescută, asociată sau nu glaucomului. Presiunea intraoculară crescută este un factor de risc major implicat în patogeneza leziunilor nervului optic şi a limitării câmpului vizual din cauza glaucomului.

Dorzolamidă/Timolol Dr. Gerhard Mann scade presiunea intraoculară fără a determina reacţiile adverse care apar frecvent în cazul administrării mioticelor cum sunt hemeralopia, spasmul de acomodare şi mioza.

Efecte clinice

S-au efectuat studii clinice cu durata de până la 15 luni pentru a se compara efectul de reducere a PIO al dorzolamidă/timolol picături oftalmice soluţie administrat de două ori pe zi (dimineaţa şi seara) cu efectele administrării în monoterapie şi în asociere cu timolol 0,5% şi cu dorzolamidă 2% la pacienţi cu glaucom sau hipertensiune oculară în cazul cărora s-a considerat ca fiind adecvată terapia asociată în cadrul studiilor. Acesta a inclus atât pacienţi netrataţi şi pacienţi cu boală insuficient controlată prin administrarea de timolol în monoterapie.

Majoritatea acestor pacienţi au fost trataţi cu un beta-blocant cu administrare locală în monoterapie înainte de a fi inclus în studiu. Într-o analiză a studiilor combinate, efectul de reducere a PIO al dorzolamidă/timolol picături oftalmice soluţie administrată de două ori pe zi a fost mai mare comparative cu monoterapia atât cu dorzolamidă 2%, administrată de trei ori pe zi, cât şi cu timolol 0,5%, administrat de două ori pe zi. Efectul de reducere a PIO al dorzolamidă/timolol picături oftalmice, soluţie administrată de două ori pe zi a fost echivalent cu cel al terapiei concomitente cu dorzolamidă, administrată de două ori pe zi, şi timolol, administrat de două ori pe zi. Efectul de reducere a PIO al dorzolamidă/timolol picături oftalmice, soluţie administrat de două ori pe zi a fost demonstrat prin măsurători la diferite intervale de timp pe parcursul zilei, iar acest efect s-a menţinut în cazul administrării de lungă durată.

A fost efectuat un studiu controlat cu durata de trei luni, având ca obiectiv principal stabilirea siguranţei administrării clorhidratului de dorzolamidă 2% soluţie oftalmică la copii cu vârsta sub 6 ani.

În acest studiu, în cadrul unei faze deschise s-a administrat Dorzolamidă/Timolol picături oftalmice, soluţie la 30 pacienţi cu vârsta cuprinsă între 2 şi 6 ani a căror PIO nu a fost controlată în mod adecvat utilizând dorzolamidă sau timolol în monoterapie. Nu a fost stabilită eficacitatea la aceşti pacienţi. În acest grup mic de pacienţi, administrarea Dorzolamidă/Timolol picături oftalmice, soluţie de două ori pe zi a fost, în general, bine tolerată, 19 pacienţi finalizând perioada de tratament şi 11 pacienţi întrerupând tratamentul pentru o intervenţie chirurgicală, schimbarea tratamentului sau din alte motive.

Clorhidrat de dorzolamidă

Spre deosebire de inhibitorii anhidrazei carbonice administraţi pe cale orală, administrarea locală de clorhidrat de dorzolamidă permite medicamentului să-şi exercite efectele direct la nivelul ochiului, în condiţiile administrării unor doze semnificativ mai mici şi, prin urmare, în condiţiile unei expuneri sistemice mai reduse. În studiile clinice, aceasta a determinat reducerea presiunii intraoculare fără tulburări ale echilibrului acido-bazic sau electrolitice caracteristice inhibitorilor anhidrazei carbonice administraţi oral.

După administrarea locală, dorzolamida ajunge în circulaţia sistemică. Pentru a evalua posibila inhibare sistemică a anhidrazei carbonice după administrarea locală, au fost măsurate concentraţiile de medicament şi metaboliţii săi în eritrocite şi plasmă, precum şi inhibarea anhidrazei carbonice în eritrocite. În timpul tratamentului de întreţinere, dorzolamida se acumulează în eritrocite, ca urmare a legării selective de anhidraza carbonică II (AC-II), în timp ce concentraţii extrem de mici de medicament liber să rămână în plasmă.

Deşi medicamentul părinte formează un singur metabolit N-desetilat care inhibă anhidraza carbonică II (AC-II), mai puţin puternic decât se întâmplă în cazul medicamentului părinte, acesta inhibă, de asemenea, o altă izoenzimă mai puţin activă (AC-I). Metabolitul se acumulează şi în eritrocite unde se leagă, în principal, de AC-I. Dorzolamida se leagă moderat de proteinele plasmatice (aproximativ 33%) şi se elimină, în principal, sub formă nemodificată în urină; metabolitul este, de asemenea, excretat în urină. După încetarea administrării, dorzolamida este eliminată din eritrocite în mod nelinear, rezultând iniţial o scădere rapidă a concentraţiei, urmată de o fază de eliminare mai lentă, cu un timp de înjumătăţire de aproximativ patru luni.

După administrarea orală de dorzolamidă pentru a simula expunerea sistemică maximă după utilizarea de lungă durată a formei cu administrae locală oftalmică, starea de echilibru a fost atinsă după 13 săptămâni. La starea de echilibru, nici medicamentul liber, nici metaboliţii săi, nu au fost detectabili în plasmă; inhibarea anhidrazei carbonice la nivelul eritrocitelor a fost mai scăzută decât cea considerată necesară pentru un efect farmacologic la nivel renal sau respirator. Rezultate farmacocinetice similare s-au observat după tratamentului de întreţinere cu clorhidrat de dorzolamidă administrat local. Cu toate acestea, în timp ce unii pacienţi vârstnici cu disfuncţie renală (valoare estimată a clearance-ului creatininei 30-60 ml/minut) au avut concentraţii mai mari metabolit în eritrocite, rezultatele nu au evidenţiat diferenţe semnificative în ceea ce priveşte inhibarea anhidrazei carbonice şi nici reacţii adverse sistemice semnificative clinic.

Maleat de timolol

Într-un studiu privind concentrația plasmatică a substanței active la șase subiecți, expunerea sistemică la timolol a fost determinată duăpă administrarea topică de două ori pe zi a maleatului de timolol, soluție 0,5%. Concentrația plasmatică medie maximă după administrarea dozei de dimineață a fost de 0,46 ng/ml, iar după administrarea dozei de după-amiază a fost de 0,35 ng/ml.

Profilul de siguranţă după administrarea oftalmică şi sistemică individuală a substanţelor active este bine stabilit.

Dorzolamidă

La iepure la care s-au administrat doze maternotoxice de dorzolamidă asociate cu acidoza metabolică, s-au observat malformaţii vertebrale.

Studiile la animale nu au demonstrat potenţial teratogen.

În plus, nu au fost observate reacţii adverse oculare la animalele la care s-a administrat local clorhidrat de dorzolamidă şi maleat de timolol soluţie oftalmică sau clorhidrat de dorzolamidă şi maleat de timolol administrate concomitent. Studiile in vitro şi in vivo cu fiecare dintre componente nu au evidenţiat potenţial mutagen. Prin urmare, la om, după administrarea de doze terapeutice de dorzolamidă/timolol picături oftalmice, soluţie nu este aşteptat niciun risc în ceea ce priveşte siguranţa.

Clorură de benzalconiu

Hidroxietilceluloză

Manitol (E 421)

Citrat de sodiu

Hidroxid de sodiu 1N (pentru ajustarea pH-ului)

Apă pentru preparate injectabile

Nu este cazul.

2 ani

Perioada de valabilitate după prima deschidere a flaconului: 28 zile.

A se păstra la temperaturi sub 25°C.

A se păstra flaconul în cutie pentru a fi protejat de lumină.

Flacon din polietilenă de joasă densitate (PEJD) prevăzut cu picurător din polietilenă de joasă densitate (PEJD) şi capac din polipropilenă (PP), conţinând 5 ml soluţie.

Dorzolamidă/Timolol Dr. Gerhard Mann este disponibil în următoarele mărimi de ambalaj:

Cutie cu 1 flacon a 5 ml

Cutie cu 3 flacoane a câte 5 ml

Cutie cu 6 flacoane a câte 5 ml

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Fără cerinţe speciale.

Dr. Gerhard Mann Chem. -pharm. Fabrik GmbH

Brunsbütteler Damm. 165-173, 13581 Berlin

Germania

9929/2017/01-03

Data primei autorizări: Noiembrie 2011

Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Mai 2017

Septembrie 2017