DOBUTAMINA CLARIS 12.5mg / ml concentrat soluție perfuzabilă prospect medicament

Dobutamină Claris 12,5 mg/ml concentrat pentru soluţie perfuzabilă

Fiecare 1 ml conţine dobutamină 12,5 mg (sub formă de clorhidrat de dobutamină 14,01 mg).

Fiecare fiolă a 20 ml conţine dobutamină 250 mg (sub formă de clorhidrat de dobutamină 280,2 mg).

Fiecare mililitru conţine metabisulfit de sodiu 0,15 mg.

Fiecare 20 ml conţin metabisulfit de sodiu 3,0 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Concentrat pentru soluţie perfuzabilă

Soluţie limpede, incoloră sau uşor gălbuie.

pH-ul cuprins între 2,50 şi 4,00.

Dobutamina este indicată la adulţii care necesită susţinerea funcţiei inotrop pozitive în tratamentul fracţiei de ejecţie scăzute asociată în mod obişnuit infarctului miocardic, chirurgiei pe cord deschis, cardiomiopatiei, şocului septic şi şocului cardiogen.

Dobutamina poate utilizată, de asemenea, pentru teste de stres cardiac, în cazurile în care nu pot fi efectuate teste de efort.

Dobutamina este indicată tuturor grupelor de vârstă a populaţiilor de copii şi adolescenţi (de la nou născut până la vârsta de 18 ani) ca suport inotrop în stări cu debit cardiac scăzut însoţit de hipoperfuzie, datorat insuficienţei cardiace decompensate, după chirurgie cardiacă, cardiomiopatie şi în şoc septic cardiogen.

Dobutamină Claris concentrat trebuie diluat înainte de utilizare şi trebuie administrat numai prin perfuzie intravenoasă.

Concentraţia de dobutamină administrată depinde de doza şi cantitatea de lichid necesare fiecărui pacient. Concentraţiile finale utilizate în mod uzual pentru administrarea în perfuzie sunt de 250 micrograme/ml, 500 micrograme/ml sau 1000 micrograme/ml. Pentru precauţiile speciale de păstrare a soluţiei diluate, a se vedea pct. 6.4. Concentraţiile mari de dobutamină trebuie administrate numai cu ajutorul unei pompe de perfuzie sau altui dispozitiv adecvat, pentru a se asigura acurateţea dozelor administrate. Din cauza timpului de înjumătăţire plasmatică scurt al dobutaminei, trebuie administrată intravenos sub formă de perfuzie continuă. Dobutamina trebuie administrată intravenos printr-un ac sau cateter intravenos. Următoarele soluţii sterile pentru perfuzie i.v. pot fi utilizate pentru diluarea dobutaminei înainte de utilizare: soluţie de clorură de sodiu 0,9% (9 mg/ml), soluţie de glucoză 5% (50 mg/ml), soluţie de dextroză 5% (50 mg/ml) sau soluţie Ringer lactat.

Pentru instrucţiuni privind diluarea medicamentului înainte de utilizare, a se vedea pct. 6.6.

Doze pentru administrarea prin intermediul sistemelor de administrare prin perfuzie

Conţinutul unei fiole de dobutamină 12,5 mg/ml (250 mg/20 ml) diluat până la un volum de soluţie de 500 ml (concentraţie finală 0,5 mg/ml) cu oricare dintre solvenţii aprobaţi (vezi pct. 6.6).

Interval al dozelor Specificaţii în ml/oră* (picături/min)

Greutatea pacientului 50 kg 70 kg 90 kg

Scăzut ml/oră 15 27 2,5 μg/kg şi (picături/min) (5) (7) (9) min

Mediu ml/oră 30 42 54 5 μg/kg şi min (picături/min) (10) (14) (18)

Ridicat ml/oră 60 84 108 10 μg/kg şi (picături/min) (20) (28) (36) min

*Pentru concentraţia dublă, adică 500 mg dobutamină adăugate la 500 ml, sau 250 mg adăugate la 250 ml soluţie, viteza de perfuzie trebuie înjumătăţită.

Doza care va fi administrată poate fi calculată luându-se în considerare tabelul de mai jos. Viteza de perfuzie în mililitri/min poate fi obţinută prin multiplicarea vitezei de perfuzie pentru fiecare concentraţie (ml/kg şi minut) în funcţie de greutatea pacientului (kg).

O (1) fiolă Două (2) fiole Patru (4) fiole 250 mg dobutamină 500 mg dobutamină în 1000 mg dobutamină în în 1000 ml soluţie 1000 ml soluţie 1000 ml soluţie perfuzabilă perfuzabilă perfuzabilă 250 micrograme/ml 500 micrograme/ml 1000 micrograme/ml

Doză Viteză de perfuzie Viteză de perfuzie Viteză de perfuzie micrograme/kg ml/kg şi minut ml/kg şi minut ml/kg şi minut şi minut 2,5 0,0,005 0,0025 5 0,02 0,0,005 7,5 0,03 0,015 0,0075 10 0,04 0,02 0,01 12,5 0,05 0,025 0,0125 15 0,06 0,03 0,015

Doză pentru seringa pompă

Conţinutul unei fiole de dobutamină 12,5 mg/ml (250 mg/20 ml) diluat până la un volum de soluţie de 50 ml (concentraţie finală 5 mg/ml) cu oricare dintre solvenţii aprobaţi (vezi pct. 6.6).

Interval al dozelor Specificaţii în ml/oră (picături/min)

Greutatea pacientului 50 kg 70 kg 90 kg

Scăzut ml/oră 1,5 2,,7 2,5 μg/kg şi (ml/min) (0,025) (0,035) (0,045) min

Mediu ml/oră 3,0 4,2 5,4 5 μg/kg şi min (ml/min) (0,05) (0,07) (0,09)

Ridicat ml/oră 6,0 8,4 10,8 10 μg/kg şi (ml/min) (0,10) (0,14) (0,18) min

Pentru populaţia de copii și adolescenţi

Pentru perfuzie intravenoasă continuă utilizându-se o pompă de perfuzie, se diluează până la o concentraţie de 0,5 până la 1 mg/ml (max. 5 mg/ml dacă există restricţie de lichide) cu soluţie de glucoză 5% sau de clorură de sodiu 0,9%. Concentraţii mai mari de soluţie se perfuzează numai printr-un cateter venos central. Soluţia de dobutamină perfuzabilă intravenos este incompatibilă cu bicarbonatul şi alte soluţii puternic alcaline.

Terapie intensivă la nou născuţi: Se diluează 30 mg/kg greutate corporală până la volumul final de 50 ml soluţie perfuzabilă. O perfuzie intravenoasă cu o viteză de 0,5 ml/oră asigură o doză de 5 micrograme/kg/minut.

Susţinerea inotropă a miocardului

Doza uzuală este 2,5 până la 10 micrograme/kg şi min, care trebuie ajustată în funcţie de frecvenţa cardiacă a pacientului, tensiunea arterială, fracţia de ejecţie şi diureză. Perfuzia trebuie iniţiată cu o viteză de 2,5 micrograme/kg şi minut şi doza poate fi crescută la intervale de 10-30 minute până se obţine răspunsul hemodinamic dorit sau până când reacţiile adverse cum sunt tahicardia excesivă, aritmiile, cefaleea sau tremorul limitează creşterea suplimentară a dozei. Doza trebuie ajustată individual în funcţie de frecvenţa şi ritmul cardiac, tensiunea arterială şi diureză. Ocazional, o doză redusă, de 0,5 micrograme/kg şi minut produce un răspuns. Ocazional, poate fi necesară o doză de până la 40 micrograme/kg şi minut, dar această situaţie este rară.

În cursul perfuziilor continue şi prelungite (48-72 ore), poate să apară o reducere a răspunsului hemodinamic, care face necesară creşterea dozei.

Doze pentru testul de stres

Dobutamina ar trebui utilizată pentru testul de stres numai în unităţi în care se efectuază deja teste de efort şi sunt, de asemenea, necesare toate îngrijirile şi măsurile de precauţie obişnuite pentru o astfel de testare când se utilizează dobutamina în acest scop, incluzând disponibilitatea unui defibrilator şi prezenţa unui personal specializat în resuscitare.

Doza recomandată administrată reprezintă o creştere treptată a vitezei de perfuzie de la 5 micrograme/kg şi minut la 10, 20, 30 şi maximum 40 micrograme/kg şi minut, fiecare doză fiind administrată în perfuzie în decurs de 3 minute. În plus poate fi administrată atropină în timpul perfuziei ulterioare în doza cea mai mare. Este necesară monitorizarea continuă prin electrocardiogramă (ECG) şi perfuzia poate fi oprită în cazul apariţiei unei denivelări a segmentului ST > 0,2 mV (2 mm) măsurată 80 ms după punctul J, o supradenivelare a segmentului ST > 0,1 mV (1 mm) la pacienţii fără antecedente de infarct miocardic sau alte aritmii cardiace semnificative.

Perfuzia cu dobutamină trebuie oprită dacă frecvenţa cardiacă atinge 85% din valoarea maximă prevăzută pentru vârstă, tensiunea arterială sistolică creşte peste 220 mm Hg sau apare o scădere a tensiunii arteriale sistolice > 40 mm Hg faţă de valorile iniţiale, dacă apar tulburări noi de motilitate a peretelui cardiac, dureri toracice severe sau orice reacţie adversă intolerabilă.

Nu se sugerează modificări de dozaj. Este necesară monitorizare atentă a tensiunii arteriale, diurrezei şi perfuziei ţesuturilor periferice.

Testul de stres: Atunci când se efectuează testul destres ca alternativă la efortul fizic, doza recomandată trebuie să înceapă de la 5 micrograme/kg şi minut şi trebuie crescută treptat cu 5 micrograme/kg şi minut la interval de 8 minute, până la o viteză maximă de 20 micrograme/kg şi minut. Monitorizarea continuă prin ECG este esenţială şi perfuzia trebuie întreruptă în caz de denivelare a segmentului ST > 3 mm sau în cazul apariţiei oricărei aritmii ventriculare. Perfuzia trebuie, de asemenea, întreruptă dacă frecvenţa cardiacă atinge valorile maxime pentru vârstă/sex, tensiunea arterială sistolică depăşeşte 220 mm Hg sau apare orice reacţie adversă.

Se recomandă o doză iniţială de 5 micrograme/kg şi minut pentru toate grupele de populaţii de copii şi adolescenţi (nou născut până la 18 ani), ajustată în funcţie de răspunsul clinic la 2-20 micrograme/kg şi minut. Ocazional, va produce un răspuns o doză mică de 0,5-1,0 micrograme/kg şi minut.

Există motive pentru a crede că doza minimă eficace pentru copii este mai mare decât cea pentru adulţi. Este necesară precauţie la administrarea de doze mari, deoarece există de asemenea motive pentru a crede că doza maximă tolerată la copii este mai mică decât cea pentru adulţi. Cele mai multe reacţii adverse (în special tahicardia) sunt remarcate atunci când dozele sunt mai mari decât/egale cu 7,5 μg dobutamină/kg şi minut, dar reducerea vitezei de perfuzare a dobutaminei sau întreruperea acesteia constituie tot ce este necesar pentru cedarea reacţiilor adverse.

S-a remarcat o mare variabilitate la pacienţii copii în ceeace priveşte atât concentraţia plasmatică necesară pentru a iniţia un răspuns hemodinamic (prag) cât şi viteza răspunsului hemodinamic la creşterea concentraţiei plasmatice, care demonstrează că doza necesară pentru copii nu poate fi determinată a priori şi trebuie tatonată pentru a se permite ajungerea la doza terapeutică presupusă a fi cea mai mică “din fereastra terapeutică” pentru copii.

- Pacienţi cu hipersensibilitate cunoscută sau suspectată la dobutamină, metabisulfit de sodiu sau alţi sulfaţi sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.

- Pacienţi cu obstrucţie mecanică marcată care afectează umplerea ventriculară sau fracţia de ejecţie ventriculară, sau ambele, este tamponada cardiacă, stenoză severă a valvulei aortice, pericardită constrictivă, cardiomiopatie obstructivă hipertrofică sau stenoză subaortică hipertrofică idiopatică.

- Pacienţii cu hipovolemie, cu excepţia cazului în care aceasta a fost corectată prin substituţie volemică.

- Aritmii ventriculare necontrolate grave.

- În plus, pentru testul de stres: infarct miocardic recent (în ultimele 30 zile), disecţie de aortă, anevrism de aortă, angină pectorală instabilă, hipertensiune arterială necontrolată, aritmii necontrolate (incluzând fibrilaţie atrială necontrolată), aritmii ventriculare severe cunoscute, dezechilibru electrolitic şi anemie severă.

- Feocromocitom

Dacă apare o creştere neaşteptată a frecvenţei cardiace sau tensiunii arteriale sistolice sau dacă se accentuează o aritmie, doza de dobutamină trebuie redusă sau administrarea trebuie întreruptă temporar.

Dobutamina poate precipita sau exacerba activitatea ectopică ventriculară, rar ducând la tahicardie sau fibrilaţie ventriculară. Dobutamina creşte conducerea atrioventriculară, fiind posibil ca pacienţii cu flutter atrial sau fibrilaţie să dezvolte răspuns ventricular rapid.

Există posibilitatea ca dobutamina să producă producă o creştere semnificativă a frecvenţei cardiace sau o creştere excesivă a tensiunii arteriale care poate să accentueze sau să extindă ischemia miocardică, cauzând dureri anginoase şi supradenivelarea segmentului ST; de aceea, este necesară precauţie după infarctul miocardic (vezi pct. 4.3).

Dobutamina nu va îmbunătăţi hemodinamica la cei mai mulţi pacienţi cu obstrucţie mecanică care afectează umplerea sau fracţia de ejecţie ventriculară, sau ambele (vezi pct. 4.3).

Răspunsul inotrop poate fi inadecvat la pacienţii având complianţa ventriculară redusă marcat, de exemplu cu tamponadă cardiacă, stenoză valvulară aortică şi stenoză subaortică hipertrofică idiopatică (vezi pct. 4.3).

Efectul catecolaminic al dobutaminei pe calea inhibării competitive a receptorilor poate fi redus prin administrarea simultană de blocante ale receptorilor beta-adrenergici. În plus, efectul predominant alfa la momentul respectiv poate determina o vasoconstricţie periferică cu o creştere consecutivă a tensiunii arteriale.

Înainte de administrarea dobutaminei trebuie corectată hipovolemia cu un înlocuitor de volum plasmatic corespunzător (vezi pct. 4.3). Similar altor medicamente cu activitate beta-2-agonistă, dobutamina poate produce ocazional reduceri uşoare ale concentraţiilor serce de potasiu şi poate să apară hipokaliemie. Trebuie luată în considerare monitorizarea potasemiei în cursul tratamentului cu dobutamină.

În timpul administrării dobutaminei trebuie monitorizate atent frecvenţa şi ritmul cardiac, tensiunea arterială şi viteza de perfuzie. La iniţierea tratamentului se recomandă monitorizarea electrocardiografică până când se obţine un răspuns stabil.

Dobutamina trebuie utilizată cu precauţie în caz de şoc cardiogen complicat cu hipotensiune arterială severă (tensiune arterială medie mai mică de 70 mm Hg). Dacă tensiunea arterială scade rapid, reducerea dozei sau oprirea perfuziei determină în mod caracteristic revenirea la valorile de bază ale tensiunii arteriale. Ocazional, poate fi necesară intervenţie şi revenirea poate să nu fie imediată.

Dacă tensiunea arterială rămâne scăzută sau scade progresiv în timpul administrării dobutaminei, deşi presiunea de umplere ventriculară şi fracţia de ejecţie sunt adecvate, poate fi luată în considerare utilizarea unui medicament vasoconstrictor periferic, de exemplu adrenalina sau dopamina.

Dobutamină Claris concentrat pentru soluţie perfuzabilă conţine metabisulfit de sodiu. Acesta poate determina reacţii de tip alergic incluzând anafilaxie şi episoade severe de astm bronşic sau care pun viaţa în pericol, la anumite persoane susceptibile. Prevalenţa globală a sensibilităţii la sulfiţi la populaţie generală nu este cunoscută dar este probabil redusă; o astfel de sensibilitate pare să apară mai frecvent la pacienţii cu astm bronşic (vezi pct. 4.3).

Dobutamina trebuie utilizată numai sub supravegherea directă a unui medic care are la dispoziţie facilităţile pentru monitorizarea regulată şi intensă a parametrilor cardiovasculari şi renali, în special a volumului sanguin, contractilităţii miocardice, electrocardiografiei, diurezei, tensiunii arteriale şi a pulsului şi, dacă este posibil, fracţia de ejecţie şi presiunea pulmonară blocată (PWP).

După întreruperea tratamentului de lungă durată cu dobutamină (mai mult de 7 zile) s-a remarcat o scădere a fracţiei de ejecţie cardiace şi o creştere a PWP.

La pacienţii cu hipertonie preexistentă poate să apară o creştere a tensiunii arteriale.

Având în vedere că nu este cunoscut efectul dobutaminei la pacienţii cu disfuncţie renală şi hepatică, se recomandă monitorizare atentă.

Administrarea continuă intravenoasă de dobutamină are beneficiu limitat şi ar putea fi, de fapt, dăunătoare pentru pacienţii cu insuficienţă cardiacă în stadiu avansat în ceea ce priveşte calitatea vieţii şi rata de supravieţuire.

Dobutamina poate modifica valorile insulinemiei şi glicemiei. În consecinţă, la pacienţii cu diabet zaharat trebuie controlate valorile glicemiei şi, dacă este necesar, doza de insulină trebuie ajustată.

Utilizarea dobutaminei pentru testul de stres ca alternativă la testarea prin efort fizic nu este recomandată la pacienţii cu angină pectorală instabilă, bloc de ramură sau orice afecţiune cardiacă care poate îi fac neeligibili pentru testul de efort.

Similar altor catecolamine, dobutamina poate declanşa debutul unui episod de angină pectorală la pacienţii cu boală cardiacă ischemică şi, în consecinţă, sunt necesare precauţii speciale în cazul administrării dobutaminei la pacienţii cu boală cardiacă ischemică.

Trebuie acordată atenţie specială atunci când se utilizează dobutamină la pacienţii trataţi cu inhibitori de monoaminoxidază (MAO) şi la pacienţii cu feocromocitom sau cu hipertiroidie din cauza valorilor crescute a concentraţiilor de catecolamine sau a sensibilităţii crescute, care pot determina creşteri marcate ale tensiunii arteriale, frecvenţei cardiace şi o incidenţă mai mare a aritmiilor.

Ruptura cardiacă este o complicaţie posibilă a infarctului miocardic. Riscul de ruptură cardiacă (la nivelul septului sau peretelui liber) poate fi influenţat de o varietate de factori care includ locul infarctului şi timpul scurs de la infarctizare. Au existat raportări foarte rare de rupturi cardiace acute letale în timpul testului de stres cu dobutamină. Aceste evenimente au apărut în cursul examinării de dinaintea externării la pacienţi spitalizaţi pentru infarct miocardic recent (în cursul a 4-12 zile). În cazurile raportate de ruptură de perete liber, electrocardiograma de repaus a evidenţiat diskinezia şi subţierea peretelui inferior. De aceea, pacienţii consideraţi a avea risc de ruptură cardiacă în timpul testării cu dobutamină trebuie evaluaţi cu atenţie înainte de testare.

Ecocardiografia în timpul administrării de dobutamină

Din cauza posibilelor complicaţii care pun viaţa în pericol, utilizarea în scopul diagnosticării ischemiei şi vitalităţii, este permisă efectuarea numai de către un medic cu suficientă experienţă personală în ecocardiografia în timpul testului de stres.

Ecocardiografia în timpul testului de stres cu dobutamină având ca scop diagnosticarea ischemiei şi a vitalitate trebuie oprită dacă apare unul din următoarele obiective finale:

- atingerea frecvenţei cardiace maxime prevăzute pentru vârstă [(220-vârsta în ani) x 0,85)],

- scăderea tensiunii arteriale sistolice > 20 mm Hg,

- creşterea tensiunii arteriale la > 220/120 mm Hg,

- simptome progresive (angină pectorală, dispnee, ameţeli, ataxie),

- atitmie progresivă (de exemplu salve cuplate, ventriculare)

- tulburări de conducere progresive,

- tulburări de motilitate a peretelui ventricular în > 1 segment al peretelui (model pe 16 segmente) dezvoltate recent,

- creşterea volumului endosistolic,

- apariţia de tulburări de repolarizare (din cauza ischemiei manifestate prin subdenivelarea orizontală sau descendentă a segmentului ST > 0,2 mV la un interval de 80 (60) ms după punctul J comparativ cu valorile iniţiale, supradenivelarea progresivă sau monofazică a segmentului ST > 0,1 mV la pacienţii fără un infarct miocardic anterior,

- atingerea dozei maxime.

De asemenea, în caz de complicaţii grave (vezi pct. 4.8) ecocardigrafia de stres cu dobutamină trebuie întreruptă imediat.

După terminarea perfuziei, pacienţii trebuie monitorizaţi până la stabilizare.

Dobutamina s-a administrat la copii având stări cu debit cardiac scăzut însoţit de hipoperfuzie, datorat insuficienţei cardiace decompensate, după chirurgie cardiacă, cardiomiopatie şi în şoc septic cardiogen. Unele efecte hemodinamice ale clorhidratului de dobutamină pot fi diferite cantitativ sau calitativ la copii comparativ cu adulţii.

Creşterea frecvenţei cardiace şi a tensiunii arteriale pare să fie mai frecventă şi mai intensă la copii decât la adulţi. Presiunea pulmonară poate să nu scadă la copii, aşa cum se întâmplă la adulţi sau poate de fapt să crească, în special la copii cu vârsta mai mică de un an. S-a raportat că sistemul cardiovascular la nou născuţi este mai puţin sensibil la dobutamină şi efectul hipotensor pare a fi mai frecvent observat la pacienţii adulţi decât la copii mici.

În consecinţă, având în vedere aceste caracteristici farmacodinamice, utilizarea dobutaminei la copii trebuie monitorizată cu atenţie.

Acest medicament conţine 0,0504 mmol (1,160 mg) sodiu pe doză. Acest lucru trebuie avut în vedere la pacienţii care urmează o dietă cu restricţie de sodiu.

Medicamente beta-blocante

La animale efectele dobutaminei sunt antagonizate de medicamentele blocante beta-adrenergice cum este propranololul sau metoprololul, ducând la predominanţa efectelor alfa-aderenergice şi creşterea rezistenţei periferice.

Ca urmare, blocada alfa-adrenergică poate determina manifestarea efectelor beta-1 şi beta-2, ducând la tahicardie şi vasodilataţie.

Asocierea de dipiridamol la dobutamină pentru ecocardiografie poate determina hipotensiune arterială cu potenţial de efecte nocive. Asocierea nu trebuie utilizată la pacienţii suspectaţi de boală coronariană.

Ecografia în timpul testului de stres cu dobutamină

În cazul tratamentului antianginos, în special cu medicamente care scad frecvenţa cardiacă cum sunt beta-blocantele, reacţia ischemică la stres este mai puţin pronunţată sau poate să nu coexiste.

De aceea, poate fi necesară întreruperea terapiei antianginoase timp de 12 ore înainte de efectuarea ecografiei în timpul testului de stres cu dobutamină.

Atunci când se asociază atropină la concentraţia maximă de dobutamină obţinută prin creşterea treptată a dozei, pot fi observate următoarele:

Din cauza duratei prelungite a protocolulului ecocardiografiei în timpul testului de stres, doza totală mai mare de dobutamină şi administrarea simultană de atropină, există un risc crescut de reacţii adverse.

Anestezice generale

Au fost raportate aritmii ventriculare la animale la care s-au administrat doze uzuale de dobutamină în timoul anesteziei cu halotan sau ciclopropan; de aceea, este necesară precauţie atunci când se administrează dobutamină la pacienţii la care se utilizează aceste anestezice.

Utilizarea concomitentă de dobutamină şi IMAO poate determina creşteri marcate ale tensiunii arteriale şi a frecvenţei cardiace şi creşterea incidenţei aritmiilor. Pot să apară chiar şi evenimente care pot pune viaţa în pericol cum sunt pusee de hipertensiune arterială, colaps cardiovascular, hemoragie intracraniană şi aritmii.

Administrarea medicamentelor β-blocante ca tratament anterior sau concomitent poate duce la scăderea efectelor inotrop şi cronotrop ca urmare a legării competitive de receptorii β şi la predominanţa efectelor mediate de receptorii alfa1, ducând la vasodilataţie periferică.

Vasodilatatoarele periferice (de exemplu nitraţi, nitroprusiat de sodiu) în asociere cu dobutamina pot creşte fracţia de ejecţie cardiacă şi pot reduce rezistenţa sistemică periferică şi presiunea de umplere ventriculară mai mult decât fiecare medicament în monoterapie.

Utilizarea concomitentă de teofilină cu dobutamină a determinat creşterea frecvenţei cardiace într-un studiu clinic.

Utilizarea concomitentă de dobutamină şi dopamină creşte marcat tensiunea arterială sistemică şi previne creşterea presiunii de umplere ventriculară observată în cazul administrării dopaminei în monoterapie.

Utilizarea dobutaminei concomitent cu medicamente vasoconstrictoare periferice cum este noradrenalina creşte tensiunea arterială sistemică mult mai accentuat decât oricare dintre medicamente administrat în monoterapie.

Administrarea concomitentă de dobutamină şi inhibitori ECA (de exemplu captopril) poate determina creşterea fracţiei de ejecţie însoţită de creşterea consumului miocardic de oxigen. În cazul acestei asocieri a fost raportată apariţia de dureri toracice şi aritmii.

Efectele dobutaminei pot fi accentuate în cazul utilizării concomitente de entacaponă. Efectele de creşterea a tensiunii arteriale ale dobutaminei pot fi antagonizate de antipsihotice.

Există un risc crescut de hipertensiune arterială atunci când dobutamina este asociată cu doxapram.

Există un risc crescut de ergotism atunci când dobutamina este asociată cu ergotamină şi metisergid.

Utilizarea concomitentă de dobutamină şi oxitocină poate determina, de asemenea, hipertensiune arterială (prin creşterea efectelor vasopresoare).

Asocierea de sulfat de atropină accentuează creşterea frecvenţei cardiace indusă de dobutamină şi poate contracara reducerea frecvenţei cardiace observată ocazional în timpul testului de stres cu dobutamină.

Nu sunt disponibile date suficiente privind siguranţa utilizării dobutaminei în timpul sarcinii la om.

Studiile la animale nu au evidenţiat efecte dăunătoare directe sau indirecte în ceea ce priveşte sarcina, dezvoltarea embrionară/fetală, parturiţia şi dezvoltarea postnatală, însă nu se cunoaşte dacă dobutamina traversează placenta (vezi pct. 5.3). Riscul potenţial pentru om este necunoscut.

Dobutamina nu trebuie utilizată în timpul sarcinii cu excepţia cazului în care beneficiile potenţiale pentru femeie depăşesc riscul pentru făt.

Nu se cunoşte dacă dobutamina se elimină în lapete la animale sau la om. Decizia privind continuarea/întreruperea alăptării sau continuarea/întreruperea tratamentului cu dobutamină trebuie luată ţinând cont de beneficiul alăptării pentru copil şi beneficiul tratamentului cu dobutamină pentru femeie.

Nu este relevant având în vedere indicaţiile pentru utilizare ale dobutaminei şi a timpului scurt de înjumătăţire plasmatică al acesteia.

Administrarea în perfuzie cu durata de până la 72 ore nu a evidenţiat alte reacţii adverse decât cele observate în cazul perfuziilor cu durata mai scurtă. Există dovezi că se dezvoltă o toleranţă parţială în cazul perfuziilor continue cu concentrat de dobutamină timp de 72 ore sau mai mult; de aceea, pot fi necesare doze mai mari pentru a menţine aceleaşi efecte.

Pentru a clasifica apariţia reacţiilor adverse a fost utilizată următoarea terminologie:

Foarte frecvente (≥ 1/10)

Frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10)

Mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi < 1/100)

Rare (≥ 1/10000 şi < 1/1000)

Foarte rare (< 1/10000)

Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)

În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

Frecvente: Au fost raportate reacţii de hipersensibilitate incluzând erupţie cutanată tranzitorie, febră, eozinofilie şi bronhospasm.

Rare: Metabisulfitul de sodiu poate cauza reacţii de tip alergic incluzând anafilaxie şi reacţii care pun viaţa în pericol sau episoade mai puţin severe de astm bronşic (vezi pct. 4.4).

Foarte rare: Similar altor catecolamine, au apărut scăderi ale concentraţiilor serice de potasiu. Trebuie luată în considerare monitorizarea potasemiei.

Frecvente: Cefalee

Foarte rare: La pacienţi cu insuficienţă renală severă trataţi cu dobutamină s-au raportat mioclonii.

Foarte frecvente: Frecvenţă cardiacă crescută, palpitaţii, dureri toracice severe, bătăi cardiace neregulate, aritmie, tahicardie ventriculară, spasm coronarian, supradenivelare a segmentului ST pe electricardiogramă.

Mai puţin frecvente: Fibrilaţie atrială, fibrilaţie ventriculară, obstrucţie în calea de ejecţie a ventricului stâng.

Foarte rare: Ischemie miocardică, infarct miocardic, miocardită eozinofilică, ruptură cardiacă soldată letală în timpul testului de stres cu dobutamină (vezi pct. 4.4).

Frecvente: Hipertensiune arterială. Creştere marcată a tensiunii arteriale sistolice indică supradozajul (vezi pct. 4.5).

Mai puţin frecvente: Hipotensiune arterială (vezi pct. 4.4 şi pct. 4.5). Uşoară vasoconstricţie, în special la pacienţii trataţi anterior cu β-blocante.

Frecvente: Dispnee, bronhospasm, astm bronşic (vezi 'Tulburări ale sistemului imunitar”).

Frecvente: Greaţă.

Cu frecvenţă necunoscută: Micţiune imperioasă.

Frecvente: Dureri toracice nespecifice.

Rare: Flebita a fost raportată ocazional şi au fost descrise modificări inflamatorii locale ca urmare a administrării paravenoase.

Foarte rare: Necroză cutanată.

Reacţiile adverse includ creşterea tensiunii arteriale sistolice, hipertensiune arterială sistemică sau hipotensiune arterială, tahicardie, cefalee şi creşterea presiunii capilare pulmonare ducând la congestie pulmonară şi edem şi neplăceri simptomatice.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

Supradozajul s-a raportat rar.

Simptomele de toxicitate pot include anorexie, greaţă, vărsături, tremor, anxietate, palpitaţii, cefalee, dispnee, fatigabilitate şi dureri toracice anginoase şi nespecifice. Prezenţa efectelor inotrop şi cronotrop pozitiv ale dobutaminei poate determina hipertensiune arterială, tahiaritmii, ischemie miocardică şi fibrilaţie ventriculară. Hipotensiunea arterială poate să apară ca urmare a vasodilataţiei.

Durata de acţiune a dobutaminei este, în general, scurtă (timp de înjumătăţire de aproximativ 2 minute).

Din cauza duratei scurte de acţiune a dobutaminei, de regulă este necesară numai reducerea vitezei de perfuzie sau întreruperea tranzitorie a perfuziei până la stabilizarea pacientului.

Se întrerupe temporar administrarea dobutaminei până ce starea clinică a pacientului se stabilizează.

Pacientul trebuie monitorizat şi trebuie începute imediat măsurile de resuscitare corespunzătoare.

Diureza forţată, dializa peritoneală, hemodializa sau hemoperfuzia cu cărbune nu s-au dovedit a fi benefice.

Dacă medicamentul este ingerat, poate să apară o absorbţie inpredictibilă de la nivelul cavităţii bucale şi tractulului gastrointestinal.

Grupa farmacoterapeutică: stimulante cardiace excluzând glicozidele cardiace, medicamente adrenergice şi dopaminergice, codul ATC: C01CA07.

Dobutamina este un agonist selectiv beta-adrenergic, având un mecanism de acţiune complex.

Se crede că efeectele beta-adrenergice sunt rezultatul stimulării activităţii adenilatciclazei. La doze terapeutice, dobutamina prezintă şi efecte agoniste uşoare asupra receptorilor beta-2 şi alfa-1 adrenergici, care sunt relativ echilibrate şi care determină un efect net direct minim asupra sistemului vascular. Dobutamina nu determină eliberare de norepinefrină endogenă. Principalul efect al dozelor terapeutice de dobutamină este stimularea cardiacă.

În timp ce efectul inotrop pozitiv al medicamentului asupra miocardului pare a fi mediat în principal pe calea stimulării beta-1-adrenergice, datele obţinute din experimente sugerează faptul că stimularea alfa-1-adrenergică poate fi, de asemenea, implicată şi că activitatea alfa-1-adrenergică rezultă, în principal, din stereoizomerul-(-) al medicamentului.

Efectele beta-1-adrenergice ale dobutaminei exercită un efect inotrop pozitiv asupra miocardului şi determină o creştere a fracţiei de ejecţie cardiace prin creşterea contractilităţii miocardului şi a volumului bătaie. Presiunea de umplere ridicată a ventriculului stâng scade la pacienţii cu insuficienţă cardiacă congestivă. La doze terapeutice, dobutamina determină o scădere a rezistenţei periferice; cu toate acestea, presiunea sanguină sistolică şi presiunea pulsului pot rămâne nemodificate sau pot fi crescute din cauza fracţiei de ejecţie cardiace crescute. La doze uzuale, de regulă frecvenţa cardiacă nu este modificată substanţial. Fluxul sanguin coronarian şi consumul miocardic de oxigen sunt, de regulă, crescute din cauza contractilităţii miocardice crescute.

Dobutamina facilitează conducerea atrioventriculară şi scurtează sau determină modificări neimportante în conducerea intraventriculară. Tendinţa dobutaminei de a induce aritmii cardiace poate fi uşor mai mică decât cea a dopaminei şi este considerabil mai redusă decât cea a isoproterenolului sau a altor catecolamine. Rezistenţa vasculară pulmonară poate să scadă dacă este crescută iniţial şi valoarea medie a presiunii arterei pulmonare poate să scadă sau să rămână nemodificată. Se pare că dobutamina nu influenţează receptorii dopaminergci şi nu determină vasodilataţie renală sau mezenterică; cu toate acestea, fluxul urinar poate creşte ca urmare a creşterii fracţiei de ejecţie cardiace.

Dobutamina exercită de asemenea efecte inotrope la copii, dar răspunsul hemodinamic este totuşi diferit faţă de cel al adulţilor. Deşi debitul cardiac creşte la copii, există o tendinţă pentru rezistenţa vasculară sistemică şi presiunea de umplere ventriculară de a scădea mai puţin şi pentru frecvenţa cardiacă şi pentru tensiunea arterială de a creşte mai mult la copii decât la adulţi. Presiunea capilară pulmonară poate creşte în cursul perfuziei cu dobutamină la copii cu vârsta de 12 luni sau mai puţin.

Creşteri ale debitului cardiac par a începe la o frecvenţă scăzută a perfuziei intravenoase, la 1,0 micrograme/kg/minut, creşteri ale tensiunii arteriale sistolice la 2,5 micrograme/kg/minut şi modificări ale frecvenţei cardiace la 5,5 micrograme/kg/minut.

Creşterea vitezei de perfuzie a dobutaminei de la 10 la 20 micrograme/kg/minut, în mod uzual, duce la creşterea ulerioară a debitului cardiac.

După administrare pe cale orală, dobutamina este rapid metabolizată la nivelul tractului gastrointestinal. După administrare pe cale intravenoasă, debutul acţiunii dobutaminei apare după 2 minute. Concentraţiile plasmatice maxime de medicament şi efectele maxime apar după 10 minute de la iniţierea perfuziei intravenoase. Efectele medicamentului dispar la scurt timp după întreruperea perfuziei.

Nu se cunoşte dacă dobutamina traversează bariera placentară sau dacă se elimină în lapte.

Timpul de înjumătăţire plasmatică al dobutaminei este de aproximativ 2 minute. Dobutamina este metabolizată la nivel hepatic şi în alte ţesuturi de catecol-O-metiltransferază până la un compus inactiv, 3-O-metildobutamină şi prin conjugare cu acid glucuronic. Conjugaţii dobutaminei şi 3-O-metildobutaminei sunt eliminaţă în special prin urină şi într-o cantitate mică în materiile fecale.

La cei mai mulţi pacienţi copii, este o relaţie log-lineară între concentraţia plasmatică de dobutamină şi răspunsul hemodinamic care nu corespunde cu un model de prag.

Clearance-ul la dobutamină corespunde cineticii de prim-ordin pentru intervalul de doze de la 0,5 la 20 micrograme/kg/minut. Concentraţia plasmatică de dobutamină poate varia chiar de două ori între pacienţii copii și adolescenţi la aceeaşi viteză de perfuzie şi există o largă variabilitate atât pentru concentraţia plasmatică de dobutamină necesară pentru a iniţia un răspuns hemodinamic cât şi în ceeace priveşte viteza răspunsului hemodinamic la creşterea concentraţiei plasmatice. De aceea, vitezele de perfuzie ale dobutaminei trebuie titrate individual în situaţiile clinice.

Datele preclinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale privind toxicitatea după doze repetate. Nu au fost efectuate studii privind potenţialul mutagen sau carcinogen al dobutaminei. Studiile la şobolani şi iepuri nu au evidenţiat nici un efec dăunător asupra fetusului şi nici efecte teratogene. Nu s-au observat efecte asupra fertilităţii la şobolani.

Metabisulfit de sodiu (E 223)

Acid clorhidric (pentru ajustarea pH-ului)

Hidroxid de sodiu (pentru ajustarea pH-ului)

Apă pentru preparate injectabile

S-a raportat că dobutamina concentrat pentru soluţie perfuzabilă este incompatibilă cu soluţii alcaline şi nu trebuie amestecată cu bicarbonat de sodiu 5% sau alte soluţii puternic alcaline, adică aminofilină, furosemid. Au apărut precipitate în cazul amestecării cu bumetanidă, gluconat de calciu, insulină, diazepam şi fenitoină. Din cauza potenţialelor incompatibilităţi fizice, dobutamina concentrat nu trebuie amestecată cu alte medicamente în aceeaşi soluţie.

Dobutamina nu trebuie utilizată cu medicamente sau solvenţi care conţin bisulfiţi sau etanol.

Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu excepţia celor menţionate la pct. 6.6.

2 ani

Stabilitatea fizico-chimică în timpul utilizării a fost demonstrată pentru 24 ore la temperaturi cuprinse între 2° şi 8°C.

Din punct de vedere microbiologic, medicamentul trebuie utilizat imediat. Dacă nu este utilizat imediat, timpul de păstrare după diluare şi condiţiile înaintea utilizării reprezintă responsabilitatea utilizatorului şi în mod normal nu trebuie să depăşească 24 ore la temperaturi cuprinse între 2°C şi 8°C, cu excepţia cazului în care reconstituirea/diluarea (etc.) s-a realizat în condiţii de asepsie controlate şi validate.

Înainte de prima utilizare a nu se păstra la temperaturi peste 25°C.

Soluţia perfuzabilă trebuie preparată aseptic.

Pentru condiţiile de păstrare ale medicamentului diluat, vezi pct. 6.3.

A se arunca orice cantitate de medicament neutilizat.

Fiole a câte 20 ml, din sticlă incoloră (tip I).

Cutie cu 1 fiolă sau 5 fiole.

Concentratul de dobutamină trebuie diluat înainte de utilizare şi se administrează numai prin perfuzie intavenoasă.

Concentraţiile finale utilizate în mod uzual pentru administrare în perfuzie sunt de 250 micrograme/ml, 500 micrograme/ml sau 1000 micrograme/ml. Vezi pct. 4.2 pentru modul şi durata administrării.

Următoarele soluţii sterile pentru perfuzie i.v. pot fi utilizate pentru diluarea dobutaminei înainte de utilizare: soluţie de clorură de sodiu 0,9% (9 mg/ml), soluţie de glucoză 5% (50 mg/ml), soluţie de dextroză 5% (50 mg/ml) sau soluţie Ringer lactat.

Soluţia diluată de clorhidrat de dobutamină poate avea o culoare roz modificată. Această modificare de culoare, care se accentuează în timp, apare ca urmare a unei uşoare oxidări a medicamentului.

Totuşi, aceasta nu reprezintă o pierdere semnificativă a eficacităţii medicamentului în intervalul de păstrare maxim recomandat de păstrare după diluare de 24 ore la temperaturi cuprinse între 2°C şi 8°C.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

Claris Lifesciences (UK) Limited

Golden Gate Lodge, Crewe Hall, Crewe, Cheshire, CW1 6UL

Marea Britanie

4522/2012/01-02

Autorizare - Aprilie 2012

Ianuarie 2016