DICLORHIDRAT DE BETAHISTINA ACCORD 24mg comprimate prospect medicament

Diclorhidrat de betahistină Accord 24 mg comprimate

Fiecare comprimat conţine diclorhidrat de betahistină 24 mg.

Fiecare comprimat conține lactoză monohidrat 150 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Comprimat.

Comprimate rotunde, biconvexe, de culoare albă până la aproape albă, cu diametru de aproximativ 10 mm, nefilmate, marcate cu “GRI” pe o față și prevăzute cu o linie mediană pe cealaltă față.

Comprimatul poate fi divizat în două părţi egale.

Tratamentul sindromului Ménière, așa cum este definit prin următoarea triadă de simptome principale:

- vertij (însoțit de greață/vărsături)

- pierdere a auzului (dificultăți la auz)

- tinitus

Tratamentul cu administrare orală este inițiat cu o doză de 24-48 mg diclorhidrat de betahistină pe zi, divizată în trei prize egale și, de preferință, împreună cu alimente. Dozele de întreținere sunt în general cuprinse în intervalul 24-48 mg diclorhidrat de betahistină pe zi. În cazul în care este necesară o doză de întreținere mai mare, comprimatele de 24 mg pot fi utilizate de două ori pe zi (un comprimat dimineața și unul seara). Doza zilnică nu trebuie să depășească 48 mg diclorhidrat de betahistină.

Dozele trebuie ajustate individual, pentru fiecare pacient, în funcție de răspunsul terapeutic obținut.

Nu există date specifice disponibile din studiile clinice la acest grup de pacienţi, dar conform experienţei obţinute după punerea pe piaţă a medicamentului, la pacienţii cu insuficienţă renală nu este necesară ajustarea dozei. Se recomandă precauție la acest grup de pacienți.

Nu există date specifice disponibile din studiile clinice la acest grup de pacienţi, dar conform experienţei obţinute după punerea pe piaţă a medicamentului, la pacienţii cu insuficienţă hepatică nu este necesară ajustarea dozei. Se recomandă precauție la acest grup de pacienți.

Deşi datele obţinute din studiile clinice la acest grup de pacienţi sunt limitate, experienţa extensivă obţinută după punerea pe piaţă a medicamentului sugerează faptul că la pacienţii vârstnici nu este necesară ajustarea dozei.

Diclorhidratul de betahistină nu este recomandat pentru tratamentul copiilor şi adolescenţilor cu vârsta sub 18 ani, deoarece siguranţa şi eficacitatea pentru acest grup de pacienţi nu au fost stabilite.

Diclorhidratul de betahistină se administrează, de preferință, în timpul mesei, cu apă.

Îmbunătățirea stării pacientului poate fi observată uneori doar după câteva săptămâni de tratament.

Câteodată, cele mai bune rezultate se obțin numai după câteva luni de tratament. Există indicii că începerea tratamentului la debutul bolii previne progresia acesteia și/sau pierdera auzului în etapele ulterioare ale bolii.

Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1.

Este necesar ca pacienţii cu astm bronşic să fie atent monitorizați în timpul tratamentului cu betahistină.

Pacienții cu ulcer gastric sau duodenal sau cu antecedente de ulcerații peptice trebuie monitorizaţi cu atenție în timpul tratamentului din cauza dispepsiei ocazionale întâlnite la pacienții tratați cu betahistină.

Se recomandă prudenţă față de prescrierea betahistinei la pacienţi care prezintă urticarie, erupții cutanate tranzitorii sau rinită alergică, din cauza posibilității agravării acestor simptome. Astfel de pacienți trebuie monitorizați cu atenție pentru semne precoce de reacții de hipersensibilitate la betahistină.

Se recomandă prudență la pacienții cu hipotensiune arterială severă.

Diclorhidrat de betahistină Accord 24 mg comprimate conține lactoză. Pacienţii cu afecțiuni ereditare rare de intoleranță la galactoză, deficit total de lactază sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Nu s-au efectuat studii de interacţiune in vivo. Pe baza datelor de interacţiune obţinute in vitro nu se preconizează o inhibare in vivo a enzimelor citocromului P450.

Datele obţinute in vitro, arată că metabolizarea betahistinei este inhibată de medicamentele inhibitoare ale monoaminoxidazei (MAO), incluzând subtipul B al MAO (de exemplu, selegilină). Se recomandă precauţie la administrarea concomitentă de betahistină şi inhibitori MAO (incluzând inhibitorii selectivi MAO de tip B).

Deoarece betahistina este un analog al histaminei, teoretic, interacţiunea betahistinei cu antihistaminicele poate afecta eficacitatea unuia dintre aceste două medicamente.

Nu există date suficiente privind administrarea acestui medicament în timpul sarcinii.

Studiile efectuate la animale nu indică efecte negative directe sau indirecte cu privire la toxicitatea asupra funcției de reproducere, la expunerea terapeutică relevantă clinic. Ca măsură de precauție, se recomandă evitarea utilizării betahistinei în timpul sarcinii.

Nu se cunoaște dacă betahistina se elimină în laptele uman.

La șobolan, betahistina se elimină în laptele matern. În studiile efectuate la animale, efectele observate după parturiție au fost limitate la doze foarte mari. Importanţa administrării medicamentului la mamă trebuie pusă în balanţă cu beneficiul alăptării şi riscul potenţial pentru făt.

Pe baza studiilor efectuate la animale, nu au fost evidențiate efecte asupra fertilității, la șobolan.

Betahistina este indicată în sindrom Ménière, așa cum este definit prin triada de simptome principale: vertij, pierdere a auzului și tinitus. Boala poate influența negativ capacitatea de a conduce vehicule și de a folosi utilaje. În studiile clinice special concepute pentru a investiga capacitatea de a conduce vehicule și de a folosi utilaje, s-a constatat că betahistina nu are nicio influență sau are influenţă neglijabilă asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.

Suplimentar reacțiilor adverse raportate în timpul studiilor clinice, următoarele reacţii adverse s-au raportat în mod spontan pe perioada utilizării după punerea de piaţă a medicamentului, precum şi în literatura de specialitate. Deoarece din datele disponibile frecvenţa nu poate fi estimată, aceasta a fost clasificată ca fiind ”cu frecvenţă necunoscută”.

Reacţiile adverse raportate în studiile clinice controlate, la pacienţi cărora li s-a administrat betahistină, comparativ cu placebo, au fost ordonate în funcţie de frecvenţă, folosind următoarea convenţie: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000).

Cu frecvenţă necunoscută: reacţii de hipersensibilitate, de exemplu reacţii anafilactice.

Frecvente: cefalee.

Rare: palpitații, constricție toracică.

Frecvente: greaţă şi dispepsie.

Cu frecvență necunoscută: disconfort gastric ușor (de exemplu, vărsături, durere gastro-intestinală, distensie abdominală și meteorism). Aceste simptome pot fi combătute cu ușurință dacă administrarea tratamentului se face în timpul meselor sau dacă dozele administrate sunt reduse.

Cu frecvenţă necunoscută: au fost raportate reacţii de hipersensibilitate cutanată şi subcutanată, în special angioedem, urticarie, erupţie cutanată tranzitorie şi prurit.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

București 011478-RO

Tel: +4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro

Au fost raportate câteva cazuri de supradozaj. Unii pacienţi au prezentat simptome uşoare până la moderate, la doze de până la 640 mg, (de exemplu, greaţă, somnolenţă, dureri abdominale).

Complicaţii mai grave (de exemplu, convulsii, complicaţii pulmonare şi cardiace) au fost observate în cazurile de supradozaj voluntar cu betahistină, în special în combinaţie cu supradozaj cu alte medicamente. Tratamentul supradozajului include măsuri generale şi de susţinere a funcţiilor vitale.

Grupa farmacoterapeutică: medicamente antivertiginoase, codul ATC: N07CA01

Mecanismul de acțiune al betahistinei este parţial cunoscut. Sunt cunoscute câteva ipoteze plauzibile susţinute de studiile la animale şi datele obţinute la om.

- Betahistina influenţează sistemul histaminergic:

Betahistina acţionează atât ca agonist parţial pe receptorii H1 cât şi ca antagonist pe receptorii H3 la nivelul ţesutului neuronal şi are activitate neglijabilă asupra receptorilor H2.

Betahistina creşte turn-over-ul şi eliberarea histaminei prin blocarea receptorilor presinaptici H3 şi prin inducerea fenomenului de down-reglare la nivelul receptorilor H3.

- Betahistina poate creşte fluxul de sânge atât în zona cohleară cât şi la nivelul întregii regiuni a creierului:

Testele farmacologice la animale au arătat că circulaţia sanguină la nivelul zonei stria vascularis din urechea internă se îmbunătăţeşte, probabil prin relaxarea sfincterelor precapilare ale microcirculaţiei urechii interne. La om, s-a demonstrat, de asemenea, că betahistina creşte fluxul sanguin cerebral.

- Betahistina facilitează compensarea vestibulară:

Betahistina accelerează recuperarea vestibulară după neurectomie unilaterală la animale, prin susţinerea şi facilitarea compensării vestibulare centrale; acest efect caracterizat prin fenomenul de up-reglare a turn-over-ului şi eliberării histaminei, este mediat prin intermediul antagonismului la nivelul receptorilor H3. La pacienții trataţi cu betahistină, timpul de recuperare după neurectomie vestibulară a fost de asemenea, redus.

- Betahistina modifică reacţiile neuronale la nivelul nucleilor vestibulari:

De asemenea, s-a constatat că betahistina are un efect inhibitor dependent de doză, asupra generării de impulsuri rapide la nivelul neuronilor din nucleii vestibulari laterali şi mediani.

Proprietăţile farmacodinamice, aşa cum s-a demonstrat la animale, pot contribui la beneficiile terapeutice ale betahistinei asupra sistemului vestibular.

Eficacitatea betahistinei a fost dovedită în studii la pacienţi diagnosticaţi cu vertij vestibular şi cu sindrom Ménière, prin ameliorarea severităţii şi scăderea frecvenţei cu care apar crizele vertiginoase.

După administrare orală, betahistina este absorbită cu ușurință şi aproape complet din toate segmentele tractului gastro-intestinal. După absorbţie, substanţa activă este metabolizată rapid şi aproape complet în acid 2-piridilacetic. Concentrațiile plasmatice de betahistină sunt foarte scăzute. Evaluările farmacocinetice sunt bazate pe dozarea acidului 2-piridilacetic din plasmă și urină. În condițiile administrării medicamentului cu alimente, valoare Cmax este mai mică decât în condiții de repaus alimentar. Cu toate acestea, absorbția totală a betahistinei este similară în ambele condiții, indicându-se de fapt că administrarea betahistinei concomitent cu alimente doar încetinește absorbția betahistinei.

Betahistina se leagă de proteinele plasmatice într-un procent mai mic de 5%.

După absorbţie, betahistina este metabolizată rapid şi aproape complet în acid 2-piridilacetic (care nu are nicio activitate farmacologică). După administrarea pe cale orală a betahistinei, concentraţia plasmatică (şi în urină) a acidului 2-piridilacetic atinge valoarea maximă la o oră după administrare şi scade cu un timp de înjumătăţire de aproximativ 3,5 ore.

Acidul 2-piridilacetic se excretă rapid în urină. În intervalul de doze terapeutice de 8-48 mg, aproximativ 85% din doza iniţială se regăseşte în urină. Eliminarea urinară sau prin materiile fecale a betahistinei nemetabolizate este nesemnificativă.

Rata de eliminare este constantă în intervalul dozelor de 8-48 mg, administrate oral, indicând faptul că farmacocinetica betahistinei este liniară, iar calea metabolică implicată nu este saturată.

La câine şi babuin, după administrarea intravenoasă de doze ≥120 mg/kg s-au observat reacţii adverse la nivelul sistemului nervos.

S-au efectuat studii privind toxicitatea cronică după administrarea orală a diclorhidratului de betahistină la şobolan timp de peste 18 luni şi la câine timp de peste 6 luni, cu doze de 500 mg/kg la şobolan şi 25 mg/kg la câine. Dozele au fost bine tolerate, fără să apară toxicități definitive.

Potenţial mutagen şi carcinogen

Betahistina nu are potenţial mutagen.

Într-un studiu privind toxicitatea cronică, efectuat pe o perioadă de 18 luni la şobolan, în care au fost utilizate doze de până la 500 mg/kg, nu s-a evidenţiat potențialul carcinogen al betahistinei.

În cadrul studiilor privind toxicitatea asupra funcției de reproducere, efectele au fost observate doar la expuneri considerate suficient de mari comparativ cu expunerea maximă la om, indicând astfel o relevanță redusă pentru utilizare clinică.

Lactoză monohidrat

Povidonă K25

Acid citric anhidru (E330)

Amidon din porumb

Celuloză microcristalină

Crospovidonă (tip B)

Ulei vegetal hidrogenat

Nu este cazul.

2 ani.

Acest medicament nu necesită condiţii speciale de temperatură pentru păstrare. A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de umiditate.

Comprimatele sunt disponibile în blistere din PVC-PVdC/Aluminiu. Mărimi de ambalaj: cutie cu 20, 30, 50, 60, 84, 90 și 100 de comprimate.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

Accord Healthcare Polska Sp. z o.o. ul. Taśmowa 7, 02-677 Warszawa, Polonia

11531/2019/01-07

Data primei autorizări: Martie 2019

Martie 2019