DONA 1500mg pulbere pentru soluție orală prospect medicament

DONA 1500 mg pulbere pentru soluţie orală

Un plic unidoză conţine sulfat de glucozamină cristalin 1884 mg echivalent la sulfat de glucozamină 1500 mg și clorură de sodiu 384 mg.

Excipienţi cu efect cunoscut: aspartam (E951) 2,5 mg, sorbitol (E420) 2028,5 mg şi clorură de sodiu 151 mg per doză.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Pulbere pentru soluţie orală

Pulbere cristalină, de culoare albă, inodoră.

Ameliorarea simptomelor osteoartritei genunchiului cu intensitate uşoară şi moderată.

Glucozamina nu este indicată în tratamentul simptomelor dureroase acute. Este posibil ca ameliorarea simptomelor (în special a durerii) să nu fie resimţită decât după câteva săptămâni de tratament, sau, în unele cazuri, chiar mai târziu. Dacă după 2-3 luni nu se înregistrează nicio ameliorare a simptomelor, continuarea tratamentului cu glucozamină va fi reevaluată.

Doza este de 1500 g sulfat de glucozamină (un plic) o dată pe zi.

Informaţii suplimentare privind populaţii speciale de pacienţi

Nu s-au efectuat studii specifice privind populaţia vârstnică, dar, conform experienţei clinice, nu este necesară ajustarea dozei în tratamentul pacienţilor vârstnici care nu au alte afecţiuni.

Nu se recomandă utilizarea Dona la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani, datorită lipsei datelor privind siguranţa şi eficacitatea.

Nu se pot face recomandări privind doza la pacienţii cu insuficienţă renală şi/sau hepatică, deoarece nu s-au efectuat studii privind această populaţie de pacienţi.

Pentru administrare orală. Se va administra conţinutul unui plic (dizolvat într-un pahar de apă) o dată pe zi, de preferinţă în timpul mesei.

- Dona nu trebuie administrat la pacienţii alergici la crustacee, deoarece substanţa activă se obţine din crustacee.

- Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumerați la pct. 6.1.

Pulberea pentru soluţia orală conţine aspartam şi prin urmare este contraindicată la pacienţii cu fenilcetonurie.

Pulberea pentru soluţia orală conţine sorbitol. Pacienţii cu probleme ereditare rare de intoleranţă la lactoză nu trebuie să utilizeze această formă farmaceutică.

Pacientul se va adresa unui medic, pentru a exclude prezenţa unor afecţiuni articulare pentru care trebuie luat în considerare un alt tratament.

Se recomandă precauţie în administrarea la pacienţii cu toleranţă scăzută la glucoză. Este posibil ca la începutul tratamentului să fie necesară o monitorizare mai atentă a glicemiei la pacienţii cu diabet zaharat.

Nu s-au efectuat studii speciale privind pacienţii cu insuficienţă renală sau hepatică. Profilul toxicologic şi farmacocinetic al medicamentului nu indică limitări pentru această populaţie de pacienţi. Cu toate acestea, administrarea la pacienţii cu insuficienţă renală sau hepatică severă se va efectua sub supraveghere medicală.

Se recomandă precauţie în administrarea la pacienţii cu astm bronşic, deoarece aceştia sunt mai susceptibili la dezvoltarea unei reacţii alergice la glucozamină, cu o posibilă exacerbare a simptomelor.

Acest medicament conţine 151 mg de sodiu per doză (doza zilnică de 1500 mg). Acest lucru trebuie luat în considerare în tratamentul pacienţilor ce urmează o dietă cu restricţie de sodiu.

Glucozamina nu trebuie utilizată la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani deoarece siguranţa şi eficacitatea nu au fost stabilite

Nu s-au efectuat studii specifice privind interacţiunile cu alte medicamente. Cu toate acestea, proprietăţile fizico-chimice şi farmacocinetice ale sulfatului de glucozamină sugerează un potenţial mic de interacţiune.

Pe lângă aceasta, la om, sulfatul de glucozamină nu are efecte de inhibare sau de inducere a principalelor izoenzime ale citocromului CYP450. De fapt, compusul nu influenţează mecanismele de absorbţie, iar după absorbţie nu se leagă la proteinele plasmatice; în ceea ce priveşte metabolizarea, ca substanţă endogenă încorporată în proteoglicani sau biotransformată în mod independent de sistemul enzimatic al citocromului, este improbabil să inducă interacţiuni cu alte medicamente.

În timpul tratamentului concomitent cu glucozamină, s-a raportat o creştere a efectului anticoagulantelor cumarinice (precum warfarina). De aceea, pacienţii trataţi cu anticoagulante cumarinice vor fi monitorizaţi cu atenţie atât la iniţierea, cât şi la încheierea tratamentului cu glucozamină.

Tratamentul concomitent cu glucozamină poate creşte absorbţia şi concentraţiile plasmatice ale tetraciclinelor, însă relevanţa clinică a acestei interacţiuni este probabil limitată.

Datorită informaţiilor limitate privind posibilele interacţiuni ale glucozaminei cu alte medicamente, în general se va lua în considerare posibilitatea alterării răspunsului terapeutic sau a concentraţiilor plasmatice ale medicamentelor administratate concomitent cu glucozamina.

Medicamente antiinflamatoare sau analgezice steroidiene sau nesteroidiene pot fi administrate împreună cu sulfatul de glucozamină.

Nu există date adecvate privind utilizarea glucozaminei la femeile însărcinate. Datele disponibile din studiile pe animale sunt insuficiente. Glucozamina nu trebuie utilizată în timpul sarcinii.

Nu sunt disponibile date privind trecerea glucozaminei în laptele matern. De aceea, nu se recomandă utilizarea glucozaminei în timpul alăptării, deoarece nu există date privind siguranţa pentru nou-născut.

Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.

Nu sunt cunoscute efecte importante asupra SNC sau a sistemului motor care pot afecta abilitatea de a conduce sau de a folosi utilaje. Cu toate acestea, se recomandă prudenţă, dacă apar cefalee, somnolenţă sau tulburări ale vederii sau ameţeală.

Reacţiile adverse sunt prezentate pe clase de organe, în funcţie de frecvenţă (număr de pacienţi estimat să menifeste reacţia adversă), utilizând următoarea clasificare:

Foarte frecvente (≥1/10)

Frecvente (≥1/100 şi <1/10)

Mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100)

Rare (≥1/10000 şi <1/1000)

Foarte rare (<1/10000),

Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)

Reacţiile adverse cel mai frecvent observate în urma administrării orale sunt durerile gastrice, flatulenţa, constipaţia şi diareea.

În tabelul de mai jos, reacţiile adverse sunt prezentate pe clase de aparate, sisteme şi organe, conform clasificării MedDRA. În cadrul fiecărei clase de aparate, sisteme şi organe, reacţiile adverse sunt clasificate în funcţie de frecvenţa de apariţie. În cadrul fiecărei clase de frecvenţă, reacţiile adverse sunt raportate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

Clasa de aparate, Frecvente Mai puţin Rare Foarte Cu frecvenţă organe şi sisteme între >1/100 frecvente între rare necunoscută şi <1/10 între >1/1000 >1/10000 <1/10000 şi <1/100 şi <1/1000

Tulburări ale Reacţie alergică sistemului (Hipersensibilitate) imunitar

Tulburări Control insuficient metabolice şi de al diabetului nutriţie

Tulburări Insomnie psihiatrice

Tulburări ale Cefalee Ameţeală sistemului nervos Somnolenţă

Tulburări oculare Tulburări ale vederii

Tulburări cardiace Aritmie cardiacă de exemplu

Tulburări Înroşire a vasculare feţei

Tulburări Astm /Agravare a respiratorii, astmului toracice şi mediastinale

Tulburări Diaree Vărsături gastrointestinale Constipaţie

Greaţă

Flatulenţă

Dureri gastrice

Dispepsie

Tulburări Icter hepatobiliare

Afecţiuni cutanate Eritem Angioedem şi ale ţesutului Prurit Urticarie subcutanat Erupţii cutanate

Tulburări generale Oboseală Edem/Edem şi la nivelul locului periferic de administrare

Investigaţii Creşterea valorilor diagnostice enzimelor hepatice

Valoare crescută a glucozei din sânge

Valoare crescută a tensiunii arteriale

Fluctuaţie a raportului normalizat internaţional

Au fost raportate cazuri de hipercolesterolemie, dar nu a fost demonstrată o relaţie de cauzalitate.

Nu sunt cunoscute cazuri de supradozare intenţionată sau accidentală.

Pe baza studiilor privind toxicitatea acută şi cronică la animale, este improbabil ca simptomele toxicităţii să apară în urma administrării unor doze de până la 200 de ori mai mari decât doza terapeutică.

În caz de supradozaj trebuie întrerupt tratamentul şi trebuie adoptate măsurile standard de susţinere şi simptomatice, de ex. restabilirea echilibrului hidroelectrolitic.

Grupa farmacoterapeutică: alte antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene, codul ATC: M01AX05

Sulfatul de glucozamină reprezintă sarea sulfat a glucozaminei amino-monozaharide endogene, un constituent normal al lanţurilor polizaharidice din matricea cartilaginoasă şi al glucozaminoglicanilor din lichidul sinovial.

Studii iniţiale in vitro au arătat că sulfatul de glucozamină stimulează sinteza glucozaminoglicanilor şi astfel a proteoglicanilor cartilajului articular. Cu toate acestea, a fost demonstrat recent că sulfatul de glucozamină inhibă calea de semnalizare intarcelularea a interleukin-1 ß (IL-1 ß) prin blocarea activării intracelulare şi translocarea nucleară a factorului nuclear kappa B (NF- kB) din condrocitele cartilajului şi din alte celule relevante.

Studii iniţiale in vitro au demonstrat că sulfatul de glucozamină are efecte anticatabolice şi anabolice asupra metabolismului la nivelul cartilajului, ionii sulfat pot contribui la efectele farmacologice exercitate de glucozamină prin controlarea ratei sintezei proteoglican şi glicozaminoglican şi inhibarea degradării enzimelor la nivelul cartilajului.

Studii mai recente au postulat că sulfatul de glucozamină scade efectele mediate IL-1 ß, inhibând astfel o serie de evenimente care conduc la inflamarea articulaţiei și deteriorarea cartilajului, cum sunt sinteza de metaloproteaze, ciclooxigenaze-2a şi proteinele matricei extracelulare care sunt absente în cartilajul normal, eliberarea oxidului azotic și a prostaglandinei E2, inhibarea proliferării condrocitelor și inducerea morții celulare. În mod diferit faţă de AINS, glucozamina nu inhibă în mod direct activitățile ciclooxigenazei.

Modele de celule condrocite umane au arătat că sulfatul de glucozamină cristalin inhibă expresia genelor stimulate IL-l la concentrații ale glucozaminei similare sau mai mici decât cele care se găsesc în plasma și lichidul sinovial al pacienților cu osteoartrită a genunchiului, cărora li s-a administrat medicamentul în doza terapeutică de 1500 mg o dată pe zi.

Modele animale au cofirmat potenţialul sulfatului de glucozamină în întârzierea progresiei bolii și atenuarea simptomelor acesteia, la doze echivalente cu cele umane.

Eficacitate clinică și tolerabilitate:

Siguranța și eficacitatea sulfatului de glucozamină au fost confirmate în studii clinice pentru tratament de până la trei ani.

Studiile clinice pe termen scurt și mediu au arătat că eficacitatea sulfatului de glucozamină asupra simptomelor osteoartritei este evident deja după 2-3 săptămâni de la începerea administrării. Cu toate acestea, spre deosebire de AINS, sulfatul de glucozamină a arătat o durată a efectului, care variază de la 6 luni până la 3 ani.

Studiile clinice pe tratament cu sulfat de glucozamină cristalin administrat zilnic, continuu până la 3 ani, au arătat o îmbunătățire progresivă asupra simptomelor și o întârziere în apariţia modificărilor structurale ale articulaţiei, după cum s-a determinat printr-o radiografie simplă.

Sulfatul de glucozamină a demonstrat o bună tolerabilitate atât în tratamentul pe termen scurt cât și în curele de tratament pe termen lung.

După administrarea orală de glucozamină marcată cu C14, doza marcată radioactiv este absorbită rapid și aproape complet (aproximativ 90%) la nivel sistemic, la voluntarii sănătoși. Biodisponibilitatea absolută a glucozaminei la om după administrarea orală de sulfat de glucozamină a fost de 44%, datorită efectului de prim pasaj hepatic. După administrarea orală de doze zilnice repetate de 1500 mg de sulfat de glucozamină la voluntari sănătoși, valoarea medie a concentrațiilor plasmatice maxime la starea de echilibru (Cmax,se) a fost de 1602±436 ng/ml între 1,5 și 4 ore (mediană: 3 ore; tmax). La starea de echilibru, aria de sub curba concentrației plasmatice (ASC) în funcție de timp a fost de 14564±4138 ng/ml. Nu se știe dacă alimentele afectează semnificativ biodisponibilitatea în urma administrării orale a medicamentului. Farmacocinetica glucozaminei este liniară în urma administrărilor repetate o dată pe zi, în intervalul de doze 750-1500 mg, cu o abatere de la liniaritate în cazul dozei de 3000 mg din cauza biodisponibilității scăzute. La om nu au fost constatate diferențe între sexe în ceea ce privește absorbția și biodisponibilitatea glucozaminei.

Farmacocinetica glucozaminei a fost similară la voluntarii sănătoși și la pacienții cu osteoartrită a genunchiului.

După absorbția orală, glucozamina este distribuită în proporție semnificativă în compartimentele extravasculare, inclusiv în lichidul sinovial, cu un volum de distribuție aparent de 37 de ori mai mare decât cantitatea totală de apă din corpul uman. Glucozamina nu se leagă de proteinele plasmatice. De aceea, este foarte puțin probabil ca glucozamina să determine interacțiuni medicamentoase de deplasare atunci când este administrată concomitent cu alte medicamente, care se leagă în proporție mare de proteinele plasmatice.

Profilul metabolic al glucozaminei nu a fost studiat, deoarece aceasta este o substanță endogenă; este utilizată ca element de bază pentru biosinteza componentelor cartilajului articular. Glucozamina este în principal metabolizată pe calea hexozaminei și în mod independent de sistemul enzimatic citocrom.

Sulfatul de glucozamină cristalin nu se comportă nici ca inhibitor, nici ca inductor al izoenzimelor CYP450 umane, inclusiv CYP 3A4, 1A2, 2E1, 2C9 și 2D6, nici când a fost testat în concentrații ale glucozaminei de 300 de ori mai mari decât concentrațiile plasmatice de vârf observate la om în urma dozelor terapeutice de sulfat de glucozamină cristalin. Nu sunt preconizate interacțiuni relevante de inhibare și/sau inducere metabolică între sulfatul de glucozamină cristalin și medicamentele administrate concomitent care constituie substraturi ale izoenzimelor CYP450 umane.

La om, timpul de înjumătățire plasmatică terminal la eliminarea din plasmă este estimat la 15 ore. După administrarea orală de glucozamină marcată cu C 14 la om, excreția urinară a dozei marcate radioactiv a fost de 109% din doza administrată, iar eliminarea în fecale a fost de 11,30,1%. Media excreției urinare a glucozaminei în urma administrării orale la om a fost de aproximativ 1% din doza administrată, ceea ce sugerează că rinichii și ficatul nu contribuie semnificativ la eliminarea glucozaminei și/sau a metaboliților acesteia și/sau a produșilor de degradare ai acesteia.

Farmacocinetica glucozaminei nu a fost investigată la pacienții cu insuficiență renală sau hepatică. Studiile efectuate la pacienți cu insuficiență renală au fost considerate nerelevante din cauza contribuției limitate a rinichilor la eliminarea glucozaminei. În mod similar, nu au fost efectuate studii la subiecți cu insuficiență hepatică, deoarece glucozamina relevă o metabolizare specifică unei substanțe endogene. De aceea, considerând cele descrise mai sus și profilul de siguranță și tolerabilitate al glucozaminei, nu este considerată necesară ajustarea dozei la subiecții cu insuficiență renală sau hepatică.

Farmacocinetica glucozaminei nu a fost investigată la copii și adolescenți.

Nu au fost efectuate studii de farmacocinetică specifice la pacienţii vârstnici, însă în studiile clinice privind eficacitatea și siguranța au fost incluși în principal pacienți vârstnici. Nu este necesară ajustarea dozei.

Toxicitatea sulfatului de glucozamină cristalin la animale a fost extrem de scăzută după studii de dozare singulară şi repetată. Dozele maxime testate au arătat că nu există efecte sau efecte minime; acestea au fost reversibile şi nu a existat vreo toxicitate de organ ţintă detectabilă. Cea mai mare doză testată pe animale corespunde la mai mult de o sută de ori doza orală recomandată pentru uz uman.

Sulfatul de glucozamină cristalin nu fost mutagen in vitro şi in vivo. Nu sunt disponibile studii privind efectele cancerigene.

La şobolan nu s-au observat efecte adverse asupra fertilităţii, dezvoltării embrionare/fetale şi dezvoltării postnatale. La iepurii femele, nu s-au raportat efecte teratogene pentru sulfatul de glucozamină cristalin.

Rezultatele unor studii in vitro și in vivo la animale, au arătat că perfuzia i.v. de glucozamină în concentraţii în afara limitelor farmacologice reduce secreţia de insulină, probabil prin inhibarea glucokinazei în celulele beta şi induce rezistenţa la insulina în ţesuturile periferice. Relevanţa la om este neconcludentă. Studiile experimentale la om, precum şi studiile clinice la subiecţi sănătoşi şi la persoanele cu diabet sau cu intoleranţă la glucoză nu au arătat efecte asupra concentraţiilor de glucoză din sânge, metabolismului glucozei sau sensibilităţii la insulină.

Aspartam (E951)

Sorbitol (E420)

Macrogol 4000

Acid citric anhidru

Nu este cazul.

3 ani

A se păstra la temperaturi sub 30°C, în ambalajul original.

Cutie cu 20 plicuri unidoză din hârtie/Al/PE conţinând pulbere pentru soluţie orală.

Fără cerinţe speciale.

MEDA PHARMA GmbH &Co. KG

Benzstraße 1, 61352 Bad Homburg v.d. Höhe, Germania

1420/2009/01

Reînnoirea autorizaţiei - februarie 2009

Ianuarie 2017