Prospect DARUNAVIR ZENTIVA 600mg COMPRIMATE FILMATE

Indicat în: infecție HIV-1

Cale de administrare: orală

Substanța: darunavir (inhibitor de protează)

ATC: J05AE10 (Antiinfecțioase de uz sistemic | Antivirale cu acțiune directă | Inhibitori de protează)

Atenționări:
Precauție în alăptare
Precauție în alăptare

Utilizați în alăptare doar la recomandarea medicului.

Precauție în sarcină
Precauție în sarcină

Utilizați în sarcină doar la recomandarea medicului.

Darunavirul este un inhibitor de protează utilizat pentru tratamentul infecției cu virusul imunodeficienței umane (HIV). Acesta acționează prin inhibarea enzimei protează HIV, esențială pentru replicarea virusului, contribuind astfel la reducerea încărcăturii virale.

Medicamentul se administrează pe cale orală, de obicei o dată pe zi, în combinație cu alte medicamente antiretrovirale. Printre efectele secundare frecvente se numără greața, diareea, durerile de cap și erupțiile cutanate.

Darunavirul este contraindicat la pacienții cu hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienți. De asemenea, trebuie utilizat cu precauție la pacienții cu afecțiuni hepatice severe.

Acest medicament reprezintă o opțiune importantă pentru gestionarea infecției cu HIV, contribuind la îmbunătățirea calității vieții pacienților și la prevenirea progresiei bolii.

Date generale despre DARUNAVIR ZENTIVA 600mg

  • Substanța: darunavir
  • Data ultimei liste de medicamente: 01-03-2022
  • Codul comercial: W63959001
  • Concentrație: 600mg
  • Forma farmaceutică: COMPRIMATE FILMATE
  • Cantitate: 60
  • Prezentare produs: cutie x1 flac peid x60 compr film
  • Tip produs: Medicament generic
  • Restricții eliberare rețetă: P-RF - Medicamente care se eliberează cu prescripție medicală care se reține în farmacie (nu se reînnoiește).

Autorizația de Punere pe Piață (APP)

  • Producător: ZENTIVA, K.S. - REPUBLICA CEHA
  • Deținător: ZENTIVA, K.S. - REPUBLICA CEHA
  • Număr APP: 10202/2017/01
  • Valabilitate: 2 ani

Forme farmaceutice disponibile pentru darunavir

Concentrațiile disponibile pentru darunavir

  • 100mg/ml
  • 150mg
  • 300mg
  • 400mg
  • 600mg
  • 75mg
  • 800mg

Conținutul prospectului pentru medicamentul DARUNAVIR ZENTIVA 600mg COMPRIMATE FILMATE

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Darunavir Zentiva 75 mg comprimate filmate

Darunavir Zentiva 600 mg comprimate filmate

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Darunavir Zentiva 75 mg comprimate filmate:

Fiecare comprimat filmat conţine darunavir 75 mg.

Darunavir Zentiva 600 mg comprimate filmate:

Fiecare comprimat filmat conţine darunavir 600 mg.

Excipienţi cu efect cunoscut: fiecare comprimat conţine galben amurg FCF (E110) 3,58 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimat filmat.

Darunavir Zentiva 75 mg comprimate filmate:

Comprimate filmate în formă de capsulă, de culoare albă, cu dimensiuni de aproximativ 9 mm lungime și 4 mm lăţime.

Darunavir Zentiva 600 mg comprimate filmate:

Comprimate filmate ovale, biconvexe, acoperite cu film de culoare portocalie, cu dimensiuni de aproximativ 21 mm lungime și 11 mm lăţime.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Darunavir Zentiva, administrat concomitent cu o doză mică de ritonavir, este indicat în asociere cu alte medicamente antiretrovirale pentru tratamentul pacienţilor cu infecţie cu virusul imunodeficienţei umane (HIV-1).

Comprimatele de Darunavir Zentiva 75mg/600mg mg pot fi utilizate pentru a asigura scheme de tratament adecvate (vezi pct. 4.2):

- pentru tratamentul infecţiei cu HIV-1 în tratamentul antiretroviral (TAR) la pacienţii adulţi trataţi anterior, inclusiv cei trataţi cu terapie înalt activă;

- pentru tratamentul infecţiei cu virusul HIV-1 la copii şi adolescenţi, începând cu vârsta de 3 ani şi cu greutatea corporală de cel puţin 15 kg.

În luarea deciziei de a începe tratamentul cu Darunavir Zentiva administrat concomitent cu doză mică de ritonavir, trebuie acordată o atenţie deosebită istoricului tratamentului fiecărui pacient şi modelului mutaţiilor asociate cu medicamente diferite. Utilizarea de Darunavir Zentiva trebuie să fie ghidată de testarea genotipică sau fenotipică (atunci când sunt disponibile) şi istoricul tratamentului.

4.2 Doze şi mod de administrare

Terapia trebuie iniţiată de un specialist din domeniul sănătăţii cu experienţă în abordarea terapeutică a infecţiei cu HIV. După iniţierea terapiei cu Darunavir Zentiva, pacienţii trebuie informaţi să nu modifice doza, forma farmaceutică sau să întrerupă tratamentul fără a discuta cu medicul lor.

Doze

Darunavir Zentiva trebuie administrat întotdeauna pe cale orală, concomitent cu o doză mică de ritonavir, cu rol de potenţator farmacocinetic, în asociere cu alte medicamente antiretrovirale. De aceea, înainte de iniţierea tratamentului cu Darunavir Zentiva, trebuie consultat Rezumatul Caracteristicilor Produsului pentru ritonavir.

Darunavirul este de asemenea disponibil sub formă de suspensie orală pentru pacienţii care nu pot înghiţi comprimatele de Darunavir Zentiva (vă rugăm să consultaţi Rezumatul Caracteristicilor Produsului pentru suspensia orală care conţine darunavir).

Pacienţi adulţi trataţi anterior cu TAR

Doza recomandată este de 600 mg, de două ori pe zi, administrată în asociere cu ritonavir 100 mg, de două ori pe zi şi cu alimente. Darunavir Zentiva 75mg/600 mg comprimate poate fi utilizat pentru alcătuirea schemei de tratament cu doza de 600 mg, de două ori pe zi.

Utilizarea comprimatelor de 75 mg şi 150 mg pentru obţinerea dozei recomandate este adecvată atunci când există posibilitatea apariţiei hipersensibilităţii la coloranţi specifici sau există dificultate la înghiţire a comprimatelor de 600 mg.

O doză de 800 mg administrată o dată pe zi în asociere cu cobicistat 150 mg, o dată pe zi, sau cu ritonavir 100 mg, o dată pe zi, luate împreună cu alimente, poate fi utilizată la pacienţii trataţi anterior cu medicamente antiretrovirale, însă fără mutaţii care asociază rezistenţă la darunavir (DRV-MAR)* şi care prezintă în plasmă ARN HIV-1 < 100000 copii/ml şi numărul de celule CD4+ ≥ 100 celule x 106/l (vezi

Rezumatul caracteristicilor produsului pentru Darunavir Zentiva 400 mg şi 800 mg comprimate).

*DRV-MAR: V11I, V32I, L33F, I47V, I50V, I54M, I54L, T74P, L76V, I84V şi L89V

Pacienţi adulţi netrataţi anterior cu TAR

Pentru recomandările de administrare a dozelor la pacienţii netrataţi anterior cu TAR consultaţi Rezumatul caracteristicilor produsului pentru Darunavir Zentiva 400 mg şi 800 mg comprimate.

Pacienţi copii şi adolescenţi (cu vârsta cuprinsă între 3 - 17 ani şi cu greutatea corporală de cel puţin 15 kilograme) netrataţi anterior cu TAR

Doza de Darunavir Zentiva şi ritonavir administrată la copii şi adolescenţi în funcţie de greutatea corporală este prezentată în tabelul de mai jos.

Doza recomandată de Darunavir Zentiva comprimate şi ritonavir la copii şi adolescenţi netrataţi anterior (cu vârsta între 3 - 17 ani)

Greutate corporală (kg) Doză ≥ 15 - < 30 kg 600 mg Darunavir Zentiva/100 mg ritonavira o dată pe zi ≥ 30 - < 40 kg 675 mg Darunavir Zentiva/100 mg ritonavira o dată pe zi ≥ 40 kg 800 mg Darunavir Zentiva/100 mg ritonavir o dată pe zi a cu ritonavir suspensie orală: 80 mg/ml

Pacienţi copii şi adolescenţi (cu vârsta cuprinsă între 3 - 17 ani şi cântărind cel puţin 15 kg) trataţi anterior cu TAR

În general se recomandă Darunavir Zentiva administrat de două ori pe zi în asociere cu ritonavir şi cu alimente.

La pacienţii care au fost trataţi anterior cu medicamente antiretrovirale dar fără mutaţii asociate rezistenţei la darunavir (DRV-MAR)* şi care au concentraţii plasmatice ARN HIV-1 < 100 000 copii/ml şi număr de celule CD4+ ≥ 100 celule x 106/l, se poate utiliza o schemă de tratament cu administrare o dată pe zi ce include Darunavir Zentiva administrat în asociere cu ritonavir şi alimente.

* DRV-MAR: V11I, V32I, L33F, I47V, I50V, I54M, I54L, T74P, L76V, I84V and L89V

Doza de Darunavir Zentiva şi ritonavir la copii şi adolescenţi în funcţie de greutate este furnizată în tabelul de mai jos. Doza recomandată de Darunavir Zentiva în asociere cu o doză mică de ritonavir nu trebuie să depăşească doza recomandată pentru adulţi (600/100 mg de două ori pe zi sau 800/100 mg o dată pe zi)

Doza recomandată de Darunavir Zentiva comprimate şi ritonavir pentru copii şi adolescenţi (cu vârsta cuprinsă între 3 - 17 ani) trataţi anterior

Greutate corporală Doza (o dată pe zi împreună cu Doză (de două ori pe zi împreună (kg) alimente) cu alimente) ≥ 15 - < 30 kg 600 mg Darunavir Zentiva/100 mg 375 mg Darunavir Zentiva/50 mg ritonavira o dată pe zi ritonavira de două ori pe zi ≥ 30 - < 40 kg 675 mg Darunavir Zentiva/100 mg 450 mg Darunavir Zentiva/60 mg ritonavira o dată pe zi ritonavira de două ori pe zi ≥ 40 kg 800 mg Darunavir Zentiva/100 mg 600 mg Darunavir Zentiva/100 ritonavira o dată pe zi mg ritonavira de două ori pe zi a cu ritonavir suspensie orală: 80 mg/ml

La pacienţii copii şi adolescenţi trataţi anterior cu TAR, se recomandă testarea genotipului HIV. Cu toate acestea, în cazurile în care nu este posibilă testarea genotipului HIV, la pacienţii copii şi adolescenţi netrataţi anterior cu inhibitori de protează HIV este recomandată schema de tratament Darunavir Zentiva /ritonavir cu administrare o dată pe zi iar cel cu administrare de două ori pe zi este recomandat la pacienţii trataţi anterior cu inhibitori de protează HIV.

Numai pentru Darunavir Zentiva 75 mg comprimate filmate:

Utilizarea numai a comprimatelor de 75 mg sau a suspensiei orale de 100 mg/ml care conţine darunavir pentru a obţine doza recomandată de darunavir poate fi considerată adecvată numai dacă este posibilă apariţia unei reacţii de hipersensibilitate la coloranţii specifici.

Recomandare cu privire la dozele omise

Dacă a fost omisă o doză de Darunavir Zentiva şi/sau de ritonavir în decurs de 6 ore faţă de momentul când este administrată de obicei, pacienţii trebuie instruiţi să ia, cu alimente, doza prescrisă de Darunavir

Zentiva şi de ritonavir, imediat ce este posibil. Dacă omisiunea a fost remarcată mai târziu de 6 ore faţă de momentul administrării obişnuite, doza omisă nu trebuie luată şi pacientul trebuie să se rezume la schema de tratament obişnuită.

Această recomandare are la bază timpul de înjumătăţire plasmatică de 15 ore al darunavirului în prezenţa ritonavirului şi intervalul recomandat între doze de aproximativ 12 ore.

Grupe speciale de pacienţi
Vârstnici

La acest grup de pacienţi, sunt disponibile informaţii limitate; de aceea, Darunavir Zentiva trebuie utilizat cu precauţie la această grupă de vârstă (vezi pct. 4.4 și pct. 5.2).

Insuficienţă hepatică

Darunavirul este metabolizat de sistemul hepatic. Nu este necesară nicio ajustare a dozei la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară (Clasa A în clasificarea Child-Pugh) sau moderată (Clasa B în clasificarea

Child-Pugh), totuşi, Darunavir Zentiva trebuie utilizat cu precauţie la aceşti pacienţi. Nu sunt disponibile niciun fel de date de farmacocinetică la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă. Insuficienţa hepatică severă ar putea determina creşterea expunerii la darunavir şi o alterare a profilului de siguranţă al acestuia.

Din această cauză, Darunavir Zentiva nu trebuie utilizat la bolnavii cu insuficienţă hepatică severă (Clasa

C în clasificarea Child-Pugh) (vezi pct. pct. 4.3, pct. 4.4 și pct. 5.2).

Insuficienţă renală

Nu este necesară nicio ajustare a dozei la pacienţii cu insuficienţă renală (vezi pct. 4.4 și pct. 5.2).

Copii şi adolescenţi

Darunavir Zentiva /ritonavir nu trebuie utilizate la copii cu greutatea corporală sub 15 kg deoarece doza pentru această categorie nu a fost stabilită la un număr suficient de pacienţi (vezi pct. 5.1). Darunavir

Zentiva /ritonavir nu trebuie utilizat la copii cu vârsta sub 3 ani din motive de siguranţă (vezi pct. 4.4 și pct. 5.3)

S-au determinat nivelurile de expunere la darunavir la adolescenţi netrataţi anterior cu vârsta curpinsă între 12 - 17 ani cântărind cel puţin 40 kg trataţi cu Darunavir Zentiva 800 mg o dată pe zi, acestea situându-se în intervalul terapeutic stabilit pentru pacienţii adulţi trataţi cu Darunavir Zentiva 800 mg o dată pe zi. În consecinţă, deoarece Darunavir Zentiva o dată pe zi a fost înregistrată şi pentru utilizarea în tratamentul pacienţilor adulţi trataţi anterior fără mutaţii care asociază rezistenţă la darunavir (DRV-

MAR)* şi care au concentraţii plasmatice de ARN HIV-1 < 100 000 copii/ml şi număr de celule CD4+ ≥ 100 celule x 106/l, aceeaşi indicaţie privind doza de Darunavir Zentiva o dată pe zi se aplică copiilor trataţi anterior cu vârsta curinsă între 3 şi 17 ani cântărind cel puţin 15 kg.

* DRV-MAR: V11I, V32I, L33F, I47V, I50V, I54M, I54L, T74P, L76V, I84V şi L89V

Sarcină şi perioada postpartum

Nu este necesară ajustarea dozei pentru darunavir/ritonavir în timpul sarcinii sau în perioada postpartum.

Darunavir Zentiva trebuie utilizat în timpul sarcinii numai dacă beneficiul potențial justifică riscul potențial (vezi pct. 4.4, pct. 4.6 și 5.2).

Mod de administrare

Pacienţii trebuie instruiţi să ia Darunavir Zentiva cu ritonavir în doză mică în decurs de 30 minute după masă. Tipul de alimente nu afectează expunerea la darunavir (vezi pct. 4.4, 4.5 și pct. 5.2).

4.3 Contraindicaţii

- Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

- Pacienţi cu insuficienţă hepatică severă (Clasa C în clasificarea Child-Pugh).

- Administrarea concomitentă de rifampicină cu darunavir asociat cu ritonavir în doză mică (vezi pct.

4.5).

- Administrarea concomitentă cu asocierea medicamentoasă lopinavir/ritonavir (vezi pct. 4.5).

- Administrarea concomitentă cu preparatele din plante care conţin sunătoare (Hypericum perforatum) (vezi pct. 4.5).

- Administrarea concomitentă de darunavir cu o doză mică de ritonavir, împreună cu substanţe active al căror clearance depinde în foarte mare măsură de CYP3A şi la care concentraţiile plasmatice crescute sunt asociate cu evenimente grave şi/sau care pot pune viaţa în pericol. Aceste substanţe active includ, de exemplu:

- alfuzosin (antagonist al receptorilor alfa 1-adrenergici)

- amiodaronă, bepridil, dronedaronă, chinidină, ranolazină, lidocaină administrată pe cale sistemică (antiaritmice/antianginoase);

- astemizol, terfenadină (antihistaminice);

- colchicină, atunci când este utilizată la pacienţii cu insuficienţă renală şi/sau hepatică (tratament pentru gută) (vezi pct. 4.5);

- derivaţi de ergot (de exemplu: dihidroergotamină, ergometrină, ergotamină şi metilergonovină);

- elbasvir/grazoprevir (medicamente antivirale cu acțiune directă în tratamentul hepatitei cu virus C)

- cisapridă (prokinetic gastro-intestinal);

- lurasidonă, pimozidă, quetiapină, sertindol (antipsihotice/neuroleptice) (vezi pct. 4.5);

- triazolam, midazolam administrat pe cale orală (sedative/hipnotice) (pentru precauţii referitoare la midazolamul administrat pe cale parenterală, vezi pct. 4.5);

- sildenafil, atunci când este utilizat în tratamentul hipertensiunii arteriale pulmonare, avanafil (inhibitori ai PDE-5);

- simvastatină şi lovastatină (inhibitori ai HMG-CoA reductazei) (vezi pct. 4.5);

- ticagrelor (antiplachetar) (vezi pct. 4.5).

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Deşi s-a demonstrat că supresia virală eficientă cu tratament antiretroviral reduce substanţial riscul de transmitere pe cale sexuală, nu poate fi exclus un risc rezidual. Pentru a preveni transmiterea, trebuie luate măsuri de precauție în conformitate cu ghidurile naționale.

Se recomandă evaluarea periodică a răspunsului virologic. Trebuie efectuate teste de rezistenţă pentru stabilirea absenţei sau dispariţiei răspunsului virologic.

Darunavirul trebuie să fie utilizat numai în asociere cu o doză mică de ritonavir, ca potenţator farmacocinetic (vezi pct. 5.2).

Creşterea dozei de ritonavir faţă de cea recomandată la pct. 4.2 nu a influenţat semnificativ concentraţiile plasmatice de darunavir şi nu este recomandată.

Darunavirul se leagă predominant de α1-glicoproteina acidă. Această legare de proteine este dependentă de concentraţia plasmatică şi este indicator pentru saturarea legăturii. Prin urmare, nu poate fi exclusă dislocarea de pe proteinele plasmatice a medicamentelor care sunt legate în proporţie mare de α1-glicoproteina acidă (vezi pct. 4.5).

Pacienţi trataţi anterior cu TAR - administrare o dată pe zi

Darunavir Zentiva utilizat în asociere cu cobicistat sau cu ritonavir în doză mică, o dată pe zi, la pacienţii trataţi anterior cu TAR, nu trebuie utilizat la pacienţii cu una sau mai multe mutaţii care asociază rezistenţă la darunavir (DRV-MAR), sau cu ARN HIV-1 ≥ 100000 copii/ml, sau cu numărul de celule

CD4+ < 100 celule x 106/l (vezi pct. 4.2). La acest grup de pacienţi, nu au fost studiate alte asocieri ce conţin o schemă terapeutică optimizată de bază (STOB), decât cele cu ≥ 2 INRTs. La pacienţii cu subtipuri HIV-1, altele decât B, sunt disponibile date limitate (vezi pct. 5.1).

Copii şi adolescenţi

Darunavirul nu este recomandat pentru utilizare la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 3 ani sau greutate corporală mai mică de 15 kg (vezi pct. 4.2 și pct. 5.3).

Sarcină

Darunavir Zentiva trebuie utilizat în timpul sarcinii numai dacă beneficiul potențial justifică riscul potențial. Este necesară prudență la femeile gravide tratate concomitent cu medicamente care pot reduce și mai mult expunerea la darunavir (vezi pct. 4.5 și 5.2).

Vârstnici

Deoarece la pacienţii cu vârsta de 65 ani şi peste sunt disponibile informaţii limitate privind utilizarea darunavirului, administrarea acestuia la pacienţii vârstnici trebuie efectuată cu precauţie, luând în considerare frecvenţa mai mare a diminuării funcţiei hepatice, precum şi afecţiunile asociate ori alte terapii concomitente (vezi pct. 4.2 și pct. 5.2).

Reacţii cutanate severe

Pe parcursul programului de dezvoltare clinică (N=3063), la 0,4% dintre pacienţi s-au raportat reacţii cutanate severe, care pot fi însoţite de febră şi/sau de creştere a valorilor serice ale transaminazelor.

DRESS (erupţie cutanată medicamentoasă însoţită de eozinofilie şi simptome sistemice) şi sindromul

Stevens- Johnson au fost raportate rar (< 0,1%) şi pe parcursul experienţei de după punerea pe piaţă s-au raportat necroliza epidermică toxică şi pustuloza exantematică generalizată acută. Dacă apar semne sau simptome de reacţii cutanate severe, trebuie întrerupt imediat tratamentul cu darunavir/ritonavir. Acestea pot include, dar nu se limitează la: erupţie cutanată severă sau erupţie cutanată însoţită de febră, stare generală de rău, fatigabilitate, dureri musculare sau articulare, pustule, leziuni la nivelul cavităţii bucale, conjunctivită, hepatită şi/sau eozinofilie.

Erupţia cutanată tranzitorie a apărut mai frecvent în cazul pacienţilor trataţi anterior, cărora li s-a administrat schema terapeutică darunavir + raltegravir, comparativ cu pacienţii cărora li s-a administrat darunavir fără raltegravir sau raltegravir fără darunavir (vezi pct. 4.8).

Darunavirul conţine o grupare sulfonamidică. Darunavirul trebuie folosit cu precauţie la pacienţii cu alergie cunoscută la sulfonamidă.

Hepatotoxicitate

În cazul tratamentului cu darunavir s-a raportat hepatită medicamentoasă (de exemplu hepatită acută, hepatită citolitică). Pe parcursul programului de dezvoltare clinică (N=3063) la 0,5% dintre pacienţii cărora li s-a administrat terapia antiretrovirală combinată cu darunavir/ritonavir a fost raportată hepatită.

Pacienţii cu disfuncţie hepatică preexistentă, inclusiv cei cu hepatită cronică activă B sau C, prezintă un risc crescut pentru modificări ale funcţiei hepatice, inclusiv evenimente adverse hepatice grave şi potenţial letale. În cazul terapiei antivirale concomitente pentru hepatita B sau C, vă rugăm să consultaţi informaţiile despre produs relevante acestor medicamente.

Înaintea iniţierii terapiei cu darunavir/ritonavir trebuie efectuate analize de laborator adecvate, iar pacienţii trebuie monitorizaţi pe parcursul tratamentului. Trebuie luată în considerare monitorizarea creşterii valorilor serice ale AST/ALT, în special în timpul primelor luni de tratament cu darunavir/ritonavir, la pacienţii cu afecţiuni preexistente cum sunt hepatita cronică, ciroza, sau la pacienţii care prezintă valori serice crescute ale transminazelor înaintea iniţierii tratamentului.

Dacă la pacienţii care utilizează darunavir/ritonavir se dovedeşte apariţia unei disfuncţii hepatice noi sau agravarea celei existente (inclusiv o creştere semnificativă clinic a valorilor serice ale enzimelor hepatice şi/sau simptome precum fatigabilitate, anorexie, greaţă, icter, urină hipercromă, sensibilitate hepatică, hepatomegalie) trebuie luată în considerare întreruperea sau oprirea imediată a tratamentului.

Pacienţi cu afecţiuni coexistente
Insuficienţă hepatică

Deoarece siguranţa şi eficacitatea darunavirului nu au fost stabilite la pacienţii cu afecţiuni hepatice severe, preexistente, administrarea darunavirului este contraindicată la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă. Darunavirul trebuie utilizat cu prudenţă la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară sau medie, din cauza creşterii concentraţiilor plasmatice de darunavir liber circulant (vezi pct. 4.2, pct. 4.3 și pct. 5.2).

Insuficienţă renală

Nu sunt necesare precauţii speciale sau ajustări ale dozelor la pacienţii cu insuficienţă renală. Deoarece darunavirul şi ritonavirul se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice, este puţin probabil ca aceste substanțe active să fie îndepărtate în mod semnificativ prin hemodializă sau dializă peritoneală. De aceea, nu sunt necesare precauţii speciale sau ajustări ale dozei la aceşti pacienţi (vezi pct. 4.2 și pct. 5.2).

Pacienţi cu hemofilie

La pacienţii cu hemofilie de tip A şi B trataţi cu IP, s-au înregistrat raportări de sângerări crescute, inclusiv de hematoame cutanate spontane şi hemartroze. La unii pacienţi s-a administrat suplimentar factor VIII. În mai mult de jumătate din numărul cazurilor raportate, tratamentul cu IP a fost continuat sau reintrodus, dacă terapia a fost întreruptă. S-a sugerat existenţa unei relaţii de tip cauză-efect, cu toate că mecanismul de acţiune nu a fost elucidat. De aceea, pacienţii cu hemofilie trebuie atenţionaţi despre posibilitatea apariţiei sângerărilor crescute frecvente

Greutate corporală şi parametri metabolici

În timpul terapiei antiretrovirale poate să apară o creştere a greutăţii corporale şi a concentraţiilor lipidelor plasmatice şi a glicemiei. Astfel de modificări pot fi parţial asociate cu controlul asupra bolii şi cu stilul de viaţă. În cazul creşterii valorilor de lipide, în unele cazuri există dovezi ale acestui efect ca urmare a administrării tratamentului, în timp ce pentru creşterea greutăţii corporale nu există dovezi convingătoare cu privire la administrarea unui medicament specific. Monitorizarea lipidelor plasmatice şi a glicemiei se realizează în conformitate cu protocoalele terapeutice stabilite pentru tratamentul infecţiei cu HIV.

Tulburările lipidice trebuie tratate adecvat din punct de vedere clinic.

Osteonecroză

Deşi se consideră că etiologia este multifactorială (incluzând: utilizarea de corticosteroizi, consumul de alcool etilic, imunosupresia severă, indicele de masă corporală crescut), s-au raportat cazuri de osteonecroză mai ales la pacienţii infectaţi cu HIV în stadiu avansat şi/sau cu expunere îndelungată la terapie antiretrovirală combinată (TARC). Pacienţii trebuie îndrumaţi să ceară sfatul medicului în cazul în care prezintă artralgii, rigiditate articulară sau dificultate la mişcare.

Sindrom inflamator de reconstrucţie imună

La pacienţii infectaţi cu HIV şi cu deficit imun sever la momentul iniţierii terapiei antiretrovirale combinate (TARC), poate apărea o reacţie inflamatorie în cadrul infecției cu germeni oportunişti, asimptomatice sau reziduale, care poate determina stări clinice grave sau agravarea simptomelor. În mod caracteristic, astfel de reacţii au fost observate în cursul primelor săptămâni sau luni de la iniţierea TARC.

Exemple relevante sunt: retinita cu citomegalovirus, infecţiile micobacteriene generalizate şi/sau localizate şi pneumonia cauzată de Pneumocystis jiroveci (cunoscut anterior ca Pneumocystis carinii). Orice simptome inflamatorii trebuie evaluate şi, când este necesar, trebuie instituit tratament. În plus, în studiile clinice cu darunavir administrat concomitent cu doză mică de ritonavir, a fost observată reactivarea herpes simplex şi herpes zoster.

În cadrul reactivării imune, a fost raportată de asemenea, apariţia de afecţiuni autoimune (cum este boala

Graves); cu toate acestea, timpul raportat faţă de momentul debutului este variabil, iar aceste evenimente pot să apară la mai multe luni de la începerea tratamentului (vezi pct. 4.8).

Interacţiuni cu alte medicamente

Mai multe din studiile de interacţiune au fost realizate cu doze de darunavir mai mici decât cele recomandate. Efectele asupra medicamentelor administrate concomitent pot fi, în felul acesta, subestimate şi poate fi indicată monitorizarea clinică a siguranţei. Pentru informaţii complete despre interacţiunile cu alte medicamente vezi pct. 4.5.

Administrarea de efavirenz în asociere cu darunavir 800 mg/ritonavir 100 mg o dată pe zi, poate determina

Cmin de darunavir suboptime. Dacă urmează să se administreze efavirenz în asociere cu darunavir/ritonavir, trebuie utilizată schema terapeutică cu darunavir 600 mg/ritonavir 100 mg, cu administrare de două ori pe zi.Vezi Rezumatul caracteristicilor produsului pentru Darunavir Zentiva 75 mg sau 600 mg comprimate (vezi pct. 4.5).

La pacienţii aflaţi în tratament cu colchicină şi inhibitori puternici ai CYP3A şi glicoproteinei P (P-gp) au fost raportate interacţiuni medicamentoase care pot pune viaţa în pericol şi potenţial letale (vezi pct. 4.3 și pct. 4.5).

Numai pentru Darunavir Zentiva 600 mg comprimate filmate:

Darunavir Zentiva 600 mg comprimate filmate conţine galben portocaliu FCF (E110) care poate determina o reacţie alergică.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Au fost efectuate studii privind interacţiunile numai la adulţi.

Darunavir şi ritonavir sunt inhibitori ai CYP3A, CYP2D6 şi P-gp. Administrarea concomitentă de darunavir şi ritonavir, împreună cu medicamente metabolizate în principal de CYP3A şi/sau CYP2D6 sau transportate de P-gp poate determina expunere sistemică crescută la astfel de medicamente, care poate creşte sau prelungi efectul terapeutic şi pot crește incidența şi durata reacţiile adverse.

Darunavir administrat concomitent cu doză mică de ritonavir nu trebuie să fie asociat cu medicamente al căror clearance depinde în foarte mare măsură de CYP3A şi pentru care expunerea sistemică crescută este asociată cu evenimente grave şi/sau cu potenţial de a pune viaţa în pericol (indice terapeutic îngust) (vezi pct. 4.3).

Efectul global de potenţare farmacocinetică al ritonavirului a fost o creştere de aproximativ 14 ori a expunerii sistemice la darunavir atunci când o doză unică de 600 mg darunavir a fost administrată pe cale orală, în asociere cu ritonavir 100 mg de două ori pe zi. De aceea, darunavir trebuie utilizat numai în asociere cu doză mică de ritonavir, cu rol de potenţator farmacocinetic (vezi pct. 4.4 și pct. 5.2).

Un studiu clinic efectuat cu o asociere de medicamente care sunt metabolizate de citocromii CYP2C9,

CYP2C19 şi CYP2D6 a demonstrat o stimulare a activităţii citocromilor CYP2C9 şi CYP2C19 şi o inhibare a activităţii CYP2D6 în prezenţa darunavir/ritonavir, ce pot fi atribuite prezenţei doze mici de ritonavir. Administrarea concomitentă de darunavir, ritonavir şi de medicamente care sunt metabolizate în principal de CYP2D6 (de exemplu flecainidă, propafenonă, metoprolol) poate determina concentraţii plasmatice crescute ale acestor medicamente, care le pot creşte sau prelungi efectul terapeutic şi pot crește incidența şi durata reacţiilor adverse. Administrarea concomitentă de darunavir şi ritonavir şi de medicamente metabolizate în principal de CYP2C9 (de exemplu, warfarină) şi de CYP2C19 (de exemplu, metadonă) poate avea ca rezultat o expunere sistemică scăzută la aceste medicamente, care le poate reduce sau scurta efectul terapeutic.

Deşi efectul asupra CYP2C8 a fost studiat numai in vitro, administrarea concomitentă de darunavir, ritonavir şi de medicamente metabolizate în principal de CYP2C8 (de exemplu, paclitaxel, rosiglitazonă, rapaglinidă) poate avea ca rezultat o expunere sistemică scăzută la astfel de medicamente, care le poate reduce sau scurta efectul lor terapeutic.

Ritonavir inhibă glicoproteina-P, OATP1B1 și OATP1B3, care au rol de transportor, iar administrarea concomitentă cu substraturi ale acestora poate duce la creșterea concentrațiilor plasmatice ale acestor substanțe (de ex. dabigatran etexilat, digoxină, statine și bosentan; vezi tabelul de interacțiuni medicamentoase de mai jos).

Medicamente care influențează expunerea la darunavir/ritonavir

Darunavir şi ritonavir sunt metabolizate de CYP3A. Este de aşteptat ca medicamentele care au efect inductor asupra activităţii CYP3A, să crească clearance-ul darunavirului şi ritonavirului, având ca rezultat concentraţii plasmatice mai mici de darunavir şi ritonavir (de exemplu: rifampicină, sunătoare, lopinavir).

Administrarea concomitentă de darunavir, ritonavir şi de alte medicamente care inhibă CYP3A poate să scadă clearance-ul darunavirului şi ritonavirului şi poate determina concentraţii plasmatice crescute de darunavir şi ritonavir (de exemplu, indinavir, azoli administraţi pe cale sistemică precum ketoconazol şi clotrimazol). Aceste interacţiuni sunt descrise în tabelul de interacţiunimedicamentoase de mai jos.

Tabel de interacţiuni

În tabelul de mai jos, sunt enumerate interacţiuni între darunavir/ritonavir şi medicamente antiretrovirale şi non-antiretrovirale (cele nedeterminate sunt indicate prin 'ND”).

Sensul săgeţii pentru fiecare parametru farmacocinetic este fundamentat pe intervalul de încredere de 90% al mediei geometrice, aceasta fiind în interiorul (↔), sub (↓) sau deasupra (↑) intervalului de valori de 80-125%.

Câteva studii de interacţiune (indicate prin # în tabelul de mai jos) au fost efectuate cu doze de darunavir mai mici decât cele recomandate sau cu o schemă de tratament diferită (vezi pct. 4.2. Doze şi mod de administrare). Prin urmare, efectele asupra medicamentelor administrate concomitent, pot fi subestimate şi poate fi indicată monitorizarea clinică a siguranţei în administrare.

INTERACŢIUNI ŞI RECOMANDĂRI DE DOZE, ÎN CAZUL ADMINISTRĂRII ÎN

ASOCIERE CU ALTE MEDICAMENTE

Medicamente clasificate Interacţiune Recomandări privind după aria terapeutică Modificarea mediei geometrice administrarea (%) concomitentă

MEDICAMENTE ANTIRETROVIRALE PENTRU INFECŢIA HIV

Inhibitori ai transferului catenar al integrazei

Dolutegravir dolutegravir ASC ↓ 32% Darunavir potențat cu doză dolutegravir C24h 38% mică de ritonavir şi dolutegravir Cmax ↓ 11% dolutegravir -se pot utiliza darunavir ↔* fără ajustări ale dozei.

*utilizând comparaţii între studii încrucişate şi date farmacocinetice istorice

Elvitegravir elvitegravir ASC ↔ Când se administrează elvitegravir Cmin ↔ darunavir şi doză mică de elvitegravir Cmax ↔ ritonavir (600 mg/100 mg, darunavir ASC ↔ de două ori pe zi) în asociere darunavir Cmin 17% cu elvitegravir, doza de darunavir Cmax ↔ elvitegravir trebuie să fie de 150 mg o dată pe zi.

Nu au fost stabilite farmacocinetica şi recomandările privind schema de tratament pentru alte doze de darunavir sau pentru darunavir în asociere cu elvitegravir/cobicistat.

Prin urmare, nu este recomandată administrarea concomitentă de darunavir cu doză mică de ritonavir şi cu elvitegravir, în alte doze decât 600 mg darunavir/100 mg ritonavir de două ori pe zi.

Nu este recomandată administrarea concomitentă de darunavir cu doză mică de ritonavir şi cu elvitegravir în cazul administrării concomitente

Raltegravir Unele studii clinice sugerează că În prezent, efectul raltegravir poate determina o scădere raltegravir asupra moderată a concentraţiei plasmatice concentraţiei plasmatice de de darunavir. darunavir nu pare a fi relevant din punct de vedere clinic. Darunavir administrat concomitent cu doză mică de ritonavir şi cu raltegravir, pot fi utilizate fără ajustări ale dozei.

Inhibitori nucleo(z/t)idici de reverstranscriptază (INRT)

Didanozină didanozină ASC ↓ 9% Administrarea concomitentă 400 mg o dată pe zi didanozină Cmin ND de darunavir potențat cu o didanozină Cmax ↓ 16% doză mică de ritonavir şi cu darunavir ASC ↔ didanozină poate fi utilizată darunavir C ↔ fără ajustări ale dozei.

mindarunavir C ↔ Didanozina trebuie maxadministrată pe stomacul gol; aşadar trebuie administrată cu 1 oră înainte de sau cu 2 ore după administrarea darunavirului/ritonavirului împreună cu alimente.

Fumarat de tenofovir tenofovir ASC ↑ 22% Poate fi indicată disoproxil tenofovir Cmin ↑ 37% monitorizarea funcţiei renale 300 mg o dată pe zi tenofovir Cmax ↑ 24% atunci când se administrează #darunavir ASC ↑ 21% concomitent darunavir #darunavir C potențat cu o doză mică de min ↑ 24% #darunavir C ↑ 16% ritonavir şi cu tenofovir, în max(↑ tenofovir, datorită efectului special la pacienţi cu boli asupra transportului MDR-1 în tubii sistemice preexistente sau renali) cu boli renale, sau la pacienţi care utilizează medicamente nefrotoxice.

Abacavir Nestudiată. Pe baza diferitelor căi de Darunavir potențat cu o

Emtricitabină eliminare a altor INRT, zidovudină, doză mică de ritonavir -

Lamivudină emtricitabină, stavudină, lamivudină, poate fi utilizat concomitent

Stavudină care sunt excretate în principal pe cu aceste INRT, fără a fi

Zidovudină cale renală şi abacavir a cărui necesară ajustarea dozei.

metabolizare nu este mediată de către CYP450, nu se anticipează niciun fel de interacţiuni în cazul administrării împreună cu darunavir administrat concomitent cu doză mică de ritonavir.

Inhibitori non-nucleo(z/t)idici de revers transcriptază (INNRT)

Efavirenz efavirenz ASC ↑ 21% Poate fi indicată 600 mg o dată pe zi efavirenz Cmin ↑ 17% monitorizarea clinică pentru efavirenz Cmax ↑ 15% toxicitate asupra sistemului #darunavir ASC ↓ 13% nervos central asociată cu #darunavir Cmin ↓ 31% expunerea crescută la #darunavir Cmax ↓ 15% efavirenz, atunci când se (↑ efavirenz datorită inhibării utilizează efavirenz

CYP3A) (↓ darunavir datorită concomitent cu darunavir inducţiei CYP3A) potențat cu o doză mică de ritonavir.

Efavirenz în asociere cu darunavir 800 mg/ritonavir 100 mg o dată pe zi, poate determina Cmin suboptime de darunavir. Dacă efavirenz se utilizează în asociere cu darunavir/ritonavir, trebuie utilizată schema de tratament darunavir 600 mg/ritonavir 100 mg de două ori pe zi (vezi pct. 4.4).

Etravirină etravirină ASC ↓ 37% Darunavir potențat cu o 100 mg de două ori pe zi etravirină Cmin ↓ 49% doză mică de ritonavir poate etravirină Cmax ↓ 32% fi administrat concomitent darunavir ASC ↑ 15% cu etravirină 200 mg de darunavir Cmin ↔ două ori pe zi, poate fi darunavir Cmax ↔ utilizat fără ajustări ale dozei.

Nevirapină nevirapină ASC ↑ 27% Darunavir potențat cu odoză 200 mg de două ori pe zi nevirapină Cmin ↑ 47% mică de ritonavir poate fi nevirapină Cmax ↑ 18% utilizat concomitent cu #darunavir: concentraţiile au fost în nevirapină fără ajustări ale concordanţă cu datele obţinute dozei. anterior. (↑ nevirapină datorită inhibării

CYP3A)

Rilpivirină rilpivirină ASC ↑ 130% Darunavir potențat cu o 150 mg o dată pe zi rilpivirină Cmin ↑ 178% doză mică de ritonavir poate rilpivirină Cmax ↑ 79% fi utilizat concomitent cu darunavir ASC ↔ rilpivirină, fără ajustări ale darunavir Cmin ↓ 11% dozei. darunavir Cmax ↔

Inhibitori de protează HIV (IP) -fără administrare suplimentară concomitentă de doză mică de ritonavi†

Atazanavir atazanavir ASC ↔ Darunavir potențat cu o 300 mg o dată pe zi atazanavir Cmin ↑ 52% doză mică de ritonavir poate atazanavir Cmax ↓ 11% fi utilizat concomitent cu #darunavir ASC ↔ atazanavir, fără ajustări ale #darunavir Cmin ↔ dozei. #darunavir Cmax ↔

Atazanavir: comparaţie între atazanavir 300 mg/ritonavir 100 mg o dată pe zi şi atazanavir 300 mg o dată pe zi în asociere cu darunavir 400 mg/ritonavir 100 mg de două ori pe zi.

Darunavir: comparaţie între darunavir 400 mg/ritonavir 100 mg de două ori pe zi şi darunavir 400 mg/ritonavir 100 mg de două ori pe zi în asociere cu atazanavir 300 mg o dată pe zi.

Indinavir indinavir ASC ↑ 23% Când este utilizat în asociere 800 mg de două ori pe zi indinavir Cmin ↑ 125% cu darunavir potențat cu o indinavir Cmax ↔ doză mică de ritonavir, #darunavir ASC ↑ 24% poate fi necesară ajustarea #darunavir Cmin ↑ 44% dozei de indinavir de la # darunavir Cmax ↑ 11% 800 mg de două ori pe zi la 600 mg de două ori pe zi, în

Indinavir: comparaţie între indinavir caz de intoleranţă. 800 mg/ritonavir 100 mg de două ori pe zi şi indinavir 800 mg/darunavir 400 mg/ritonavir /100 mg de două ori pe zi.

Darunavir: comparaţie între darunavir 400 mg/ritonavir 100 mg de două ori pe zi şi darunavir 400 mg/ritonavir 100 mg în asociere cu indinavir 800 mg de două ori pe zi.

Saquinavir #darunavir ASC ↓ 26% Nu este recomandată 1000 mg de două ori pe zi #darunavir Cmin ↓ 42% asocierea darunavirului #darunavir Cmax ↓ 17% potențat cu o doză mică de saquinavir ASC ↓ 6% ritonavir cu saquinavir. saquinavir Cmin ↓ 18% saquinavir Cmax ↓ 6%

Saquinavir: comparaţie între saquinavir 1000 mg/ritonavir 100 mg de două ori pe zi şi saquinavir 1000 mg/ darunavir 400 mg/ritonavir 100 mg de două ori pe zi.

Darunavir: comparaţie între darunavir 400 mg/ritonavir 100 mg de două ori pe zi şi darunavir 400 mg/ritonavir 100 mg în asociere cu saquinavir 1000 mg de două ori pe zi.

Inhibitori de protează HIV ( IP) - cu administrare concomitentă de doză mică de ritonavi†

Lopinavir 400 mg/ ritonavir lopinavir ASC ↑ 9% Din cauza unei reduceri cu 100 mg de două ori pe zi lopinavir Cmin ↑ 23% 40% a expunerii (ASC) la lopinavir Cmax ↓ 2% darunavir, nu s-au stabilit darunavir ASC ↓ 38%‡ dozele potrivite pentru darunavir Cmin ↓ 51%‡ asociere. Aşadar, utilizarea darunavir Cmax ↓ 21%‡ de darunavir potențat cu o

Lopinavir 533 mg/ritonavir lopinavir ASC ↔ doză mică de ritonavir 133.3 mg de două ori pe zi lopinavir Cmin ↑ 13% împreună cu asocierea lopinavir Cmax ↑11% lopinavir/ritonavir este darunavir ASC ↓ 41% contraindicată (vezi pct. darunavir Cmin ↓ 55% 4.3). darunavir Cmax ↓ 21% ‡ pe baza valorilor non-normalizate cu doza

ANTAGONIŞTI CCR5

Maraviroc maraviroc ASC ↑ 305% Doza de maraviroc trebuie 150 mg de două ori pe zi maraviroc Cmin ND să fie de 150 mg de două ori maraviroc Cmax ↑ 129% pe zi, atunci când este

Concentraţiile de darunavir/ritonavir administrat concomitent cu au fost în concordanţă cu datele darunavir potențat cu o doză obţinute anterior. mică de ritonavir.

ANTAGONIȘTI AI RECEPTORILOR α1 ADRENERGICI

Alfuzosină Pe baza considerentelor teoretice, se Este contraindicată administaşteaptă ca darunavir să crească concomitentă de darunavir concentraţiile plasmatice ale potențat cu ritonavir în dozăalfuzosinei (inhibarea CYP3A). și alfuzosină (vezi pct. 4.3).

ANESTEZICE

Alfentanil Nestudiată. Metabolizarea Utilizarea concomitentă a alfentanilului este mediată prin alfentanilului cu darunavir intermediul CYP3A, şi prin urmare potențat cu o doză mică de poate fi inhibată de către darunavir ritonavir, poate necesita administrat concomitent cu doză scăderea dozei de alfentanil mică de ritonavir. şi necesită monitorizare pentru apariţia riscului de deprimare respiratorie

ANTIANGINOASE/ANTIARITMICE

Disopiramidă Nestudiată. Se aşteaptă ca darunavirul Este necesară prudenţă şi,

Flecainidă să crească concentraţiile plasmatice ale dacă este posibil, se Mexiletină acestor antiaritmice. (inhibarea recomandă monitorizarea Propafenonă CYP3Ași/sau CYP2D6) concentraţiei terapeutice a acestor antiaritmice, în cazul administrării concomitente cu darunavir potențat cu o

Amiodaronă doză mică de ritonavir.

Bepridil

Dronedaronă Este contraindicată

Lidocaină (administrată pe administrarea darunavirului cale sistemică) asociat cu doză mică de

Chinidină ritonavir concomitent cu

Ranolazină amiodaronă, bepridil, dronedaronă, lidocaină administrată pe cale sistemică, chinidină sau ranolazină (vezi pct. 4.3).

Digoxină digoxină ASC ↑ 61% Dat fiind că digoxina are un 0,4 mg doză unică digoxină Cmin ND indice terapeutic îngust, este digoxină Cmax ↑ 29% recomandat să fie prescrisă (↑ digoxină probabil datorită doza cea mai mică posibil inhibării Pgp) de digoxină, în caz că digoxina este administrată pacienţilor aflaţi în tratament cu darunavir/ritonavir. Doza de digoxină trebuie să fie stabilită treptat şi atent pentru a obţine efectul clinic dorit, timp în care este evaluată starea clinică generală a subiectului.

ANTIBIOTICE

Claritromicină claritromicină ASC ↑ 57% Este necesară prudenţă în 500 mg de două ori pe zi claritromicină Cmin ↑ 174% cazul administrării claritromicină Cmax ↑ 26% concomitente de #darunavir ASC ↓ 13% claritromicină cu darunavir #darunavir C ↑ 1% potențat cu o doză mică de min#darunavir Cmax ↓ 17% ritonavir.

Nu au fost detectabile concentraţiile metabolitului 14-OH-claritromicină, atunci când s-a administrat concomitent cu darunavir/ritonavir. (↑ claritromicină din cauza inhibării

CYP3A şi posibil a inhibării Pgp)

ANTICOAGULANTE

Apixaban Nestudiată. Administrarea Nu este recomandată

Dabigatran etexilat darunavirului concomitent cu aceste utilizarea concomitentă a

Rivaroxaban anticoagulante poate să crească acestor anticoagulante cu concentraţiile plasmatice ale darunavir potențat cu o doză anticoagulantului. mică de ritonavir. (inhibarea CYP3A şi/sau a Pgp)

Warfarină Nestudiată. Concentraţiile Se recomandă monitorizarea plasmatice de warfarină pot fi raportului internaţional afectate în cazul administrării normalizat (INR), atunci concomitente cu darunavir împreună când warfarina este cu doză mică de ritonavir. administrată concomitent cu darunavir potențat cu o doză mică de ritonavir.

ANTICONVULSIVANTE

Fenobarbital Nestudiată. Se aşteaptă ca Darunavir potențat cu o

Fenitoină fenobarbitalul şi fenitoina să scadă doză mică de ritonavir, nu concentraţiile plasmatice de trebuie utilizat concomitent darunavir. cu aceste medicamente. (inducţie a enzimelor CYP450)

Carbamazepină 200 mg de carbamazepină ASC ↑ 45% Nu este recomandată două ori pe zi carbamazepină Cmin ↑ 54% ajustarea dozei pentru carbamazepină Cmax ↑ 43% darunavir/ritonavir. Dacă darunavir ASC ↔ este necesar să se darunavir Cmin ↓ 15% administreze concomitent darunavir Cmax ↔ darunavir/ritonavir şi carbamazepină, pacienţii trebuie monitorizaţi pentru potenţialele reacţii adverse legate de carbamazepină.

Concentraţiile de carbamazepină trebuie monitorizate şi doza acesteia trebuie stabilită treptat pentru un răspuns adecvat.

ANTIDEPRESIVE

Paroxetină paroxetină ASC ↓ 39% Dacă antidepresivele se 20 mg o dată pe zi paroxetină Cmin ↓ 37% administrează concomitent paroxetină Cmax ↓ 36% cu darunavir potențat cu #darunavir ASC ↔ doză mică de ritonavir, se #darunavir Cmin ↔ recomandă stabilirea treptată #darunavir C ↔ a dozei antidepresivului pe max sertralină ASC ↓ 49% baza evaluării clinice a

Sertralină sertralină C ↓ 49% răspunsului antidepresiv. În min50 mg o dată pe zi sertralină C ↓ 44% plus, pacienţii tratați cu o max#darunavir ASC ↔ doză stabilă din aceste #darunavir C ↓ 6% antidepresive şi care încep min tratamentul cu darunavir

Amitriptilină #darunavir Cmax ↔ asociat cu doză mică de

Desipramină ritonavir, trebuie

Imipramină Administrarea concomitentă a monitorizaţi din punct de

Nortriptilină acestor antidepresive cu darunavir vedere al răspunsul

Trazodonă potențat cu doză mică de ritonavir, antidepresiv.

poate creşte concentraţiile antidepresivului. (inhibarea CYP2D6 şi/sau a Se recomandă monitorizare

CYP3A) clinică şi poate fi necesară ajustarea dozei antidepresivului, atunci când aceste antidepresive se administrează concomitent cu darunavir asociat cu doză mică de ritonavir.

ANTIFUNGICE

Voriconazol Nestudiată. Ritonavirul poate să Voriconazolul nu trebuie să scadă concentraţiile plasmatice ale fie administrat concomitent voriconazolului. cu darunavir potențat cu o (inducţie a enzimelor CYP450 de doză mică de ritonavir, cu către ritonavir) excepţia cazului în care evaluarea raportului risc/beneficiu justifică utilizarea voriconazolului.

Ketoconazol ketoconazol ASC ↑ 212% Este necesară precauţie şi 200 mg de două ori pe zi ketoconazol Cmin ↑ 868% este recomandată ketoconazol Cmax ↑ 111% monitorizarea clinică. Când #darunavir ASC ↑ 42% este necesară administrarea #darunavir C concomitentă, doza zilnică min ↑ 73% #darunavir C ↑ 21% de ketoconazol nu trebuie să max(inhibarea CYP3A) depăşească 200 mg.

Posaconazol Nestudiată. Darunavirul poate creşte Este necesară precauţie şi concentraţiile plasmatice ale este recomandată antifungicelor (inhibare a Pgp) iar monitorizarea clinică. posaconazol poate creşte concentraţiile de darunavir. (inhibare a CYP3A)

Itraconazol Nestudiată. Utilizarea sistemică Este necesară administrarea concomitentă a itraconazolului şi a cu precauţie şi este darunavirului potențat cu doză mică recomandată monitorizarea de ritonavir, poate creşte clinică. Când este necesară concentraţiile plasmatice de administrarea concomitentă, darunavir. Simultan, concentraţiile doza zilnică de itraconazol plasmatice de itraconazol pot fi nu trebuie să depăşească 200 crescute de darunavir potențat cu mg. doză mică de ritonavir. (inhibare a CYP3A)

Clotrimazol Nestudiată. Utilizarea sistemică Când este necesară concomitentă de clotrimazol şi administrarea concomitentă darunavir potențat cu doză mică de de clotrimazol se recomandă ritonavir, poate creşte concentraţiile administrarea cu precauţie şi plasmatice de darunavir. monitorizarea clinică. darunavir ASC24 ore ↑ 33% (pe baza modelului farmacocinetic al populaţiei)

MEDICAMENTE UTILIZATE ÎN TRATAMENTUL GUTEI

Colchicină Nestudiată. Utilizarea concomitentă La pacienţii cu funcţie de colchicină şi darunavir potențat renală şi hepatică normală se cu o doză mică de ritonavir, poate recomandată o scădere a creşte expunerea la colchicină. dozei de colchicină sau o întrerupere a tratamentului cu colchicină, dacă este necesară administrarea concomitentă de darunavir potențat cu odoză mică de ritonavir. Pacienţilor cu insuficienţă renală sau hepatică nu trebuie să li se administreze colchicină concomitent cu darunavir asociat cu doză mică de ritonavir (vezi pct. 4.4).

ANTIMALARICE

Artemeter 80mg/ artemeter ASC ↓ 16% Administrarea concomitentă

Lumefantrină 480 mg, 6 doze artemeter Cmin ↔ de darunavir şi la 0, 8, 24, 36, 48, şi 60 de artemeter Cmax ↓ 18% artemeter/lumefantrină se ore dihidroartemisinină ASC ↓ 18% poate utiliza fără ajustarea dihidroartemisinină C ↔ dozelor; totuşi, din cauza mindihidroartemisinină C ↓ 18% creşterii expunerii la maxlumefantrină ASC ↑ 175% lumefantrină, administrarea lumefantrină C ↑ 126% concomitentă trebuie minlumefantrină C ↑ 65% efectuată cu prudenţă. maxdarunavir ASC ↔ darunavir Cmin ↓ 13% darunavir Cmax ↔

ANTIMICOBACTERIENE

Rifampicină Nestudiată. Rifapentina şi Administrarea concomitentă

Rifapentină rifampicina sunt inductori puternici de rifapentină cu darunavir ai CYP3A şi s-a demonstrat că potențat cu ritonavir în doză determină o scădere marcată a mică nu este recomandată. concentraţiilor altor inhibitori de protează, ceea ce poate avea ca Administrarea concomitentă rezultat pierderea răspunsului de rifampicină cu darunavir virologic şi dezvoltarea rezistenţei asociat cu ritonavir în doză (inducţie a enzimelor CYP450). În mică este contraindicată încercările de a depăşi expunerea (vezi pct. 4.3). scăzută prin creşterea dozei altor inhibitori de protează, prin potențarea cu doză mică de ritonavir, în cazul rifampicinei a fost observată creşterea frecvenţei reacţiilor hepatice.

Rifabutină rifabutină ASC** ↑ 55% La pacienţii cărora li se 150 mg o dată la două zile rifabutină C **min ↑ ND administrează concomitent rifabutină C ** ↔ aceste medicamente, se maxdarunavir ASC ↑ 53% justifică o reducere a dozei darunavir Cmin ↑ 68% rifabutinei cu 75% din doza uzuală de 300 mg pe zi (de darunavir Cmax ↑ 39%

** exemplu, rifabutină 150 mg suma grupărilor active ale o dată la interval de două rifabutinei (medicamentul zile) şi o monitorizarea nemodificat + metabolitul 25-O- crescută a reacţiilor adverse dezacetil) determinate de rifabutină. În cazul unor probleme de

Studiul clinic de interacţiune a siguranţă, trebuie avute în demonstrat o expunere zilnică vedere o creştere ulterioară a sistemică la rifabutină comparabilă intervalului dintre cu o creştere de aproape 10 ori a administrarea dozelor de expunerii zilnice la metabolitul activ rifabutină şi/sau 25-O- dezacetilrifabutină, atunci monitorizarea când rifabutina s-a administrat în concentraţiilor plasmatice de doză de 300 mg o dată pe zi, faţă de rifabutină. rifabutină administrată în doză de Trebuie avute în vedere 150 mg o dată la două zile ghidurile oficiale privind concomitent cu darunavir/ritonavir tratamentul adecvat al (600/100 mg de două ori pe zi). În tuberculozei la pacienţii plus, ASC a sumei grupărilor active infectaţi cu HIV. ale rifabutinei (medicamentul Pe baza profilului de nemodificat + metabolitul 25-O- siguranţă al dezacetilrifabutină) a crescut de 1,6 darunavir/ritonavir, ori, în timp ce Cmax a rămas creşterea expunerii la comparabilă. darunavir în prezenţa

Lipsesc datele de comparaţie cu o rifabutinei nu justifică doză de referinţă de 150 mg o dată ajustarea dozei pentru pe zi. darunavir/ritonavir. Pe baza modelului (Rifabutina este un inductor şi un farmacocinetic, această substrat pentru CYP3A). O creştere reducere de 75% a dozei a expunerii sistemice la darunavir a este valabilă și în cazul în fost observată, atunci când darunavir care pacienţilor li se asociat cu 100 mg ritonavir a fost administrează rifabutină la administrat concomitent cu alte doze decât 300 mg/zi. rifabutină (150 mg o dată la două zile).

ANTINEOPLAZICE

Dasatinib Nestudiată. Se aşteaptă ca darunavir Concentraţiile plasmatice

Nilotinib să crească concentraţiile plasmatice acestor medicamente pot

Vinblastină ale acestor medicamente creşte în cazul administrării

Vincristină antineoplazice. concomitente cu darunavir (inhibare a CYP3A) potențat cu ritonavir în doză mică, având ca rezultat un potenţial de creştere a incidențelor reacţiilor adverse asociate de obicei cu aceste medicamente. Se recomandă prudenţă la administrarea concomitentă a unuia dintre aceste medicamente antineoplazice

Everolimus cu darunavir în asociere cu doză mică de ritonavir.

Nu este recomandată utilizarea concomitentă de everolimus şi darunavir asociat cu doză mică de ritonavir.

ANTITROMBOCITARE

Ticagrelor Nestudiată. Administrarea Este contraindicată concomitentă cu darunavir potenţat administrarea concomitentă cu doză mică de ritonavir poate duce de ticagrelor cu darunavir la o creştere substanţială a expunerii potențat cu doză mică de la ticagrelor. ritonavir (vezi pct. 4.3).

Se recomandă utilizarea altor substanțe antitrombocitare, care nu sunt influențatede inhibarea sau inducţia CYP (de exemplu, prasugrel).

ANTIPSIHOTICE/NEUROLEPTICE

Quetiapină Se pot aştepta creşteri ale Este contraindicată concentraţiilor plasmatice ale administrarea concomitentă antipsihoticelor/ neurolepticelor, din de quetiapină cu darunavir cauza inhibării de către darunavir a potențat cu doză mică de

CYP3A. ritonavir, deoarece poate creşte toxicitatea quetiapinei. Concentraţiile plasmatice crescute de quetiapină pot duce la comă (vezi pct. 4.3).

Risperidonă Nestudiată. Se aşteaptă ca darunavir Poate fi nevoie de reducerea

Tioridazină să crească concentraţiile plasmatice dozei acestor medicamente, ale acestor antipsihotice. în cazul administrării (inhibarea CYP2D6 şi/sau Pgp) concomitente cu darunavir potențat cu o doză mică de

Lurasidonă ritonavir.

Pimozidă

Sertindol Este contraindicată administrarea concomitentă de pimozidă sau sertindol cu darunavir asociat cu doză mică de ritonavir(vezi pct. 4.3).

BETA-BLOCANTE

Carvedilol Nestudiată. Se aşteaptă ca darunavir Este recomandată

Metoprolol să crească concentraţiile plasmatice monitorizare clinică atunci

Timolol ale acestor beta-blocante. când darunavir se (inhibarea CYP2D6) administrează concomitent cu beta-blocante. Trebuie avută în vedere reducerea dozei beta-blocantului.

BLOCANTE ALE CANALELOR DE CALCIU

Amlodipină Nestudiată. Poate fi de aşteptat ca Este recomandată

Diltiazem darunavirul asociat cu doză mică de monitorizarea clinică a

Felodipină ritonavir, să crească concentraţiile efectelor terapeutice şi a

Nicardipină plasmatice ale blocantelor canalelor reacţiilor adverse, atunci

Nifedipină de calciu. când aceste medicamente

Verapamil (inhibare a CYP3A şi/sau CYP2D6) sunt administrate concomitent cu darunavir asociat cu doză mică de ritonavir.

CORTICOSTEROIZI

Corticosteroizi metabolizați Fluticazonă: într-un studiu clinic, în Utilizarea concomitentă de în principal de CYP3A care au fost administrate concomitent darunavir potențat cu o doză(inclusiv betametazonă, capsule de 100 mg ritonavir de două de ritonavir și corticosteroizbudesonidă, fluticazonă, ori pe zi cu 50 μg propionat de sunt metabolizați de CYP3Amometazonă, prednison, fluticazonă intranazal (de 4 ori pe zi) exemplu propionat de flutictriamcinolon) timp de 7 zile la subiecţi sănătoşi, sau alți corticosteroizi cu concentraţiile plasmatice de administrare inhalatorie saupropionat de fluticazonă au crescut nazală) poate crește riscul dsemnificativ, în vreme ce valorile apariție a efectelor sistemicecortizolului endogen au scăzut cu cauzate de corticosteroizi, inaproximativ 86% (interval de sindrom Cushing și supresieîncredere 90%, 82-89%). Efecte mai glandelor suprarenale. mari pot fi anticipate la administrarea Administrarea concomitentăinhalatorie a fluticazonei. La corticosteroizi metabolizați pacienţii în tratament cu ritonavir şi CYP3A nu este recomandatfluticazonă administrată intranazal excepţia cazului în care bensau pe cale inhalatorie au fost potenţial al tratamentului raportate efecte corticosteroidiene depăşeşte riscul, caz în caresistemice, incluzând sindrom pacienții trebuie monitorizaț

Cushing şi supresie pentru a observa apariția efecorticosuprarenaliană. În prezent, nu sistemice cauzate de se cunosc efectele unei expuneri corticosteroizi. sistemice mari la fluticazonă asupra Pentru utilizarea pe termen concentraţiilor plasmatice de trebuie luați în considerare, ritonavir. special, corticosteroizi altern care sunt dependenți într-o m

Alți corticosteroizi: interacțiunile mai mică de metabolismul nu au fost studiate. Concentrațiile CYP3A, de exemplu plasmatice ale acestor beclometazonă pentru utilizmedicamente pot fi crescute în intranazală sau inhalatorie cazul administrării concomitente cu darunavir cu ritonavir în doză mică, ceea ce conduce la scăderea concentrațiilor serice ale cortizolului.

Dexametazonă Nestudiată. Dexametazona poate Dexametazona administrată (administrare sistemică) scădea concentraţiile plasmatice ale sistemic trebuie utilizată cu darunavirului. (inducţia CYP3A) prudenţă atunci când este administrată concomitent cu darunavir potențat cu o doză mică de ritonavir.

ANTAGONIŞTI AI RECEPTORILOR DE ENDOTELINĂ

Bosentan Nestudiată. Utilizarea concomitentă Trebuie monitorizată de bosentan şi darunavir potențat cu tolerabilitatea pacienţilor la doză mică de ritonavir poate creşte bosentan, atunci când se concentraţiile plasmatice ale administrează concomitent bosentanului. cu darunavir potențat cu o doză mică de ritonavir.

MEDICAMENTE ANTIVIRALE CU ACŢIUNE DIRECTĂ ÎN HEPATITA CU VIRUS C (HVC)

Inhibitori de protează NS3-4A

Elbasvir/grazoprevir Darunavir potențat cu ritonavir în Este contraindicată administdoză mică poate crește expunerea la concomitentă de darunavir cgrazoprevir ritonavir în doză mică și (inhibarea CYP3A și OATP1B). elbasvir/grazoprevir (vezi p4.3).

Telaprevir telaprevir ASC ↓ 35% Nu este recomandată 750 mg la fiecare 8 ore telaprevir Cmin ↓ 32% administrarea concomitenttelaprevir Cmax ↓ 36% telaprevir şi darunavir potedarunavir ASC12 ↓ 40% cu o doză mică de ritonavidarunavir Cmin ↓ 42% darunavir Cmax ↓ 40%

Boceprevir boceprevir ASC ↓ 32% Nu este recomandată 800 mg de trei ori pe zi boceprevir Cmin ↓ 35% administrarea concomitentă boceprevir Cmax ↓ 25% de boceprevir şi darunavir darunavir ASC ↓ 44% potențat cu o doză mică de darunavir Cmin ↓ 59% ritonavir.

darunavir Cmax ↓ 36%

Simeprevir simeprevir ASC ↑ 159% Nu este recomandată simeprevir Cmin ↑ 358% administrarea concomitentă simeprevir Cmax ↑ 79% de simeprevir şi darunavir darunavir ASC ↑ 18% potențat cu o doză mică de darunavir Cmin ↑ 31% ritonavir.

darunavir Cmax ↔

Doza de simeprevir utilizată în acest studiu privind interacţiunile a fost de 50 mg în cazul administrării concomitente cu asocierea darunavir/ritonavir, comparativ cu doza de 150 mg în grupul de tratament cu simeprevir administrat în monoterapie.

PRODUSE PE BAZĂ DE PLANTE

Sunătoare Nestudiată. Este de aşteptat ca Darunavir potențat cu o (Hypericum perforatum) sunătoarea să scadă concentraţiile doză mică de ritonavir, nu plasmatice de darunavir şi ritonavir. trebuie utilizat concomitent (inducţia CYP450) cu produse care conţin sunătoare (Hypericum perforatum) (vezi pct. 4.3).

Dacă un pacient utilizează deja sunătoare, se întrerupe administrarea acesteia şi dacă este posibil, se verifică valorile viremiei. Expunerea la darunavir (şi de asemenea, expunerea la ritonavir) poate creşte la întreruperea administrării sunătoarei. Efectul inductor enzimatic poate persista cel puţin 2 săptămâni după încetarea tratamentului cu sunătoare.

INHIBITORI AI HMG CO-A REDUCTAZEI

Lovastatină Nestudiată. Este de aşteptat ca Concentraţiile plasmatice

Simvastatină lovastatina şi simvastatina, să aibă crescute de lovastatină sau concentraţii plasmatice semnificativ simvastatină pot cauza crescute, atunci când sunt miopatie, inclusiv administrate concomitent cu rabdomioliză. De aceea este darunavir potențat cu o doză mică de contraindicată utilizarea ritonavir. concomitentă de lovastatină (inhibarea CYP3A) sau simvastatină cu darunavir potențat cu o doză mică de ritonavir (vezi pct. 4.3).

Atorvastatină atorvastatină ASC ↑ 3-4 ori Când este necesară 10 mg o dată pe zi atorvastatină Cmin ↑ ≈ 5,5-10 ori administrarea concomitentă atorvastatină Cmax ↑ ≈2 ori de atorvastatină şi darunavir #darunavir potențat cu o doză mică de ritonavir, se recomandă iniţierea tratamentului cu o doză de atorvastatină de 10 mg o dată pe zi. Creşterea treptată a dozei de atorvastatină poate fi ajustată după răspunsul clinic.

Pravastatină pravastatină ASC ↑ 81%¶ Când este necesară 40 mg doză unică pravastatină Cmin ND administrarea concomitentă pravastatină Cmax ↑ 63 de pravastatină şi darunavir ¶la un subgrup limitat de subiecţi a potențat cu o doză mică de fost observată o creştere a expunerii ritonavir, se recomandă de până la 5 ori iniţierea tratamentului cu cea mai mică doză posibilă de pravastatină şi creşterea treptată a acesteia până la efectul clinic dorit, concomitent cu monitorizarea siguranţei.

Rosuvastatină rosuvastatină ASC ↑ 48%║ Când este necesară 10 mg o dată pe zi rosuvastatină Cmax ↑ 144%║ administrarea concomitentă ║pe baza datelor existente de rosuvastatină şi darunavir potențat cu o doză mică de ritonavir, se recomandă iniţierea tratamentului cu cea mai mică doză posibilă de rosuvastatină şi creşterea treptată a acesteia până la efectul clinic dorit, concomitent cu monitorizarea siguranţei.

ANTAGONIŞTII RECEPTORILOR H2

Ranitidină #darunavir ASC ↔ Darunavir potențat cu odoză 150 mg de două ori pe zi #darunavir Cmin ↔ mică de ritonavir, poate fi #darunavir Cmax ↔ administrat concomitent cu antagonişti ai receptorilor

H2 fără ajustări ale dozei.

IMUNOSUPRESOARE

Ciclosporină Nestudiată. Expunerea la aceste În cazul administrării

Sirolimus imunosupresoare va fi crescută, concomitente, este necesară

Tacrolimus atunci când acestea sunt administrate monitorizarea terapeutică a concomitent cu darunavir potențat imunosupresorului. cu doză mică de ritonavir. (inhibarea CYP3A)

Everolimus Nu este recomandată utilizarea de everolimus concomitent cu darunavir potențat cu odoză mică de ritonavir.

BETA-AGONIŞTI CU ADMINISTRARE INHALATORIE

Salmeterol Nestudiată. Utilizarea concomitentă Nu este recomandată de salmeterol şi darunavir potențat utilizarea concomitentă de cu o doză mică de ritonavir poate salmeterol şi darunavir creşte concentraţiile plasmatice ale potențat cu o doză mică de salmeterolului. ritonavir. Administrarea concomitentă cu salmeterol poate determina creşterea riscului de reacţii adverse cardiovasculare, inclusiv prelungire a intervalului QT, palpitaţii şi tahicardie sinusală.

ANALGEZICE PE BAZĂ DE NARCOTICE/TRATAMENTUL DEPENDENŢEI DE

OPIOIDE

Metadonă R(-) metadonă ASC ↓ 16% Nu este necesară o ajustare a doza individuală variază între R(-) metadonă Cmin ↓ 15% dozei de metadonă la 55 mg şi 150 mg o dată pe zi R(-) metadonă Cmax ↓ 24% iniţierea administrării concomitente de darunavir/ritonavir. Totuşi, o doză mai mare de metadonă poate fi necesară atunci când se administrează concomitent o perioadă mai lungă de timp, din cauza inducerii metabololizării acesteia de către ritonavir.

De aceea, se recomandă monitorizare clinică, deoarece terapia de întreţinere poate necesita ajustare a dozelor la unii pacienţi.

Buprenorfină 8-16mg/ buprenorfină ASC ↓ 11% Nu a fost stabilită naloxonă 2-4 mg o dată pe zi buprenorfină Cmin ↔ importanţa clinică a creşterii buprenorfină Cmax ↓ 8% parametrilor farmacocinetici norbuprenorfină ASC ↑ 46% ai norbuprenorfinei. Este norbuprenorfină Cmin ↑ 71% posibil să nu fie necesare norbuprenorfină Cmax ↑ 36% ajustări ale dozei de naloxonă ASC ↔ buprenorfină, la naloxonă Cmin ND administrarea concomitentă naloxonă Cmax ↔ cu darunavir/ritonavir, dar se recomandă o monitorizare clinică atentă pentru semne de intoxicaţie cu opioizi.

CONTRACEPTIVE PE BAZĂ DE ESTROGEN

Etinilestradiol 35 μg/ etinilestradiol ASC ↓ 44% Sunt recomandate măsuri Noretindronă 1 mg o dată pe etinilestradiol Cmin ↓ 62% contraceptive alternative sau zi etinilestradiol Cmax ↓ 32% suplimentare, atunci când se noretindronă ASC ↓ 14% administrează concomitent noretindronă Cmin ↓ 30% contraceptive pe bază de noretindronă Cmax ↔ estrogeni cu darunavir potențat cu o doză mică de ritonavir. Pacientele care utilizează estrogeni ca terapie de substituţie hormonală trebuie să fie monitorizate clinic pentru semne de insuficienţă estrogenică.

INHIBITORI AI FOSFODIESTERAZEI, TIPUL 5 (PDE-5)

Pentru tratamentul disfuncţiei Într-un studiu de interacţiune#, a fost Este contraindicată erectile observată o expunere sistemică administrarea concomitentă Avanafil comparabilă la sidenafil în cazul de avanafil şi darunavir Sildenafil administrării unei doze unice de 25 potențat cu doză mică de Tadalafil mg sildenafil concomitent cu ritonavir (vezi pct. 4.3). Vardenafil darunavir potențat cu doză mică de Utilizarea concomitentă a ritonavir, faţă de administrarea unei altor inhibitori ai PDE-5, doze unice de 100 mg sildenafil. pentru tratamentul disfuncţiei erectile, cu darunavir potențat cu doză mică de ritonavir, trebuie efectuată cu prudenţă. Dacă este indicată utilizarea concomitentă de sildenafil, vardenafil sau tadalafil cu darunavir potențat cu doză mică de ritonavir, se recomandă ca doza unică de sildenafil să nu depăşească 25 mg în 48 de ore, doza unică de vardenafil să nu depăşească 2,5 mg în 72 ore sau doza unică de tadalafil să nu depăşească 10 mg în 72 ore.

Pentru tratamentul Nestudiată. Utilizarea concomitentă Nu a fost stabilită o doză hipertensiunii arteriale de sildenafil sau tadalafil, pentru sigură şi eficace de pulmonare tratamentul hipertensiunii arteriale sildenafil administrat pentru

Sildenafil pulmonare, cu darunavir potențat cu tratamentul hipertensiunii

Tadalafil doză mică de ritonavir, poate creşte arteriale pulmonare în cazul concentraţiile plasmatice ale utilizării concomitente cu sildenafilului sau ale tadalafilului. darunavir potențat cu doză mică de ritonavir. Există un risc crescut de reacţii adverse asociate cu sildenafil (incluzând tulburări de vedere, hipotensiune arterială, erecţie prelungită şi sincopă). Prin urmare, este contraindicată administrarea concomitentă de sildenafil, administrat pentru tratamentul hipertensiunii arteriale pulmonare, cu darunavir potențat cu doză mică de ritonavir (vezi pct. 4.3).

Nu este recomandată administrarea concomitentă de darunavir potențat cu doză mică de ritonavir cu tadalafilutilizat pentru tratamentul hipertensiunii arteriale pulmonare.

INHIBITORI AI POMPEI DE PROTONI

Omeprazol #darunavir ASC ↔ Darunavir potențat cu doză 20 mg o dată pe zi #darunavir Cmin ↔ mică de ritonavir, poate fi #darunavir Cmax ↔ administrat concomitent cu inhibitori ai pompei de protoni fără ajustări ale dozei.

SEDATIVE/ HIPNOTICE

Buspironă Nestudiată. Sedativele/hipnoticele Este recomandată

Clorazepat sunt metabolizate în proporţie mare monitorizare clinică în cazul

Diazepam prin intermediul CYP3A. administrării de darunavir

Estazolam Administrarea concomitentă cu concomitent cu aceste

Flurazepam sedative/hipnotice şi trebuie darunavir/ritonavir poate determina

Triamzolam avută în vedere scăderea

Zoldipem o creştere mare a concentraţiei dozei acestor acestor medicamente. sedative/hipnotice. Este contraindicată administrarea

Midazolam de triazolam şi darunavir

Pe baza datelor disponibile pentru potențat t cu doză mică de alţi inhibitori CYP3A, se aşteaptă ca ritonavir.

concentraţiile plasmatice ale

Este contraindicată midazolamului să fie semnifictiv administrarea de midazolam mai mari, atunci când midazolm se pe cale orală şi darunavir administrează pe cale orală cu potențat cu doză mică de darunavir asociat cu doză mică de ritonavir (vezi pct. 4.3); iar ritonavir. administrarea concomitentă de midazolam utilizat pe

Dacă midazolam administrat pe cale cale parenterală cu darunavir parenterală este utilizat concomitent potențat cu doză mică de cu darunavir potențat cu o doză ritonavir, necesită prudenţă.

mică de ritonavir, poate determina o creştere mare a concentraţiei plasmaice a acestei benzodiazepine. Dacă midazolamul

Datele obţinute în cazul utilizării administrat pe cale concomitente de midazolam parenterală este utilizat administrat pe cale parenterală cu concomitent cu darunavir alţi inhibitori de protează, sugerează potențat cu doză mică de o posibilă creştere de 3-4 ori a ritonavir, această concentraţiilor plasmatice de administrare trebuie midazolam. efectuată într-o unitate de terapie intensivă (UTI) sau unitate similară, care asigură monitorizare clinică atentă şi abordare medicală adecvată în caz de deprimare respiratorie şi/sau sedare prelungită. Trebuie luată în considerare ajustarea dozei de midazolam, în special dacă se administrează mai mult de o doză de midazolam.

† Eficacitatea şi siguranţa administrării de darunavir în asociere cu 100 mg ritonavir şi oricare alţi

IP HIV (de exemplu, (fos)amprenavir, nelfinavir şi tipranavir) nu a fost stabilită la pacienţii diagnosticaţi cu HIV. Conform ghidurilor actuale de tratament, în general, nu este recomandată terapia dublă cu inhibitori de protează.

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Sarcina

Ca regulă generală, atunci când se decide utilizarea medicamentelor antiretrovirale în tratamentul infecţiei

HIV la femei gravide şi consecutiv reducerea riscului de transmisie verticală a infecţiei HIV la nou-născut, trebuie luate în considerare atât datele obţinute la animale cât şi experienţa clinică la femeile gravide.

La gravide nu s-au efectuat studii adecvate, controlate, cu darunavir, asupra evoluţiei sarcinii. Studiile la animale nu au evidenţiat efecte dăunătoare directe asupra sarcinii, a dezvoltării embrionare/fetale, a naşterii sau a dezvoltării post-natale (vezi pct. 5.3).

Darunavir asociat cu doză mică de ritonavir, trebuie utilizat în timpul sarcinii numai dacă beneficiul potenţial justifică riscul potenţial.

Alăptarea

Nu se cunoaşte dacă darunavir este excretat în laptele uman. Studiile la şobolani au demonstrat că darunavir este excretat în lapte şi că la concentraţii mari (1000 mg/kg şi zi) a rezultat o acţiune toxică. Din cauza atât a potenţialului de transmitere a HIV, cât şi a potenţialului de reacţii adverse la copiii alăptaţi, mamele trebuie instruite să nu alăpteze în nicio circumstanţă, dacă li se administrează tratament cu darunavir.

Fertilitatea

La om, nu sunt disponibile date despre efectul darunavirului asupra fertilităţii. Nu s-a constatat niciun efect asupra capacităţii de împerechere sau asupra fertilităţii la şobolanii trataţi cu darunavir (vezi pct. 5.3).

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Darunavir în asociere cu ritonavir nu are nicio influenţă sau are o influenţă neglijabilă asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje. Totuşi, la unii pacienţi s-au raportat ameţeli în cursul tratamentului cu scheme terapeutice care conţin darunavir asociat cu doză mică de ritonavir, iar acest lucru trebuie avut în vedere când se ia considerare capacitatea unui pacient de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje (vezi pct. 4.8).

4.8 Reacţii adverse

Rezumatul profilului de siguranţă

Pe parcursul programului de dezvoltare clinică (N=2613 subiecţi trataţi anterior, care au început terapia cu darunavir 600 mg/ritonavir 100 mg de două ori pe zi), 51,3% dintre subiecţi au prezentat cel puţin o reacţie adversă. Durata totală medie a tratamentului a fost de 95,3 săptămâni. Cele mai frecvente reacţii adverse raportate în studiile clinice şi ca rapoarte spontane sunt diareea, greaţa, erupţia cutanată tranzitorie, cefaleea şi vărsăturile. Cele mai frecvente reacţii adverse grave sunt insuficienţa renală acută, infarctul miocardic, sindromul inflamator de reconstrucţie imunitară, trombocitopenia, osteonecroza, diareea, hepatita şi febra.

La analiza la 96 de săptămâni, profilul de siguranţă al asocierii darunavir 800 mg/ritonavir 100 mg o dată pe zi, în tratamentul subiecţilor netrataţi anterior, a fost similar celui observat în cazul administrării de darunavir 600 mg/ritonavir 100 mg de două ori pe zi la subiecţii trataţi anterior, cu excepţia stării de greaţă, care a fost observată mai frecvent la subiecţii netrataţi anterior. Aceasta creștere a incidenței a fost indusă de o stare de greaţă de intensitate uşoară. Evaluarea la 192 de săptămâni efectuată la subiecţii netrataţi anterior, în care durata medie a tratamentului darunavir 800 mg/ritonavir 100 mg o dată pe zi a fost, în medie, de 162,5 săptămâni, nu a identificat date noi privind siguranţa.

Tabelul cu lista reacţiilor adverse

Reacţiile adverse sunt enumerate pe clase de sisteme, aparate şi organe (CSAO) şi pe categorii de frecvenţă. În cadrul fiecărei categorii de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii. Categoriile de frecvenţă sunt definite după cum urmează: foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10), mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi < 1/100) rare (≥1/10000 şi <1/1000) şi cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Reacţii adverse în cadrul studiilor clinice şi după punerea pe piaţă

Clasificarea Frecvenţă Reacţii adverse

MedDRA pe aparate, sisteme și organe

Infecţii şi infestări Mai puţin herpes simplex frecvente

Tulburări Mai puţin trombocitopenie, neutropenie, anemie, leucopenie hematologice şi ale frecvente sistemului limfatic Rare creştere a numărului eozinofilelor

Tulburări ale Mai puţin sindrom de reconstrucție inflamatorie de etiologie sistemului imunitar frecvente imunitară, hipersensibilitate (la medicament)

Tulburări endocrine Mai puţin hipotiroidism, creştere a hormonului de stimulare frecvente tiroidiană în sânge

Tulburări metabolice Frecvente diabet zaharat, hipertrigliceridemie, hipercolesterolemie, şi de nutriţie hiperlipidemie

Mai puţin gută, anorexie, scădere a apetitului alimentar, scădere frecvente ponderală, creştere ponderală, hiperglicemie, rezistenţă la insulină, scădere a lipoproteinelor cu densitate mare, creştere a apetitului alimentar, polidipsie, creştere a concentraţiei serice a lactat dehidrogenazei

Tulburări psihice Frecvente insomnie

Mai puţin depresie, dezorientare, anxietate, tulburări ale somnului, frecvente vise anormale, coşmaruri, scădere a libidoului

Rare stare confuzională, modificări ale dispoziţiei, nelinişte

Tulburări ale Frecvente cefalee, neuropatie periferică, ameţeli sistemului nervos Mai puţin letargie, parestezie, hipoestezie, disgeuzie, perturbare a frecvente atenţiei, afectarea memoriei, somnolenţă

Rare sincopă, convulsii, ageuzie, perturbarea fazelor somnului

Tulburări oculare Mai puţin hiperemie conjunctivală, xeroftalmie frecvente

Rare tulburări ale vederii

Tulburări acustice şi Mai puţin vertij vestibulare frecvente

Tulburări cardiace Mai puţin infarct miocardic, angină pectorală, interval QT prelungit frecvente pe electrocardiogramă, tahicardie rare infarct miocardic acut, bradicardie sinusală, palpitaţii

Tulburări vasculare Mai puţin hipertensiune arterială, eritem facial frecvente

Tulburări Mai puţin dispnee, tuse, epistaxis, iritaţie a gâtului respiratorii, toracice frecvente şi mediastinale Rare rinoree

Tulburări gastro- Foarte frecvente diaree intestinale Frecvente vărsături, greaţă, durere abdominală, creştere a amilazei sanguine, dispepsie, distensie abdominală, flatulenţă

Mai puţin pancreatită, gastrită, boală de reflux gastroesofagian, frecvente stomatită aftoasă, eructaţii, xerostomie, disconfort abdominal, constipaţie, creştere a valorilor lipazei, vărsături, disestezie bucală

Rare stomatită, hematemeză, cheilită, buze uscate, limbă saburală

Tulburări Frecvente creştere a alanin aminotransferazei hepatobiliare Mai puţin hepatită, hepatită citolitică, steatoză hepatică, frecvente hepatomegalie, creştere a transaminazelor, creştere a aspartat aminotransferazei, creştere a bilirubinei plasmatice, creştere a fosfatazei alcaline plasmatice, creştere a gama glutamil transferazei

Afecţiuni cutanate şi Frecvente erupţii cutanate tranzitorii (inclusiv erupţii cutanate ale ţesutului maculare, maculopapuloase, papuloase, eritematoase şi subcutanat pruriginoase), prurit

Mai puţin angioedem, erupţie cutanată tranzitorie generalizată, frecvente dermatită alergică, urticarie, eczemă, eritem, hiperhidroză, transpiraţii nocturne, alopecie, acnee, xerodermie, pigmentarea unghiilor

Rare DRESS, sindrom Stevens-Johnson, eritem polimorf, dermatită, dermatită seboreică, leziuni cutanate, xerodermie

Cu frecvenţă necroliză epidermică toxică, pustuloză exentematică necunoscută generalizată acută

Tulburări Mai puţin mialgii, osteonecroză, spasme musculare, slăbiciune musculoscheletice şi frecvente musculară, artralgii, dureri în extremităţi, osteoporoză, ale ţesutului creştere a creatinfosfokinazei plasmatice conjunctiv Rare rigiditate musculoscheletică, artrită, rigiditatea articulaţiilor

Tulburări renale şi Mai puţin insuficienţă renală acută, insuficienţă renală, nefrolitiază, ale căilor urinare frecvente creştere a creatininei plasmatice, proteinurie, bilirubinurie, disurie, nicturie, polakiurie

Rare scădere a clearance-ului renal al creatininei

Tulburări ale Mai puţin disfuncţie erectilă, ginecomastie aparatului genital şi frecvente sânului

Tulburări generale şi Frecvente astenie, fatigabilitate la nivelul locului de Mai puţin febră, durere toracică, edeme periferice, stare generală de administrare frecvente rău, senzaţie de căldură, iritabilitate, durere

Rare frisoane, senzaţii anormale, xeroză

Descrierea reacţiilor adverse selectate
Erupţie cutanată tranzitorie

În cadrul studiilor clinice, erupţia cutanată tranzitorie a fost de cele mai multe ori de intensitate uşoară până la moderată, adesea apărând în decursul primelor patru săptămâni de tratament şi dispărând o dată cu continuarea administrării dozei. În cazul unei reacţii cutanate severe, vezi atenţionarea de la pct. 4.4.

În timpul programului de dezvoltare clinică a raltegravirului în tratamentul pacienţilor trataţi anterior, erupţia cutanată, indiferent de cauză, s-a observat mai frecvent în cazul schemelor de tratament ce conţineau darunavir + raltegravir, în comparaţie cu cele care conţineau darunavir fără raltegravir sau raltegravir fără darunavir. Erupţia cutanată tranzitorie considerată de investigator ca fiind corelată cu medicaţia a apărut cu o frecvenţă similară. Frecvenţele erupţiei cutanate tranzitorii ajustate în funcţie de expunere (din toate cauzele) au fost de 10,9; 4,2 şi respectiv 3,8 per 100 pacient-ani (PA); iar pentru erupţia cutanată tranzitorie corelată cu medicaţia frecvenţele au fost de 2,4; 1,1 şi respectiv 2,3 per 100

PA. Erupţiile cutanate tranzitorii observate în studiile clinice au fost de severitate uşoară spre moderată şi nu au condus la întreruperea terapiei (vezi pct. 4.4).

Parametri metabolici

În timpul terapiei antiretrovirale pot să apară creşteri ale greutăţii corporale, ale concentraţiilor lipidelor plasmatice şi ale glicemiei (vezi pct. 4.4).

Tulburări musculo-scheletice

În cursul utilizării inhibitorilor de protează, în special în asociere cu INRT, au fost raportate valori crescute ale CPK, mialgie, miozită şi rareori rabdomioliză.

Au fost raportate cazuri de osteonecroză, mai ales la pacienţii cu factori generali de risc dovediţi, boală

HIV în stadiu avansat sau expunere îndelungată la terapie antiretrovirală combinată (TARC). Frecvenţa acestora este necunoscută (vezi pct. 4.4).

Sindromul inflamator de reconstrucţie imună

La pacienţii infectaţi cu HIV, cu deficit imunologic sever la momentul iniţierii terapiei antiretrovirale combinate (TARC), poate apărea o reacţie inflamatorie în cadrul infecţiilor cu germeni oportuniști, asimptomatice sau reziduale. De asemenea, a fost raportată apariţia de afecţiuni autoimune (cum este boala Graves); cu toate acestea, timpul raportat faţă de momentul debutului este variabil, iar aceste evenimente pot să apară la mai multe luni de la începerea tratamentului (vezi pct. 4.4).

Sângerarea la pacienţii cu hemofilie

S-au înregistrat raportări privind creşterea numărului de sângerări spontane la pacienţii cu hemofilie cărora li se administrează tratament antiretroviral cu inhibitori de protează (vezi pct. 4.4).

Copii şi adolescenţi

Evaluarea siguranţei la copii şi adolescenţi are la bază analiza la 48 de săptămâni a datelor de siguranţă din trei studii clinice de Fază II. Au fost evaluate următoarele categorii de pacienţi (vezi pct. 5.1):

- 80 de pacienţi copii şi adolescenţi infectaţi cu virusul HIV-1 şi trataţi anterior cu TAR, cu vârsta cuprinsă între 6 şi 17 ani şi care cântăreau cel puţin 20 kg, cărora li s-a administrat darunavir comprimate asociat cu doză mică de ritonavir de două ori pe zi, în asociere cu alte medicamente antiretrovirale;

- 21 de pacienţi copii infectaţi cu virusul HIV-1 şi trataţi anterior cu TAR, cu vârsta cuprinsă între 3 şi < 6 ani şi care cântăreau între 10 kg şi <20 kg (16 subiecți cu greutate corporală cuprinsă între 15 kg şi < 20 kg), cărora li s-a administrat darunavir suspensie orală asociat cu doză mică de ritonavir administrat de două ori pe zi, în asociere cu alte medicamente antiretrovirale.

- 12 pacienţi copii şi adolescenţi infectaţi cu virusul HIV-1 netrataţi anterior cu TAR cu vârsta cuprinsă între 12 şi 17 ani şi cu greutatea corporală de cel puţin 40 kg, trataţi cu darunavir comprimate asociat cu doză mică de ritonavir administrat o dată pe zi în asociere cu alte medicamente antiretrovirale (vezi pct. 5.1).

În general, profilul de siguranţă la aceşti copii şi adolescenţi a fost similar cu cel observat la populaţia adultă.

Alte grupe speciale de pacienţi
Pacienţi infectaţi concomitent cu virusul hepatitei B şi/sau hepatitei C

Printre cei 1968 de pacienţi care au fost trataţi anterior, cărora li s-a administrat darunavir 600 mg asociat cu ritonavir 100 mg de două ori pe zi, 236 de pacienţi au fost infectaţi concomitent cu hepatită B sau C.

Pacienţii cu infecţie concomitentă au avut o probabilitate mai mare de a prezenta creşteri ale valorilor serice ale transaminazelor la momentul iniţial şi în urma tratamentului, comparativ cu cei fără hepatită cronică virală (vezi pct. 4.4).

Raportarea reacțiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată direct la:

Agenţia Naţională a Medicamentelor şi a Dispozitivelor Medicale

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucureşti 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro.

4.9 Supradozaj

La om, experienţa unui supradozaj acut cu darunavir asociat cu o doză mică de ritonavir, este limitată. La voluntari sănătoşi s-au administrat doze unice de până la 3200 mg darunavir, sub formă de suspensie orală şi doze de până la 1600 mg darunavir sub formă de comprimat în asociere cu ritonavir, fără efecte simptomatice nefavorabile.

Nu există un antidot specific pentru supradozajul cu darunavir. Tratamentul supradozajului cu darunavir constă din măsuri generale de susţinere, inclusiv monitorizarea semnelor vitale şi observarea stării clinice a pacientului. Dacă este indicat, eliminarea substanţei active neabsorbite este realizabilă prin inducerea emezei.

De asemenea, poate fi utilizată administrarea de cărbune activat pentru a ajuta la îndepărtarea substanţei active neabsorbite. Deoarece darunavirul este legat într-o proporţie mare de proteinele plasmatice, dializa este puţin probabil să fie benefică în îndepărtarea semnificativă a substanţei active.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: antivirale de uz sistemic, inhibitori de protează;

Codul ATC: J05AE10.

Mecanism de acţiune

Darunavir este un inhibitor al dimerizării şi al activităţii catalitice a proteazei HIV-1 (KD de 4,5 x 10-12M).

Inhibă selectiv scindarea poliproteinelor HIV codate Gag-Pol în celulele infectate de virus, prevenind astfel formarea de particule virale mature infectante.

Activitatea antivirală in vitro

Darunavir demonstrează o activitate contra tulpinilor de laborator şi izolatelor clinice de HIV-1 şi tulpinilor de laborator HIV-2 în liniile celulare de celule T infectate acut, celule mononucleare umane din sângele periferic şi monocite/macrofage umane cu valori mediane ale CE50 variind de la 1,2 la 8,5 nM (0,7 la 5,0 ng/ml). Darunavir demonstrează activitate antiretrovirală in vitro contra unui număr mare de izolate primare de HIV-1 grup M (A,B,C, D, E, F, G) şi de grup O cu valori CE50 variind de la < 0,1 la 4,3 nM.

Aceste valori CE50 sunt mult sub intervalul concentraţiilor toxice celulare 50% de 87 μM la > 100 μM.

Rezistenţa

Selecţia in vitro a virusului rezistent la darunavir din tipul HIV-1 sălbatic a fost îndelungată (> 3 ani).

Virusurile selectate au fost incapabile să crească în prezenţa concentraţiilor de darunavir de peste 400 nM.

Virusurile selectate în aceste condiţii şi demonstrând sensibilitate scăzută la darunavir (interval:23-50 de ori) au cuprins 2 până la 4 substituţii de aminoacizi în gena proteazei. Sensibilitatea scăzută la darunavir a virusurilor emergente în experimentul de selecţie nu a putut fi explicată prin apariţia acestor mutaţii în domeniul proteazei.

Datele din studiul clinic efectuat la pacienţii trataţi anterior cu TAR (studiul TITAN şi analiza cumulată a studiilor POWER 1, 2 şi 3 şi DUET 1 şi 2) au demonstrat că răspunsul virologic la darunavir asociat cu doză mică de ritonavir, a fost scăzut, atunci când 3 sau mai multe MAR la darunavir (V11I, V32I, L33F,

I47V, I50V, I54L sau M, T74P, L76V, I84V şi L89V) au fost prezente iniţial sau atunci când acestea au apărut în cursul tratamentului.

Creşterea, la momentul iniţial, a factorului de multiplicare (FM) pentru valoarea CE50 a darunavirului, a fost asociată cu răspuns virologic în scădere. S-a identificat limita inferioară ca fiind 10 şi limita superioară ca fiind 40. Izolatele virale cu FM ≤ 10 la momentul inițial sunt sensibile; izolate virale cu FM > 10 şi până la 40 au sensibilitate scăzută; izolatele virale cu FM > 40 sunt rezistente (vezi Rezultate clinice).

Virusurile izolate de la pacienţii trataţi cu darunavir 600 mg/ritonavir 100 mg de două ori pe zi, care au prezentat eşec virologic prin rebound, care au fost iniţial susceptibile la tipranavir, au rămas susceptibile la tipranavir după tratament, în marea majoritate a cazurilor.

Cele mai mici rate de apariţie a virusului HIV rezistent sunt observate la pacienţii la care nu s-a administrat TAR, care sunt trataţi pentru prima oară cu darunavir în asociere cu alte TAR.

Tabelul de mai jos prezintă dezvoltarea mutaţiilor proteazei HIV-1 şi pierderea susceptibilităţii la IP în cazul eşecurilor virologice la momentul criteriului final de evaluare din cadrul studiilor clinice ARTEMIS,

ODIN şi TITAN.

ARTEMIS ODIN TITAN

Săptămâna Săptămâna Săptămâna 48 darunavir/ritonavir darunavir darunavir darunavir 600mg/ darunavir 800mg/ 800mg/ ritonavir 100 mg 600mg/ ritonavir 100 ritonavir 100 de două ori pe zi ritonavir mg mg N=296 100 mg

Numărul total al eşecurilor 55 (16,0%) 65 (22,1%) 54 (18,2%) 31 (10,4%) virologicea, n (%)

Pacienţi cu rebound 39 (11,4%) 11 (3,7%) 11 (3,7%) 16 (5,4%)

Subiecţi fără antecedente de supresie 16 (4,7%) 54 (18,4%) 43 (14,5%) 15 (5,0%)

Numărul de subiecţi cu eşec virologic şi genotipare pereche la momentul iniţial/la momentul atingerii criteriului final de evaluare, care au dezvoltat mutaţiib la momentul atingerii criteriului final de evaluare, n/N

Mutaţii IP principale (majore) 0/43 1/60 0/42 6/28

IP MAR 4/43 7/60 4/42 10/28

Numărul de subiecţi cu eşec virologic şi fenotipare pereche la momentul iniţial/la momentul atingerii criteriului final de evaluare, arătând dispariţia sensibilităţii la IP la momentul atingerii criteriul final de evaluare, faţă de momentul iniţial, n/N

IP darunavir 0/39 1/58 0/41 3/26 amprenavir 0/39 1/58 0/40 0/22 atazanavir 0/39 2/56 0/40 0/22 indinavir 0/39 2/57 0/40 1/24 lopinavir 0/39 1/58 0/40 0/23 saquinavir 0/39 0/56 0/40 0/22 tipranavir 0/39 0/58 0/4/25 a algoritmul cenzurat TLOVR non-VF pe baza HIV-1 ARN <50 copii/ml, exceptând TITAN (HIV-1

ARN < 400 copii/ml) blistele IAS-SUA

Rezistenţă încrucişată

FM al darunavir a fost mai mic de 10 pentru 90% din 3309 izolate clinice rezistente la amprenavir, atazanavir, indinavir, lopinavir, nelfinavir, ritonavir, saquinavir şi/sau tipranavir, demonstrând că virusurile rezistente la cei mai mulţi IP rămân sensibile la darunavir.

În eşecurile virologice din studiul clinic ARTEMIS, nu s-au observat cazuri de rezistenţă încrucişată cu alte IP.

Rezultate clinice
Adulţi

Pentru rezultatele studiilor clinice la pacienţii adulţi la care nu s-a administrat TAR, vă rugăm consultaţi rezumatul caracteristicilor produsului Darunavir Zentiva 400 mg şi 800 mg comprimate sau suspensie orală 100 mg/ml.

Eficacitatea darunavir 600 mg de două ori pe zi asociat cu ritonavir 100 mg de două ori pe zi la pacienţii trataţi anterior cu TAR

Demonstrarea eficacităţii darunavirului asociat cu ritonavir (600/100 mg de două ori pe zi) la pacienţii trataţi anterior cu TAR are la bază analiza la 96 de săptămâni a studiului clinic de fază III TITAN la pacienţii la care s-a administrat anterior TAR, dar netrataţi anterior cu lopinavir, analiza la 48 de săptămâni a studiului de fază III ODIN la pacienţii la care s-a administrat anterior TAR fără DRV- MAR şi analiza la 96 de săptămâni a datelor din studiile clinice de fază IIb POWER 1 şi 2 la pacienţii trataţi anterior cu TAR cu valori mari ale rezistenţei la IP.

TITAN este un studiu clinic de fază III randomizat, deschis şi controlat, care compară darunavir asociat cu ritonavir (600/100 mg de două ori pe zi) faţă de lopinavir/ritonavir (400/100 mg de două ori pe zi), la pacienţi adulţi la care s-a administrat anterior TAR, infectaţi cu HIV, dar netrataţi anterior cu lopinavir. În amândouă braţele de tratament s-a utilizat o schemă terapeutică optimizată de bază (STOB), compusă din cel puţin 2 antiretrovirale (INRT cu sau fără INNRT).

Tabelul de mai jos prezintă datele de eficacitate din analiza la 48 de săptămâni a studiului TITAN.

TITAN

Rezultate darunavir 600 mg/ lopinavir 400 mg/ Diferenţa între ritonavir 100 mg de ritonavir 100 mg de terapii două ori pe zi două ori pe zi (IÎ 95% din + STOB + STOB diferenţă)

N=298 N=297

ARN HIV-1 < 50 copii/mla 70,8% (211) 60,3% (179) 10,5% (2,9; 18,1)b

Mediana modificărilor 88 81 numărului de celule CD4+ faţă de momentul iniţial (x 106/l)c aConsideraţii după algoritmul TLOVR bPe baza unei aproximări obişnuite a diferenţei dintre procentele de răspuns cNC=F

La 48 de săptămâni, a fost demonstrată non-inferioritatea în răspunsul virologic la tratamentul cu darunavir/ritonavir, definită ca procentul pacienţilor cu valoarea plasmatică a ARN HIV-1 < 400 şi < 50 copii/ml, (la limita aleasă de non-inferioritate de 12%) atât pentru populaţiile cuprinse în braţul IDT, cât şi în braţul PP. Aceste rezultate au fost confirmate cu datele la 96 săptămâni de tratament în studiul TITAN, 60,4% din pacienţii din braţul darunavir/ritonavir având ARN HIV-1 <50 copii/ml la săptămâna 96, în comparaţie cu 55,2% în braţul lopinavir/ritonavir [diferenţa: 5,2%, IÎ 95% (-2,8; 13,1)].

ODIN este un studiu de fază III, randomizat, deschis, care compară darunavir 800 mg/ritonavir 100 mg o dată pe zi, versus darunavir 600 mg/ritonavir 100 mg de două ori pe zi, la pacienţii infectaţi cu HIV-1 la care s-a administrat anterior TAR şi la care testul screening al genotipului de rezistenţă nu a evidenţiat

MAR la darunavir (de exemplu V11I, V32I, L33F, I47V, I50V, I54M, I54L, T74P, L76V, I84V, L89V) şi cu un screening ARN HIV-1 > 1000 copii/ml. Analiza eficacităţii se bazează pe tratamentul cu durata de 48 săptămâni (vezi tabelul de mai jos). Ambele braţe utilizează o schemă terapeutic optimizată de bază (STOB) cu ≥ 2 INRTs.

ODIN

Rezultate darunavir 800 mg/ darunavir 600 mg/ Diferenţa între terapii ritonavir 100 mg o dată ritonavir 100 mg de (IÎ 95% din diferenţă) pe zi + STOB două ori pe zi + STOB

N=294 N=296

ARN HIV-1 < 50 copii/ mla 72,1% (212) 70,9% (210) 1,2% (-6,1; 8,5)b

Cu valoarea iniţială ARN

HIV-1 (copii/ml) < 100000 77,6% (198/255) 73,2% (194/265) 4,4% (-3,0; 11,9) ≥ 100000 35,9% (14/39) 51,6% (16/31) -15,7% (-39,2; 7,7)

Cu valoarea iniţială a numărului de celule CD4+ (x 106/l) ≥ 100 75,1% (184/245) 72,5% (187/258) 2,6% (-5,1; 10,3) < 100 57,1% (28/49) 60,5% (23/38) -3,4% (-24,5; 17,8)

Cu subtipul HIV-1

Tip B 70,4% (126/179) 64,3% (128/199) 6,1% (-3,4; 15,6)

Tip AE 90,5% (38/42) 91,2% (31/34) -0,7% (-14,0, 12,6)

Tip C 72,7% (32/44) 78,8% (26/33) -6,1% (-2,6, 13,7)

Altelec 55,2% (16/29) 83,3% (25/30) -28,2% (-51,0, -5,3)

Mediana modificărilor 108 112 -5d (-25; 16) numărului de celule CD4+ faţă de momentul iniţial (x 106/l)e aConsideraţii conform algoritmului TLOVR bPe baza unei aproximări normale a diferenţei dintre procentele de răspuns cSubtipurile A1, D, F1, G, K, CRF02_AG, CRF12_BF şi CRF06_CPX dDiferenţa în medie eConsiderarea ultimei observaţii efectuate

La momentul de evaluare de la 48 de săptămâni, s-a demonstrat că răspunsul virologic, definit ca procentul de pacienţi cu nivel ARN HIV-1 < 50 copii/ml tratați cu darunavir 800 mg/ritonavir 100 mg o dată pe zi, este non-inferior (la o margine predefinită de non-inferioritate de 12%), comparativ cu darunavir 600 mg/ritonavir 100 mg de două ori pe zi, atât în populaţia IDT, cât şi în populaţia PP.

În cazul pacienţilor trataţi anterior cu TAR, darunavir 800 mg/ritonavir 100 mg o dată pe zi, nu trebuie utilizat la cei cu una sau mai multe mutaţii care asociază rezistenţă la darunavir (DRV-MAR) sau cu ARN

HIV-1 ≥ 100000 copii/ml sau cu numărul celulelor CD4+ < 100 celule x 106/l (vezi pct. 4.2 și pct. 4.4). Sunt disponibile date limitate la pacienţii cu subtipurile HIV-1, altele decât B.

POWER 1 şi POWER 2 sunt studii clinice randomizate, controlate, care compară administrarea de darunavir asociat cu ritonavir (600/100 mg de două ori pe zi) cu un grup de control la care s-a administrat o schemă terapeutică cu IP aleasă de către investigator, la pacienţii infectaţi cu HIV-1 care au prezentat eşec terapeutic la mai mult de 1 schemă de tratament cu IP. În ambele studii a fost utilizată o STOB constând din cel puţin 2 INRT, cu sau fără enfuvirtidă (ENF).

Tabelul de mai jos prezintă datele de eficacitate la analiza la 48 de săptămâni şi la 96 de săptămâni din gupul de studii clinice POWER 1 şi POWER 2.

Date extrapolate POWER 1 şi POWER 2 Săptămâna 48 Săptămâna 96

Rezultate Darunavir 600 mg/ Control Diferenţa de Darunavir 600 mg/ Control Diferenţa de ritonavir 100 mg n=124 tratament ritonavir 100 mg n=124 tratament de două ori pe zi de două ori pe zi n=131 n=131

ARN HIV 45,0% 11,3% 33,7% 38,9% 8,9% 30,1% < 50 copii/mla (59) (14) (23,4%; 44,1%)c (51) (11) (20,1;40,0)c

Mediana 103 17 86 133 15 118 modificărilor (57; 114)c (83,9; 153,4)cnumărului de celule CD4+ faţă de momentul iniţial (x 106/l)b aConsideraţii după algoritmul TLOVR bUltima observaţie efectuată anterior atribuirii cIntervale de încredere 95%

Analiza datelor din cursul celor 96 de săptămâni de tratament în studiile clinice POWER a demonstrat o eficacitate antiretrovirală susţinută şi beneficiu imunologic.

Din cei 59 pacienţi care au răspuns printr-o supresie virală completă (< 50 copii/ml) la săptămâna 48, 47 de pacienţi (80% din cei care au răspuns la săptămâna 48) au continuat acest răspuns la tratament la săptămâna 96.

Genotipul sau fenotipul iniţial şi rezultatul virologic

S-a demonstrat că genotipul la momentul iniţial şi FM la darunavir (schimbare în sensibilitate faţă de referinţă) sunt factori predictivi faţă de răspunsul virologic.

Procentul (%) de pacienţi cu răspuns (ARN HIV-1 < 50 copii/ml la 24 de săptămâni) la darunavir asociat cu ritonavir (600/100 mg de două ori pe zi), în funcţie de genotipul de la momentul iniţiala şi FM la darunavir la momentul iniţial şi în funcţie de administrarea de enfuvirtidă (ENF): după analiza prelucrată a studiilor POWER şi DUET.

Numărul mutaţiilor iniţialea FM la darunavirb, la momentul iniţial

Răspuns (ARN

HIV-1 <50 copii/ml Toate Toate la săptămâna 24) 0-2 3 ≥ 4 ≤ 10 10-40 > 40 valorile valorile %, n/N 45% 54% 39% 12% 45% 55% 29% 8%

Toţi pacienţii 455/1014 359/660 67/172 20/171 455/1014 364/659 59/203 9/118

Pacienţi care nu au 39% 50% 29% 7% 39% 51% 17% 5% utilizat/au utilizat c 290/7438/477 35/120 10/135 290/7444/477 25/147 5/94 anterior ENF

Pacienţi care nu au 60% 66% 62% 28% 60% 66% 61% 17% utilizat anterior d 165/273 121/183 32/52 10/36 165/273 120/182 34/56 4/24

ENF aNumărul de mutaţii din lista de mutaţii asociate cu un răspuns diminuat la darunavir/ritonavir (V11I,

V32I, L33F, I47V, I50V, I54L sau M, T74P, L76V, 184V sau L89V) bfactor de multiplicare al CE50 c'Pacienţi care nu au utilizat/au utilizat anterior ENF” sunt pacienţii care nu au utilizat ENF sau care au utilizat ENF, dar nu pentru prima dată d'Pacienţii care nu au utilizat anterior ENF sunt pacienţii care au utilizat pentru prima dată ENF”

Copii şi adolescenţi

Pentru a vedea rezultatele provenite din studii clinice efectuate la copii şi adolescenţi netrataţi anterior cu

TAR cu vârsta cuprinsă între 12 şi 17 ani, consultaţi Rezumatul caracteristicilor produsului pentru

Darunavir Zentiva comprimate 400 mg şi 800 mg sau suspensie orală conţinând darunavir 100 mg/ml.

Copii şi adolescenţi cu vârsta de la 6 până <18 ani şi care cântăresc cel puţin 20 kg, trataţi anterior cu

TAR

DELPHI este un studiu clinic de fază II, deschis, ce evaluează farmacocinetica, siguranţa, tolerabilitatea şi eficacitatea darunavirului asociat cu doză mică de ritonavir la 80 de copii şi adolescenţi, cu vârsta cuprinsă între 6 şi 17 ani şi care cântăresc cel puţin 20 kg, infectaţi cu HIV-1 şi trataţi anterior cu TAR.

Aceşti pacienţi au fost trataţi cu darunavir/ritonavir administrat de două ori pe zi în asociere cu alte medicamente antiretrovirale (vezi pct. 4.2 pentru recomandările de dozaj în funcţie de greutatea corporală). Răspunsul virologic a fost definit ca o scădere a încărcării plasmatice cu ARN HIV-1 de cel puţin 1,0 log10 faţă de valoarea iniţială.

În acest studiu, pacienţilor expuşi riscului de a întrerupe tratamentul din cauza intoleranţei la soluţia orală de ritonavir (de exemplu, aversiune faţă de gustul soluţiei) li s-a permis să treacă la forma farmaceutică de capsule. Din cei 44 de pacienţi care au utilizat soluţia orală de ritonavir, 27 au trecut la forma farmaceutică de capsule de 100 mg iar doza de ritonavir calculată în funcţie de greutate a fost depăşită, fără modificări observabile în profilul de siguranţă.

DELPHI

Rezultate la săptămâna 48 Darunavir/ritonavir

N=80

ARN HIV-1 < 50 copii/mla 47,5% (38)

Mediana modificărilor numărului de celule CD4+ 147 faţă de momentul iniţial (x 106/l)b aConsideraţii după algoritmul TLOVR bNon-completarea este considerată ca eşec: pacienţilor care întrerup prematur li s-a atribuit o modificare egală cu 0

Conform algoritmului TLOVR cenzurat al eşecului non-virologic, 24 de pacienţi (30,0%) au prezentat eşec virologic, din care 17 (21,3%) au fost prezentat recădere şi 7 (8,8%) pacienţi au fost non-responsivi.

Copii cu vârsta de la 3 până la <6 ani trataţi anterior cu TAR

În cadrul studiului clinic deschis, de fază II, ARIEL, efectuat la 21 de copii cu vârsta cuprinsă între 3 şi < 6 ani şi care cântăreau între 10 kg şi < 20 kg, infectaţi cu virusul HIV-1 şi trataţi anterior cu TAR, au fost evaluate farmacocinetica, siguranţa, tolerabilitatea şi eficacitatea darunavir/ritonavir administrat de două ori pe zi în asociere cu alte medicamente antiretrovirale. Pacienţilor li s-a administrat o schemă terapeutică cu două doze pe zi, calculate în funcţie de greutatea corporală: pacienţilor care cântăreau între 10 kg şi < 15 kg li s-a administrat darunavir 25 mg/ritonavir 3 mg de două ori pe zi, iar pacienţilor care cântăreau între 15 kg şi < 20 kg li s-a administrat darunavir 375 mg/ritonavir 50 mg de două ori pe zi. La săptămâna 48, răspunsul virologic, definit ca procentul de pacienţi cu încărcare virală plasmatică confirmată ARN HIV-1 < 50 copii/ml, a fost evaluat la 16 pacienți copii cu greutatea între 15 - <20 kg și 5 copii cu greutatea între 10 - <15 kg tratați cu darunavir /ritonavir în asociere cu alte medicamente antiretrovirale (vezi pct. 4.2 pentru recomandări de doze în funcţie de greutatea corporală).

ARIEL

Rezultate la săptămâna 48 Darunavir/ritonavir 10 kg şi < 15 kg 15 kg şi < 20 kg

N=5 N=16

RNA HIV-1 < 50 copii/mla 80,0% (4) 81,3% (13)

Modificări procentuale ale CD4+, 4 4 faţă de momentul iniţialb

Mediana modificărilor numărului 16 241 de celule CD4+, faţă de momentul iniţialb aConsideraţii după algoritmul TLOVR bNC=F

La copiii cu greutate mai mică de 15 kg, datele de eficacitate disponibile sunt limitate şi nu se poate face o recomandare cu privire la doze.

Sarcina și perioada postpartum

Un studiu clinic, desfaşurat la 34 de femei gravide în al doilea și al treilea trimestru de sarcină și femei aflate în perioada postpartum (17 în fiecare braț), a evaluat administrarea darunavir/ritonavir (600/100 mg de două ori pe zi sau 800/100 mg o dată pe zi), în asociere cu o schemă terapeutică de bază. Răspunsul virusologic a fost păstrat de-a lungul perioadei de studiu în ambele brațe. La niciuna dintre cele 29 de femei care au fost sub tratament antiretroviral până la naştere, nu s-a identificat transmiterea virusului de la mamă la făt. Nu au fost identificate date noi, relevante clinic, referitoare la siguranță, comparativ cu profilul de siguranță cunoscut al darunavir/ritonavir la adulţii infectaţi cu HIV-1 (vezi pct. 4.2, pct. 4.4 și 5.2).

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Proprietăţile farmacocinetice ale darunavirului, administrat concomitent cu ritonavir, au fost evaluate la voluntari adulţi sănătoşi şi la pacienţi infectaţi cu HIV-1. Expunerea la darunavir a fost mai mare la pacienţii infectaţi cu HIV-1 decât la subiecţii sănătoşi. Expunerea crescută la darunavir la pacienţii infectaţi cu HIV-1 în comparaţie cu subiecţii sănătoşi poate fi explicată prin concentraţiile mai mari de glicoproteină α1-acidă (GAA) la pacienţii infectaţi cu HIV-1, având ca rezultat o legare în proporţie mai mare a darunavirului de GAA plasmatice şi, ca urmare, concentraţii plasmatice mai mari.

Darunavir este metabolizat în principal de CYP3A. Ritonavirul inhibă CYP3A, prin aceasta crescând considerabil concentraţiile plasmatice de darunavir.

Absorbţie

După administrarea orală, darunavirul a fost absorbit rapid. Concentraţia plasmatică maximă de darunavir în prezenţa unei doze mici de ritonavir este atinsă, în general, în decurs de 2,5-4 ore.

Biodisponibilitatea orală absolută a unei doze unice de 600 mg darunavir administrată în monoterapie a fost de aproximativ 37% şi a crescut la aproximativ 82% în prezenţa a 100 mg ritonavir administrat de două ori pe zi. Efectul general de potenţare farmacocinetică al ritonavirului a fost de creştere de aproximativ 14 ori a expunerii sistemice la darunavir, atunci când o doză unică de 600 mg darunavir a fost administrată pe cale orală în asociere cu ritonavir 100 mg de două ori pe zi (vezi pct. 4.4).

Când este administrat fără alimente, biodisponibilitatea relativă a darunavirului în prezenţa unei doze mici de ritonavir este cu 30% mai mică în comparaţie cu administrarea împreună cu alimentele. De aceea, comprimatele de darunavir trebuie administrate cu ritonavir şi cu alimente. Tipul de alimente nu afectează expunerea la darunavir.

Distribuţie

Darunavir este legat de proteinele plasmatice în proporţie de aproximativ 95%. Darunavir se leagă în special de glicoproteina α1-acidă plasmatică.

După administrarea intravenoasă, volumul de distribuţie al darunavirului administrat în monoterapie a fost de 88,1 ± 59,0 l (media ± DS) şi a crescut la 131 ± 49,9 l (media ± DS) în prezenţa a 100 mg ritonavir de două ori pe zi.

Metabolizare

Experimentele in vitro cu microzomi hepatici umani (MHU) au indicat că darunavir suferă în principal o metabolizare oxidativă. Darunavirul este metabolizat extensiv de sistemul hepatic CYP şi aproape în exclusivitate de izoenzima CYP3A4. Un studiu clinic cu darunavir-14C, efectuat la voluntari sănătoşi a demonstrat că, după o doză unică de darunavir 400 mg/ritonavir 100 mg, majoritatea radioactivităţii din plasmă a fost determinată de substanţa activă părinte. Cel puţin 3 metaboliţi oxidativi ai darunavirului au fost identificaţi la om; toţi au demonstrat activitate, care a fost cel puţin de 10 ori mai redusă decât activitatea darunavirului contra tipului sălbatic de HIV.

Eliminare

După administrarea unei doze din asocierea darunavir-14C 400 mg/ ritonavir 100 mg, aproximativ 79,5% din doza administrată de darunavir-14C poate fi regăsită în materiile fecale şi respectiv 13,9% poate fi regăsită în urină. Aproximativ 41,2% din doza administrată s-a regăsit sub formă de darunavir nemodificat în materiile fecale şi, respectiv 7,7% în urină. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al darunavirului a fost de aproximativ 15 ore , atunci când a fost asociat cu ritonavir.

Clearance-ul plasmatic al darunavirului administrat în monoterapie (150 mg) a fost de 32,8 l/oră, iar în prezenţa unei doze mici de ritonavir, a fost de 5,9 l/oră.

Grupe speciale de pacienţi
Copii şi adolescenţi

Farmacocinetica darunavirului în asociere cu ritonavir, administrat de două ori pe zi la 74 de copii şi adolescenţi trataţi anterior, cu vârsta cuprinsă între 6 şi 17 ani şi care cântăreau cel puţin 20 kg, a demonstrat că dozele administrate de darunavir/ritonavir, calculate în funcţie de greutate, au avut ca rezultat o expunere la darunavir comparabilă cu aceea a adulţilor trataţi cu darunavir 600 mg/ritonavir 100 mg de două ori pe zi (vezi pct. 4.2).

Farmacocinetica darunavirului în asociere cu ritonavir, administrat de două ori pe zi la 14 copii trataţi anterior, cu vârste între 3 şi < 6 ani şi care cântăreau cel puţin 15 kg până la < 20 kg a demonstrat că dozele administrate, corelate cu greutatea corporală, au dus la o expunere a darunavir comparabilă cu cea obţinută la adulţi trataţi cu darunavir 600 mg/ritonavir 100 mg, de două ori pe zi (vezi pct. 4.2).

Farmacocinetica darunavirului în asociere cu ritonavir, administrat o dată pe zi la 12 pacienţi adolescenţi netrataţi anterior cu TAR, cu vârsta cuprinsă între 12 şi < 18 ani şi cu greutatea corporală de cel puţin 40 kg, a demonstrat că tratamentul cu darunavir 800 mg/ritonavir 100 mg o dată pe zi determină o expunere la darunavir comparabilă celei obţinute la adulţii trataţi cu darunavir 800 mg/ritonavir 100 mg o dată pe zi.

Prin urmare, aceeaşi doză cu administrare o dată pe zi poate fi utilizată la adolescenţi trataţi anterior, cu vârsta cuprinsă între 12 şi < 18 ani şi greutatea corporală de cel puţin 40 kg, fără mutaţii care asociază rezistenţă la darunavir (DRV-MAR)* şi care au concentraţii plasmatice de ARN HIV-1 < 100000 copii/ml şi număr de celule CD4+ ≥ 100 celule x 106/l (vezi pct. 4.2).

*DRV-RAM: V11I, V32I, L33F, I47V, I50V, I54M, I54L, T74P, L76V, I84V şi L89V

Farmacocinetica darunavirului în asociere cu ritonavir administrat o dată pe zi la 10 pacienţi copii trataţi anterior, cu vârsta cuprinsă între 3 şi < 6 ani şi cu greutatea corporală de cel puţin 14 kg şi < 20 kg, a demonstrat că dozele administrate, corelate cu greutatea, au avut ca rezultat o expunere la darunavir comparabilă cu cea obţinută la adulţii trataţi cu darunavir 800 mg/ritonavir 100 mg o dată pe zi (vezi pct. 4.2). În plus, modelarea farmacocinetică şi simularea expunerilor la darunavir la pacienţi copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă în intervalul de la 3 şi < 18 ani, au confirmat expuneri la darunavir similare celor observate în studiile clinice şi au permis identificarea schemei de tratament în funcţie de greutate pentru darunavir/ritonavir administrat o dată pe zi, la pacienţi copii şi adolescenţi cu greutatea corporală de cel puţin 15 kg şi care fie nu fuseseră trataţi anterior cu TAR, fie au urmat tratament anterior, fără

DRV-MAR* şi care au concentraţii plasmatice de ARN HIV-1 < 100000 copii/ml şi număr de celule CD4 ≥ 100 celule x 106/l (vezi pct. 4.2).

*DRV-MAR: V11I, V32I, L33F, I47V, I50V, I54M, I54L, T74P, L76V, I84V and L89V

Vârstnici

Analiza farmacocineticii populaţionale la pacienţii infectaţi cu HIV a arătat că farmacocinetica darunavirului nu este diferită în mod considerabil în intervalul de vârstă (18 la 75 ani) evaluat la pacienţii infectaţi cu HIV (n=12, vârsta ≥ 65) (vezi pct. 4.4). Totuşi, la pacienţii cu vârsta peste 65 ani au fost disponibile numai date limitate.

Sex

Analiza farmacocinetică populaţională a arătat o expunere puţin mai mare la darunavir (16,8%) la femeile infectate cu HIV, comparativ cu bărbaţii. Această diferenţă nu este relevantă clinic.

Insuficienţă renală

Rezultatele unui studiu de echilibru al maselor, efectuat cu darunavir-14C potenţat cu ritonavir, au arătat că aproximativ 7,7% din doza administrată de darunavir este excretată nemodificată în urină.

Cu toate că darunavirul nu a fost studiat la pacienţii cu insuficienţă renală, analiza farmacocinetică populaţională a indicat faptul că farmacocinetica darunavirului nu a fost semnificativ influenţată la pacienţii infectaţi cu HIV cu insuficienţă renală moderată (Clcr între 30-60 ml/min, n=20) (vezi pct. 4.2 și pct. 4.4).

Insuficienţă hepatică

Darunavirul este metabolizat şi eliminat în principal de către ficat. Într-un studiu efectuat cu doze repetate cu darunavir asociat cu ritonavir (600/100 mg), administrat de două ori pe zi, s-a demonstrat că la subiecţii cu insuficienţă hepatică uşoară (Child-Pugh clasa A, n=8) şi moderată (Child-Pugh clasa B, n=8) concentraţiile plasmatice totale de darunavir au fost comparabile cu cele ale subiecţilor sănătoşi. Totuşi, concentraţiile de darunavir liber au fost mai mari cu aproximativ 55% (Child-Pugh clasa A) respectiv 100% (Child-Pugh clasa B). Semnificaţia clinică a acestei creşteri nu este cunoscută. Prin urmare, darunavirul trebuie utilizat cu prudenţă. Efectul insuficienţei hepatice severe asupra farmacocineticii darunavirului nu a fost studiat (vezi pct. 4.2, pct. 4.3, și pct. 4.4).

Sarcina şi perioada postpartum

Expunerea la cantitatea totală de darunavir și ritonavir după administrarea de darunavir 600 mg/ ritonavir 100 mg de două ori pe zi și de darunavir 800 mg/ ritonavir 100 mg o dată pe zi, ca parte a unei scheme terapeutice antiretrovirale a fost mai mică, în general, în timpul sarcinii, comparativ cu perioada postpartum. Cu toate acestea, pentru componenta darunavir liber (adică activ) parametri farmacocinetici au fost mai puțin reduşi în timpul sarcinii, comparativ cu perioada postpartum, din cauza unei creșteri a fracțiunii nelegate de darunavir în timpul sarcinii, comparativ cu perioada postpartum.

Rezultatele farmacocinetice ale cantităţii totale de darunavir, după administrarea de darunavir 600 mg/ritonavir 100 mg de două ori pe zi, ca parte a unei scheme terapeutice antiretrovirale administrată în timpul celui de-al doilea trimestru de sarcină, celui de-al treilea trimestru de sarcină şi în perioada postpartum

Farmacocinetica cantităţii Al doilea trimestru Al treilea trimestru Perioada totale de darunavir de sarcină de sarcină postpartum (mediana± DS) (n=11)a (n=11) (6-12 săptămâni) (n=11)

Cmax, ng/ml 4601 ± 1125 5111 ± 1517 6499 ± 2411

ASC12h, ng.h/ml 38950 ± 10010 43700 ± 16400 55300 ± 27020

C bmin, ng/ml 1980 ± 839,9 2498 ± 1193 2711 ± 2268 an=10 pentru ASC12h bexcluzând valoarea Cmin sub LLOQ, ca referinţă n=10

Rezultatele farmacocinetice ale cantităţii totale de darunavir, după administrarea de darunavir 800 mg/ritonavir 100 mg o dată pe zi, ca parte a unei scheme terapeutice antiretrovirale administrată în timpul celui de-al doilea trimestru de sarcină, celui de-al treilea trimestru de sarcină şi în perioada postpartum

Farmacocinetica cantităţii Al doilea trimestru Al treilea trimestru Perioada totale de darunavir de sarcină de sarcină postpartum (mediana ± DS) (n=16) (n=14) (6-12 săptămâni)

Cmax, ng/ml 4988 ± 1551 5138 ± 1243 7445 ± 1674

ASC12h, ng.h/ml 61303 ± 16232 60439 ± 14052 94529 ± 28572

C , ng/mlamin 1193 ± 509 1098 ± 609 1572 ± 1108an=12 pentru perioada postpartum, n=15 pentru al doilea trimestru de sarcină şi n=14 pentru al treilea trimestru de sarcină

La femeile care au primit darunavir 600 mg/ritonavir 100 mg de două ori pe zi în timpul celui de-al doilea trimestru de sarcină, valorile intra-individuale mediane pentru cantitatea totală de darunavir - Cmax,

ASC12ore și Cmin au fost cu 28%, 24% și respectiv cu 17% mai mici, comparativ cu perioada postpartum; în al treilea trimestru de sarcină, valorile Cmax, ASC12ore şi Cmin au fost cu 19%, 17% mai mici și respectiv 2% mai mari în raport cu perioada postpartum.

La femeile care au primit darunavir 800 mg/ ritonavir 100 mg o dată pe zi în timpul celui de-al doilea trimestru de sarcină, valorile intra-individuale mediane pentru darunavir total Cmax, ASC24ore și Cmin au fost mai mici cu 34%, 34% și respectiv cu 32% mai mici, în raport cu perioada postpartum; în al treilea trimestru de sarcină, valoarea darunavir total Cmax, ASC24ore și Cmin au fost cu 31%, 35% și respectiv 50% mai mici, în raport cu perioada postpartum.

5.3 Date preclinice de siguranţă

La animale au fost efectuate studii toxicologice la expuneri de până la valorea expunerii clinice cu darunavir în monoterapie, la şoareci, şobolani şi câini şi de până la valorea expunerii clinice cu darunavir în asociere cu ritonavir, la şobolani şi câini.

În studii toxicologice cu doze repetate efectuate la şoareci, şobolani şi câini, s-au constatat numai efecte limitate ale tratamentului cu darunavir. La rozătoare, organele ţintă identificate au fost sistemul hematopoietic, sistemul coagulării sanguine, ficatul şi tiroida. Au fost observate o scădere variabilă, dar limitată, a parametrilor hematiilor, împreună cu prelungiri ale timpului parţial de tromboplastină activată.

Au fost observate modificări la nivelul ficatului (hipertrofie a hepatocitelor, vacuolizare, creştere a valorilor enzimelor hepatice) şi tiroidei (hipertrofie foliculară). La şobolan, asocierea darunavir cu ritonavir a determinat o mică creştere a afectării parametrilor hematiilor, ficatului şi tiroidei şi o incidenţa crescută a fibrozei insulare în pancreas (numai la şobolanii masculi), în comparaţie cu monoterapia cu darunavir. La câine, nu s-au identificat niciun fel de parametri majori de toxicitate sau organe ţintă până la expuneri echivalente cu expunerea clinică la doza recomandată.

Într-un studiu efectuat la şobolani, numărul de corpi luteali şi numărul de implantări a scăzut în prezenţa toxicităţii materne. Altfel, nu s-au observat efecte asupra capacităţii de împerechere sau asupra fertilităţii în cazul tratamentului cu darunavir în doze de până la 1000 mg/kg şi zi şi la valori ale expunerii (ASC-0,5 ori) sub cele observate la om la doza clinică recomandată. Până la aceleaşi valori ale dozei, nu s-a constatat nici o acţiune teratogenă a darunavirului administrat în monoterapie la şobolani şi iepuri şi respectiv nici o acţiune la şoareci, atunci când darunavirul a fost asociat cu ritonavir. Valorile expunerii au fost mai mici decât cele realizate cu doza clinică recomandată la om. Într-o evaluare pre- şi postnatală a dezvoltării la şobolani, darunavir administrat cu sau fără ritonavir, a determinat reducerea tranzitorie a creşterii ponderale a descendenţilor înainte de înţărcare şi o uşoară amânare a deschiderii ochilor şi urechilor. Darunavirul în asociere cu ritonavir a determinat o reducere a numărului de pui care exteriorizează răspunsul prin tresărire în ziua a 15-a de alăptare şi o reducere a ratei de supravieţuire a puilor în cursul alăptării. Aceste efecte pot fi secundare expunerii puilor la substanţa activă prin intermediul laptelui matern şi/sau efectelor toxice materne. Niciuna din funcţiile post înţărcare nu a fost afectată cu darunavir în monoterapie sau în asociere cu ritonavir. La şobolanii tineri cărora li s-a administrat darunavir până în zilele 23-26 ale vieţii, s-a observat mortalitate crescută şi, la unele animale, convulsii. Între zilele 5 şi 11 de viaţă, expunerile la darunavir în plasmă, în ficat şi în creier au fost considerabil mai mari decât cele observate la şobolanii adulţi, după doze comparabile exprimate în mg/kg.

După ziua a 23-a de viaţă, expunerea a fost comparabilă cu cea a şobolanilor adulţi. Expunerea crescută a fost cel puţin în parte atribuită imaturităţii enzimelor implicate în metabolizarea darunavirului la animalele tinere. Nu s-a înregistrat mortalitate cauzată de tratament la şobolanii tineri la doza de 1000 mg/kg darunavir (doză unică) la vârsta de 26 de zile sau la 500 mg/kg (doze repetate) între zilele 23 şi 50 de viaţă; expunerile şi profilul de toxicitate au fost comparabile cu cele observate la şobolanii adulţi.

Din cauza incertitudinilor privind rata de dezvoltare a barierei hematoencefalice umane şi a enzimelor hepatice, asocierea de darunavir cu doză redusă de ritonavir nu trebuie utilizată la copii cu vârsta sub 3 ani.

Potenţialul carcinogen al darunavirului a fost evaluat prin administrarea la şoareci şi şobolani, prin gavaj oral, timp de până la 104 săptămâni. La şoareci au fost administrate doze zilnice de 150, 450 şi 1000 mg/kg şi la şobolani au fost administrate doze de 50, 150 şi 500 mg/kg. Au fost observate creşteri ale incidenţei adenoamelor şi carcinoamelor hepatocelulare, legate de doză, la masculi şi femele din ambele specii. La şobolani masculi au fost observate adenoame ale celulelor foliculare tiroidiene. Administrarea de darunavir nu a cauzat o creştere semnificativă statistic a incidenţei oricărui alt tip de tumori benigne sau maligne la şoareci şi şobolani. Tumorile hepatocelulare şi tiroidiene observate la rozătoare sunt considerate a avea o relevanţă limitată la om. Administrarea repetată de darunavir la şobolani a determinat inducţia enzimelor microzomale hepatice şi eliminarea crescută a hormonului tiroidian, ceea ce predispune şobolanii, dar nu şi omul, la neoplasme tiroidiene. La cele mai mari doze testate, expunerea sistemică (calculată pe baza ASC) la darunavir a variat între 0,4 şi 0,7 ori (la şoarece) şi între 0,7 şi 1,0 ori (la şobolan), în comparaţie cu cea observată la om la dozele terapeutice recomandate.

După 2 ani de administrare a darunavirului, la expuneri de acelaşi nivel sau cu valori sub cele observate la om, au fost observate modificări renale la şoareci (nefroză) şi la şobolani (nefropatie cronică progresivă).

Darunavir nu s-a dovedit mutagen sau genotoxic într-o baterie de teste in vitro şi in vivo, incluzând evaluarea mutaţiilor bacteriene inverse (testul Ames), aberaţiile cromozomiale ale limfocitelor umane şi testul micronucleilor in vivo la şoarece.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Nucleu

Agent de granulare uscată (mixtură de celuloză microscristalină și hidrogenofosfat de calciu anhidru),

Croscarmeloză sodică,

Celuloză microcristalină,

Dioxid de siliciu coloidal anhidru,

Stearat de magneziu.

Darunavir Zentiva 75 mg comprimate filmate:

Film

Opadry II Alb 85F8422 (mixtură de alcool polivinilic - parţial hidrolizat, dioxid de titan (E171), macrogol 3350, talc).

Darunavir Zentiva 600 mg comprimate filmate:

Film

Opadry II portocaliu 85F23888 [mixtura de alcool polivinilic - parţial hidrolizat, dioxid de titan (E171), macrogol 3350, talc, galben amurg FCF (E110), oxid galben de fer (E172)].

6.2 Incompatibilităţi

Nu este cazul

6.3 Perioada de valabilitate

2 ani

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Flacon din PEȊD cu capac din PP cu sistem de închidere securizat pentru copii

Darunavir Zentiva 75 mg comprimate filmate 480 comprimate filmate

Darunavir Zentiva 600 mg comprimate filmate 60 comprimate filmate

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

ZENTIVA, k.s.

U Kabelovny 130, Dolní Měcholupy, 102 37 Praga 10,

Republica Cehă

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

10200/2017/01 10202/2017/01

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data primei autorizări - Septembrie 2017

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Septembrie 2017