DOBUTAMINA HAMELN 12.5mg/ml 125mg / ml concentrat soluție perfuzabilă prospect medicament

Dobutamină hameln 12,5 mg/ml concentrat pentru soluţie perfuzabilă

Fiecare fiolă a 20 ml conține dobutamină 250 mg sub formă de clorhidrat de dobutamină.

1 ml de concentrat conține dobutamină 12,5 mg.

Excipient cu efect cunoscut: 1 ml conţine sodiu 0,0016 mmol (0,036 mg). 20 ml conţine sodiu 0,0316 mmol (0,72 mg).

Acest medicament conţine metabisulfit de sodiu (E 223).

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Concentrat pentru soluţie perfuzabilă

Medicamentul este o soluţie limpede, incoloră sau uşor gălbuie (pH 3,0 - 4,5)

Dobutamină hameln este indicată la pacienţi care necesită tratament inotrop pozitiv în condiţiile unei decompensări cardiace datorate scăderii contractilităţii miocardice.

Pentru şocul cardiogen, caracterizat prin insuficienţă cardiacă şi hipotensiune arterială severă şi pentru şocul septic Dobutamină hameln poate fi utilă dacă este administrată suplimentar la dopamină în caz de tulburare a funcției ventriculare, presiune de umplere ventriculară crescută şi rezistenţă sistemică crescută.

Dobutamină hameln poate fi utilizată pentru detectarea ischemiei miocardice şi pentru evaluarea viabilităţii miocardice ca parte a investigării ecocardiografice (ecografia de stres la dobutamină), dacă pacienţii nu pot efectua exerciţiu fizic o perioadă sau dacă exerciţiul fizic efectuat nu dă informaţii concludente.

Dobutamină hameln este indicată tuturor grupelor de vârstă a populaţiilor de copii şi adolescenţi (de la nou născut până la vârsta de 18 ani) ca suport inotrop în stări cu debit cardiac scăzut însoţit de hipoperfuzie, datorat insuficienţei cardiace decompensate, după chirurgie cardiacă, cardiomiopatie şi în şoc septic sau cardiogen.

Doza de Dobutamină hameln trebuie ajustată individual.

Ritmul de administrare al perfuziei trebuie ajustat în funcţie de răspunsul pacientului la tratament şi de apariţia reacţiilor adverse.

Doze la adulţi:

Conform experienţei, majoritatea pacienţilor adulţi răspund la doze între 2,5 - 10 μg dobutamină/kg/minut. În cazuri particulare au fost administrate doze de până la 40 μg dobutamină/kg/minut.

Se recomandă o doză iniţială de 5 micrograme/kg/minut pentru toate grupele de populaţii de copii şi adolescenţi (nou născut până la 18 ani), ajustată în funcţie de răspunsul clinic la 2-20 micrograme/kg/minut. Ocazional, va produce un răspuns şi o doză mică de 0,5-1,0 micrograme/kg/minut.

Există motive pentru a crede că doza minimă eficace pentru copii este mai mare decât cea pentru adulţi. Este necesară precauţie la administrarea de doze mari, deoarece există de asemenea motive pentru a crede că doza maximă tolerată la copii este mai mică decât cea pentru adulţi. Cele mai multe reacţii adverse (în special tahicardia) sunt remarcate atunci când dozele sunt mai mari decât/egale cu 7,5 μg dobutamină/kg/minut, dar reducerea vitezei de perfuzare a dobutaminei sau întreruperea acesteia constituie tot ce este necesar pentru cedarea reacţiilor adverse.

S-a remarcat o mare variabilitate la pacienţii copii în ceea ce priveşte atât concentraţia plasmatică necesară pentru a iniţia un răspuns hemodinamic (prag) cât şi viteza răspunsului hemodinamic la creşterea concentraţiei plasmatice, care demonstrează că doza necesară pentru copii nu poate fi determinată a priori şi trebuie titrată pentru a se permite ajungerea la doza terapeutică presupusă a fi cea mai mică “din fereastra terapeutică” pentru copii.

Tabelele indică debitul perfuziei pentru doze diferite la concentraţii iniţiale diferite:

Doze pentru administrarea prin intermediul sistemelor de administrare prin perfuzie

O fiolă de Dobutamină hameln 12,5 mg/ml (250 mg în 20 ml) diluată până la un volum de soluție de 500 ml (concentrație finală 0,5 mg/ml) Specificaţii în ml/oră*

Interval de dozaj (picături/min)

Greutatea pacientului 50 kg 70 kg 90 kg

Scăzut ml/oră 15 27 2,5 µg/kg/min (picături/min) (5) (7) (9)

Mediu ml/oră 30 42 54 5 µg/kg/min (picături/min) (10) (14) (18)

Ridicat ml/oră 60 84 108 10 µg/kg/min (picături/min) (20) (28) (36)

* Pentru concentraţia dublă, adică 500 mg dobutamină adăugate la 500 ml, sau 250 mg adăugate la 250 ml soluţie, viteza de perfuzie trebuie înjumătăţită.

Doză pentru seringa pompă (pompă de perfuzie)

O fiolă de Dobutamină hameln 12,5 mg/ml (250 mg în 20 ml) diluată până la un volum de soluție de 50 ml (concentrație finală 5 mg/ml) Specificaţii în ml/oră*

Interval de dozaj (ml/min)

Greutatea pacientului 50 kg 70 kg 90 kg

Scăzut ml/oră 1,5 2,,7 2,5 µg/kg/min (ml/min) (0,025) (0,035) (0,045)

Mediu ml/oră 3,0 4,2 5,4 5 µg/kg/min (ml/min) (0,05) (0,07) (0,09)

Ridicat ml/oră 6,0 8,4 10,8 10 µg/kg/min (ml/min) (0,10) (0,14) (0,18)

Seringa pompă (pompa de perfuzie) aleasă trebuie să fie adecvată pentru volumul și viteza de administrare.

Pentru informații detaliate despre soluțiile adecvate pentru diluare, vezi pct. 6.6.

Ecocardiografia de stres la dobutamină

Pentru efectuarea ecocardiografiei de stres administrarea dobutaminei se face prin creşterea treptată a ratei de perfuzie.

În cea mai frecventă schemă de dozaj, doza de iniţiere este de 5 µg/kg/min dobutamină crescută la fiecare 3 minute la 10, 20, 30, 40 µg/kg/min până când se atinge obiectivul final de diagnostic (vezi modul şi durata administrării).

În cazul în care nu se atinge obiectivul final, se administrează atropină sulfat 0,25 - 2 mg, în doze fracţionate de 0,25 - 0,5 mg la intervale de 1 minut pentru a creşte ritmul cardiac.

Alternativ rata de perfuzare a dobutaminei poate fi crescută la 50 µg/kg/min.

Experienţa administrării la copii şi adolescenţi este limitată la tratamentul pacienţilor care au necesitat un tratament inotrop pozitiv.

Dobutamină hameln 12,5 mg/ml (250 mg în 20 ml)

Concentratul pentru soluţie perfuzabilă trebuie diluat înainte de administrare. Numai pentru administrare intravenoasă.

Perfuzia intravenoasă cu dobutamină este posibilă după diluarea cu soluţii perfuzabile cum ar fi: soluţie de glucoză 5%, clorură de sodiu 0,9% sau clorură de sodiu 0,45% în soluţie de glucoză 5%. (Pentru informații detaliate privind diluarea, vezi pct. 6.6.). Soluţiile perfuzabile trebuie preparate imediat înaintea utilizării. (Pentru informaţii privind valabilitatea, vezi pct. 6.3.)

Din cauza timpului de înjumătăţire plasmatică scurt, dobutamina trebuie administrată sub formă de perfuzie intravenoasă continuă.

Atunci când se opreşte tratamentul cu dobutamină, doza trebuie redusă treptat.

Durata tratamentului depinde de necesitatea clinică şi va fi stabilită de medic şi trebuie să fie cât mai scurtă posibil.

Dacă dobutamina este administrată continuu timp de mai mult de 72 de ore, poate să apară toleranța, care necesită o creștere a dozei.

În timpul administrării dobutaminei, frecvența cardiacă, ritmul cardiac, tensiunea arterială, diureza și rata perfuziei trebuie monitorizate îndeaproape. Trebuie monitorizate debitul cardiac, presiunea venoasă centrală (PVC) și presiunea capilară pulmonară (PCP), dacă este posibil.

Copii şi adolescenţi: Pentru perfuzie intravenoasă continuă utilizând o pompă de perfuzie, se diluează până la o concentrație de 0,5 până la 1 mg/ml (maxim 5 mg/ml dacă se restricționează consumul de lichide) cu glucoză 5% sau clorură de sodiu 0,9%. Soluțiile de concentrație mai mare se administrează prin perfuzie numai printr-un cateter venos central. Perfuzia intravenoasă cu dobutamină este incompatibilă cu bicarbonatul și alte soluții puternic alcaline.

Terapie intensivă neonatală: Diluați 30 mg/kg greutate corporală până la un volum final de 50 ml soluţie perfuzabilă. O rată de perfuzie intravenoasă de 0,5 ml/oră asigură o doză de 5 micrograme/kg/minut.

Ecocardiografia de stres la dobutamină

Pentru detectarea ischemiei miocardice și a viabilităţii miocardice dobutamina poate fi administrată numai de către un medic cu suficientă experiență în efectuarea testelor cardiologice de stres. Este necesară monitorizarea continuă a tuturor zonelor pereţilor prin ecocardiografie și

ECG, precum și controlul tensiunii arteriale.

Trebuie să fie disponibile dispozitive de monitorizare, precum și medicamente în caz de urgență (de exemplu, defibrilator, beta-blocante i.v., nitrați etc.) și de asemenea trebuie să fie prezent şi personal instruit în procedura de resuscitare.

Dobutamina nu trebuie utilizată în următoarele cazuri:

- hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumerați la pct 6.1,

- obstrucţie mecanică care afectează umplerea ventriculară sau fracţia de ejecţie ventriculară, sau ambele, cum ar fi tamponada cardiacă, pericardită constrictivă, cardiomiopatie hipertrofică obstructivă şi stenoză aortică severă,

- afecţiuni hipovolemice

Ecocardiografia de stres la dobutamină

Dobutamina nu poate fi utilizată pentru detectarea ischemiei miocardice şi viabilităţii miocardice în următoarele situaţii:

- infarct miocardic recent (în primele 30 zile de la infarct),

- angină pectorală instabilă,

- stenoza trunchiului arterei coronare stângi,

- obstrucţie semnificativă în calea de ejecţie a ventriculului stâng, inclusiv cardiomiopatie hipertrofică obstructivă,

- afectare valvulară semnificativă,

- insuficienţă cardiacă severă (clasă III sau IV NYHA),

- predispoziţie sau antecedente de aritmii cronice sau semnificative clinic, mai ales tahicardie ventriculară recurentă sau persistentă,

- tulburări semnificative de conducere,

- pericardită, miocardită sau endocardită acută,

- disecţie de aortă,

- anevrism de aortă,

- ecograf fără posibilităţi adecvate de testare,

- hipertensiune arterială tratată/controlată inadecvat,

- obstacol mecanic în umplerea ventriculară (pericardită constrictivă, tamponadă cardiacă),

- hipovolemie,

- experiență anterioară de hipersensibilitate la dobutamină.

Dacă se utilizează atropină trebuie să se ţină cont de contraindicaţiile acesteia.

Dobutamina nu trebuie utilizată pentru tratamentul pacienţilor cu astm bronşic care au hipersensibilitate la sulfiţi.

În cursul tratamentului cu dobutamină a fost raportată o creştere sau scădere regională a fluxului sanguin coronarian, care poate avea impact asupra consumului de oxigen la nivel miocardic.

Pacienţii cu boală coronariană severă pot prezenta o afectare a stării clinice, mai ales dacă tratamentul cu dobutamină este însoţit de o creştere importantă a frecvenţei cardiace şi/sau a tensiunii arteriale. Astfel utilizarea dobutaminei în cazurile individuale de boală cardiacă ischemică trebuie evaluată cu atenţie, ca în cazul oricărui tratament inotrop pozitiv.

Datorită riscului de apariţie a aritmiilor cardiace şi a incertitudinii efectului pe termen lung asupra disfuncţiei miocardice, medicamentele inotrop pozitive precum dobutamina trebuie utilizate cu prudenţă în tratamentul Insuficienţei Cardiace Acute (ICC).

Deoarece în timpul administrării poate apare o uşoară scădere a kaliemiei se indică monitorizarea concentraţiei potasiului plasmatic.

Dacă dobutamina este administrată continuu timp de mai mult de 72 de ore poate să apară fenomenul de toleranţă (tahifilaxie) necesitând creşterea dozei.

Ocazional au fost descrise scăderi precipitate ale tensiunii arteriale (hipotensiune arterială) asociate cu terapia cu dobutamină. Scăderea dozei sau întreruperea perfuziei determină în mod normal revenirea rapidă a tensiunii arteriale la valorile inițiale, dar rareori poate fi necesară intervenție și reversibilitatea poate să nu fie imediată.

Dobutamina poate interfera cu metoda de analiză HPLC utilizând cloramfenicol.

Dobutamina s-a administrat la copii având stări cu debit cardiac scăzut însoţit de hipoperfuzie, datorat insuficienţei cardiace decompensate, după chirurgie cardiacă şi în şoc septic cardiogen.

Unele efecte hemodinamice ale clorhidratului de dobutamină pot fi diferite cantitativ sau calitativ la copii comparativ cu adulţii.

Creşterea frecvenţei cardiace şi a tensiunii arteriale pare să fie mai frecventă şi mai intensă la copii decât la adulţi. Presiunea pulmonară blocată (pulmonary wedge pressure - PWP) poate să nu scadă la copii, aşa cum se întâmplă la adulţi sau poate de fapt să crească, în special la copii cu vârsta mai mică de un an. S-a raportat că sistemul cardiovascular la nou născuţi este mai puţin sensibil la dobutamină şi efectul hipotensor pare a fi mai frecvent observat la pacienţii adulţi decât la copii mici.

În consecinţă, având în vedere aceste caracteristici farmacodinamice, utilizarea dobutaminei la copii trebuie monitorizată cu atenţie.

Ecocardiografia de stres la dobutamină

Din cauza posibilelor complicaţii care pun viaţa în pericol, administrarea dobutaminei pentru ecocardiografia de stres, trebuie efectuată numai de către un medic cu suficientă experienţă personală în utilizarea dobutaminei pentru această indicaţie.

Ecocardiografia în timpul testului de stres cu dobutamină trebuie oprită dacă apare unul din următoarele obiective finale:

- atingerea frecvenţei cardiace maxime prevăzute pentru vârstă [(220-vârsta în ani) x 0,85)],

- scădere a tensiunii arteriale sistolice mai mare de 20 mm Hg,

- creştere a tensiunii arteriale peste 220/120 mm Hg,

- simptome progresive (angină pectorală, dispnee, ameţeli, ataxie),

- atitmie progresivă (de exemplu salve cuplate, ventriculare)

- tulburări de conducere progresive,

- tulburări de motilitate a peretelui ventricular în > 1 segment al peretelui (model pe 16 segmente) dezvoltate recent,

- creşterea volumului endosistolic,

- apariţia de tulburări de repolarizare (din cauza ischemiei manifestate prin subdenivelarea orizontală sau descendentă a segmentului ST > 0,2 mV la un interval de 80 (60) ms după punctul J comparativ cu valorile iniţiale, supradenivelarea progresivă sau monofazică a segmentului ST > 0,1 mV la pacienţii fără un infarct miocardic anterior,

- atingerea dozei maxime.

În caz de complicaţii grave (vezi pct. 4.8) ecocardigrafia de stres cu dobutamină trebuie întreruptă imediat.

Dobutamină hameln 12,5 mg/ml (250 mg în 20 ml) conţine sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) per doza maximă zilnică recomandată, adică practic “nu conţine sodiu”.

Dobutamină hameln conţine metabisulfit de sodiu (E 223), care poate provoca rar reacţii alergice (hipersensibilitate) şi simptome asemănătoare astmului (bronhospasm).

După terminarea perfuziei, pacienții trebuie monitorizați până la stabilizare.

Datorită inhibiţiei competitive la nivelul receptorilor, efectele simpatomimetice ale dobutaminei pot fi scăzute prin administrarea concomitentă cu beta-blocante. De asemenea, efectele agoniste alfa pot determina vasoconstricţie periferică cu creşterea consecutivă a tensiunii arteriale.

În cazul inhibării concomitente a receptorilor alfa, efectele dominante beta-mimetice, pot determina tahicardie şi vasodilataţie periferică.

Utilizarea concomitentă a dobutaminei cu vasodilatatoare care acţionează predominant la nivel venos (de exemplu nitraţi, nitroprusiat de sodiu) poate determina creşterea fracţiei de ejecţie cardiacă şi poate reduce rezistenţa sistemică periferică şi presiunea de umplere ventriculară comparativ cu utilizarea fiecărui medicament utilizat în monoterapie

Administarea dobutaminei la pacienţii cu diabet zaharat poate determina creşterea necesarului de insulină; de aceea, valorile glicemiei la aceşti pacienţi trebuie verificate la iniţierea tratamentului cu dobutamină, şi, după caz, debitul perfuziei se poate modifica sau se poate întrerupe perfuzia. Dacă este necesar, se va ajusta doza de insulină.

Administrarea concomitentă de doze crescute de dobutamină cu inhibitori ECA (de exemplu captopril) poate duce la o creştere a debitului cardiac însoţită de un consum crescut de oxigen la nivel miocardic. În cazul acestei asocieri, au fost raportate apariţia durerii toracice şi a aritmiilor.

Asocierea dobutaminei cu dopamina- dependent de doza de dopamină şi în contrast cu utilizarea dopaminei în monoterapie- determină o creştere mai pronunţată a tensiunii arteriale, iar presiunea de umplere ventriculară scade sau se menţine nemodificată.

Metabisulfitul de sodiu este un compus foarte reactiv. Prin urmare, trebuie presupus că tiamina (vitamina B1) administrată concomitent cu preparatul este catabolizată.

Atunci când dobutamina este administrată împreună cu anestezice inhalatorii este necesară o atenţie deosebită deoarece poate creşte excitabilitatea miocardului şi riscul de apariţie a extrasistolelor ventriculare.

Ecocardiografia de stres la dobutamină

În cazul tratamentului antianginos, în special cu medicamente care scad frecvenţa cardiacă cum sunt beta-blocantele, reacţia ischemică la stres este mai puţin pronunţată sau chiar absentă.

De aceea, poate fi necesară întreruperea terapiei antianginoase timp de 12 ore înainte de efectuarea ecografiei în timpul testului de stres cu dobutamină.

Atunci când se asociază atropină la concentraţia maximă de dobutamină obţinută prin creşterea treptată a dozei:

Din cauza duratei prelungite a protocolulului ecocardiografiei în timpul testului de stres, dozei totale mai mari de dobutamină şi administrării simultane de atropină, există un risc crescut de reacţii adverse.

Deoarece nu sunt date disponibile referitoare la siguranţa utilizării dobutaminei în timpul sarcinii şi nu se ştie dacă dobutamina traversează placenta, dobutamina nu trebuie utilizată în timpul sarcinii decât dacă beneficiul potenţial depăşeşte riscul pentru făt şi nu există alternative terapeutice mai sigure.

Nu se ştie dacă dobutamina se excretă în laptele matern, de aceea sunt necesare măsuri de precauţie. Dacă tratamentul cu dobutamină este necesar pentru mamă atunci când alăptează, alăptarea trebuie întreruptă pe durata tratamentului.

Nu este cazul.

Reacţiile adverse sunt clasificate în funcţie de frecvenţă, utilizând următoarea convenţie:

Foarte frecvente : ≥1/10

Frecvente: ≥1/100 şi <1/10

Mai puţin frecvente: ≥1/1000 şi <1/100

Rare: ≥1/10000 şi <1/1000

Foarte rare: <1/10000

Cu frecvenţă necunoscută: care nu poate fi estimată din datele disponibile

Frecvente: Eozinofilie, inhibarea agregării trombocitelor (numai la perfuzarea continuă pe parcursul mai multor zile).

Foarte rare: Hipokaliemie.

Frecvente: Cefalee.

Tulburări cardiace/tulburări vasculare

Foarte frecvente: Creşterea frecvenţei cardiace cu ≥ 30 bătăi/min.

Frecvente: Creştere a tensiunii arteriale de ≥ 50 mmHg. Pacienții care suferă de hipertensiune arterială sunt mai predispuși la o creștere mai mare a tensiunii arteriale.

Scădere a tensiunii arteriale, aritmie ventriculară, extrasistole ventriculare dependente de doză.

Creșterea frecvenței ventriculare la pacienții cu fibrilație atrială. Acești pacienți trebuie să fie digitalizați înaintea administrării perfuziei cu dobutamină. Vasoconstricție în special la pacienții care au fost tratați anterior cu beta-blocante.

Dureri anginoase, palpitații.

Mai puţin frecvente: Tahicardie ventriculară, fibrilaţie ventriculară.

Foarte rare: Bradicardie, ischemie miocardică, infarct miocardic, stop cardiac.

Cu frecvenţă necunoscută: Scăderea presiunii pulmonare capilare.

Reacţiile adverse includ creşterea tensiunii arteriale sistolice, hipertensiune sau hipotensiune arterială sistemică, tahicardie, cefalee şi creşterea presiunii pulmonare blocate ducând la congestie pulmonară şi edem şi neplăceri simptomatice.

Ecocardiografia de stres la dobutamină

Tulburări cardiace/tulburări vasculare

Foarte frecvente: Disconfort de angină pectorală, extrasistole ventriculare cu o frecvenţă > 6/min.

Frecvente: Extrasistole supraventriculare, tahicardie ventriculară.

Mai puţin frecvente: Fibrilaţie ventriculară, infarct miocardic.

Foarte rare: Apariția de bloc atrio-ventricular de grad II, vasospasm coronarian. Decompensarea hipertensiunii sau hipotensiunii arteriale, apariţia unui gradient de presiune intracavitar, palpitaţii.

Cu frecvenţă necunoscută: Cardiomiopatia de stres

Frecvente: Bronhospasm, scurtarea respiraţiei.

Frecvente: Greaţă.

Frecvente: Exantem.

Foarte rare: Peteşii hemoragipare.

Frecvente: Durere toracică.

Frecvente: Senzaţia imperioasă de a urina la doze mari de perfuzie.

Frecvente: Pirexie, flebită la locul injectării.

Pot apărea reacţii inflamatorii locale ca urmare a administrării accidentale paravenoase.

Foarte rare: Necroză cutanată.

Nelinişte, parestezie, tremor, senzaţia de căldură şi anxietate, miclonii spastice.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului.

Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul

Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro.

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

București 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro

Simptomele sunt, în general, datorate stimulării excesive a receptorilor beta. Simptomele pot include greaţă, vărsături, anorexie, tremor, anxietate, palpitaţii, cefalee, angină pectorală şi dureri toracice nespecifice. Acţiunea cronotrop şi inotrop - pozitivă poate duce la hipertensiune arterială, aritmii supraventriculare şi ventriculare, până la fibrilaţie ventriculară precum şi ischemie miocardică. Hipotensiunea arterială poate, de asemenea, să apară ca rezultat al vasodilataţiei periferice.

Dobutamina este metabolizată rapid şi are o durată scurtă de acţiune (timp de înjumătăţire 2-3 minute).

În caz de supradozaj, administrarea de dobutamină trebuie întreruptă. Dacă este necesar, trebuie să se instituie imediat măsuri de resuscitare. Parametrii vitali trebuie monitorizaţi în unitatea de terapie intensivă şi corectaţi dacă este necesar. Trebuie menţinute niveluri echilibrate ale gazelor sanguine şi electroliţilor serici.

Aritmiile ventriculare severe pot fi tratate prin administrarea de lidocaină sau beta-blocante (de exemplu propranolol).

În cazul anginei pectorale tratamentul este prin administrare sublinguală de nitraţi sau beta-blocant intravenos cu timp de acţiune scurt (de exemplu esmolol).

Dacă apare hipertensiune arterială, de obicei, este suficientă scăderea dozei sau întreruperea perfuziei.

Dacă medicamentul este adminstrat pe cale orală, absorbţia de la nivelul mucoasei bucale sau gastro-intestinale nu este predictibilă. Dacă accidental medicamentul este administrat pe cale orală, absorbţia acestuia poate fi redusă prin administrarea de cărbune activat care este, de multe ori, mai eficace decât administrarea de emetice sau lavaj gastric.

Beneficiile diurezei forţate, dializei peritoneale, hemodializei sau hemoperfuziei cu cărbune activat în supradozajul cu dobutamină, nu au fost demonstrate.

Ecografia de stres la dobutamină

Dacă se aplică una dintre schemele de dozare obișnuite, nu sunt atinse doze toxice, nici măcar cumulativ. În caz de complicații severe în timpul administrării în scop diagnostic a dobutaminei, perfuzia trebuie întreruptă imediat și trebuie asigurată o cantitate suficientă de oxigen și ventilație. Tratamentul anginei pectorale se instituie prin administrarea unui beta-blocant intravenos cu timp de acţiune scurt. Angina pectorală poate fi tratată, de asemenea, prin administrare sublinguală de nitraţi, dacă este necesar. Nu trebuie administrate antiaritmice din clasa I şi III.

Grupa farmacoterapeutică: stimulante cardiace excluzând glicozizi cardiotonici, medicamente adrenergice şi dopaminergice

Codul ATC: C01CA07

Dobutamina este o amină simpatomimetică sintetică, cu structură înrudită cu izoproterenolul şi dopamina, şi se administrează sub formă de racemat. Efectul inotrop pozitiv se explică în principal prin efectul agonist la nivelul receptorului-beta1 de la nivelul cordului dar şi receptorului-alfa1; acesta determină creşterea contractilităţii, a volumului-bătaie şi a debitului cardiac. De asemenea, la nivel periferic dobutamina are efect agonist pe receptorii beta2 şi mai puţin pe cei alfa2. În concordanţă cu profilul farmacologic dobutamina are şi efect cronotrop pozitiv precum şi efecte asupra sistemului vascular periferic. Dar acestea sunt mai puţin importante faţă de alte catecolamine. Efectele hemodinamice sunt dependente de doză. Debitul cardiac creşte, în principal, datorită creşterii volumului-bătaie; o creştere a frecvenţei cardiace a fost observată în mod special la doze mari. Există o scădere a presiunii de umplere a ventriculului stâng şi a rezistenţei vasculare sistemice. La doze mari scade şi rezistenţa vasculară pulmonară. Mai puţin frecvent se poate observa o uşoară creştere a rezistenţei vasculare sistemice. Creşterea tensiunii arteriale se poate explica prin creşterea volemiei datorită măririi debitului cardiac. Dobutamina acţionează prin mecanism direct, independent de concentraţia catecolaminelor de la nivel sinaptic, nu acţionează la nivelul receptorilor dopaminergici şi faţă de dopamină, nu influenţează eliberarea noradrenalinei endogene (norepinefrinei).

Timpul de recuperare a nodului sinusal şi timpul de conducere atrio-ventriculară (A-V) scad.

Dobutamina poate creşte riscul de aritmii. În cazul utilizării continue pe o perioadă mai lungă de 72 ore au fost raportate fenomene de toleranţă. Dobutamina afectează funcţia trombocitelor.

Similar altor medicamente inotrop pozitive, dobutamina creşte necesarul de oxigen al miocardului. Datorită scăderii rezistenţei vasculare pulmonare şi creşterii debitului circulator, incluzând regiunile alveolare hipoventilate (formare de 'şunturi” pulmonare) în multe cazuri poate determina scăderea aportului de oxigen. Creşterea debitului cardiac şi consecutiv a fluxului sanguin coronarian compensează, în general, aceste efecte şi determină-comparativ cu alte medicamente inotrop pozitive- un bilanţ mai favorabil al oxigenului.

Dobutamina este indicată la pacienţi care necesită tratament inotrop pozitiv în condiţiile unei decompensări cardiace datorate scăderii contractilităţii miocardice, determinată fie de o afecţiune cardiacă organică, fie de intervenţii chirurgicale cardiace, în special atunci când decompensarea cardiacă se asociază cu debit cardiac scăzut şi presiune capilară pulmonară crescută.

În insuficienţa cardiacă asociată cu ischemie miocardică cronică sau acută, administrarea dobutaminei trebuie să se facă la doze care să prevină creşterea prea mare a frecvenţei cardiace şi/sau presiunii arteriale; în caz contrar nu poate fi exclusă agravarea ischemiei, mai ales la pacienţii cu funcţie ventriculară relativ bună.

Există numai date limitate referitoare la răspunsul clinic incluzând morbiditatea şi mortalitatea pe termen lung. Până în prezent, nu există date care să sprijine un efect benefic pe termen lung asupra morbidităţii şi mortalităţii.

Dobutamina nu are efect dopaminergic direct asupra fluxului sanguin renal.

Dobutamina prezintă, de asemenea, efecte inotrope la copii, dar răspunsul hemodinamic este oarecum diferit de cel de la adulți. Cu toate că debitul cardiac crește la copii, există o tendință ca rezistența vasculară sistemică și presiunea de umplere ventriculară să scadă mai puțin, iar frecvența cardiacă și tensiunea arterială să crească mai mult la copii decât la adulți. Presiunea pulmonară blocată poate crește în timpul perfuziei de dobutamină la copii cu vârsta de 12 luni sau mai mică.

Creșterea debitului cardiac pare să înceapă la viteze de perfuzare i.v. la fel de mici ca 1,0 micrograme/kg/minut, creștere a tensiunii arteriale sistolice la 2,5 micrograme/kg/minut și modificări ale frecvenţei cardiace la 5,5 micrograme/kg/minut.

Creșterea ratei de perfuzare cu dobutamină de la 10 la 20 micrograme/kg/minut are ca rezultat, de obicei, creșterea suplimentară a debitului cardiac.

Ecocardiografia de stres la dobutamină

Testarea în scop diagnostic a ischemiei miocardice: Datorită testării efectelor inotrope pozitive şi mai ales cronotrope pozitive la stres cu dobutamină, apare o creştere a necesarului miocardic de oxigen. Dacă există stenoză coronariană preexistentă o creştere insuficientă a fluxului sanguin coronarian determină hipoperfuzie regională, care devine evidentă ecocardiografic ca o nouă afectare a motilităţii peretelui miocardic în segmentul afectat.

Testarea în scop diagnostic a viabilităţii miocardice: Miocardul viabil, dar hipokinetic sau akinetic la ecocardiograma de repaus (stunning, hibernare) are rezervă funcţională contractilă.

Această rezervă funcţională contractilă este stimulată iniţial prin efectul inotrop pozitiv din timpul testului de stres cu dobutamină la doze mici (5-20 µg/kg şi min). Ecocardiografia indică îmbunătăţirea contracţiei sistolice, de exemplu o creştere a motilităţii peretelui miocardic în segmentul afectat.

Debutul acţiunii se manifestă la 1-2 minute după începerea perfuziei, dar concentraţia plasmatică la starea de echilibru în perfuzia continuă este atinsă după 10-12 minute.

Concentraţia plasmatică creşte liniar în funcţie de doză şi rata perfuziei. Timpul de înjumătăţire plasmatică este de 2-3 minute, volumul de distribuţie este de 0,2 l/kg, iar clearance-ul plasmatic este independent de debitul cardiac şi este de 2,4 l/min/m2. Dobutamina este metabolizată predominant în ţesuturi şi în ficat. Este, în principal, metabolizată prin glucuronoconjugare ca şi în 3-O-metildobutamină, farmacologic inactivă. Metaboliţii se elimină în special pe cale urinară (mai mult de 2/3 din doza administrată), iar prin bilă o proporţie mai mică din aceasta.

La majoritatea pacienților copii şi adolescenţi, există o relație log-lineară între concentrația plasmatică de dobutamină și răspunsul hemodinamic care corespunde cu un model de prag.

Clearance-ul la dobutamină corespunde cineticii de prim-ordin pentru intervalul de doze de la 0,5 la 20 micrograme/kg/minut. Concentraţia plasmatică de dobutamină poate varia chiar de două ori între pacienţii copii și adolescenţi la aceeaşi viteză de perfuzie şi există o largă variabilitate atât pentru concentraţia plasmatică de dobutamină necesară pentru a iniţia un răspuns hemodinamic cât şi în ceea ce priveşte viteza răspunsului hemodinamic la creşterea concentraţiei plasmatice. De aceea, vitezele de perfuzie ale dobutaminei trebuie titrate individual în situaţiile clinice.

Datele preclinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale privind toxicitatea după doze repetate. Nu au fost efectuate studii privind potenţialul mutagen sau carcinogen al dobutaminei. Având în vedere indicațiile vitale și durata scurtă a tratamentului, aceste studii ar avea o relevanță minoră. Studiile la şobolani şi iepuri nu au evidenţiat niciun efect teratogen. Tulburări de implantare şi retard al creşterii pre- sau post-natale la şobolan, au fost observate la doze toxice pentru mamă. Nu s-au observat efecte asupra fertilităţii la şobolani.

Metabisulfit de sodiu (E 223)

Acid clorhidric

Apă pentru preparate injectabile

S-a demonstrat că soluţiile de dobutamină sunt incompatibile cu:

- soluţii alcaline (de exemplu bicarbonat de sodiu),

- soluţii care conţin metabisulfit de sodiu şi etanol,

- aciclovir,

- alteplază,

- aminofilină,

- bretiliu,

- clorură de calciu,

- gluconat de calciu,

- cefamandol formiat,

- cefalotină sodică,

- cefazolină sodică,

- diazepam,

- digoxină,

- acid etacrilic (sare sodică),

- furosemid,

- heparină sodică,

- hidrocortizon succinat de sodiu,

- insulină,

- clorură de potasiu,

- sulfat de magneziu,

- penicilină,

- fenitoină,

- streptokinază,

- verapamil.

De astfel, incompatibilitățile cunoscute pentru metabisulfitul de sodiu sunt:

- cloramfenicol

- cisplatină.

Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu excepţia celor menţionate la pct. 6.6.

Recipient sigilat:

3 ani.

Stabilitatea chimică și fizică în timpul utilizării a fost demonstrată pentru 24 ore la 25°C.

Din punct de vedere microbiologic, cu excepția cazului în care metoda de deschidere/reconstituire/diluare exclude riscul contaminării microbiene, medicamentul trebuie utilizat imediat. Dacă nu este utilizat imediat, responsabilitatea în ceea ce priveşte timpul şi condiţiile de păstrare până la administrare revine utilizatorului.

Acest medicament nu necesită condiții speciale de temperatură de păstrare.

A se păstra fiolele în ambalajul original pentru a fi protejate de lumină.

A nu se congela.

Pentru condiţiile de păstrare după diluarea medicamentului, vezi pct. 6.3.

Dobutamină hameln 12,5 mg/ml (250 mg în 20 ml) 1, 5 sau 10 fiolă(fiole) din sticlă neutră incoloră, tip I Ph. Eur, ce conţine 20 ml concentrat pentru soluţie perfuzabilă.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Înainte de administrare, concentratul pentru soluție perfuzabilă trebuie diluat.

Pentru instrucțiuni complete de preparare, vezi pct. 4.2.

Pentru diluare, trebuie utilizată o soluție perfuzabilă compatibilă. Compatibilitatea chimică și fizică a fost demonstrată cu soluție de glucoză 5%, soluție de clorură de sodiu 0,9% și clorură de sodiu 0,45% în soluție de glucoză 5%.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

Imediat după deschiderea fiolei, poate exista un miros de sulf care să dureze o perioadă scurtă.

Cu toate acestea, calitatea medicamentului nu este afectată.

hameln pharma gmbh

Inselstraße 1 31787 Hameln

Germania

14039/2021/01-03

Data primei autorizări - Iulie 2021

Iulie 2021