DICLOPRAM 75mg / 20mg capsule eliberare modificată prospect medicament

DICLOPRAM 75 mg/20 mg capsule cu eliberare modificată

Fiecare capsulă cu eliberare modificată conține diclofenac sodic 75 mg (25 mg sub formă de pelete gastro-rezistente și 50 mg sub formă de pelete cu eliberare modificată) și omeprazol 20 mg (pelete gastro-rezistente).

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Capsule cu eliberare modificată.

Capsule gelatinoase tari, număr 1, cu capac roz-opac și corp galben-opac, conținând pelete de culoare albă până la galben deschis.

Diclopram (diclofenac/omeprazol) capsule cu eliberare modificată 75 mg/20 mg este indicat pentru tratamentul simptomatic la pacienți cu artrită reumatoidă, osteoartrită și spondilită anchilozantă, care au risc pentru a dezvolta ulcer gastric și/sau duodenal asociat tratamentului cu AINS.

Doza este o capsulă zilnic (diclofenac 75 mg/omeprazol 20 mg).

Dacă simptomele nu sunt controlate cu o doză zilnică, schema de tratament trebuie schimbată prin înlocuirea tratamentului cu unul sau mai multe medicamente alternative. Pacienții nu trebuie să ia mai mult de o capsulă de Diclopram (diclofenac/omeprazol) capsule cu eliberare modificată 75 mg/20 mg pe zi, deoarece poate determina supra-expunere la omeprazol.

Reacțiile adverse pot fi reduse prin utilizarea pe cea mai scurtă perioadă necesară pentru controlul simptomelor (vezi pct. 4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare).

Tratamentul trebuie continuat până la atingerea obiectivelor terapeutice individuale, trebuie revizuit la intervale regulate și întrerupt dacă nu se observă niciun beneficiu.

Diclopram (diclofenac/omeprazol) capsule cu eliberare modificată 75 mg/20 mg trebuie înghițite întregi cu o cantitate mare de lichid.

Diclopram (diclofenac/omeprazol) capsule cu eliberare modificată 75 mg/20 mg trebuie luate de preferat împreună cu alimente.

Este cunoscut faptul că diclofenac se elimină în mare măsură renal, astfel că riscul de reacții toxice la

Diclopram (diclofenac/omeprazol) capsule cu eliberare modificată 75 mg/20 mg poate fi mai mare la pacienții cu insuficiență renală. La pacienții cu insuficiență renală ușoară sau moderată, Diclopram (diclofenac/omeprazol) capsule cu eliberare modificată 75 mg/20 mg trebuie utilizat cu prudență, cu monitorizarea atentă a funcției renale.

Diclopram (diclofenac/omeprazol) capsule cu eliberare modificată 75 mg/20 mg este contraindicat la pacienți cu insuficiență renală severă (vezi pct. 4.3 și 4.4).

La pacienții cu insuficiență hepatică ușoară sau moderată, Diclopram (diclofenac/omeprazol) capsule cu eliberare modificată 75 mg/20 mg trebuie utilizat cu prudență, cu monitorizarea atentă a funcției hepatice.

Diclopram (diclofenac/omeprazol) capsule cu eliberare modificată 75 mg/20 mg este contraindicat la pacienții cu insuficiență hepatică severă (vezi pct. 4.3 și 4.4).

Vârstnici (vârsta >65 de ani)

Pacienții vârstnici au risc crescut de reacții adverse grave. Dacă un medicament AINS este considerat necesar, trebuie administrată cea mai mică doză eficientă, pe cea mai scurtă perioadă posibilă. În timpul tratamentului cu AINS, pacienții trebuie atent monitorizați pentru apariția hemoragiilor gastrointestinale (vezi pct. 4.4 și 5.2).

Copii și adolescenți (vârsta ≤18 ani)

Diclopram (diclofenac/omeprazol) capsule cu eliberare modificată 75 mg/20 mg nu este recomandat pentru utilizare la copii datorită lipsei datelor cu privire la siguranță și eficacitate.

− Hipersensibilitate la substanţele active, la benzimidazol de substituție sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1; − Antecedente de hipersensibilitate (de exemplu, urticarie, angioedem sau rinită) ca răspuns la ibuprofen, acid acetilsalicilic sau alte AINS; − Insuficiență hepatică severă, insuficiență renală severă, insuficiență cardiacă (vezi pct. 4.4); − Ultimul trimestru de sarcină (vezi pct. 4.6); − Ulcer peptic activ/hemoragie activă sau antecedente de ulcer peptic recurent/hemoragie recurentă (două sau mai multe episoade distincte de ulceraţii sau hemoragii confirmate); − Antecedente de hemoragii sau perforaţii gastrointestinale legate de terapia anterioară cu AINS; − Omeprazol, similar altor inhibitori ai pompei de protoni (IPP), nu trebuie administrat concomitent cu nelfinavir (vezi pct. 4.5); − Insuficiență cardiacă congestivă confirmată (clasa II-IV NYHA), boală cardiacă ischemică, boală arterială periferică și/sau afectare cerebrovasculară.

Diclofenac (AINS)

Toți pacienții

Reacțiile adverse pot fi reduse prin utilizarea pe cea mai scurtă perioadă necesară pentru controlul simptomelor (vezi pct. 4.2 și Riscurile gastrointestinale și cardiovasculare, prezentate mai jos).

Similar altor AINS, în situații rare, fără expunere anterioară la medicament, pot să apară reacții alergice, inclusiv reacții anafilactice/anafilactoide. Diclopram (diclofenac/omeprazol) capsule cu eliberare modificată 75 mg/20 mg poate masca semnele și simptomele infecției datorită proprietăților sale farmacodinamice.

Utilizarea concomitentă a Diclopram (diclofenac/omeprazol) capsule cu eliberare modificată 75 mg/20 mg și AINS, inclusiv inhibitori selectivi de ciclooxigenază 2, trebuie evitată datorită absenței oricăror date care să demonstreze beneficiile sinergice, precum și a potențialului pentru reacții adverse aditive (vezi pct. 4.5).

Se recomandă prudență din motive medicale. Pacienții vârstnici prezintă frecvență crescută a reacțiilor adverse la AINS, mai ales sângerări și perforație la nivel gastrointestinal, care pot fi letale (vezi pct. 4.2). Se recomandă utilizarea celei mai mici doze eficiente la pacienții vârstnici fragili sau în cazul celor cu greutate scăzută.

La pacienții cu astm bronșic, rinită alergică sezonieră, inflamația mucoasei nazale (de exemplu, adenoidită), bronhopneumopatie obstructivă cronică și infecții respiratorii ale tractului respirator (mai ales dacă au asociate simptome asemănătoare celor de rinită alergică), reacțiile la AINS cu simptome asemănătoare exacerbărilor din astmul bronșic (așa-numita intoleranță la analgezice), edem Quincke sau urticarie sunt mai frecvente decât la alți pacienți. De aceea, în astfel de cazuri, se recomandă precauție specială (cu disponibilitatea acționării în caz de urgență medicală). Acest lucru se aplică și la pacienții cu alergie cunoscută la alte substanțe, care au prezentat anterior reacții cutanate, prurit sau urticarie.

Insuficiență cardiovasculară, renală și hepatică

Pacienții cu factori de risc semnificativ pentru apariția unor evenimente cardiovasculare (de exemplu, hipertensiune arterială, dislipidemie, diabet zaharat, fumat) trebuie să utilizeze tratament cu diclofenac după o evaluare atentă.

Având în vedere că riscul cardiovascular poate să crească cu doza și durata expunerii la diclofenac, trebuie utilizată cea mai mică doză zilnică eficientă pe cea mai scurtă perioadă posibilă. Nevoia pacienților pentru ameliorare simptomatică și răspunsul la tratament trebuie re-evaluate periodic.

Este necesară supraveghere medicală atentă atunci când se prescrie tratament cu diclofenac la pacienți cu afectarea funcției hepatice, deoarece afecțiunea de bază se poate exacerba.

Similar altor AINS, tratamentul cu diclofenac poate fi asociat cu creșterea enzimelor hepatice. În timpul tratamentului prelungit cu diclofenac, este indicată monitorizarea regulată a funcției hepatice ca măsură de precauție. Dacă testele funcționale hepatice se mențin modificate sau situația se agravează, precum și dacă apar semne sau simptome clinice asociate afectării hepatice sau alte manifestări (de exemplu, eozinofilie, erupție cutanată tranzitorie), tratamentul cu diclofenac trebuie întrerupt. Poate să apară hepatită fără simptome prodromale. Se solicită prudență la pacienți cu porfirie de cauză hepatică, deoarece se poate declanșa un episod acut.

Retenția hidrică și edemele au fost raportate în timpul tratamentului cu AINS, inclusiv diclofenac; se solicită prudență în special în cazul pacienților cu insuficiență cardiacă și renală, cu istoric de hipertensiune arterială, la vârstnici, la pacienții cu tratament concomitent cu diuretice sau medicamente care pot afecta semnificativ funcția renală, precum și în cazul celor cu depleție semnificativă de orice cauză a volumului lichidian extracelular, de exemplu înainte sau după o intervenție chirurgicală majoră (vezi pct. 4.3). Se recomandă monitorizarea funcției renale ca măsură de precauție atunci când se administrează diclofenac în astfel de cazuri. Întreruperea tratamentului este de obicei urmată de revenirea la starea anterioară inițierii tratamentului.

Administrarea unui medicament de tip AINS poate determina reducerea dependentă de doză a formării de prostaglandine și poate precipita dezvoltarea insuficienței renale. Pacienții cu cel mai mare risc pentru apariția acestei reacții sunt cei cu insuficiență renală, cardiovasculară, hepatică, sub tratament cu diuretice și pacienții vârstnici. Funcția renală trebuie monitorizată la acești pacienți (vezi pct. 4.3).

Efecte cardiovasculare și cerebrovasculare

La pacienții cu antecedente de hipertensiune arterială și/sau insuficiență cardiacă congestivă ușoară sau moderată sunt necesare monitorizare adecvată și recomandări corespunzătoare, deoarece au fost raportate retenție hidrică și edeme asociate tratamentului cu AINS.

Studiile clinice și datele epidemiologice sugerează că utilizarea diclofenacului, mai ales în doză crescută (150 mg/zi) și în tratament de lungă durată se poate asocia cu un risc uşor crescut de apariţie a evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu infarct miocardic şi accident vascular cerebral).

Pacienţii cu hipertensiune arterială necontrolată, insuficienţă cardiacă congestivă, boală cardiacă ischemică diagnosticată, arteriopatie periferică şi/sau boală cerebrovasculară trebuie trataţi cu diclofenac numai după evaluare atentă. O evaluare similară trebuie efectuată înainte de iniţierea tratamentului de lungă durată la pacienţii care prezintă factori de risc pentru evenimente cardiovasculare (de exemplu, hipertensiune arterială, dislipidemie, diabet zaharat, fumat).

Hemoragie, ulcerație și perforație la nivel gastrointestinal

Hemoragia, ulceraţia sau perforaţia gastrointestinală, evenimente care pot fi letale, au fost raportate pentru toate AINS şi în orice moment al tratamentului, cu sau fără simptome prodromale sau antecedente de evenimente gastrointestinale grave.

Riscul de hemoragie, ulceraţie sau perforaţie gastrointestinală este mai mare odată cu creşterea dozelor de AINS, la pacienţii cu antecedente de ulcer, în special dacă a fost complicat cu hemoragie sau perforaţie (vezi pct. 4.3) şi la vârstnici. La aceşti pacienţi tratamentul trebuie iniţiat cu cea mai mică doză disponibilă.

Pacienţii cu antecedente de afectare gastrointestinală în urma administrării AINS, în special vârstnicii, trebuie să raporteze orice simptome abdominale neobişnuite (în special hemoragia gastrointestinală), mai ales în stadiile iniţiale ale tratamentului.

Se recomandă precauţie la pacienţii cărora li se administrează tratament concomitent cu medicamente care pot creşte riscul de ulceraţie sau hemoragie, cum sunt corticosteroizii sistemici, anticoagulantele de tipul warfarinei sau heparinei, inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei sau medicamente antiplachetare, cum este acidul acetilsalicilic (vezi pct. 4.5).

Când apare hemoragie sau ulcerație gastrointestinală la pacienții în tratament cu Diclopram (diclofenac/omeprazol) capsule cu eliberare modificată 75 mg/20 mg, tratamentul trebuie întrerupt.

AINS trebuie administrate cu precauţie la pacienţii cu antecedente de afecţiuni gastrointestinale (colită ulcerativă, boală Crohn), deoarece pot determina exacerbarea acestor afecţiuni (vezi pct. 4.8).

Lupus eritematos sistemic (LES) și boala mixtă de țesut conjunctiv

La pacienții cu lupus eritematos sistemic (LES) și afecțiuni mixte de țesut conjunctiv, poate exista un risc crescut de meningită aseptică (vezi pct. 4.8).

Afecțiuni dermatologice

Reacții cutanate severe, dintre care unele letale, inclusiv dermatită exfoliativă, sindrom Stevens

Johnson și necroliză epidermică toxică au fost raportate rar în asociere cu utilizarea AINS (vezi pct.

4.8). Se pare că cel mai mare risc pentru acești pacienți este la inițierea tratamentului, debutul reacției fiind, în majoritatea cazurilor, în prima lună de tratament. Tratamentul cu Diclopram (diclofenac/omeprazol) capsule cu eliberare modificată 75 mg/20 mg trebuie întrerupt la primele semne de eritem cutanat tranzitoriu (rash), leziuni la nivelul mucoaselor sau a altor semne de hipersensibilitate.

Tratamentul cu Diclopram (diclofenac/omeprazol) capsule cu eliberare modificată 75 mg/20 mg poate afecta fertilitatea la femei și nu este recomandat la pacientele care se pregătesc pentru sarcină.

În cazul pacientelor care au dificultăți de a rămâne gravide sau care sunt investigate pentru infertilitate, trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului cu Diclopram (diclofenac/omeprazol) capsule cu eliberare modificată 75 mg/20 mg.

Diclopram (diclofenac/omeprazol) capsule cu eliberare modificată 75 mg/20 mg, similar altor AINS, poate inhiba reversibil agregarea plachetară.

Omeprazol

În prezența oricărui simptom de alarmă (de exemplu, scădere ponderală semnificativă neintenționată, vărsături recurente, disfagie, hematemeză sau melenă) și dacă se suspicionează sau se confirmă ulcer gastric, trebuie exclusă prezența unei malignități, deoarece tratamentul poate ameliora simptomele și întârzia diagnosticul.

Nu se recomandă administrarea concomitentă a tratamentului cu atazanavir cu inhibitori ai pompei de protoni (vezi pct. 4.5). Dacă se consideră că administrarea concomitentă de atazanavir cu un inhibitor al pompei de protoni nu poate fi evitată, se recomandă monitorizare clinică atentă (de exemplu, viremia) și în același timp creșterea dozei de atazanavir la 400 mg cu 100 mg de ritonavir; nu trebuie depășită doza de 20 mg de omeprazol.

Omeprazol, ca toate medicamentele anti-acide, poate reduce absorbția vitaminei B12 (ciancobalamină) prin hipo- sau aclorhidrie. Acest aspect trebuie luat în considerare la pacienții cu rezervă redusă de vitamine în organism sau cu factori de risc pentru diminuarea absorbției de vitamină B12 în timpul tratamentului pe termen lung.

Omeprazol este un inhibitor de CYP2C19. La inițierea sau finalizarea tratamentului cu omeprazol trebuie avut în vedere potențialul de interacțiune cu medicamente metabolizate pe calea CYP2C19. A fost observată interacțiunea dintre clopidogrel și omeprazol (vezi pct. 4.5). Relevanța clinică a acestei interacțiuni nu este sigură. Ca precauție, utilizarea concomitentă de omeprazol și clopidogrel nu trebuie încurajată.

A fost raportată hipomagneziemie severă la pacienții cu tratament cu inhibitori ai pompei de protoni (IPP), cum este și omeprazol, pe o perioadă de cel puțin trei luni și, în cele mai multe cazuri, pe o perioadă de un an. Pot să apară manifestări severe de hipomagneziemie, cum sunt fatigabilitate, tetanie, delir, convulsii, amețeli și aritmie ventriculară, dar debutul poate fi insidios și pot fi trecute cu vederea. În cazul celor mai mulți pacienți afectați, hipomagneziemia s-a ameliorat după substituția cu magneziu și întreruperea administrării IPP. Dacă se anticipează că pacienții vor avea tratament prelungit sau dacă se administrează IPP cu digoxină sau medicamente care pot cauza hipomagneziemie (de exemplu, diuretice), profesioniștii în domeniul sănătății trebuie să ia în considerare măsurarea concentrației de magneziu înainte de inițierea tratamentului cu IPP și apoi periodic pe parcursul tratamentului.

Inhibitorii pompei de protoni, mai ales dacă sunt utilizați în doze mari și pe perioade prelungite (>1 an), pot crește într-o oarecare măsură riscul de fracturi de șold, articulație radio-carpiană și vertebrale mai ales la vârstnici sau în prezența altor factori de risc recunoscuți. Studiile observaționale sugerează că inhibitorii pompei de protoni pot crește riscul general de fracturi cu 10-40%. Această creștere ar putea fi datorată în parte altor factori de risc. Pacienții la risc de osteoporoză trebuie să primească tratament conform recomandărilor clinice actuale și trebuie să aibă un aport adecvat de vitamină D și calciu.

Inhibitorii pompei de protoni sunt asociați cu cazuri foarte rare de LECS. Dacă apar leziuni, mai ales la nivelul pielii expuse la lumină solară, și, dacă acestea sunt însoțite de artralgie, pacientul trebuie să solicite imediat asistență medicală. Profesionistul din domeniul sănătății trebuie să aibă în vedere întreruperea definitivă a capsulelor cu eliberare modificată Diclofenac/Omeprazol, 75 mg/20 mg.

După tratamentul anterior cu un inhibitor cu pompă de protoni, LECS poate crește riscul apariției

LECS la administrarea altor inhibitori cu pompă de protoni.

Tratamentul cu inhibitori ai pompei de protoni poate determina creșterea ușoară a riscului de infecții gastrointestinale, precum cele cu Salmonella și Campylobacter (vezi pct. 5.1).

Similar tuturor tratamentelor pe termen lung, mai ales cele care depășesc o perioadă de 1 an, pacienții trebuie supravegheați în mod regulat.

Creșterea valorilor de cromogranină A (CgA) poate să interfereze cu investigațiile pentru tumorile neuroendocrine. Pentru a evita această interferență, tratamentul cu omeprazol trebuie oprit cu cel puțin 5 zile înainte de evaluarea CgA (vezi pct. 5.1). Dacă, după evaluarea inițială, valorile concentraţiilor plasmatice ale CgA și gastrinei nu revin la valorile din intervalul de referință, trebuie repetate evaluările la 14 zile de la întreruperea tratamentului cu inhibitor de pompă de protoni.

Diclofenac (AINS)

Alte analgezice, inclusiv inhibitori selectivi de ciclooxigenază 2 - se va evita administrarea concomitentă a două sau mai multe AINS (inclusiv acid acetilsalicilic), deoarece poate crește riscul de apariție a reacțiilor adverse (vezi pct. 4.4);

Diuretice și antihipertensive - poate fi observat un efect redus diuretic și antihipertensiv.

Asocierea trebuie administrată cu precauție și pacienții, mai ales cei vârstnici, trebuie să aibă tensiunea arterială monitorizată. Pacienților trebuie să li se asigure hidratare adecvată și monitorizarea funcției renale după inițierea tratamentului concomitent și periodic ulterior, mai ales în cazul pacienților cu tratament cu diuretice și inhibitori ECA, datorită riscului crescut de nefrotoxicitate. Diureticele pot crește riscul de nefrotoxicitate al AINS. Tratamentul concomitent cu diuretice care economisesc potasiul se poate asocia cu creșterea concentrației plasmatice a potasiului, de aceea potasemia trebuie monitorizată;

Digoxină - se poate observa creșterea concentrației plasmatice a digoxinei, de aceea se recomandă monitorizarea concentrației plasmatice a digoxinei;

Glicozide cardiace - AINS pot exacerba insuficiența cardiacă, scăderea RFG (rata filtrării glomerulare) și pot determina creșterea concentrației plasmatice a glicozidelor;

Litiu - poate să apară reducerea eliminării litiului și se recomandă monitorizarea litemiei;

Metotrexat - se recomandă prudență dacă AINS și metotrexat sunt administrate la distanță de 24 de ore. Diclofenac poate inhiba clearance-ul tubular renal al metotrexatului și să crească astfel concentrația de metotrexat, cu apariția toxicității;

Ciclosporină - risc crescut de nefrotoxicitate, astfel că diclofenac trebuie administrat în doze mai mici decât cele care ar putea fi utilizate la pacienții care nu utilizează ciclosporină;

Mifepristonă - AINS nu trebuie utilizate pe o perioadă de 8 - 12 zile după administrarea tratamentului cu mifepristonă, deoarece AINS pot reduce efectul mifepristonei;

Corticosteroizi - risc crescut de ulcerație sau sângerare gastrointestinală (vezi pct. 4.4);

Anticoagulante și antiplachetare - se recomandă prudență, având în vedere că administrarea concomitentă ar putea crește riscul de sângerare (vezi pct. 4.4). Deși studiile clinice nu par să indice că diclofenac influențează acțiunea anticoagulantelor, există raportări privind riscul crescut de hemoragie la pacienții care utilizează tratament concomitent cu diclofenac și anticoagulante. Astfel, se recomandă monitorizarea atentă a acestor pacienți;

Antibiotice chinolonice - datele din studiile la animale arată că AINS pot crește riscul de convulsii asociate cu tratamentul cu antibiotice chinolonice. Pacienții care utilizează AINS și chinolone pot avea risc rescut de apariție a convulsiilor;

Inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) - risc crescut de sângerare gastrointestinală (vezi pct. 4.4);

Tacrolimus - posibil risc crescut de nefrotoxicitate atunci când AINS se administrează cu tacrolimus;

Zidovudină - risc crescut de toxicitate hematologică atunci când AINS se administrează cu zidovudină. Există date care arată creșterea riscului de hemartroză și hematoame la pacienți HIV(+) cu hemofilie care utilizează tratament concomitent cu zidovudină și ibuprofen;

Fenitoină - se recomandă monitorizarea concentrațiilor plasmatice de fenitoină datorită anticipării creșterii concentrației de fenitoină;

Colestipol și colestiramină - acești agenți pot induce întârzierea sau reducerea absorbției, de aceea se recomandă ca diclofenac să fie administrat cu cel puțin o oră înainte sau la 4 până la 6 ore după administrarea de colestipol/colestiramină;

Inhibitori potenți de CYP2C9 - se recomandă prudență atunci când se prescrie diclofenac concomitent cu inhibitori potenți de CYP2C9 (cum sunt sulfinpirazona și voriconazol), ceea ce ar putea avea ca rezultat creșterea semnificativă a concentrației plasmatice maxime și a expunerii la diclofenac datorită inhibării metabolismului diclofenacului;

Medicamente antidiabetice - studiile clinice au arătat că diclofenac poate fi administrat împreună cu medicamente antidiabetice orale fără să le influențeze efectul clinic. Totuși, au existat raportări izolate privind atât efectul hipoglicemiant, cât și hiperglicemiant care să necesite modificări ale dozei medicației antidiabetice în timpul tratamentului cu diclofenac. Astfel, în timpul tratamentului concomitent se recomandă monitorizarea glicemiei ca măsură de precauție.

Omeprazol

Efectul omeprazol asupra farmacocineticii altor substanțe active

Reducerea acidității gastrice în timpul tratamentului cu omeprazol poate să crească sau să scadă absorbția acelor medicamente cu absorbție dependentă de pH-ul gastric.

Concentrațiile plasmatice de nelfinavir și atazanavir sunt reduse în cazul administrării concomitente cu omeprazol. Este contraindicată administrarea concomitentă de omeprazol și nelfinavir (vezi pct. 4.3).

Administrarea concomitentă de omeprazol (40 mg o dată pe zi) a redus expunerea medie de nelfinavir cu aproximativ 40% și a redus expunerea medie a metabolitului farmacologic activ M8 cu aproximativ 75 - 90%. De asemenea, interacțiunea poate să implice inhibarea CYP2C19. Nu se recomandă administrarea concomitentă de omeprazol cu atazanavir (vezi pct. 4.4). La voluntarii sănătoși, administrarea concomitentă de omeprazol (40 mg o dată pe zi) și atazanavir 300 mg/ritonavir 100 mg a determinat reducerea cu 75% a expunerii la atazanavir. Creșterea dozei de atazanavir la 400 mg nu a compensat impactul omeprazolului asupra expunerii la atazanavir. Administrarea concomitentă la voluntari sănătoși de omeprazol (20 mg o dată pe zi) și atazanavir 400 mg/ritonavir 100 mg a determinat reducerea cu aproximativ 30% a expunerii la atazanavir, comparativ cu administrarea atazanavir 300 mg/ritonavir 100 mg o dată pe zi;

Tratamentul concomitent cu omeprazol (20 mg zilnic) și digoxină la persoane sănătoase a crescut cu 10% biodisponibilitatea digoxinei. Efectele toxice ale digoxinei au fost raportate rar. Totuși, se recomandă prudență atunci când omeprazol este administrat în doze mari la pacienți vârstnici.

Monitorizarea efectului terapeutic al digoxinei trebuie intensificată;

Într-un studiu clinic de tip încrucișat, tratamentul cu clopidogrel (doză de încărcare 300 mg urmată de 75 mg/zi) în monoterapie și cu omeprazol (80 mg în același timp cu clopidogrel) a fost administrat pe o perioadă de 5 zile. Expunerea la metabolitul activ al clopidogrelului a fost redusă cu 46% (Ziua 1) și cu 42% (Ziua 5) atunci când clopidogrel a fost administrat împreună cu omeprazol. Valoarea medie a inhibării agregării plachetare a fost redusă cu 47% (la 24 de ore) și cu 30% (Ziua 5) atunci când clopidogrel a fost administrat împreună cu omeprazol. Un alt studiu a arătat că administrarea de clopidogrel și omeprazol la ore diferite nu a împiedicat interacțiunea lor, care, cel mai probabil este determinată de efectul inhibitor al omeprazolului asupra CYP2C19. În studiile clinice și observaționale au fost raportate date inconsistente privind impactul clinic al acestei interacțiuni FC/FD în ceea ce privește evenimentele cardiovasculare. Ca măsură de precauție, utilizarea concomitentă de omeprazol și clopidogrel trebuie descurajată (vezi pct. 4.6);

Absorbția posaconazol, erlotinib, ketoconazol și itraconazol este semnificativ redusă și, astfel, eficacitatea clinică poate fi afectată. Trebuie evitată administrarea concomitentă cu posaconazol și erlotinib.

Substanțe active metabolizate prin CYP2C19

Omeprazol este un inhibitor moderat de CYP2C19, sistemul enzimatic major de metabolizare a omeprazolului. Astfel, metabolizarea concomitentă a altor substanțe active metabolizate tot prin

CYP2C19 poate fi redusă și expunerea sistemică la aceste substanțe să crească. Exemple de astfel de medicamente sunt warfarina-R și alți antagoniști de vitamină K, cilostazol, diazepam și fenitoină.

Omeprazol, administrat în doză de 40 mg la voluntari sănătoși într-un studiu clinic încrucișat, a determinat creșterea Cmax și ASC pentru cilostazol cu 18% și, respectiv, 20% și pentru unul din metaboliții săi activi cu 29% și, respectiv, 69%;

Se recomandă monitorizarea concentrației plasmatice de fenitoină în primele două săptămâni după inițierea tratamentului cu omeprazol și, dacă este necesară ajustarea dozei de fenitoină, se va realiza monitorizarea în continuare și până la finalizarea tratamentului cu omeprazol se va mai ajusta doza încă o dată.

Administrarea concomitentă de omeprazol cu saquinavir/ritonavir a determinat creșterea concentrației plasmatice până la aproximativ 70% pentru saquinavir, cu tolerabilitate bună la pacienții cu infecție cu

HIV;

S-a raportat că administrarea concomitentă cu omeprazol determină creșterea valorilor serice de tacrolimus. Trebuie realizate monitorizare mai atentă a concentrației de tacrolimus, precum și a funcției renale (clearance la creatinină), cu ajustarea dozei de tacrolimus dacă este necesar;

În cazul în care se administrează împreună cu inhibitori ai pompei de protoni, s-a raportat creșterea concentrației de metotrexat la unii pacienți. În cazul în care se administrează doze crescute de metotrexat se va lua în considerare întreruperea temporară a tratamentului cu omeprazol.

Efecte ale altor substanțe active asupra farmacocineticii omeprazol

Inhibitori de CYP2C19 și/sau CYP3A4

Deoarece omeprazol este metabolizat de sistemele enzimatice CYP2C19 și CYP3A4, substanțele active cunoscute că inhibă CYP2C19 sau CYP3A4 (precum claritromicina și voriconazol) pot determina creșterea concentrației serice de omeprazol prin reducerea ratei de metabolizare a omeprazolului. Tratamentul concomitent cu voriconazol a determinat creșterea mai mult de două ori a expunerii la omeprazol. Având în vedere că doze mari de omeprazol au fost bine tolerate, ajustarea dozei de omeprazol nu este în general necesară. Totuși, ajustarea dozei trebuie avută în vedere în cazul pacienților cu insuficiență hepatică severă și dacă este indicat tratament pe termen lung.

Substanțele active cunoscute ca inductori de CYP2C19 sau CYP3A4 sau ale ambelor sisteme enzimatice (precum rifampicina și sunătoarea) pot determina reducerea concentrației serice de omeprazol prin creșterea ratei de metabolizare a omeprazolului.

Diclofenac

Inhibarea sintezei prostaglandinelor poate avea un impact negativ asupra sarcinii și/sau dezvoltării embrio-fetale. Datele din studii epidemiologice sugerează un risc crescut de avort și malformații cardiace și gastroschizis după utilizarea de inhibitori ai sintezei de prostaglandină la începutul sarcinii.

Riscul absolut de malformații cardiovasculare a fost crescut de la mai puțin de 1% la aproximativ 1,5%. Se consideră că riscul crește în funcție de doză și durata tratamentului. În studiile la animale, administrarea de inhibitori ai sintezei de prostaglandină a arătat creșterea incidenței cazurilor de pierdere a funcției pre- și post-implant și a ratei de deces embrio-fetal.

În plus, în studiile la animale cărora li s-a administrat un inhibitor al sintezei de prostaglandină în timpul organogenezei a fost raportată creșterea incidenței diferitelor tipuri de malformații, inclusiv malformații cardiovasculare. Diclofenac nu trebuie administrat în primele două trimestre de sarcină decât dacă este absolut necesar. Dacă diclofenac se administrează unei femei care se pregătește să rămână gravidă sau în primele două trimestre de sarcină, doza și durata tratamentului trebuie menținute cât mai redus posibil.

În timpul trimestrului al treilea de sarcină, toți inhibitorii sintezei de prostaglandină pot determina următoarele afecțiuni la făt:

− toxicitate cardiopulmonară (cu închiderea prematură a ductului arterial și hipertensiune pulmonară); − disfuncție renală, care poate progresa către insuficiență renală cu oligo-hidroamnios.

Efecte la mamă și nou-născut, în administrare la finalul sarcinii:

− efect antiagregant care poate să apară chiar la doze foarte mici, cu posibilitatea prelungirii timpilor de sângerare; − inhibarea contracțiilor uterine, cu travaliu întârziat sau prelungit.

În consecință, Diclopram (diclofenac/omeprazol) capsule cu eliberare modificată 75 mg/20 mg este contraindicat în ultimul trimestru de sarcină.

În studiile limitate disponibile până în prezent, se pare că AINS pot trece în lapte în concentrații foarte mici. Dacă este posibil, AINS trebuie evitate în perioada alăptării.

Vezi pct. 4.4.

Omeprazol

Rezultate din trei studii epidemiologice prospective (cu peste 1000 de subiecți expuși) au indicat faptul că nu există reacții adverse ale tratamentului cu omeprazol administrat în timpul sarcinii asupra sănătății fătului/nou-născutului. Omeprazol poate fi utilizat în timpul sarcinii.

Omeprazol este eliminat în lapte, dar este puțin probabil să aibă efecte la sugar dacă se administrează în doze terapeutice.

Efecte nedorite, precum amețeli, somnolență, fatigabilitate, tulburări de vedere, vertij, sedare și alte tulburări de la nivelul sistemului nervos central sunt posibile după administrarea de AINS. Reacțiile de tip amețeli și tulburări de vedere pot să apară după administrarea de omeprazol (vezi pct. 4.8). Dacă apar astfel de simptome, pacienții nu trebuie să conducă vehicule sau să folosească utilaje.

Diclofenac

Dacă apar reacții adverse grave, Diclopram (diclofenac/omeprazol) capsule cu eliberare modificată 75 mg/20 mg trebuie întrerupt.

Cel mai frecvent raportate reacții adverse sunt tulburările gastrointestinale.

Reacțiile adverse raportate în studiile clinice cu diclofenac și datele epidemiologice sunt prezentate sumarizat în tabelul de mai jos.

Reacţiile adverse sunt clasificate în funcţie de frecvenţă, folosind următoarea convenţie: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 și <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 și <1/100), rare (≥1/10000 și <1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecvență necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Termenul MedDRA Reacțiile adverse Frecvența

Clasificarea pe organe, sisteme și aparate

Tulburări hematologice și Leucopenie, neutropenie, Foarte rare limfatice tromobocitopenie, anemie hemolitică, anemie aplastică, agranulocitoză

Tulburări ale sistemului Reacții alergice nespecifice, reacții Rare imunitar anafilactoide (inclusiv hipotensiune arterială și șoc) și anafilaxie

Reacții la nivelul tractului respirator, inclusiv astm bronșic, agravarea simptomelor de astm bronșic, bronhospasm sau dispnee

Angioedem, edem angioneurotic (inclusiv Foarte rare edem facial)

Tulburări psihice Depresie, senzație de dezorientare, Foarte rare insomnie, iritabilitate, reacții psihotice, coșmaruri

Tulburări ale sistemului nervos Cefalee, amețeli Frecvente

Somnolență Rare

Tulburări de memorie, parestezii, meningită Foarte rare aseptică (mai ales la pacienții cu tulburări autoimune, precum lupus eritematos, boala mixtă de țesut conjunctiv) cu simptome de rigiditate cervicală, cefalee, greață, vărsături, febră sau senzație de dezorientare

Stare de confuzie, halucinații, stare de rău general, oboseală și somnolență, disgeuzie, tremor, convulsii, anxietate, accident cerebrovascular

Tulburări oculare Tulburări de vedere (vedere încețoșată), Foarte rare diplopie, nevrită optică

Tulburări acustice și vestibulare Vertigo Frecvente

Afectarea auzului, tinitus Foarte rare

Tulburări cardiace Edem Rare

Termenul MedDRA Reacțiile adverse Frecvența

Clasificarea pe organe, sisteme și aparate

Hipertensiune arterială, vasculită, palpitații, Foarte rare durere retrosternală, insuficiență cardiacă

Tulburări respiratorii, toracice și Astm bronșic (inclusiv dispnee) Rare mediastinale Pneumonie Foarte rare

Tulburări gastrointestinale Greață, vărsături, diaree, dispepsie, durere Frecvente abdominală, flatulență, anorexie

Gastrită, hematemeză, diaree hemoragică, Rare melenă, ulcer gastrointestinal (cu sau fără hemoragie sau perforație), ulcer peptic, perforație sau hemoragie gastrointestinală, uneori letală, mai ales la pacienții vârstnici

Exacerbarea simptomelor de colită și boală Foarte rare

Crohn, constipație, stomatită ulcerativă, glosită, afecțiuni esofagiene, stricturi intestinale, pancreatită Colită ischemică Cu frecvență necunoscută

Tulburări hepatobiliare Transaminaze crescute Frecvente

Icter, funcție hepatică anormală, hepatită Rare (fulminantă în cazuri izolate)

Necroză hepatică, insuficiență hepatică Foarte rare

Afecțiuni cutanate și ale Erupție cutanată tranzitorie (rash) Frecvente țesutului subcutanat Urticarie Rare

Fotosensibilitate, erupții cutanate, erupții Foarte rare buloase, eczemă, eritem multiform, sindrom Stevens-Johnson, necroliză epidermică toxică (sindrom Lyell), alopecie, dermatită exfoliativă, purpură, purpură alergică, prurit

Lupus eritematos cutanat subacut (vezi Cu frecvență pct. 4.4) necunoscută

Tulburări renale și ale căilor Forme variate de nefrotoxicitate, inclusiv Foarte rare urinare nefrită interstițială, proteinurie, necroză papilară renală, sindrom nefrotic, insuficiență renală acută, tulburări urinare (de exemplu, hematurie)

Datele din studiile clinice și epidemiologice au demonstrat în mod consistent creșterea riscului de evenimente arterio-trombotice (de exemplu, infarct miocardic sau accident vascular cerebral) în asociere cu utilizarea de diclofenac, mai ales în doză mare (150 mg zilnic) și în timpul tratamentului pe termen lung (vezi pct. 4.3 și 4.4 pentru Contraindicații și Atenționări și precauții speciale pentru utilizare).

Omeprazol

Cele mai frecvente reacții adverse (la 1-10% dintre pacienți) sunt cefalee, durere abdominală, constipație, diaree, flatulență și greață/vărsături.

Următoarele reacții adverse au fost identificate sau suspectate în cadrul studiilor clinice cu omeprazol și în programele de monitorizare după punerea medicamentului pe piață. Niciuna dintre reacții nu a fost identificată ca fiind dependentă de doză. Reacțiile adverse prezentate mai jos sunt clasificate în funcție de frecvență și clasificarea pe sisteme, aparate și organe.

Reacţiile adverse sunt clasificate în funcţie de frecvenţă, folosind următoarea convenţie: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 și <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 și <1/100), rare (≥1/10000 și <1/1000); foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Termenul MedDRA Reacțiile adverse Frecvența

Clasificarea pe organe, sisteme și aparate

Tulburări hematologice și Leucopenie, tromobocitopenie Rare limfatice Agranulocitoză, pancitopenie Foarte rare

Tulburări ale sistemului Reacții de hipersensibilitate, de exemplu, Rare imunitar febră, angioedem și reacție anafilactică/șoc

Tulburări metabolice și de Hiponatriemie Rare nutriție Hipomagneziemie, formele severe pot duce Frecvență la apariția hipocalcemiei necunoscută

Tulburări psihice Insomnie Mai puțin frecvente Agitație, confuzie, depresie Rare Agresivitate, halucinații Foarte rare

Tulburări ale sistemului nervos Cefalee Frecvente

Amețeli, parestezii, somnolență Mai puțin frecvente

Tulburări ale gustului Rare

Tulburări oculare Vedere încețoșată Rare

Tulburări acustice și vestibulare Vertij Mai puțin frecvente

Tulburări respiratorii, toracice și Bronhospasm Rare mediastinale

Tulburări gastrointestinale Durere abdominală, constipație, diaree, Frecvente flatulență, greață/vărsături, polipi ai glandelor fundice (benigni)

Xerostomie, stomatită, candidoză Rare gastrointestinală

Colită microscopică Frecvență necunoscută

Tulburări hepatobiliare Transaminaze crescute Mai puțin frecvente

Hepatită cu sau fără icter Rare

Insuficiență hepatică, encefalopatie la Foarte rare pacienți cu afectare hepatică preexistentă

Afecțiuni cutanate și ale Dermatită, prurit, erupție cutanată Mai puțin frecvente țesutului subcutanat tranzitorie (rash), urticarie

Alopecie, fotosensibilitate Rare

Eritem polimorf, sindrom Stevens-Johnson, Foarte rare necroliză epidermică toxică

Tulburări renale și urinare Nefrită interstițială Rare

Afecțiuni musculoscheletice și Fracturi de șold, articulație radio-carpiană Mai puțin frecvente ale țesutului conjunctiv sau vertebrale

Artralgie, mialgie Rare

Slăbiciune musculară Foarte rare

Tulburări ale aparatului genital Ginecomastie Foarte rare și sânului

Tulburări generale și la nivelul Stare generală de rău, edeme periferice Mai puțin frecvente locul de administrare Hipersudorație Rare

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro.

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

București 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro.

Diclofenac

Simptomele supradozajului cu diclofenac includ cefalee, greață, vărsături, durere epigastrică, sângerare gastrointestinală, în cazuri rare, diaree, senzație de dezorientare, excitație, comă, somnolență, amețeli, tinitus, leșin și în unele cazuri, convulsii. În cazurile cu toxicitate semnificativă sunt posibile insuficiență renală și afectare hepatică.

Tratamentul supradozajului acut cu AINS constă în mod esențial din măsuri de susținere și tratament simptomatic. În prima oră de la ingestia unei doze potențial toxice, se va lua în considerare administrarea de cărbune activat. În mod alternativ, la adulți, se va considera efectuarea lavajului gastric într-un interval de o oră de la ingestia unei supradoze care poate pune viața pacientului în pericol.

Trebuie să se asigure un flux urinar corespunzător.

Funcțiile renală și hepatică trebuie atent monitorizate.

Pacienții trebuie atent monitorizați timp de cel puțin patru ore după ingestia unei doze potențial toxice.

Convulsiile frecvente sau prelungite trebuie tratate cu diazepam intravenos.

Alte măsuri pot fi indicate în funcție de starea clinică a pacientului. Este posibil ca tratamentele specifice, precum forțarea diurezei, dializa sau hemoperfuzia să nu aibă niciun efect în eliminarea

AINS datorită ratei lor crescute de legare de proteinele plasmatice și metabolizării extensive.

Măsurile de susținere și tratamentul simptomatic trebuie administrate în cazul complicațiilor, precum hipotensiune arterială, insuficiență renală, convulsii, tulburări gastrointestinale și detresă respiratorie.

Omeprazol

Există informații disponibile limitate privind efectele supradozajului de omeprazol la om. În datele din literatură se descrie administrarea de doze crescute până la 560 mg și au fost primite raportări ocazionale de ingestie a unor doze orale zilnice de până la 2400 mg omeprazol (de 120 de ori mai mari decât doza uzuală clinică recomandată). Au fost raportate simptome de greață, vărsături, amețeli, durere abdominală, diaree și cefalee. De asemenea, au fost descrise în cazuri izolate simptome de apatie, depresie sau stare de confuzie.

Simptomele descrise au avut un caracter tranzitoriu și nu a fost raportată evoluția severă a cazurilor.

Odată cu creșterea dozei, rata de eliminare a medicamentului a rămas neschimbată (cinetică de ordinul întâi). Dacă este necesar, tratamentul este simptomatic.

Grupa farmacoterapeutică: derivați ai acidului acetic și substanțe înrudite, codul ATC: M01AB55 (diclofenac, combinații)

Diclofenac

Diclofenac este un agent non-steroidian cu proprietăți marcate analgezice/antiinflamatorii. Este inhibitor al sintezei de prostaglandină (ciclooxigenază).

Omeprazol

Omeprazol, o mixtură racemică a doi enantiomeri, reduce secreția gastrică acidă printr-un mecanism de acțiune foarte țintit. Este un inhibitor specific al pompei de acid din celulele gastrice parietale. Este activat rapid și în administrarea în doză zilnică unică asigură controlul prin inhibarea reversibilă a secreției gastrice acide.

Omeprazol este o bază slabă, concentrată și convertită la forma activă în mediul puternic acid din canaliculele intracelulare parietale, unde inhibă enzimatic pompa acidă H+K- - ATP-ază. Acest efect asupra ultimei etape a procesului de formare a acidului gastric este dependent de doză și asigură inhibarea eficientă și crescută atât a secreției acide bazale, cât și stimulate, indiferent de stimul.

Toate efectele farmacodinamice observate pot fi explicate prin efectul omeprazol asupra secreției acide.

Administrarea orală de omeprazol o dată pe zi asigură inhibarea rapidă și eficientă a secreției diurne și nocturne acide gastrice, cu obținerea efectului maxim după 4 zile de tratament. Cu doza de omeprazol 20 mg se menține apoi efectul de reducere cu cel puțin 80% a acidității gastrice pe 24 de ore la pacienții cu ulcer duodenal, cu reducerea cu aproape 70% a producției maxime de acid după stimularea cu pentagastrină timp de 24 de ore după administrare.

La pacienții cu ulcer duodenal, omeprazol 20 mg în administrare orală menține pH-ul gastric la valori ≥3 pe o perioadă medie de 17 din 24 de ore după administrare.

Ca urmare a reducerii secreției acide și a acidității gastrice, omeprazol reduce/normalizează într-un mod dependent de doză expunerea esofagului la aciditate la pacienții cu boală de reflux gastro-esofagian.

Inhibarea secreției acide cu omeprazol este în funcție de aria de sub graficul concentrației plasmatice funcție de timp (ASC) și nu de concentrația plasmatică la un anumit moment.

Nu au fost observate cazuri de tahifilaxie în timpul tratamentului cu omeprazol.

Alte efecte asociate inhibării secreției acide

În timpul tratamentului pe termen lung au fost raportate cu o frecvență relativ crescută cazuri de chiste ale glandelor gastrice. Aceste modificări reprezintă consecința fiziologică a inhibării pronunțate a secreției acide, sunt benigne și par să fie reversibile.

Reducerea acidității gastrice din diferite cauze, inclusiv prin inhibarea pompei de protoni, este urmată de creșterea numărului de bacterii prezente în mod normal în tractul gastrointestinal. Tratamentul cu medicamente care reduc aciditatea gastrică poate să determine o ușoară creștere a riscului de infecții gastrointestinale cu Salmonella și Campylobacter.

În timpul tratamentului cu medicamente anti-secretorii, gastrina serică crește ca răspuns la reducerea secreției acide. De asemenea, CgA crește datorită reducerii acidității gastrice. Creșterea concentrației de CgA poate să interfereze cu investigațiile pentru tumorile neuroendocrine. Dovezile publicate disponibile sugerează că tratamentul cu inhibitori de pompă de protoni trebuie întrerupt cu 5 zile până la 2 săptămâni înainte de evaluările CgA. Astfel, valorile CgA fals crescute ca urmare a tratamentului cu IPP au posibilitatea să revină la valorile din intervalul de referință.

În timpul tratamentului pe termen lung cu omeprazol, la unii pacienți (atât copii, cât și adulți) a fost observată creșterea numărului de celule ECL, posibil din cauza creșterii valorii serice de gastrină. Se consideră că aceste rezultate nu au semnificație clinică.

Diclofenac

Diclofenac sodic este absorbit rapid de la nivel intestinal și se metabolizează la primul pasaj hepatic.

Concentrațiile plasmatice terapeutice se obțin după aproximativ ½ de oră de la administrarea diclofenac. Substanța activă se leagă în proporție de 99,7% de proteinele plasmatice și timpul de înjumătățire pentru faza terminală de eliminare este de 1-2 ore.

Aproximativ 60% din doza administrată este eliminată renal sub formă de metaboliți și mai puțin de 1% în formă nemodificată. Restul dozei se elimină sub formă metabolizată la nivel biliar.

După pasajul gastric rapid, peletele gastro-rezistente de diclofenac asigură biodisponibilitatea rapidă a componentei active în fluxul sangvin. Peletele cu eliberare prelungită determină întârzierea eliberării compusului activ, ceea ce înseamnă că o singură administrare pe zi este în general suficientă.

Omeprazol

Omeprazol și omeprazol magneziu sunt instabili în mediu acid și se administrează oral sub formă de comprimate sau capsule filmate. Absorbția omeprazolului este rapidă, cu concentrația plasmatică maximă obținută la aproximativ 1-2 ore după administrare. Omeprazolul este absorbit în intestinul subțire și se finalizează de obicei în 3-6 ore. Administrarea concomitentă de alimente nu are nicio influență asupra biodisponibilității. Disponibilitatea sistemică (biodisponibilitatea) după o singură doză de omeprazol administrată oral este de aproximativ 40%. După repetarea administărilor zilnice unice, biodisponibilitatea crește la aproximativ 60%.

Volumul aparent de distribuție la voluntari sănătoși este de aproximativ 0,3 l/kg corp. Omeprazol se leagă în proporție de aproximativ 97% de proteinele plasmatice.

Omeprazol este metabolizat complet de enzimele sistemului P450 (CYP). Principala componentă a metabolismului este dependentă de expresia polimorfică a CYP2C19, responsabilă pentru formarea hidroxiomeprazolului, metabolitul principal din plasmă. Componenta rămasă este dependentă de un alt izoform specific, CYP3A4, responsabil pentru formarea omeprazol sulfonă. Ca urmare a afinității crescute a omeprazolului față de sistemul CYP2C19, există potențialul de inhibare competitivă a interacțiunilor metabolice cu alte medicamente substrat pentru CYP2C19. Totuși, datorită afinității reduse pentru CYP3A4, omeprazol nu prezintă potențialul de a inhiba metabolismul altor substraturi

CYP3A4. În plus, omeprazol nu prezintă un efect inhibitor asupra principalelor sisteme enzimatice.

Aproximativ 3% dintre persoanele de rasă caucaziană și 15-20% de rasă asiatică nu prezintă un sistem enzimatic CYP2C19 funcțional și aceste persoane sunt denumite metabolizatori cu activitate enzimatică lentă. În astfel de cazuri, metabolizarea omeprazol este probabil realizată în principal prin pe calea CYP3A4. După repetarea administrărilor de doze zilnice unice de 20 mg omeprazol, valoarea medie a ASC a fost de 5-10 ori mai mare la metabolizatorii cu activitate enzimatică lentă decât la persoanele cu sistem enzimatic CYP2C19 funcțional (metabolizatori cu activitate enzimatică extensivă). De asemenea, valorile medii ale concentrației plasmatice maxime au fost crescute de 3-5 ori. Aceste rezultate nu au nicio implicație pentru modul de administrare a omeprazol.

În general, timpul de înjumătățire plasmatică pentru omeprazol este mai mic de o oră după administrare unică și după repetarea administrării de doze zilnice unice. Omeprazol este eliminat complet din plasmă între administrări, fără tendința de acumulare în timpul administrării zilnice a dozelor unice. Aproximativ 80% din doza de omeprazol administrată oral este eliminată sub formă de metaboliți în urină, iar cantitatea care rămâne se elimină în fecale, mai ales prin secreție biliară.

ASC pentru omeprazol crește după administrări repetate. Această creștere este dependentă de doză și este urmată de o relație non-lineară între doză și ASC după administrări repetate. Această dependență de timp și doză se datorează reducerii metabolizării la primul pasaj hepatic și a clearance-ului sistemic, determinat probabil de inhibarea sistemului enzimatic CYP2C19 de omeprazol și/sau de metaboliții săi (de exemplu, sulfonă).

Niciunul dintre metaboliți nu a fost identificat ca având vreun efect asupra secreției acide gastrice.

Metabolizarea omeprazol la pacienți cu disfuncție hepatică este afectată, determinând creșterea ASC.

Omeprazol nu a dovedit nicio tendință de acumulare în timpul administrării dozelor zilnice unice.

Farmacocinetica omeprazol, inclusiv biodisponibilitatea și rata eliminării, este nemodificată la pacienții cu funcție renală redusă.

Rata de metabolizare a omeprazol este redusă într-o oarecare măsură la pacienții vârstnici (vârsta 75-79 ani).

Diclofenac

Nu există alte date preclinice de siguranță relevante pentru medicul care prescrie tratamentul în plus față de cele deja prezentate în alte secțiuni ale acestui document.

Omeprazol

În studiile pe toată durata vieții la șobolani care au primit omeprazol au fost observate hiperplazia celulelor gastrice ECL și apariția de tumori carcinoide. Aceste modificări sunt rezultatul hipergastrinemiei susținute, secundare inhibării secreției acide. Rezultate similare au fost observate după tratamentul cu antagoniști de receptori H2, inhibitori ai pompei de protoni și gastrectomie parțială. Astfel, aceste modificări nu reprezintă efectul direct al acțiunii uneia dintre substanțele active individuale.

Celuloză microcristalină

Povidonă K 25

Dioxid de siliciu coloidal anhidru

Copolimer de acid metacrilic - acrilat de etil (1:1), Tip A, neutralizat cu hidroxid de sodiu (6 mol%)

Copolimer de amoniu-metacrilat tip A

Copolimer de amoniu-metacrilat tip B

Manitol

Carbonat de magneziu greu

Hidroxipropilceluloză (soluție 75-150 mPas/5%)

Laurilsulfat de sodiu

Hipromeloză (6 mPas)

Copolimer de acid metacrilic - acrilat de etil (1:1) dispersie 30% (substanță uscată)

Polisorbat 80

Citrat de trietil

Talc

Dioxid de titan

Oxid roșu de fer (E 172)

Oxid galben de fer (E 172)

Gelatină

Nu este cazul.

Flacon PEÎD: 5 ani

Blister: 5 ani

Flacon PEÎD: 1 lună

Flacon PEÎD/blister

A se păstra la temperaturi sub 30˚C.

Flacon PEÎD

A se păstra flaconul bine închis pentru a fi protejat de umiditate.

Blister OPA-Al-PVC/Al

Ambalajul original conține 10, 20, 30, 50, 60 sau 100 de capsule cu eliberare modificată.

Flacon PEÎD cu capacitate de 60 ml si capac cu filet din PP cu diametrul de 45 mm și desicant.

Ambalajul original conține 30 de capsule cu eliberare modificată.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Fără cerinţe speciale la eliminare.

PharmaSwiss Česká republika s.r.o.

Jankovcova 1569/2c, 17000 Praha 7

Republica Cehă

12300/2019/01-07

Autorizare - Ianuarie 2015

Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: August 2019

August 2019