Prospect DARUNAVIR ALVOGEN 600mg comprimate filmate


Indicat în: infecție HIV-1

Cale de administrare: orală

Substanța: darunavir (inhibitor de protează)

ATC: J05AE10 (Antiinfecțioase de uz sistemic | Antivirale cu acțiune directă | Inhibitori de protează)

Atenționări:
Precauție în alăptare
Precauție în alăptare

Utilizați în alăptare doar la recomandarea medicului.

Precauție în sarcină
Precauție în sarcină

Utilizați în sarcină doar la recomandarea medicului.

Darunavirul este un inhibitor de protează utilizat pentru tratamentul infecției cu virusul imunodeficienței umane (HIV). Acesta acționează prin inhibarea enzimei protează HIV, esențială pentru replicarea virusului, contribuind astfel la reducerea încărcăturii virale.

Medicamentul se administrează pe cale orală, de obicei o dată pe zi, în combinație cu alte medicamente antiretrovirale. Printre efectele secundare frecvente se numără greața, diareea, durerile de cap și erupțiile cutanate.

Darunavirul este contraindicat la pacienții cu hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienți. De asemenea, trebuie utilizat cu precauție la pacienții cu afecțiuni hepatice severe.

Acest medicament reprezintă o opțiune importantă pentru gestionarea infecției cu HIV, contribuind la îmbunătățirea calității vieții pacienților și la prevenirea progresiei bolii.

Date generale despre DARUNAVIR ALVOGEN 600mg

  • Substanța: darunavir
  • Data ultimei liste de medicamente: 01-08-2023
  • Codul comercial: W63665001
  • Concentrație: 600mg
  • Forma farmaceutică: comprimate filmate
  • Cantitate: 60
  • Prezentare produs: cutie x1 flac peid x60 compr film
  • Tip produs: generic
  • Restricții eliberare rețetă: P-RF - Medicamente care se eliberează cu prescripție medicală care se reține în farmacie (nu se reînnoiește).

Autorizația de Punere pe Piață (APP)

  • Producător: ALVOGEN MALTA OPERATIONS (ROW) LIMITED - MALTA
  • Deținător: ALVOGEN MALTA OPERATIONS (ROW) LIMITED - MALTA
  • Număr APP: 9880/2017/01
  • Valabilitate: 30 luni-dupa ambalarea pt. comercializare;dupa prima deschidere a flac.-6 luni

Forme farmaceutice disponibile pentru darunavir

Concentrațiile disponibile pentru darunavir

  • 100mg/ml
  • 150mg
  • 300mg
  • 400mg
  • 600mg
  • 75mg
  • 800mg

Conținutul prospectului pentru medicamentul DARUNAVIR ALVOGEN 600mg comprimate filmate

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Darunavir Alvogen 600 mg comprimate filmate

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Fiecare comprimat filmat conţine darunavir 600 mg.

Excipienţi cu efect cunoscut:

Darunavir Alvogen 600 mg comprimate filmate

Fiecare comprimat filmat conţine Galben amurg FCF (E110) 2,592 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimat filmat.

Darunavir Alvogen 600 mg comprimate filmate

Comprimate filmate, de formă ovală, de culoare portocalie, gravate cu '600” pe o faţă şi netede pe cealaltă faţă, cu dimensiuni de aproximativ 20,1 mm x 10,1 mm.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Darunavir Alvogen administrat concomitent cu doză mică de ritonavir, este indicat în asociere cu alte medicamente antiretrovirale pentru tratamentul pacienţilor cu infecţie cu virusul imunodeficienţei umane (HIV-1). (vezi pct. 4.2)

Darunavir Alvogen 600 mg poate fi utilizat pentru a asigura scheme de tratament adecvate (vezi pct. 4.2):

- pentru tratamentul infecţiei cu HIV-1 în tratamentul antiretroviral (TAR) la pacienţii adulţi trataţi anterior, inclusiv cei trataţi cu terapie înalt activă;

- pentru tratamentul infecţiei cu virusul HIV-1 la copii şi adolescenţi, începând cu vârsta de 3 ani şi cu greutatea corporală de cel puţin 15 kg.

În luarea deciziei de a începe tratamentul cu Darunavir Alvogen administrat concomitent cu doză mică de ritonavir, trebuie acordată o atenţie deosebită istoricului tratamentului fiecărui pacient şi modelului mutaţiilor asociate cu medicamente diferite. Utilizarea de Darunavir Alvogen trebuie să fie ghidată de testarea genotipică sau fenotipică (când sunt disponibile) şi istoricul tratamentului.

4.2 Doze şi mod de administrare

Terapia trebuie iniţiată de un specialist din domeniul sănătăţii, cu experienţă în abordarea terapeutică a infecţiei cu HIV. După iniţierea terapiei cu Darunavir Alvogen, pacienţii trebuie informaţi să nu modifice doza, forma farmaceutică sau să întrerupă tratamentul fără a discuta cu specialistul din domeniul sănătăţii.

Doze

Darunavir Alvogen trebuie administrat întotdeauna pe cale orală, concomitent cu o doză mică de ritonavir, cu rol de potenţator farmacocinetic, în asociere cu alte medicamente antiretrovirale. De aceea, înainte de iniţierea tratamentului cu darunavir, trebuie consultat Rezumatul caracteristicilor produsului pentru ritonavir.

Darunavir Alvogen nu este potrivit pentru toate dozele descrise mai jos. Pentru obținerea acestor doze, trebuie utilizate alte medicamente care conţin darunavir.

Pacienţi adulţi trataţi anterior cu TAR

Doza recomandată este de 600 mg, de două ori pe zi, administrată în asociere cu ritonavir 100 mg, de două ori pe zi, luate împreună cu alimente. Darunavir Alvogen 600 mg comprimate poate fi utilizat pentru alcătuirea schemei de tratament cu doza de 600 mg, de două ori pe zi.

Pacienţi adulţi netrataţi anterior cu TAR

Pentru recomandările de administrare a dozelor la pacienţii netrataţi anterior cu TAR consultaţi Rezumatul caracteristicilor produsului pentru Darunavir Alvogen 400 mg comprimate şi Darunavir Alvogen 800 mg comprimate.

Copii şi adolescenţi (cu vârsta cuprinsă între 3 şi 17 ani şi cu greutatea corporală de cel puţin 15 kg) netrataţi anterior cu TAR

Doza de darunavir şi ritonavir, administrată la copii şi adolescenţi în funcţie de greutatea corporală, este prezentată în tabelul de mai jos.

Doza recomandată de darunavir comprimate şi ritonavira la copii şi adolescenţi netrataţianterior (cu vârsta între 3 şi 17 ani)

Greutatea corporală (kg) Doza (administrată o dată pe zi împreună cu alimente) 15 kg şi < 30 kg 600 mg darunavir/100 mg ritonavir o dată pe zi  30 kg şi < 40 kg 675 mg darunavir/100 mg ritonavir o dată pe zi  40 kg 800 mg darunavir/100 mg ritonavir o dată pe zi a ritonavir soluţie orală: 80 mg/ml

Copii şi adolescenţi (cu vârsta cuprinsă între 3 şi 17 ani şi care cântăresc cel puţin 15 kg) trataţi anterior cu TAR

În general, se recomandă Darunavir Alvogen administrat de două ori pe zi, în asociere cu ritonavir şi cu alimente.

La pacienţii care au fost trataţi anterior cu medicamente antiretrovirale dar fără mutaţii asociate rezistenţei la darunavir (DRV-MAR)* şi care au concentraţii plasmatice ARN HIV-1 < 100000 copii/ml şi număr de celule CD4+ ≥ 100 celule x 106/l, se poate utiliza o schemă de tratament cu administrare o dată pe zi ce include darunavir administrat în asociere cu ritonavir şi împreună cu alimente.

*DRV-MAR: V11I, V32I, L33F, I47V, I50V, I54M, I54L, T74P, L76V, I84V and L89V

Doza recomandată de darunavir în asociere cu o doză mică de ritonavir pentru copii şi adolescenţi este calculată în funcţie de greutatea corporală şi nu trebuie să depăşească doza recomandată pentru adulţi (darunavir 600 mg/ritonavir 100 mg de două ori pe zi sau darunavir 800 mg/ritonavir 100 mg o dată pe zi).

Doza recomandată de darunavir comprimate şi ritonavira pentru copii şi adolescenţi (cu vârsta cuprinsă între 3 şi 17 ani) trataţi anterior

Greutate corporală (kg) Doza (administrată o dată Doză (administrată de două ori pe pe zi împreună cu alimente) zi împreună cu alimente) ≥ 15 kg - < 30 kg darunavir 600 mg/ritonavir 100 mg, darunavir 375 mg/ritonavir 50 mg, deo dată pe zi două ori pe zi ≥ 30 kg - < 40 kg darunavir 675 mg/ritonavir 100 mg, darunavir 450 mg/ritonavir 60 mg, deo dată pe zi două ori pe zi ≥ 40 kg darunavir 800 mg/ritonavir 100 mg, darunavir 600 mg/ritonavir 100 mg, deo dată pe zi două ori pe zi a cu ritonavir soluţie orală: 80 mg/ml

La pacienţii copii şi adolescenţi trataţi anterior cu TAR, se recomandă testarea genotipului HIV. Cu toate acestea, în cazurile în care nu este posibilă testarea genotipului HIV, la pacienţii copii şi adolescenţi netrataţi anterior cu inhibitori de protează HIV este recomandată schema de tratament darunavir/ritonavir cu administrare o dată pe zi, iar la pacienţii trataţi anterior cu inhibitori de protează HIV este recomandată administrarea de două ori pe zi.

Recomandare cu privire la dozele omise

Dacă o doză de darunavir şi/sau de ritonavir a fost omisă în decurs de 6 ore faţă de momentul când este administrată de obicei, pacienţii trebuie instruiţi să ia doza prescrisă de darunavir şi de ritonavir cât mai curând posibil, împreună cu alimente. Dacă omisiunea a fost remarcată mai târziu de 6 ore faţă de momentul administrării obişnuite, doza omisă nu trebuie luată şi pacientul trebuie să reia schema de tratament obişnuită.

Această recomandare are la bază timpul de înjumătăţire plasmatică de 15 ore al darunavirului în prezenţa ritonavirului şi intervalul recomandat între doze de aproximativ 12 ore.

Grupe speciale de pacienţi
Vârstnici

La acest grup de pacienţi, sunt disponibile informaţii limitate; de aceea, Darunavir Alvogen trebuie utilizat cu precauţie la acest grup de vârstă (vezi pct. 4.4 și pct. 5.2).

Insuficienţă hepatică

Darunavir este metabolizat de sistemul hepatic. Nu este recomandată ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară (Child-Pugh Clasa A) sau moderată (Child-Pugh Clasa B); cu toate acestea,

Darunavir Alvogen trebuie utilizat cu precauţie la aceşti pacienţi. Nu sunt disponibile date de farmacocinetică la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă. Insuficienţa hepatică severă ar putea determina creşterea expunerii la darunavir şi modificarea profilului de siguranţă al acestuia. Din această cauză, Darunavir Alvogen nu trebuie utilizat la bolnavii cu insuficienţă hepatică severă (Child-Pugh Clasa

C) (vezi pct. pct. 4.3, pct. 4.4 și pct. 5.2).

Insuficienţă renală

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală (vezi pct. 4.4 și pct. 5.2).

Copii şi adolescenţi

Asocierea darunavir/ritonavir nu trebuie utilizată la copii cu greutatea corporală sub 15 kg, deoarece doza pentru această categorie nu a fost stabilită la un număr suficient de pacienţi (vezi pct. 5.1). Asocierea darunavir/ritonavir nu trebuie utilizată la copii cu vârsta sub 3 ani din motive de siguranţă (vezi pct. 4.4 și pct. 5.3).

Schema de dozare bazată pe greutate pentru Darunavir Alvogen și ritonavir este prezentată în tabelele de mai sus.

Sarcină şi perioada postpartum

Nu este necesară ajustarea dozei pentru darunavir/ritonavir în timpul sarcinii sau în perioada postpartum.

Darunavir Alvogen/ritonavir trebuie utilizat în timpul sarcinii numai dacă beneficiul potențial justifică riscul potențial (vezi pct. 4.4, pct. 4.6 și 5.2).

Mod de administrare

Pacienţii trebuie instruiţi să ia Darunavir Alvogen concomitent cu doză mică de ritonavir, în decurs de 30 minute după masă. Tipul de alimente nu afectează expunerea la darunavir (vezi pct. 4.4, 4.5 și pct. 5.2).

4.3 Contraindicaţii

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

Pacienţi cu insuficienţă hepatică severă (Child-Pugh Clasa C).

Administrarea concomitentă de rifampicină cu asocierea darunavir cu ritonavir în doză mică (vezi pct. 4.5).

Administrarea concomitentă cu asocierea lopinavir/ritonavir (vezi pct. 4.5).

Administrarea concomitentă cu preparate din plante care conţin sunătoare (Hypericum perforatum) (vezi pct. 4.5).

Administrarea concomitentă de darunavir cu o doză mică de ritonavir, împreună cu substanţe active al căror clearance depinde în foarte mare măsură de CYP3A şi pentru care concentraţiile plasmatice crescute sunt asociate cu reacţii adverse grave şi/sau care pot pune viaţa în pericol. Ca exemplu, aceste substanţe active includ:

- alfuzosin (antagonist al receptorilor alfa 1-adrenergici);

- amiodaronă, bepridil, dronedaronă, ivabradină, chinidină, ranolazină (antiaritmice/antianginoase);

- astemizol, terfenadină (antihistaminice);

- colchicină, atunci când este utilizată la pacienţii cu insuficienţă renală şi/sau hepatică (tratament pentru gută) (vezi pct. 4.5);

- derivaţi de ergot (de exemplu: dihidroergotamină, ergometrină, ergotamină şi metilergonovină);

- elbasvir/grazoprevir (cu acțiune antivirală directă pe virusul hepatitei C);

- cisapridă (prokinetic gastro-intestinal);

- dapoxetină;

- domperidonă;

- naloxegol;

- lurazidonă, pimozidă, quetiapină, sertindol (antipsihotice/neuroleptice) (vezi pct. 4.5);

- triazolam, midazolam administrat pe cale orală (sedative/hipnotice) (pentru precauţii referitoare la midazolamul administrat pe cale parenterală, vezi pct. 4.5);

- sildenafil, atunci când este utilizat în tratamentul hipertensiunii arteriale pulmonare, avanafil (inhibitori ai PDE-5);

- simvastatină, lovastatină și lomitapidă (inhibitori ai HMG-CoA reductazei) (vezi pct. 4.5);

- dabigatran, ticagrelor (antiagregant plachetar) (vezi pct. 4.5).

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Deşi s-a demonstrat că supresia virală eficientă, cu tratament antiretroviral, reduce substanţial riscul de transmitere pe cale sexuală, nu poate fi exclus un risc rezidual. Pentru a preveni transmiterea, trebuie luate măsuri de precauție în conformitate cu ghidurile naționale.

Se recomandă evaluarea periodică a răspunsului virologic. Trebuie efectuate teste de rezistenţă în situaţia absenţei sau a dispariţiei răspunsului virologic.

Darunavir Alvogen trebuie utilizat întotdeauna pe cale orală, în asociere cu o doză mică de ritonavir, cu rol de potenţator farmacocinetic şi în asociere cu alte medicamente antiretrovirale (vezi pct. 5.2). De aceea, înainte de iniţierea tratamentului cu Darunavir Alvogen, trebuie consultat Rezumatul caracteristicilor produsului pentru ritonavir.

Creşterea dozei de ritonavir faţă de cea recomandată la pct. 4.2 nu a influenţat semnificativ concentraţiile plasmatice de darunavir şi nu este recomandată .

Darunavirul se leagă predominant de α1-glicoproteina acidă. Această legare de proteine este dependentă de concentraţia plasmatică şi este indicator pentru saturarea legăturii. Prin urmare, nu poate fi exclusă dislocarea de pe proteinele plasmatice a medicamentelor care sunt legate în proporţie mare de α1-glicoproteina acidă (vezi pct. 4.5).

Pacienţi trataţi anterior cu TAR - administrare o dată pe zi

Darunavir utilizat în asociere cu cobicistat sau cu ritonavir în doză mică, o dată pe zi, la pacienţii trataţi anterior cu TAR, nu trebuie utilizat la pacienţii cu una sau mai multe mutaţii care asociază rezistenţă la darunavir (DRV-MAR), sau cu ARN HIV-1 ≥ 100000 copii/ml, sau cu numărul de celule CD4+ < 100 celule x 106/l (vezi pct. 4.2). La acest grup de pacienţi, nu au fost studiate alte asocieri ce conţin o schemă terapeutică optimizată de bază (STOB), decât cele cu ≥ 2 INRTs. La pacienţii cu subtipuri HIV-1, altele decât B, sunt disponibile date limitate (vezi pct. 5.1).

Copii și adolescenți

Darunavir nu este recomandat pentru utilizarea la copii cu vârsta sub 3 ani sau cu greutate corporală mai mică de 15 kg (vezi pct. 4.2 și pct. 5.3).

Sarcină

Darunavir/ritonavir trebuie utilizat în timpul sarcinii numai dacă beneficiul potențial justifică riscul potențial.

Este necesară prudență la femeile gravide tratate concomitent cu medicamente care pot reduce și mai mult expunerea la darunavir (vezi pct. 4.5 și 5.2).

Vârstnici

Deoarece la pacienţii cu vârsta de 65 ani şi peste sunt disponibile informaţii limitate privind utilizarea darunavirului, administrarea acestuia la pacienţii vârstnici trebuie efectuată cu precauţie, luând în considerare frecvenţa mai mare a diminuării funcţiei hepatice, precum şi afecţiunile asociate ori alte terapii concomitente (vezi pct. 4.2 și pct. 5.2).

Reacţii cutanate severe

Pe parcursul programului cu darunavir/ritonavir de dezvoltare clinică (N=3063), la 0,4% dintre pacienţi s-au raportat reacţii cutanate severe, care pot fi însoţite de febră şi/sau de creştere a valorilor serice ale transaminazelor. DRESS (erupţie cutanată medicamentoasă însoţită de eozinofilie şi simptome sistemice) şi sindromul Stevens- Johnson au fost raportate rar (< 0,1%) şi pe parcursul experienţei de după punerea pe piaţă s-au raportat necroliza epidermică toxică şi pustuloza exantematică generalizată acută. Dacă apar semne sau simptome de reacţii cutanate severe, trebuie întrerupt imediat tratamentul cu darunavir. Acestea pot include, dar nu se limitează la: erupţie cutanată severă sau erupţie cutanată însoţită de febră, stare generală de rău, fatigabilitate, dureri musculare sau articulare, pustule, leziuni la nivelul cavităţii bucale, conjunctivită, hepatită şi/sau eozinofilie.

Erupţia cutanată a apărut mai frecvent în cazul pacienţilor trataţi anterior, cărora li s-a administrat schema terapeutică darunavir/ritonavir + raltegravir, comparativ cu pacienţii cărora li s-a administrat darunavir/ritonavir fără raltegravir sau raltegravir fără darunavir (vezi pct. 4.8).

Darunavirul conţine o grupare sulfonamidică. Darunavir trebuie folosit cu precauţie la pacienţii cu alergie cunoscută la sulfonamidă.

Hepatotoxicitate

În cazul tratamentului cu darunavir s-a raportat hepatită medicamentoasă (de exemplu: hepatită acută, hepatită citolitică). Pe parcursul programului de dezvoltare clinică (N=3063), la 0,5% dintre pacienţii cărora li s-a administrat terapie antiretrovirală combinată cu darunavir/ritonavir, a fost raportată hepatită.

Pacienţii cu disfuncţie hepatică pre-existentă, inclusiv cei cu hepatită cronică activă B sau C, prezintă un risc crescut pentru modificări ale funcţiei hepatice, inclusiv pentru reacţii adverse hepatice grave şi potenţial letale. În cazul terapiei antivirale concomitente pentru hepatita B sau C, vă rugăm să consultaţi informaţiile despre produs relevante acestor medicamente.

Înaintea iniţierii terapiei cu darunavir/ritonavir trebuie efectuate analize de laborator adecvate, iar pacienţii trebuie monitorizaţi pe parcursul tratamentului. Trebuie luată în considerare monitorizarea creşterii valorilor serice ale AST/ALT, în special în timpul primelor luni de tratament cu darunavir/ritonavir, la pacienţii cu afecţiuni preexistente cum sunt hepatita cronică, ciroza, sau la pacienţii care prezintă valori serice crescute ale transminazelor înaintea iniţierii tratamentului.

Dacă la pacienţii care utilizează darunavir/ritonavir se dovedeşte apariţia unei disfuncţii hepatice noi sau agravarea celei existente (inclusiv o creştere semnificativă clinic a valorilor serice ale enzimelor hepatice şi/sau simptome precum fatigabilitate, anorexie, greaţă, icter, urină hipercromă, sensibilitate hepatică, hepatomegalie) trebuie luată în considerare întreruperea sau oprirea imediată a tratamentului.

Pacienţi cu afecţiuni coexistente
Insuficienţă hepatică

Deoarece siguranţa şi eficacitatea darunavirului nu au fost stabilite la pacienţii cu afecţiuni hepatice severe, preexistente, administrarea darunavirului este contraindicată la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă. Darunavirul trebuie utilizat cu prudenţă la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară sau medie, din cauza creşterii concentraţiilor plasmatice de darunavir liber circulant (vezi pct. 4.2, pct. 4.3 și pct. 5.2).

Insuficienţă renală

Nu sunt necesare precauţii speciale sau ajustări ale dozelor la pacienţii cu insuficienţă renală. Deoarece darunavirul şi ritonavirul se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice, este puţin probabil ca aceste substanțe active să fie îndepărtate în mod semnificativ prin hemodializă sau dializă peritoneală. De aceea, nu sunt necesare precauţii speciale sau ajustări ale dozei la aceşti pacienţi (vezi pct. 4.2 și pct. 5.2).

Pacienţi cu hemofilie

La pacienţii cu hemofilie de tip A şi B trataţi cu IP, s-au înregistrat raportări de sângerări crescute, inclusiv de hematoame cutanate spontane şi hemartroze. La unii pacienţi s-a administrat suplimentar factor VIII. În mai mult de jumătate din numărul cazurilor raportate, tratamentul cu IP a fost continuat sau reintrodus, dacă terapia a fost întreruptă. S-a sugerat existenţa unei relaţii de tip cauză-efect, cu toate că mecanismul de acţiune nu a fost elucidat. De aceea, pacienţii cu hemofilie trebuie atenţionaţi despre posibilitatea apariţiei sângerărilor crescute.

Greutate corporală şi parametri metabolici

În timpul terapiei antiretrovirale poate să apară o creştere a greutăţii corporale şi a concentraţiilor lipidelor plasmatice şi a glicemiei. Astfel de modificări pot fi parţial asociate cu controlul asupra bolii şi cu stilul de viaţă. În ceea ce priveşte lipidele plasmatice, în unele cazuri, sunt dovezi de asociere a acestor modificări cu efectul tratamentului, în timp ce, pentru creşterea greutăţii corporale nu există dovezi convingătoare cu privire la administrarea unui medicament specific. Monitorizarea lipidelor plasmatice şi a glicemiei se realizează în conformitate cu protocoalele terapeutice stabilite pentru tratamentul infecţiei cu HIV.

Dezechilibrele lipidice trebuie tratate adecvat din punct de vedere clinic.

Osteonecroză

Deşi se consideră că etiologia este multifactorială (incluzând: utilizarea de corticosteroizi, consumul de alcool etilic, imunosupresia severă, indicele de masă corporală crescut), s-au raportat cazuri de osteonecroză mai ales la pacienţii infectaţi cu HIV în stadiu avansat şi/sau cu expunere îndelungată la terapia antiretrovirală combinată (TARC). Pacienţii trebuie îndrumaţi să ceară sfatul medicului în cazul în care prezintă artralgii, rigiditate articulară sau dificultate la mişcare.

Sindrom inflamator de reconstrucţie imună

La pacienţii infectaţi cu HIV şi cu deficit imun sever la momentul iniţierii terapiei antiretrovirale combinate (TARC), poate apărea o reacţie inflamatorie în cadrul infecției cu germeni oportunişti, asimptomatice sau reziduale, care poate determina stări clinice grave sau agravarea simptomelor. În mod caracteristic, astfel de reacţii au fost observate în cursul primelor săptămâni sau luni de la iniţierea TARC.

Exemple relevante sunt: retinita cu citomegalovirus, infecţiile micobacteriene generalizate şi/sau localizate şi pneumonia cauzată de Pneumocystis jiroveci (cunoscut anterior ca Pneumocystis carinii). Orice simptome inflamatorii trebuie evaluate şi, când este necesar, trebuie instituit tratament. În plus, în studiile clinice cu darunavir administrat concomitent cu doză mică de ritonavir, a fost observată reactivarea herpes simplex şi herpes zoster.

În cadrul reactivării imune, a fost raportată de asemenea, apariţia de afecţiuni autoimune (cum ar fi boala

Graves și hepatita autoimună); cu toate acestea, timpul raportat faţă de momentul debutului este variabil, iar aceste evenimente pot să apară la mai multe luni de la începerea tratamentului (vezi pct. 4.8).

Interacţiuni cu alte medicamente

Câteva din studiile de interacţiune au fost realizate cu doze de darunavir mai mici decât cele recomandate.

Astfel, efectele asupra medicamentelor administrate concomitent pot fi subestimate şi poate fi indicată monitorizarea clinică a siguranţei. Pentru informaţii complete despre interacţiunile cu alte medicamente vezi pct. 4.5.

Administrarea de efavirenz în asociere cu darunavir 800 mg/ritonavir 100 mg o dată pe zi, poate determina

Cmin de darunavir suboptime. Dacă urmează să se administreze efavirenz în asociere cu darunavir/ritonavir, trebuie utilizată schema terapeutică cu darunavir 600 mg/ritonavir 100 mg, cu administrare de 2 ori pe zi.

Darunavir Alvogen 600 mg conţine Galben amurg FCF (E110) care poate provoca o reacţie alergică.

La pacienţii tratați cu colchicină şi inhibitori puternici ai CYP3A şi ai glicoproteinei P (P-gp) au fost raportate interacţiuni medicamentoase care pun viaţa în pericol şi care sunt letale (vezi pct. 4.3 și pct. 4.5).

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Studii privind interacţiunile s-au efectuat numai la adulţi.

Medicamente care pot fi afectate de darunavir potențat cu ritonavir

Darunavirul şi ritonavirul sunt inhibitori ai CYP3A, CYP2D6 şi ai P-gp. Administrarea concomitentă de darunavir şi ritonavir, împreună cu medicamente metabolizate în principal de CYP3A şi/sau CYP2D6 sau transportate de P-gp poate determina expunere sistemică crescută la astfel de medicamente, care poate creşte sau prelungi efectul terapeutic şi pot crește incidența şi durata reacţiile adverse.

Darunavir administrat concomitent cu doză mică de ritonavir nu trebuie să fie asociat cu medicamente al căror clearance depinde în foarte mare măsură de CYP3A şi pentru care expunerea sistemică crescută este asociată cu reacţii adverse grave şi/sau cu potenţial de a pune viaţa în pericol (indice terapeutic îngust) (vezi pct. 4.3).

Efectul global de potenţare farmacocinetică al ritonavirului a fost o creştere de aproximativ 14 ori a expunerii sistemice la darunavir atunci când o doză unică de 600 mg darunavir a fost administrată pe cale orală, în asociere cu ritonavir 100 mg de două ori pe zi. De aceea, darunavir trebuie utilizat numai în asociere cu doză mică de ritonavir, cu rol de potenţator farmacocinetic (vezi pct. 4.4 și pct. 5.2).

Un studiu clinic efectuat cu o asociere de medicamente care sunt metabolizate de citocromii CYP2C9,

CYP2C19 şi CYP2D6 a demonstrat o stimulare a activităţii citocromilor CYP2C9 şi CYP2C19 şi o inhibare a activităţii CYP2D6 în prezenţa darunavir/ritonavir, ce pot fi atribuite prezenţei doze mici de ritonavir. Administrarea concomitentă de darunavir, ritonavir şi de medicamente care sunt metabolizate în principal de CYP2D6 (de exemplu flecainidă, propafenonă, metoprolol) poate determina concentraţii plasmatice crescute ale acestor medicamente, care le pot creşte sau prelungi efectul terapeutic şi pot crește incidența şi durata reacţiilor adverse. Administrarea concomitentă de darunavir şi ritonavir şi de medicamente metabolizate în principal de CYP2C9 (de exemplu, warfarină) şi de CYP2C19 (de exemplu, metadonă) poate avea ca rezultat o expunere sistemică scăzută la aceste medicamente, care le poate reduce sau scurta efectul terapeutic.

Deşi efectul asupra CYP2C8 a fost studiat numai in vitro, administrarea concomitentă de darunavir, ritonavir şi de medicamente metabolizate în principal de CYP2C8 (de exemplu, paclitaxel, rosiglitazonă, repaglinidă) poate avea ca rezultat o expunere sistemică scăzută la astfel de medicamente, care le poate reduce sau scurta efectul lor terapeutic.

Ritonavirul inhibă transportarea glicoproteinei P, OATP1B1 și OATP1B3, iar administrarea concomitentă cu substraturile acestor transportatori poate duce la creșterea concentrațiilor plasmatice ale acestor compuși (de exemplu, dabigatran etexilat, digoxină, statine și bosentan, vezi tabelul de interacțiuni de mai jos).

Medicamente care influențează expunerea la darunavir/ritonavir

Darunavir şi ritonavir sunt metabolizate de CYP3A. Este de aşteptat ca medicamentele care au efect inductor asupra activităţii CYP3A, să crească clearance-ul darunavirului şi ritonavirului, având ca rezultat concentraţii plasmatice mai mici de darunavir şi ritonavir (de exemplu: rifampicină, sunătoare, lopinavir).

Administrarea concomitentă de darunavir, ritonavir şi de alte medicamente care inhibă CYP3A poate să scadă clearance-ul darunavirului şi ritonavirului şi poate determina concentraţii plasmatice crescute de darunavir şi ritonavir (de exemplu, indinavir, azoli antifungici precum clotrimazol). Aceste interacţiuni sunt descrise în tabelul de interacţiuni de mai jos.

Tabel de interacţiuni

În tabelul de mai jos, sunt enumerate interacţiuni între darunavir/ritonavir şi medicamente antiretrovirale şi non-antiretrovirale (cele nedeterminate sunt indicate prin 'ND”).

Sensul săgeţii pentru fiecare parametru farmacocinetic este fundamentat pe intervalul de încredere de 90% al mediei geometrice, aceasta fiind în interiorul (↔), sub (↓) sau deasupra (↑) intervalului de valori de 80-125%.

Câteva studii de interacţiune (indicate prin # în tabelul de mai jos) au fost efectuate cu doze de darunavir mai mici decât cele recomandate sau cu o schemă de tratament diferită (vezi pct. 4.2. Doze). Prin urmare, efectele asupra medicamentelor administrate concomitent, pot fi subestimate şi poate fi indicată monitorizarea clinică a siguranţei în administrare.

INTERACŢIUNI ŞI RECOMANDĂRI DE DOZE, ÎN CAZUL ADMINISTRĂRII ÎN

ASOCIERE CU ALTE MEDICAMENTE

Medicamente Interacţiune Recomandări privind administrarea clasificate Modificarea mediei geometrice (%) concomitentă după aria

MEDICAMENTE ANTIRETROVIRALE ÎN HIV

Inhibitori ai transferului catenar al integrazei

Dolutegravir dolutegravir ASC ↓ 32% Darunavir administrat concomitent cu dolutegravir C24h 38% doză mică de ritonavir şi dolutegravir -dolutegravir Cmax ↓ 11% se pot utiliza fără ajustări ale dozei. darunavir ↔*

*utilizând comparaţii între studii încrucişate şi date farmacocinetice istorice

Raltegravir Unele studii clinice sugerează că În prezent, efectul raltegravir asupra raltegravir poate determina o scădere concentraţiei plasmatice de darunavir nu moderată a concentraţiei plasmatice de pare a fi relevant din punct de vedere darunavir. clinic. Darunavir administrat concomitent cu doză mică de ritonavir şi cu raltegravir, pot fi utilizate fără ajustări ale dozei.

Inhibitori nucleo(z/t)idici de reverstranscriptază (INRT)

Didanozină didanozină ASC ↓ 9% Administrarea concomitentă de 400 mg o dată didanozină Cmin ND darunavir cu doză mică de ritonavir şi pe zi didanozină Cmax ↓ 16% cu didanozină poate fi utilizată fără darunavir ASC ↔ ajustări ale dozei. Didanozina trebuie darunavir C ↔ administrată pe stomacul gol; aşadar mindarunavir C ↔ trebuie administrată cu 1 oră înainte de maxsau cu 2 ore după administrarea darunavirului/ritonavirului împreună cu alimente.

Tenofovir tenofovir ASC ↑ 22% Poate fi indicată monitorizarea funcţiei disoproxil tenofovir Cmin ↑ 37% renale atunci când se administrează 245 mg o dată tenofovir Cmax ↑ 24% concomitent darunavir cu doză mică de pe zi‡ #darunavir ASC ↑ 21% ritonavir şi cu tenofovir, în special la #darunavir C ↑ 24% pacienţi cu boli sistemice preexistente min#darunavir C sau cu boli renale, sau la pacienţi care max ↑ 16% (↑ tenofovir, datorită efectului asupra utilizează medicamente nefrotoxice.

transportului MDR-1 în tubii renali)

Emtricitabină/ Tenofovir alafenamidă ↔ Doza recomandată de tenofovir Tenofovir ↑ emtricitabină/tenofovir alafenamidă este alafenamidă de 200/10 mg o dată pe zi, când se utilizează cu Darunavir Alvogen potențat.

Abacavir Nestudiată. Pe baza diferitelor căi de Darunavir administrat concomitent cu

Emtricitabină eliminare a altor INRT, zidovudină, doză mică de ritonavir - pot fi uilizate

Lamivudină emtricitabină, stavudină, lamivudină, împreună cu aceste INRT, fără a fi

Stavudină care sunt excretate în principal pe cale necesară ajustarea dozei.

Zidovudină renală şi abacavir a cărui metabolizare nu este mediată de către CYP450, nu se anticipează niciun fel de interacţiuni în cazul administrării împreună cu darunavir administrat concomitent cu doză mică de ritonavir.

Inhibitori non-nucleo(z/t)idici de revers transcriptază (INNRT)

Efavirenz efavirenz ASC ↑ 21% Poate fi indicată monitorizarea clinică 600 mg o dată efavirenz Cmin ↑ 17% pentru toxicitate asupra sistemului pe zi efavirenz Cmax ↑ 15% nervos central asociată cu expunerea #darunavir ASC ↓ 13% crescută la efavirenz, atunci când se #darunavir Cmin ↓ 31% utilizează efavirenz cu asocierea #darunavir Cmax ↓ 15% darunavir administrat concomitent cu (↑ efavirenz datorită inhibării CYP3A) doză mică de ritonavir. (↓ darunavir datorită inducţiei CYP3A)

Efavirenz în asociere cu darunavir 800 mg/ritonavir 100 mg o dată pe zi, poate determina Cmin suboptime de darunavir.

Dacă efavirenz se utilizează în asociere cu darunavir/ritonavir, trebuie utilizată schema de tratament darunavir 600 mg/ritonavir 100 mg de două ori pe zi (vezi pct. 4.4).

Etravirină etravirină ASC ↓ 37% Darunavir administrat concomitent cu 100 mg de etravirină Cmin ↓ 49% doză mică de ritonavir şi cu etravirină două ori pe zi etravirină Cmax ↓ 32% 200 mg de două ori pe zi, poate fi darunavir ASC ↑ 15% utilizat fără ajustări ale dozei. darunavir Cmin ↔ darunavir Cmax ↔

Nevirapină nevirapină ASC ↑ 27% Darunavir administrat concomitent cu 200 mg de nevirapină Cmin ↑ 47% doză mică de ritonavir şi cu nevirapină două ori pe zi nevirapină Cmax ↑ 18% poate fi utilizat fără ajustări ale dozei.

#darunavir: concentraţiile au fost în concordanţă cu datele obţinute anterior. (↑ nevirapină datorită inhibării CYP3A)

Rilpivirină rilpivirină ASC ↑ 130% Darunavir administrat concomitent cu 150 mg o dată rilpivirină Cmin ↑ 178% doză mică de ritonavir şi cu rilpivirină, pe zi rilpivirină Cmax ↑ 79% poate fi utilizat fără ajustări ale dozei.

darunavir ASC ↔ darunavir Cmin ↓ 11% darunavir Cmax ↔

Inhibitori de protează HIV (IP) -fără administrare suplimentară concomitentă de doză mică de ritonavir)†

Atazanavir atazanavir ASC ↔ Darunavir administrat concomitent cu 300 mg o dată atazanavir Cmin ↑ 52% doză mică de ritonavir şi cu atazanavir pe zi atazanavir Cmax ↓ 11% poate fi utilizat fără ajustări ale dozei.

#darunavir ASC ↔ #darunavir Cmin ↔ #darunavir Cmax ↔

Atazanavir: comparaţie între atazanavir 300 mg/ritonavir 100 mg o dată pe zi şi atazanavir 300 mg o dată pe zi în asociere cu darunavir 400 mg/ritonavir 100 mg de două ori pe zi.

Darunavir: comparaţie între darunavir 400 mg/ritonavir 100 mg de două ori pe zi şi darunavir 400 mg/ritonavir 100 mg de două ori pe zi în asociere cu atazanavir 300 mg o dată pe zi.

Indinavir indinavir ASC ↑ 23% Când este utilizat în asociere cu 800 mg de indinavir Cmin ↑ 125% darunavir administrat concomitent cu două ori pe zi indinavir Cmax ↔ doză mică de ritonavir, poate fi necesară #darunavir ASC ↑ 24% ajustarea dozei de indinavir de la #darunavir Cmin ↑ 44% 800 mg de două ori pe zi la 600 mg de # darunavir Cmax ↑ 11% două ori pe zi, în caz de intoleranţă.

Indinavir: comparaţie între indinavir 800 mg/ritonavir 100 mg de două ori pe zi şi indinavir 800 mg/darunavir 400 mg/ritonavir /100 mg de două ori pe zi.

Darunavir: comparaţie între darunavir 400 mg/ritonavir 100 mg de două ori pe zi şi darunavir 400 mg/ritonavir 100 mg în asociere cu indinavir 800 mg de două ori pe zi.

Saquinavir #darunavir ASC ↓ 26% Nu este recomandată asocierea 1000 mg de #darunavir Cmin ↓ 42% darunavirului administrat concomitent două ori pe zi #darunavir Cmax ↓ 17% cu doză mică de ritonavir cu saquinavir.

saquinavir ASC ↓ 6% saquinavir Cmin ↓ 18% saquinavir Cmax ↓ 6%

Saquinavir: comparaţie între saquinavir 1000 mg/ritonavir 100 mg de două ori pe zi şi saquinavir 1000 mg/ darunavir 400 mg/ritonavir 100 mg de două ori pe zi.

Darunavir: comparaţie între darunavir 400 mg/ritonavir 100 mg de două ori pe zi şi darunavir 400 mg/ritonavir 100 mg în asociere cu saquinavir 1000 mg de două ori pe zi.

Inhibitori de protează HIV ( IP) - cu administrare concomitentă de doză mică de ritonavir)†

Lopinavir 400 lopinavir ASC ↑ 9% Din cauza unei reduceri cu 40%, a mg/ritonavir lopinavir Cmin ↑ 23% expunerii (ASC) la darunavir, nu s-au 100 mg de lopinavir Cmax ↓ 2% stabilit dozele potrivite pentru asociere. două ori pe zi darunavir ASC ↓ 38%‡ Aşadar, utilizarea asocierii darunavir darunavir Cmin ↓ 51%‡ administrat concomitent cu doză mică darunavir Cmax ↓ 21%‡ de ritonavir împreună cu asocierea lopinavir ASC ↔ lopinavir/ritonavir este contraindicată lopinavir Cmin ↑ 13% (vezi pct. 4.3).

Lopinavir 533 lopinavir Cmax ↑11% mg/ritonavir darunavir ASC ↓ 41% 133,3 mg de darunavir Cmin ↓ 55% două ori pe zi darunavir Cmax ↓ 21% ‡ pe baza valorilor non-normalizate cu doza

ANTAGONIŞTI CCR5

Maraviroc maraviroc ASC ↑ 305% Doza de maraviroc trebuie să fie de 150 mg de maraviroc Cmin ND 150 mg de două ori pe zi, atunci când două ori pe zi maraviroc Cmax ↑ 129% este administrat concomitent cu

Concentraţiile de darunavir/ritonavir au darunavir cu doză mică de ritonavir. fost în concordanţă cu datele obţinute anterior.

ANTAGONIȘTI α1-ADRENORECEPTORI

Alfuzosină Pe baza considerentelor teoretice, se Utilizarea concomitentă a darunavirul așteaptă ca darunavirul să crească potenţat cu alfuzosinei este concentrațiile plasmatice ale alfuzosinei. contraindicată (vezi pct. 4.3). (Inhibarea CYP3A)

ANESTEZICE

Alfentanil Nestudiată. Metabolizarea alfentanilului Utilizarea concomitentă a alfentanilului este mediată prin intermediul CYP3A, cu darunavirul în asociere cu doză mică şi prin urmare poate fi inhibată de către de ritonavir, poate necesita scăderea darunavir administrat concomitent cu dozei de alfentanil şi necesită doză mică de ritonavir. monitorizare pentru apariţia riscului de deprimare respiratorie prelungită sau tardivă.

ANTIANGINOASE/ANTIARITMICE

Disopiramidă Nestudiată. Se aşteaptă ca darunavirul Este necesară prudenţă şi, dacă este

Flecainidă să crească concentraţiile plasmatice ale posibil, se recomandă monitorizarea

Lidocaină acestor antiaritmice. (inhibarea CYP3A concentraţiei terapeutice a acestor (administrată și/sau CYP2D6) antiaritmice, în cazul administrării pe cale concomitente cu darunavir şi doză mică sistemică) de ritonavir.

Mexiletină

Propafenonă Este contraindicată administrarea

Amiodaronă darunavirului asociat cu doză mică de

Bepridil ritonavir concomitent cu amiodaronă,

Dronedaronă bepridil, dronedaronă, ivabradină,

Ivabradină chinidină sau ranolazină (vezi pct. 4.3).

Chinidină

Ranolazină

Digoxină digoxină ASC ↑ 61% Dat fiind că digoxina are un indice 0,4 mg doză digoxină Cmin ND terapeutic îngust, este recomandat să fie unică digoxină Cmax ↑ 29% prescrisă doza cea mai mică posibil de (↑ digoxină probabil datorită inhibării digoxină, în caz că digoxina este

Pgp) administrată pacienţilor aflaţi în tratament cu darunavir/ritonavir. Doza de digoxină trebuie să fie stabilită treptat şi atent pentru a obţine efectul clinic dorit, timp în care este evaluată starea clinică generală a subiectului.

ANTIBIOTICE

Claritromicină claritromicină ASC ↑ 57% Este necesară prudenţă în cazul 500 mg de claritromicină Cmin ↑ 174% administrării concomitente de două ori pe zi claritromicină Cmax ↑ 26% claritromicină cu asocierea darunavir cu #darunavir ASC ↓ 13% doză mică de ritonavir. #darunavir Cmin ↑ 1% #darunavir Cmax ↓ 17% În cazul pacienţilor cu insuficienţă

Nu au fost detectabile concentraţiile 14- renală trebuie consultat Rezumatul

OH-claritromicinei, atunci când s-a Caracteristicilor Produsului pentru doza administrat concomitent cu recomandată de claritromicină.

darunavir/ritonavir. (↑ claritromicină din cauza inhibării

CYP3A şi posibil a inhibării Pgp)

ANTICOAGULANTE/INHIBITORI AI AGREGĂRII PLACHETARE

Apixaban Nestudiată. Administrarea darunavirului Nu este recomandată utilizarea

EdoxabanRiva concomitent cu aceste anticoagulante concomitentă a acestor anticoagulante roxaban poate să crească concentraţiile cu darunavirul asociat cu doză mică de plasmatice ale anticoagulantului, ceea ritonavir. ce poate duce la un risc crescut de sângerare (inhibarea CYP3A şi/sau a P-gp).

Dabigatran Nestudiată. Administrarea concomitentă Este contraindicată administrarea

Ticagrelor cu darunavir potențat poate duce la o concomitentă de darunavir potențat cu creștere substanțială a expunerii la dabigatran sau ticagrelor (vezi pct. 4.3). dabigatran sau ticagrelor. Se recomandă utilizarea altor antiplachetare care nu sunt afectate de inhibarea sau inducerea CYP (de exemplu prasugrel).

Warfarină Nestudiată. Concentraţiile plasmatice de Se recomandă monitorizarea raportului warfarină pot fi afectate în cazul internaţional normalizat (INR), atunci administrării concomitente cu darunavir când warfarina este administrată împreună cu doză mică de ritonavir. concomitent cu asocierea darunavir cu doză mică de ritonavir.

ANTICONVULSIVANTE

Fenobarbital Nestudiată. Se aşteaptă ca fenobarbitalul Asocierea darunavir cu doză mică de

Fenitoină şi fenitoina să scadă concentraţiile ritonavir, nu trebuie utilizată plasmatice de darunavir și ale concomitent cu aceste medicamente. potenţatorului farmacocinetic. (inducţie a enzimelor CYP450)

Carbamazepină carbamazepină ASC ↑ 45% Nu este recomandată ajustarea dozei 200 mg de două carbamazepină Cmin ↑ 54% pentru darunavir/ritonavir. Dacă este ori pe zi carbamazepină Cmax ↑ 43% necesar să se administreze concomitent darunavir ASC ↔ darunavir/ritonavir şi carbamazepină, darunavir Cmin ↓ 15% pacienţii trebuie monitorizaţi pentru darunavir Cmax ↔ potenţialele reacţii adverse legate de carbamazepină. Concentraţiile de carbamazepină trebuie monitorizate şi doza acesteia trebuie stabilită treptat pentru un răspuns adecvat. Pe baza acestor date, este posibil să fie necesară reducerea dozei de carbamazepină cu 25 până la 50% în prezenţa darunavir/ritonavir.

Clonazepam Nestudiată. Administrarea concomitentă Se recomandă monitorizarea clinică a Darunavir Alvogen potențat cu atunci când se administrează Darunavir clonazepam poate crește concentrațiile Alvogen potențat împreună cu de clonazepam. (Inhibarea CYP3A). clonazepam.

ANTIDEPRESIVE

Paroxetină paroxetină ASC ↓ 39% Dacă antidepresivele se administrează 20 mg o dată paroxetină Cmin ↓ 37% concomitent cu darunavir asociat cu pe zi paroxetină Cmax ↓ 36% doză mică de ritonavir, se recomandă #darunavir ASC ↔ stabilirea treptată a dozei #darunavir C ↔ antidepresivului pe baza evaluării min #darunavir C ↔ clinice a răspunsului antidepresiv. În max sertralină ASC ↓ 49% plus, pacienţii tratați cu o doză stabilă sertralină C ↓ 49% din aceste antidepresive şi care încep min

Sertralină sertralină C ↓ 44% tratamentul cu darunavir asociat cu doză 50 mg o dată max#darunavir ASC ↔ mică de ritonavir, trebuie monitorizaţi pe zi #darunavir C ↓ 6% din punct de vedere al răspunsul min antidepresiv. #darunavir Cmax ↔

Amitriptilină Aministrarea concomitentă a acestor Se recomandă monitorizare clinică şi

Desipramină antidepresive cu darunavir asociat cu poate fi necesară ajustarea dozei

Imipramină doză mică de ritonavir, poate creşte antidepresivului, atunci când aceste

Nortriptilină concentraţiile antidepresivului. antidepresive se administrează

Trazodonă (inhibarea CYP2D6 şi/sau a CYP3A) concomitent cu darunavir asociat cu doză mică de ritonavir.

ANTIEMETICE

Domperidonă Nestudiată. Administrarea concomitentă de domperidonă cu darunavir potențat este contraindicată.

ANTIFUNGICE

Voriconazol Nestudiată. Ritonavirul poate să scadă Voriconazolul nu trebuie să fie concentraţiile plasmatice ale administrat concomitent cu darunavir voriconazolului. asociat cu doză mică de ritonavir, cu (inducţie a enzimelor CYP450 de către excepţia cazului în care evaluarea ritonavir) raportului risc/beneficiu justifică utilizarea voriconazolului.

Fluconazol Nestudiată. Darunavir Alvogen potenţat Este necesară precauţie şi este

Isavuconazol poate creşte concentraţiile plasmatice ale recomandată monitorizarea clinică.

Itraconazol antifungicelor (inhibarea P-gp), iar Când este necesară administrarea

Posaconazol posaconazol, isavuconazol, itraconazol concomitentă, doza zilnică de sau fluconazol pot creşte concentraţiile itraconazol nu trebuie să depăşească 200 de darunavir. (inhibarea CYP3A și/sau mg. P-gp).

Clotrimazol Nestudiată. Utilizarea sistemică concomitentă de clotrimazol şi darunavir potenţat, poate creşte concentraţiile plasmatice de darunavir şi/sau de clotrimazol. darunavir ASC24h ↑ 33% (pe baza modelului farmacocinetic al populației).

MEDICAMENTE UTILIZATE ÎN TRATAMENTUL GUTEI

Colchicină Nestudiată. Utilizarea concomitentă de La pacienţii cu funcţie renală şi hepatică colchicină şi darunavir asociat cu doză normală se recomandată o scădere a mică de ritonavir, poate creşte dozei de colchicină sau o întrerupere a expunerea la colchicină. tratamentului cu colchicină, dacă este (inhibarea CYP3A și/sau a necesară administrarea concomitentă de glicoproteinei P-gp) darunavir asociat cu doză mică de ritonavir. La pacienţii cu insuficienţă renală sau hepatică este contraindicată administrarea de colchicină concomitent cu darunavir asociat cu doză mică de ritonavir (vezi pct. 4.3 și 4.4).

ANTIMALARICE

Artemeter artemeter ASC ↓ 16% Administrarea concomitentă de 80mg/ artemeter Cmin ↔ darunavir şi artemeter/lumefantrină se

Lumefantrină artemeter Cmax ↓ 18% poate utiliza fără ajustarea dozelor; 480 mg, 6 dihidroartemisinină ASC ↓ 18% totuşi, din cauza creşterii expunerii la doze la 0, 8, dihidroartemisinină C ↔ lumefantrină, administrarea min24, 36, 48, şi dihidroartemisinină C ↓ 18% concomitentă trebuie efectuată cu max60 de ore lumefantrină ASC ↑ 175% prudenţă.

lumefantrină Cmin ↑ 126% lumefantrină Cmax ↑ 65% darunavir ASC ↔ darunavir Cmin ↓ 13% darunavir Cmax ↔

ANTIMICOBACTERIENE

Rifampicină Nestudiată. Rifapentina şi rifampicina Administrarea concomitentă de

Rifapentină sunt inductori puternici ai CYP3A şi s-a rifapentină cu asocierea darunavir cu demonstrat că determină o scădere ritonavir în doză mică nu este marcată a concentraţiilor altor inhibitori recomandată. de protează, ceea ce poate avea ca rezultat pierderea răspunsului virologic Administrarea concomitentă de şi dezvoltarea rezistenţei (inducţie a rifampicină cu darunavir asociat cu enzimelor CYP450). În încercările de a ritonavir în doză mică este depăşi expunerea scăzută prin creşterea contraindicată (vezi pct. 4.3). dozei altor inhibitori de protează, prin potențarea cu doză mică de ritonavir, în cazul rifampicinei a fost observată creşterea frecvenţei reacţiilor hepatice.

Rifabutină rifabutină ASC** ↑ 55% La pacienţii cărora li se administrează 150 mg o dată rifabutină C **min ↑ ND concomient aceste medicamente, se la două zile rifabutină C **max ↔ justifică o reducere a dozei rifabutinei darunavir ASC ↑ 53% cu 75% din doza uzuală de 300 mg pe zi darunavir Cmin ↑ 68% (de exemplu, rifabutină 150 mg o dată darunavir Cmax ↑ 39% la două zile) şi este necesară o

**suma grupărilor active ale rifabutinei monitorizarea crescută a reacţiilor (medicamentul nemodificat + adverse determinate de rifabutină la metabolitul 25-O-dezacetil) asocierea cu darunavir coadministrat cu ritonavir. În cazul unor probleme de

Studiul clinic de interacţiune a siguranţă, trebuie avute în vedere o demonstrat o expunere zilnică sistemică creştere ulterioară a intervalului dintre la rifabutină comparabilă cu o creştere administrarea dozelor de rifabutină de aproape 10 ori a expunerii zilnice la şi/sau monitorizarea concentraţiilor meabolitul activ 25-O- plasmatice de rifabutină. dezacetilrifabutină, atunci când Trebuie avute în vedere ghidurile rifabutina s-a administrat în doză de 300 oficiale privind tratamentul adecvat al mg o dată pe zi, faţă de rifabutină tuberculozei la pacienţii infectaţi cu administrată în doză de 150 mg o dată la HIV. două zile concomitent cu Pe baza profilului de siguranţă al darunavir/ritonavir (600/100 mg de darunavir/ritonavir, creşterea expunerii două ori pe zi). În plus, ASC a sumei la darunavir în prezenţa rifabutinei nu grupărilor active ale rifabutinei justifică ajustarea dozei pentru (medicamentul nemodificat + darunavir/ritonavir. metabolitul 25-O-dezacetilrifabutină) a Pe baza modelului farmacocinetic, crescut de 1,6 ori, în timp ce Cmax a această reducere de 75% a dozei este rămas comparabilă. valabilă și în cazul în care pacienţilor li

Lipsesc datele de comparaţie cu o doză se administrează rifabutină la alte doze de referinţă de 150 mg o dată pe zi. decât 300 mg/zi.

(Rifabutina este un inductor şi un substrat pentru CYP3A). O creştere a expunerii sistemice la darunavir a fost observată, atunci când darunavir asociat cu 100 mg ritonavir a fost administrat concomitent cu rifabutină (150 mg o dată la două zile).

ANTINEOPLAZICE

Dasatinib Nestudiată. Se aşteaptă ca darunavir să Concentraţiile plasmatice acestor

Nilotinib crească concentraţiile plasmatice ale medicamente pot creşte în cazul

Vinblastină acestor medicamente antineoplazice. administrării concomitente cu darunavir

Vincristină (inhibare a CYP3A) asociat cu ritonavir în doză mică, având ca rezultat un potenţial de creştere a incidențelor reacţiilor adverse asociate de obicei cu aceste medicamente. Se recomandă prudenţă la administrarea concomitentă a unuia dintre aceste medicamente antineoplazice cu darunavir în asociere cu doză mică de ritonavir.

Everolimus

Irinotecan Nu este recomandată utilizarea concomitentă de everolimus sau irinotecan şi darunavir asociat cu doză mică de ritonavir.

ANTIPSIHOTICE/NEUROLEPTICE

Quetiapină Nestudiată. Se aşteaptă ca Darunavir Este contraindicată administrarea

Alvogen potenţat să crească concomitentă de quetiapină cu concentraţiile plasmatice ale darunavir asociat cu doză mică de antipsihoticelor. ritonavir, deoarece poate creşte (inhibarea CYP3A). toxicitatea quetiapinei. Concentraţiile plasmatice crescute de quetiapină pot duce la comă (vezi pct. 4.3).

Perfenazină Nestudiată. Se aşteaptă ca darunavir să Poate fi nevoie de reducerea dozei

Risperidonă crească concentraţiile plasmatice ale acestor medicamente, în cazul

Tioridazină acestor antipsihotice. administrării concomitente cu darunavir (inhibarea CYP2D6 şi/sau P-gp) asociat cu doză mică de ritonavir.

Lurazidonă Este contraindicată administrarea

Pimozidă concomitentă de lurazidonă, pimozidă

Sertindol sau sertindol cu darunavir asociat cu doză mică de ritonavir (vezi pct. 4.3).

BETA-BLOCANTE

Carvedilol Nestudiată. Se aşteaptă ca darunavir să Este recomandată monitorizare clinică

Metoprolol crească concentraţiile plasmatice ale atunci când darunavir se administrează

Timolol acestor beta-blocante. concomitent cu beta-blocante. Trebuie (inhibarea CYP2D6) avută în vedere reducerea dozei beta-blocantului.

BLOCANTE ALE CANALELOR DE CALCIU

Amlodipină Nestudiată. Poate fi de aşteptat ca Este recomandată monitorizarea clinică

Diltiazem darunavirul asociat cu doză mică de a efectelor terapeutice şi a reacţiilor

Felodipină ritonavir, să crească concentraţiile adverse, atunci când aceste

Nicardipină plasmatice ale blocantelor canalelor de medicamente sunt administrate

Nifedipină calciu. concomitent cu darunavir asociat cu

Verapamil (inhibare a CYP3A şi/sau CYP2D6) doză mică de ritonavir.

CORTICOSTEROIZI

Corticosteroizi Fluticazonă: Într-un studiu clinic, în Administrarea concomitentă a metabolizați care au fost administrate concomitent darunavirului potenţat cu de CYP3A capsule de 100 mg ritonavir de două ori glucocorticoizi metabolizați de către (inclusiv pe zi cu 50 μg propionat de fluticazonă CYP3A, (de exemplu, propionat de betametazonă, intranazal (de 4 ori pe zi) timp de 7 zile fluticazonă sau alți corticosteroizi fluticazonă, la subiecţi sănătoşi, concentraţiile inhalatori sau nazali) poate crește riscul budesonidă, plasmatice de propionat de fluticazonă de apariție a efectelor corticosteroide prednison, au crescut semnificativ, în vreme ce sistemice, inclusiv sindromul Cushing și triamcinolon) valorile cortizolului endogen au scăzut supresia suprarenală.

cu aproximativ 86% (interval de încredere 90%, 82-89%). Efecte mai Administrarea concomitentă cu mari pot fi anticipate la administrarea glucocorticoizi metabolizați de CYP3A, inhalatorie a fluticazonei. La pacienţii în nu este recomandată, cu excepţia tratament cu ritonavir şi fluticazonă cazului în care beneficiul potenţial al administrată intranazal sau pe cale pacientului depăşeşte riscul, caz în care inhalatorie au fost raportate efecte pacienții trebuie monitorizați pentru corticosteroidiene sistemice, incluzând efectele sistemice ale corticoizilor. sindrom Cushing şi supresie Trebuie avută în vedere trecerea la un corticosuprarenaliană. Nu se cunosc tratament cu un glucocorticoid care este efectele unei expuneri sistemice mari la mai puțin dependent de CYP3A, de fluticazonă asupra concentraţiilor exemplu, beclometazona administrată plasmatice de ritonavir. intranazal sau pe cale inhalatorie, ar trebui să fie luată în considerare, în

Alți corticosteroizi: interacțiune special pentru utilizarea pe termen lung. nestudiată. Concentrațiile plasmatice ale acestor medicamente pot fi crescute atunci când sunt administrate concomitent cu darunavirul potențat, având ca rezultat scăderea concentrațiilor serice de cortizol.

Dexametazonă Nestudiată. Dexametazona poate scădea Dexametazona administrată sistemic (administrare concentraţiile plasmatice ale trebuie utilizată cu prudenţă atunci când sistemică) darunavirului. (inducţia CYP3A) este administrată concomitent cu darunavir asociat cu o doză mică de ritonavir.

ANTAGONIŞTI AI RECEPTORILOR ENDOTELIENI

Bosentan Nestudiată. Utilizarea concomitentă de Trebuie monitorizată tolerabilitatea bosentan şi darunavir asociat cu doză pacienţilor la bosentan, atunci când se mică de ritonavir poate creşte administrează concomitent cu darunavir concentraţiile plasmatice ale asociat cu doză mică de ritonavir. bosentanului.

Se aşteaptă ca bosentan să scadă concentraţiile plasmatice ale darunavirului şi/sau ale potenţatorului său farmacocinetic. (inducţia CYP3A)

MEDICAMENTE ANTIVIRALE CU ACŢIUNE DIRECTĂ ÎN HEPATITA CU VIRUS C (HVC)

Inhibitori de protează NS3-4A

Elbasvir/grazo Doza de darunavir potențată poate Administrarea concomitentă de previr crește expunerea la grazoprevir. darunavir potenţat și (inhibiția CYP3Ași OATP1B) elbasvir/grazoprevir este contraindicată. (vezi pct. 4.3).

Boceprevir boceprevir ASC ↓ 32% Nu este recomandată administrarea 800 mg de trei boceprevir Cmin ↓ 35% concomitentă de boceprevir şi darunavir ori pe zi boceprevir Cmax ↓ 25% asociat cu doză mică de ritonavir.

darunavir ASC ↓ 44% darunavir Cmin ↓ 59% darunavir Cmax ↓ 36%

Glecaprevir/pi Pe baza considerentelor teoretice Nu este recomandată administrarea brentasvir darunavir potenţat poate crește concomitentă de darunavir potenţat şi expunerea la glecaprevir și pibrentasvir. glecaprevir/pibrentasvir.

Simeprevir simeprevir ASC ↑ 159% Nu este recomandată administrarea simeprevir Cmin ↑ 358% concomitentă de simeprevir şi darunavir simeprevir Cmax ↑ 79% asociat cu doză mică de ritonavir. darunavir ASC ↑ 18% darunavir Cmin ↑ 31% darunavir Cmax ↔

Doza de simeprevir utilizată în acest studiu privind interacţiunile a fost de 50 mg în cazul administrării concomitente cu asocierea darunavir/ritonavir, comparativ cu doza de 150 mg în grupul de tratament cu simeprevir administrat în monoterapie.

PRODUSE PE BAZĂ DE PLANTE

Sunătoare Nestudiată. Este de aşteptat ca Darunavir asociat cu doză mică de (Hypericum sunătoarea să scadă concentraţiile ritonavir, nu trebuie utilizat concomitent perforatum) plasmatice de darunavir şi ritonavir. cu produse care conţin sunătoare (inducţia CYP450) (Hypericum perforatum) (vezi pct. 4.3).

Dacă un pacient utilizează deja sunătoare, se întrerupe administrarea acesteia şi dacă este posibil, se verifică valorile viremiei. Expunerea la darunavir (şi de asemenea, expunerea la ritonavir) poate creşte la întreruperea administrării sunătoarei. Efectul inductor enzimatic poate persista cel puţin 2 săptămâni după încetarea tratamentului cu sunătoare.

INHIBITORI AI HMG CO-A REDUCTAZEI

Lovastatină Nestudiată. Este de aşteptat ca Concentraţiile plasmatice crescute de

Simvastatină lovastatina şi simvastatina, să aibă lovastatină sau simvastatină pot cauza concentraţii plasmatice semnificativ miopatie, inclusiv rabdomioliză. De crescute, atunci când sunt administrate aceea este contraindicată utilizarea concomitent cu darunavir asociat cu concomitentă de lovastatină sau doză mică de ritonavir. simvastatină cu darunavir asociat cu (inhibarea CYP3A) doză mică de ritonavir (vezi pct. 4.3).

Atorvastatină atorvastatină ASC ↑ 3-4 ori Când este necesară administrarea 10 mg o dată atorvastatină Cmin ↑ ≈ 5,5-10 ori concomitentă de atorvastatină şi pe zi atorvastatină Cmax ↑ ≈2 ori darunavir asociat cu doză mică de #darunavir ritonavir, se recomandă iniţierea tratamentului cu o doză de atorvastatină de 10 mg o dată pe zi. Creşterea treptată a dozei de atorvastatină poate fi ajustată după răspunsul clinic.

Pravastatină pravastatină ASC ↑ 81%¶ Când este necesară administrarea 40 mg doză pravastatină Cmin ND concomitentă de pravastatină şi unică pravastatină Cmax ↑ 63 darunavir asociat cu doză mică de ¶la un subgrup limitat de subiecţi a fost ritonavir, se recomandă iniţierea observată o creştere a expunerii de până tratamentului cu cea mai mică doză la 5 ori posibilă de pravastatină şi creşterea treptată a acesteia până la efectul clinic dorit, concomitent cu monitorizarea siguranţei.

Rosuvastatină rosuvastatină ASC ↑ 48%║ Când este necesară administrarea 10 mg o dată rosuvastatină Cmax ↑ 144%║ concomitentă de rosuvastatină şi pe zi ║pe baza datelor existente darunavir asociat cu doză mică de ritonavir, se recomandă iniţierea tratamentului cu cea mai mică doză posibilă de rosuvastatină şi creşterea treptată a acesteia până la efectul clinic dorit, concomitent cu monitorizarea siguranţei.

ALȚI AGENȚI DE MODIFICARE A LIPIDELOR

Lomitapidă Pe baza considerentelor teoretice, se Administrarea concomitentă este așteaptă ca Darunavir Alvogen potențat contraindicată (vezi pct. 4.3). să determine o creștere a expunerii la

Lomitapidă atunci când este administrat concomitent. (Inhibarea CYP3A)

ANTAGONIŞTII RECEPTORILOR H2

Ranitidină #darunavir ASC ↔ Darunavir asociat cu doză mică de 150 mg de #darunavir Cmin ↔ ritonavir, poate fi administrat două ori pe zi #darunavir Cmax ↔ concomitent cu antagonişti ai receptorilor H2 fără ajustări ale dozei.

IMUNOSUPRESOARE

Ciclosporină Nestudiată. Expunerea la aceste În cazul administrării concomitente,

Sirolimus imunosupresoare va fi crescută, atunci este necesară monitorizarea terapeutică

Tacrolimus când acestea sunt administrate a imunosupresorului. concomitent cu darunavir asociat cu doză mică de ritonavir. (inhibarea CYP3A)

Everolimus Nu este recomandată utilizarea de everolimus concomitent cu darunavir asociat cu doză mică de ritonavir.

BETA-AGONIŞTI CU ADMINISTRARE INHALATORIE

Salmeterol Nestudiată. Utilizarea concomitentă de Nu este recomandată utilizarea salmeterol şi darunavir asociat cu doză concomitentă de salmeterol şi darunavir mică de ritonavir poate creşte asociat cu doză mică de ritonavir. concentraţiile plasmatice ale Administrarea concomitentă cu salmeterolului. salmeterol poate determina creşterea riscului de reacţii adverse cardiovasculare, inclusiv prelungire a intervalului QT, palpitaţii şi tahicardie. sinusală.

ANALGEZICE PE BAZĂ DE NARCOTICE/TRATAMENTUL DEPENDENŢEI DE OPIOIDE

Metadonă R(-) metadonă ASC ↓ 16% Nu este necesară o ajustare a dozei de doza R(-) metadonă Cmin ↓ 15% metadonă la iniţierea administrării individuală R(-) metadonă Cmax ↓ 24% concomitente de darunavir/ritonavir. variază între Totuşi, o doză mai mare de metadonă 55 mg şi 150 poate fi necesară. atunci când se mg o dată pe administrează concomitent o perioadă zi mai lungă de timp, din cauza inducerii metabololizării acesteia de către ritonavir. De aceea, se recomandă monitorizare clinică, deoarece terapia de întreţinere poate necesita ajustare a dozelor la unii pacienţi.

Buprenorfină/ buprenorfină ASC ↓ 11% Nu a fost stabilită importanţa clinică a naloxonă 8 buprenorfină Cmin ↔ creşterii parametrilor farmacocinetici ai mg/2 mg -16 buprenorfină Cmax ↓ 8% norbuprenorfinei. Este posibil să nu fie mg/4 mg o norbuprenorfină ASC ↑ 46% necesare ajustări ale dozei de dată pe zi norbuprenorfină Cmin ↑ 71% buprenorfină, la administrarea norbuprenorfină Cmax ↑ 36% concomitentă cu darunavir/ritonavir, dar naloxonă ASC ↔ se recomandă o monitorizare clinică naloxonă Cmin ND atentă pentru semne de intoxicaţie cu naloxonă Cmax ↔ opioizi.

Fentanil Pe baza considerentelor teoretice Se recomandă monitorizare clinică la

Oxicodonă Darunavir Alvogen potențat poate crește administrarea concomitentă de

Tramadol concentrațiile plasmatice ale acestor Darunavir Alvogen înpreună cu o doză analgezice. scăzută de ritonavir cu aceste (Inhibarea CYP2D6 și/sau CYP3A) analgezice.

CONTRACEPTIVE PE BAZĂ DE ESTROGEN

Drospirenonă Nu au fost studiate cu Când darunavirul este administrat

Etinilestradiol darunavir/ritonavir concomitent cu un produs care conține (3 mg /0,02 drospirenonă, se recomandă mg o dată pe monitorizarea clinică datorită zi) potențialului de hiperkaliemie.

Sunt recomandate măsuri contraceptive

Etinilestradiol etinilestradiol ASC ↓ 44% alternative sau suplimentare, atunci 35 μg/ etinilestradiol Cmin ↓ 62% când se administrează concomitent

Noretindronă etinilestradiol Cmax ↓ 32% contraceptive pe bază de estrogeni cu 1 mg o dată pe noretindronă ASC ↓ 14% darunavir asociat cu doză mică de zi noretindronă Cmin ↓ 30% ritonavir. noretindronă Cmax ↔ Pacientele care utilizează estrogeni ca terapie de substituţie hormonală trebuie să fie monitorizate clinic pentru semne de insuficienţă estrogenică.

ANTAGONIST OPIOID

Naloxegol Nestudiat. Administrarea concomitentă de

Darunavir Alvogen potenţat și naloxegol este contraindicată.

INHIBITORI AI FOSFODIESTERAZEI, TIPUL 5 (PDE-5)

Pentru Într-un studiu de interacţiune#, a fost Este contraindicată administrarea tratamentul observată o expunere sistemică concomitentă de avanafil şi darunavir disfuncţiei comparabilă la sidenafil în cazul asociat cu doză mică de ritonavir (vezi erectile administrării unei doze unice de 25 mg pct. 4.3). Utilizarea concomitentă a altor

Avanafil sildenafil concomitent cu darunavir inhibitori ai PDE-5, pentru tratamentul

Sildenafil asociat cu doză mică de ritonavir, faţă disfuncţiei erectile, cu darunavir asociat

Tadalafil de administrarea unei doze unice de cu doză mică de ritonavir, trebuie

Vardenafil 100 mg sildenafil. efectuată cu prudenţă. Dacă este indicată utilizarea concomitentă de sildenafil, vardenafil sau tadalafil cu darunavir asociat cu doză mică de ritonavir, se recomandă ca doza unică de sildenafil să nu depăşească 25 mg în 48 de ore, doza unică de vardenafil să nu depăşească 2,5 mg în 72 ore sau doza unică de tadalafil să nu depăşească 10 mg în 72 ore.

Pentru Nestudiată. Utilizarea concomitentă de Nu a fost stabilită o doză sigură şi tratamentul sildenafil sau tadalafil, pentru eficace de sildenafil, pentru tratamentul hipertensiunii tratamentul hipertensiunii arteriale hipertensiunii arteriale pulmonare, ce se arteriale pulmonare, cu darunavir asociat cu doză poate administra concomitent cu pulmonare mică de ritonavir, poate creşte darunavir asociat cu doză mică de

Sildenafil concentraţiile plasmatice ale ritonavir. Există un risc crescut de

Tadalafil sildenafilului sau ale tadalafilului. reacţii adverse asociate cu sildenafil (incluzând tulburări de vedere, hipotensiune arterială, erecţie prelungită şi sincopă). Prin urmare, este contraindicată administrarea concomitentă de sildenafil, administrat pentru tratamentul hipertensiunii arteriale pulmonare, cu darunavir asociat cu doză mică de ritonavir (vezi pct. 4.3).

Nu este recomandată administrarea concomitentă de tadalafil, pentru tratamentul hipertensiunii arteriale pulmonare, cu darunavir asociat cu doză mică de ritonavir.

INHIBITORI AI POMPEI DE PROTONI

Omeprazol #darunavir ASC ↔ Darunavir asociat cu doză mică de 20 mg o dată #darunavir Cmin ↔ ritonavir, poate fi administrat pe zi #darunavir Cmax ↔ concomitent cu inhibitori ai pompei de protoni fără ajustări ale dozei.

SEDATIVE/ HIPNOTICE

Buspironă Nestudiată. Sedativele/hipnoticele sunt Este recomandată monitorizare clinică în

Clorazepat metabolizate în proporţie mare prin cazul administrării de darunavir

Diazepam intermediul CYP3A. Administrarea concomitent cu aceste sedative/hipnotice

Estazolam concomitentă cu darunavir/ritonavir şi trebuie avută în vedere scăderea dozei

Flurazepam acestor sedative/hipnotice.

poate determina o creştere mare a

Midazolam (administrat concentraţiei acestor medicamente. pe cale parenterală)

Zoldipem Dacă midazolam administrat pe cale Dacă midazolamul administrat pe cale parenterală este administrat concomitent parenterală este administrat concomitent

Midazolam cu darunavir asociat cu doză mică de cu darunavir asociat cu doză mică de (administrat ritonavir, poate cauza o creştere mare a ritonavir, această administrare trebuie pe cale orală) concentraţiei acestei benzodiazepine. efectuată într-o unitate de terapie

Triazolam Datele obţinute în cazul utilizării intensivă (UTI) sau unitate similară, care concomitente de midazolam administrat asigură monitorizare clinică atentă şi pe cale parenterală cu alţi inhibitori de abordare medicală adecvată în caz de protează, sugerează o posibilă creştere deprimare respiratorie şi/sau sedare de 3-4 ori a concentraţiilor plasmatice prelungită. Trebuie luată în considerare de midazolam. ajustarea dozei de midazolam, în special dacă se administrează mai mult de o doză de midazolam.

Este contraindicată administrarea de darunavir cu ritonavir în doză mică cu triazolam sau midazolam oral (vezi pct. 4.3)

TRATAMENT PENTRU EJACULARE PREMATURĂ

Dapoxetină Nestudiată. Administrarea concomitentă de

Darunavir Alvogen potenţat și dapoxetină este contraindicată.

MEDICAMENTE UROLOGICE

Fesoterodină Nestudiată. Utilizați cu precauție. Pot fi necesare

Solifenacin monitorizarea pentru reacții adverse ale fesoterodinei sau solifenacinei, reducerea dozei de fesoterodină sau solifenacină.

# au fost efectuate studii la doze mai mici decât cele recomandate de darunavir sau cu un regim de dozare diferit (vezi pct. 4.2 Doze). † Eficacitatea şi siguranţa administrării de darunavir în asociere cu 100 mg ritonavir şi oricare alţi

IP HIV (de exemplu, (fos)amprenavir, nelfinavir şi tipranavir) nu a fost stabilită la pacienţii diagnosticaţi cu HIV. Conform ghidurilor actuale de tratament, în general, nu este recomandată terapia dublă cu inhibitori de protează. ‡ Studiul a fost efectuat cu fumarat de tenofovir disoproxil 300 mg o dată pe zi.

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Sarcina

Ca regulă generală, atunci când se decide utilizarea medicamentelor antiretrovirale în tratamentul infecţiei

HIV la femei gravide şi consecutiv reducerea riscului de transmisie verticală a infecţiei HIV la nou-născut, trebuie luate în considerare atât datele obţinute la animale cât şi experienţa clinică la femeile gravide.

La gravide nu s-au efectuat studii adecvate, controlate, cu darunavir, asupra evoluţiei sarcinii. Studiile la animale nu au evidenţiat efecte dăunătoare directe asupra sarcinii, a dezvoltării embrionare/fetale, a naşterii sau a dezvoltării post-natale (vezi pct. 5.3).

Darunavirul asociat cu doză mică de ritonavir, trebuie utilizat în timpul sarcinii numai dacă beneficiul potenţial justifică riscul potenţial.

Alăptarea

Nu se cunoaşte dacă darunavir este excretat în laptele uman. Studiile la şobolani au demonstrat că darunavir este excretat în lapte şi că la concentraţii mari (1000 mg/kg şi zi) a rezultat o acţiune toxică. Din cauza atât a potenţialului de transmitere a HIV, cât şi a potenţialului de reacţii adverse la copiii alăptaţi, mamele trebuie instruite să nu alăpteze în nicio circumstanţă, dacă li se administrează tratament cu darunavir.

Fertilitatea

La om, nu sunt disponibile date despre efectul darunavirului asupra fertilităţii. Nu s-a constatat niciun efect asupra capacităţii de împerechere sau asupra fertilităţii la şobolanii trataţi cu darunavir (vezi pct. 5.3).

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Darunavir în asociere cu ritonavir nu are nicio influenţă sau are o influenţă neglijabilă asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje. Totuşi, la unii pacienţi s-au raportat ameţeli în cursul tratamentului cu scheme terapeutice care conţin darunavir asociat cu doză mică de ritonavir, iar acest lucru trebuie avut în vedere când se ia considerare capacitatea unui pacient de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje (vezi pct. 4.8).

4.8 Reacţii adverse

Rezumatul profilului de siguranţă

Pe parcursul programului de dezvoltare clinică (N=2613 subiecţi trataţi anterior, care au început terapia cu darunavir 600 mg/ritonavir 100 mg de două ori pe zi), 51,3% dintre subiecţi au prezentat cel puţin o reacţie adversă. Durata totală medie a tratamentului a fost de 95,3 săptămâni. Cele mai frecvente reacţii adverse raportate în studiile clinice şi în rapoarte spontane sunt: diaree, greaţă, erupţie cutanată, cefalee şi vărsături. Cele mai frecvente reacţii adverse grave sunt: insuficienţă renală acută, infarct miocardic, sindrom inflamator de reconstrucţie imunitară, trombocitopenie, osteonecroză, diaree, hepatită şi febră cu valori foarte mari.

În cadrul evaluării la 96 de săptămâni, profilul de siguranţă al asocierii darunavir 800 mg/ritonavir 100 mg o dată pe zi, în tratamentul subiecţilor netrataţi anterior, a fost similar celui observat în cazul administrării de darunavir 600 mg/ritonavir 100 mg de două ori pe zi la subiecţii trataţi anterior, cu excepţia stării de greaţă, care a fost observată mai frecvent la subiecţii netrataţi anterior. Aceasta creștere a incidenței a fost indusă de o stare de greaţă de intensitate uşoară. Evaluarea la 192 de săptămâni efectuată la subiecţii netrataţi anterior, în care durata medie a tratamentului darunavir 800 mg/ritonavir 100 mg o dată pe zi a fost, în medie, de 162,5 săptămâni, nu a identificat date noi privind siguranţa.

Tabelul cu lista reacţiilor adverse

Reacţiile adverse sunt enumerate pe clase de sisteme, aparate şi organe (CSAO) şi pe categorii de frecvenţă. În cadrul fiecărei categorii de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii. Categoriile de frecvenţă sunt definite după cum urmează: foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10), mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi < 1/100) rare (≥1/10000 şi <1/1000) şi cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Reacţii adverse în cadrul studiilor clinice şi după punerea pe piaţă

Categorii de frecvenţă Reacţii adverse

MedDRA pe clase de sisteme, aparate şi organe

Infecţii şi infestări mai puţin frecvente herpes simplex

Tulburări hematologice şi ale sistemului limfaticmai puţin frecvente trombocitopenie, neutropenie, anemie, leucopenie rare creșterea numărului de eozinofile

Tulburări ale sistemului imunitar mai puţin frecvente sindrom de reconstrucţie inflamatorie imună, hipersensibilitate (la medicament)

Tulburări endocrine mai puţin frecvente hipotiroidism, creştere a concentraţiei în sânge a hormonului de stimulare tiroidiană

Tulburări metabolice şi de nutriţie frecvente diabet zaharat, hipertrigliceridemie, hipercolesterolemie, hiperlipidemie mai puţin frecvente gută, anorexie, scădere a apetitului alimentar, scădere ponderală, creştere ponderală, hiperglicemie, rezistenţă la insulină, număr scăzut de lipoproteine cu densitate mare, creştere a apetitului alimentar, polidipsie, creştere a lactat dehidrogenazei serice

Tulburări psihice frecvente insomnie mai puţin frecvente depresie, dezorientare, anxietate, tulburări de somn, vise anormale, coşmaruri, scădere a libidoului rare stare confuzională, modificări ale dispoziţiei, nelinişte

Tulburări ale sistemului nervos frecvente cefalee, neuropatie periferică, ameţeli mai puţin frecvente letargie, parestezie, hipoestezie, disgeuzie, tulburări de atenţie, tulburări de memorie, somnolenţă rare sincopă, convulsii, ageuzie, perturbarii ale ritmului fazelor somnului

Tulburări oculare mai puţin frecvente hiperemie conjunctivală, xeroftalmie rare tulburări de vedere

Tulburări acustice şi vestibulare mai puţin frecvente vertij

Tulburări cardiace mai puţin frecvente infarct miocardic, angină pectorală, interval QT prelungit pe electrocardiogramă, tahicardie rare infarct miocardic acut, bradicardie sinusală, palpitaţii

Tulburări vasculare mai puţin frecvente hipertensiune arterială, eritem facial

Tulburări respiratorii, toracice şi ale mediastinuluimai puţin frecvente dispnee, tuse, epistaxis, iritaţie a gâtului rare rinoree

Tulburări gastro-intestinale foarte frecvente diaree frecvente vărsături, greaţă, durere abdominală, creştere a amilazei serice, dispepsie, distensie abdominală, flatulenţă mai puţin frecvente pancreatită, gastrită, boală de reflux gastroesofagian, stomatită aftoasă, vărsături, xerostomie, disconfort abdominal, constipaţie, creştere a valorilor lipazei, eructaţie, disestezie bucală, rare stomatită, hematemeză, cheilită, buze uscate, limbă saburală

Tulburări hepatobiliare frecvente creştere a valorilor serice ale alanin aminotransferazei mai puţin frecvente hepatită, hepatită citolitică, steatoză hepatică, hepatomegalie, creştere a valorilor serice ale transaminazelor, creştere a valorilor aspartat aminotransferazei, creştere a bilirubinei plasmatice, creştere a fosfatazei alcaline plasmatice, creştere a gama glutamil transferazei

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanatfrecvente erupţii cutanate (inclusiv erupţii cutanate maculare, maculopapuloase, papuloase, eritematoase şi pruriginoase), prurit mai puţin frecvente angioedem, erupţie cutanată generalizată, dermatită alergică, urticarie, eczemă, eritem, hiperhidroză, transpiraţii nocturne, alopecie, acnee, piele uscată, pigmentare a unghiilor rare DRESS, sindrom Stevens-Johnson, eritem polimorf, dermatită, dermatită seboreică, leziuni cutanate, xerodermie frecvenţă necunoscută necroliză epidermică toxică, pustuloză exantematică generalizată acută

Tulburări musculoscheletice şi ale ţesutului conjunctivmai puţin frecvente mialgie, osteonecroză, spasme musculare, slăbiciune musculară, artralgie, dureri în extremităţi, osteoporoză, creştere a creatinfosfokinazei plasmatice rare rigiditate musculoscheletică, artrită, rigiditate a articulaţiilor

Tulburări renale şi ale căilor urinaremai puţin frecvente insuficienţă renală acută, insuficienţă renală, nefrolitiază, creştere a creatininei serice, proteinurie, bilirubinurie, disurie, nicturie, polakiurie rare scădere a clearance-ului renal al creatininei

Tulburări ale aparatului genital şi ale sânuluimai puţin frecvente disfuncţie erectilă, ginecomastie

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrarefrecvente astenie, fatigabilitate mai puţin frecvente febră cu valori foarte mari, durere toracică, edem periferic, stare generală de rău, senzaţie de căldură, iritabilitate, durere rare frisoane, senzaţii anormale, xeroză

Descrierea reacţiilor adverse selecţionate

Erupţie cutanată

În cadrul studiilor clinice, erupţia cutanată a fost de cele mai multe ori de intensitate uşoară până la moderată, adesea apărând în decursul primelor patru săptămâni de tratament şi dispărând o dată cu continuarea administrării dozei. În cazul unei reacţii cutanate severe, vezi atenţionarea de la pct. 4.4.

În timpul programului de dezvoltare clinică a raltegravirului în tratamentul pacienţilor trataţi anterior, erupţia cutanată, indiferent de cauză, s-a observat mai frecvent în cazul schemelor de tratament ce conţineau darunavir/ritonavir + raltegravir, în comparaţie cu cele care conţineau darunavir/ritonavir fără raltegravir sau raltegravir fără darunavir/ritonavir. Erupţia cutanată, considerată de investigator ca fiind corelată cu medicaţia, a apărut cu o frecvenţă similară. Frecvenţele erupţiei cutanate ajustate în funcţie de expunere (din toate cauzele) au fost de 10,9, 4,2, şi respectiv 3,8 per 100 pacient-an (PA); iar pentru erupţia cutanată corelată cu medicaţia, frecvenţele au fost de 2,4, 1,1, şi respectiv 2,3 per 100 PA.

Erupţiile cutanate observate în studiile clinice au fost de intensitate uşoară spre moderată şi nu au condus la întreruperea terapiei (vezi pct. 4.4).

Parametri metabolici

În timpul terapiei antiretrovirale pot să apară creşteri ale greutăţii corporale, ale concentraţiilor lipidelor plasmatice şi ale glicemiei (vezi pct. 4.4).

Tulburări musculo-scheletice

În cursul utilizării inhibitorilor de protează, în special în asociere cu INRT, au fost raportate valori crescute ale CPK, mialgie, miozită şi rareori rabdomioliză.

Au fost raportate cazuri de osteonecroză, mai ales la pacienţii cu factori de risc cunoscuţi la modul general, infecţie cu HIV în stadiu avansat sau expunere îndelungată la terapie antiretrovirală combinată (TARC). Frecvenţa acestora este necunoscută (vezi pct. 4.4).

Sindromul inflamator de reconstrucţie imună

La pacienţii infectaţi cu HIV, cu deficit imunologic sever la momentul iniţierii terapiei antiretrovirale combinate (TARC), poate apărea o reacţie inflamatorie în cadrul infecţiilor cu germeni oportuniști, asimptomatice sau reziduale. De asemenea, a fost raportată apariţia de afecţiuni autoimune (cum ar fi boala Graves și hepatita autoimună); cu toate acestea, timpul raportat faţă de momentul debutului este variabil, iar aceste evenimente pot să apară la mai multe luni de la începerea tratamentului (vezi pct. 4.4).

Sângerarea la pacienţii cu hemofilie

S-au înregistrat raportări privind creşterea numărului de sângerări spontane la pacienţii cu hemofilie cărora li se administrează tratament antiretroviral cu inhibitori de protează (vezi pct. 4.4).

Copii şi adolescenţi

Evaluarea siguranţei la copii şi adolescenţi are la bază analiza la 48 de săptămâni a datelor de siguranţă din trei studii clinice de Fază II. Au fost evaluate următoarele categorii de pacienţi (vezi pct. 5.1):

- 80 de pacienţi copii şi adolescenţi infectaţi cu virusul HIV-1 şi trataţi anterior cu TAR, cu vârsta cuprinsă între 6 şi 17 ani şi care cântăreau cel puţin 20 kg, cărora li s-a administrat darunavir comprimate asociat cu doză mică de ritonavir de două ori pe zi, în asociere cu alte medicamente antiretrovirale;

- 21 de pacienţi copii infectaţi cu virusul HIV-1 şi trataţi anterior cu TAR, cu vârsta cuprinsă între 3 şi < 6 ani şi care cântăreau între 10 kg şi <20 kg (16 subiecți cu greutate corporală cuprinsă între 15 kg şi < 20 kg), cărora li s-a administrat darunavir suspensie orală asociat cu doză mică de ritonavir administrat de două ori pe zi, în asociere cu alte medicamente antiretrovirale.

- 12 pacienţi copii şi adolescenţi infectaţi cu virusul HIV-1 netrataţi anterior cu TAR cu vârsta cuprinsă între 12 şi 17 ani şi cu greutatea corporală de cel puţin 40 kg, trataţi cu darunavir comprimate asociat cu doză mică de ritonavir administrat o dată pe zi în asociere cu alte medicamente antiretrovirale (vezi pct. 5.1).

În general, profilul de siguranţă la aceşti copii şi adolescenţi a fost similar cu cel observat la populaţia adultă.

Alte grupe speciale de pacienţi
Pacienţi infectaţi concomitent cu virusul hepatitei B şi/sau hepatitei C

Printre cei 1968 de pacienţi care au fost trataţi anterior, cărora li s-a administrat darunavir 600 mg asociat cu ritonavir 100 mg de două ori pe zi, 236 de pacienţi au fost infectaţi concomitent cu hepatită B sau C.

Pacienţii cu infecţei concomitentă au avut o probabilitate mai mare de a prezenta creşteri ale valorilor serice ale transaminazelor la momentul iniţial şi în urma tratamentului, comparativ cu cei fără hepatită cronică virală (vezi pct. 4.4).

Raportarea reacțiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a

Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro.

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

București 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro.

4.9 Supradozaj

La om, experienţa unui supradozaj acut cu darunavir asociat cu o doză mică de ritonavir, este limitată. La voluntari sănătoşi s-au administrat doze unice de până la 3200 mg darunavir, sub formă de soluţie orală şi doze de până la 1600 mg darunavir sub formă de comprimat în asociere cu ritonavir, fără efecte simptomatice nefavorabile.

Nu există un antidot specific pentru supradozajul cu Darunavir Alvogen. Tratamentul supradozajului cu

Darunavir Alvogen constă în măsuri generale de susţinere, inclusiv monitorizarea semnelor vitale şi observarea stării clinice a pacientului. Deoarece darunavirul este legat într-o proporţie mare de proteinele plasmatice, dializa este puţin probabil să fie benefică în îndepărtarea semnificativă a substanţei active.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: antivirale de uz sistemic, inhibitori de protează, codul ATC: J05AE10

Mecanism de acţiune

Darunavir este un inhibitor al dimerizării şi al activităţii catalitice a proteazei HIV-1 (KD de 4,5 x10-12M).

Inhibă selectiv clivarea poliproteinelor HIV codate Gag-Pol în celulele infectate de virus, prevenind astfel formarea de particule virale mature infectante.

Activitate antivirală in vitro

Darunavir demonstrează o activitate contra tulpinilor de laborator şi a izolatelor clinice de HIV-1 şi contra tulpinilor de laborator HIV-2 din liniile celulare de celule T infectate acut, din celule mononucleare umane din sângele periferic şi din monocite/macrofage umane, cu valori mediane ale CE50 variind de la 1,2 la 8,5 nM (0,7 la 5,0 ng/ml). Darunavir demonstrează activitate antiretrovirală in vitro contra unui număr mare de izolate primare de HIV-1 grup M (A,B,C, D, E, F, G) şi de grup O cu valori CE50 variind de la < 0,1 la 4,3 nM.

Aceste valori CE50 sunt cu mult sub intervalul concentraţiilor toxice celulare 50% de 87 μM la > 100 μM.

Rezistenţă

Selecţia in vitro a virusului rezistent la darunavir din tipul HIV-1 sălbatic a fost îndelungată (> 3 ani).

Virusurile selectate au fost incapabile să crească în prezenţa concentraţiilor de darunavir de peste 400 nM.

Virusurile selectate în aceste condiţii şi care au demonstrat sensibilitate scăzută la darunavir (interval: 23-50 de ori) purtau 2 până la 4 substituţii de aminoacizi în gena proteazei. Sensibilitatea scăzută la darunavir a virusurilor emergente în experimentul de selecţie nu a putut fi explicată prin apariţia acestor mutaţii în domeniul proteazei.

Datele din studiul clinic efectuat la pacienţii trataţi anterior cu TAR (studiul TITAN şi analiza cumulată a studiilor POWER 1, 2 şi 3 şi DUET 1 şi 2) au demonstrat că răspunsul virologic la darunavir asociat cu doză mică de ritonavir, a fost scăzut, atunci când 3 sau mai multe MAR la darunavir (V11I, V32I, L33F,

I47V, I50V, I54L sau M, T74P, L76V, I84V şi L89V) au fost prezente iniţial sau atunci când acestea au apărut în cursul tratamentului.

Creşterea, la momentul iniţial, a factorului de multiplicare (FM) pentru valoarea CE50 a darunavirului, a fost asociată cu răspuns virologic în scădere. S-a identificat limita inferioară ca fiind 10 şi limita superioară ca fiind 40. Izolatele virale cu FM ≤ 10 la momentul initial sunt sensibile; izolate virale cu FM > 10 şi până la 40 au sensibilitate scăzută; izolatele virale cu FM > 40 sunt rezistente (vezi Rezultate clinice).

Virusurile izolate de la pacienţii trataţi cu darunavir 600 mg/ritonavir 100 mg de două ori pe zi, care au prezentat eşec virologic prin rebound, care au fost iniţial susceptibile la tipranavir, au rămas susceptibile la tipranavir după tratament, în marea majoritate a cazurilor.

Cele mai mici rate de apariţie a virusului HIV rezistent sunt observate la pacienţii la care nu s-a administrat TAR, care sunt trataţi pentru prima oară cu darunavir în asociere cu alte TAR.

Tabelul de mai jos prezintă dezvoltarea mutaţiilor proteazei HIV-1 şi pierderea susceptibilităţii la IP în cazul eşecurilor virologice la momentul criteriului final de evaluare din cadrul studiilor clinice ARTEMIS,

ODIN şi TITAN.

ARTEMIS ODIN TITAN darunavir darunavir darunavir darunavir 800mg/ ritonavir 800mg/ ritonavir 600mg/ ritonavir 600mg/ ritonavir 100 mg 100 mg 100 mg 100 mg o dată pe zi o dată pe zi de două ori pe zi de două ori pe zi

N=343 N=294 N=296 N=298

Numărul total al 55 (16,0%) 65 (22,1%) 54 (18,2%) 31 (10,4%) eşecurilor virologicea, n (%)

Pacienţi cu 39 (11,4%) 11 (3,7%) 11 (3,7%) 16 (5,4%) rebound

Subiecţi fără 16 (4,7%) 54 (18,4%) 43 (14,5%) 15 (5,0%) antecedente de supresie

Numărul de subiecţi cu eşec virologic şi genotipare pereche la momentul iniţial/la momentul atingerii criteriului final de evaluare, care au dezvoltat mutaţiib la momentul atingerii criteriului final de evaluare, n/N

Mutaţii IP 0/43 1/60 0/42 6/28 principale (majore)

IP MAR 4/43 7/60 4/42 10/28

Numărul de subiecţi cu eşec virologic şi fenotipare pereche la momentul iniţial/la momentul atingerii criteriului final de evaluare, arătând dispariţia sensibilităţii la IP la momentul atingerii criteriul final de evaluare, faţă de momentul iniţial, n/N

IP darunavir 0/39 1/58 0/41 3/26 amprenavir 0/39 1/58 0/40 0/22 atazanavir 0/39 2/56 0/40 0/22 indinavir 0/39 2/57 0/40 1/24 lopinavir 0/39 1/58 0/40 0/23 saquinavir 0/39 0/56 0/40 0/22 tipranavir 0/39 0/58 0/4/25 a algoritmul cenzurat TLOVR non-VF pe baza HIV-1 ARN <50 copii/ml, exceptând TITAN (HIV-1

ARN < 400 copii/ml) blistele IAS-SUA

Rezistenţă încrucişată

FM al darunavir a fost mai mic de 10 pentru 90% din 3309 izolate clinice rezistente la amprenavir, atazanavir, indinavir, lopinavir, nelfinavir, ritonavir, saquinavir şi/sau tipranavir, demonstrând că virusurile rezistente la cei mai mulţi IP rămân sensibile la darunavir.

În eşecurile virologice din studiul clinic ARTEMIS, nu s-au observat cazuri de rezistenţă încrucişată cu alte IP.

Rezultate clinice
Adulţi

Pentru rezultatele studiilor clinice la pacienţii netrataţi anterior cu TAR, consultaţi Rezumatul

Caracteristicilor Produsului pentru Darunavir Alvogen 400 mg comprimate filmate şi pentru Darunavir

Alvogen 800 mg comprimate filmate.

Eficacitatea darunavir 600 mg de două ori pe zi asociat cu ritonavir 100 mg de două ori pe zi la pacienţii trataţi anterior cu TAR

Demonstrarea eficacităţii darunavirului asociat cu ritonavir (600/100 mg de două ori pe zi) la pacienţii trataţi anterior cu TAR are la bază analiza la 96 de săptămâni a studiului clinic de fază III TITAN la pacienţii la care s-a administrat anterior TAR, dar netrataţi anterior cu lopinavir, analiza la 48 de săptămâni a studiului de fază III ODIN la pacienţii la care s-a administrat anterior TAR fără DRV- MAR şi analiza la 96 de săptămâni a datelor din studiile clinice de fază IIb POWER 1 şi 2 la pacienţii trataţi anterior cu TAR cu valori mari ale rezistenţei la IP.

TITAN este un studiu clinic de fază III randomizat, deschis şi controlat, care compară darunavir asociat cu ritonavir (600/100 mg de două ori pe zi) faţă de lopinavir/ritonavir (400/100 mg de două ori pe zi), la pacienţi adulţi la care s-a administrat anterior TAR, infectaţi cu HIV, dar netrataţi anterior cu lopinavir. În amândouă braţele de tratament s-a utilizat o schemă terapeutică optimizată de bază (STOB), compusă din cel puţin 2 antiretrovirale (INRT cu sau fără INNRT).

Tabelul de mai jos prezintă datele de eficacitate din analiza la 48 de săptămâni a studiului TITAN.

TITAN

Rezultate Darunavir 600 mg/ Lopinavir 400 mg/ Diferenţa între ritonavir 100 mg de ritonavir 100 mg de terapii două ori pe zi două ori pe zi (IÎ 95% din + STOB + STOB diferenţă)

N=298 N=297

ARN HIV-1 < 50 copii/mla 70,8% (211) 60,3% (179) 10,5% (2,9; 18,1)b

Mediana modificărilor 88 81 numărului de celule CD4+ faţă de momentul iniţial (x 106/l)c aConsideraţii după algoritmul TLOVR bPe baza unei aproximări obişnuite a diferenţei dintre procentele de răspuns cNC=F

La 48 de săptămâni, a fost demonstrată non-inferioritatea în răspunsul virologic la tratamentul cu darunavir/ritonavir, definită ca procentul pacienţilor cu valoarea plasmatică a ARN HIV-1 < 400 şi < 50 copii/ml, (la limita aleasă de non-inferioritate de 12%) atât pentru populaţiile cuprinse în braţul IDT, cât şi în braţul PP. Aceste rezultate au fost confirmate cu datele la 96 săptămâni de tratament în studiul TITAN, 60,4% din pacienţii din braţul darunavir/ritonavir având ARN HIV-1 <50 copii/ml la săptămâna 96, în comparaţie cu 55,2% în braţul lopinavir/ritonavir [diferenţa: 5,2%, IÎ 95% (-2,8; 13,1)].

ODIN este un studiu de fază III, randomizat, deschis, care compară darunavir 800 mg/ritonavir 100 mg o dată pe zi, versus darunavir 600 mg/ritonavir 100 mg de două ori pe zi, la pacienţii infectaţi cu HIV-1 la care s-a administrat anterior TAR şi la care testul screening al genotipului de rezistenţă nu a evidenţiat

MAR la darunavir (de exemplu V11I, V32I, L33F, I47V, I50V, I54M, I54L, T74P, L76V, I84V, L89V) şi cu un screening ARN HIV-1 > 1000 copii/ml. Analiza eficacităţii se bazează pe tratamentul cu durata de 48 săptămâni (vezi tabelul de mai jos). Ambele braţe utilizează o schemă terapeutic optimizată de bază (STOB) cu ≥ 2 INRTs.

ODIN

Rezultate Darunavir 800 mg/ Darunavir 600 mg/ Diferenţa între terapii ritonavir 100 mg o dată ritonavir 100 mg de (IÎ 95% din diferenţă) pe zi + STOB două ori pe zi + STOB

N=294 N=296

ARN HIV-1 < 50 copii/ mla 72,1% (212) 70,9% (210) 1,2% (-6,1; 8,5)b

Cu valoarea iniţială ARN

HIV-1 (copii/ml) < 100000 77,6% (198/255) 73,2% (194/265) 4,4% (-3,0; 11,9) ≥ 100000 35,9% (14/39) 51,6% (16/31) -15,7% (-39,2; 7,7)

Cu valoarea iniţială a numărului de celule CD4+ (x 106/l) ≥ 100 75,1% (184/245) 72,5% (187/258) 2,6% (-5,1; 10,3) < 100 57,1% (28/49) 60,5% (23/38) -3,4% (-24,5; 17,8)

Cu subtipul HIV-1

Tip B 70,4% (126/179) 64,3% (128/199) 6,1% (-3,4; 15,6)

Tip AE 90,5% (38/42) 91,2% (31/34) -0,7% (-14,0, 12,6)

Tip C 72,7% (32/44) 78,8% (26/33) -6,1% (-2,6, 13,7)

Altelec 55,2% (16/29) 83,3% (25/30) -28,2% (-51,0, -5,3)

Mediana modificărilor 108 112 -5d (-25; 16) numărului de celule CD4+ faţă de momentul iniţial (x 106/l)e aConsideraţii conform algoritmului TLOVR bPe baza unei aproximări normale a diferenţei dintre procentele de răspuns cSubtipurile A1, D, F1, G, K, CRF02_AG, CRF12_BF şi CRF06_CPX dDiferenţa în medie eConsiderarea ultimei observaţii efectuate

La momentul de evaluare de la 48 de săptămâni, s-a demonstrat că răspunsul virologic, definit ca procentul de pacienţi cu nivel ARN HIV-1 < 50 copii/ml tratați cu darunavir 800 mg/ritonavir 100 mg o dată pe zi, este non-inferior (la o margine predefinită de non-inferioritate de 12%), comparativ cu darunavir 600 mg/ritonavir 100 mg de două ori pe zi, atât în populaţia IDT, cât şi în populaţia PP.

În cazul pacienţilor trataţi anterior cu TAR, darunavir 800 mg/ritonavir 100 mg o dată pe zi, nu trebuie utilizat la cei cu una sau mai multe mutaţii care asociază rezistenţă la darunavir (DRV-MAR) sau cu ARN

HIV-1 ≥ 100000 copii/ml sau cu numărul celulelor CD4+ < 100 celule x 106/l (vezi pct. 4.2 și pct. 4.4). Sunt disponibile date limitate la pacienţii cu subtipurile HIV-1, altele decât B.

POWER 1 şi POWER 2 sunt studii clinice randomizate, controlate, care compară administrarea de darunavir asociat cu ritonavir (600/100 mg de două ori pe zi) cu un grup de control la care s-a administrat o schemă terapeutică cu IP aleasă de către investigator, la pacienţii infectaţi cu HIV-1 care au prezentat eşec terapeutic la mai mult de 1 schemă de tratament cu IP. În ambele studii a fost utilizată o STOB constând din cel puţin 2 INRT, cu sau fără enfuvirtidă (ENF).

Tabelul de mai jos prezintă datele de eficacitate la analiza la 48 de săptămâni şi la 96 de săptămâni din gupul de studii clinice POWER 1 şi POWER 2.

Date extrapolate POWER 1 şi POWER 2 Săptămâna 48 Săptămâna 96

Rezultate Darunavir 600 mg/ Control Diferenţa de Darunavir 600 mg/ Control Diferenţa de ritonavir 100 mg n=124 tratament ritonavir 100 mg n=124 tratament de două ori pe zi de două ori pe zi n=131 n=131

ARN HIV 45,0% 11,3% 33,7% 38,9% 8,9% 30,1% < 50 copii/mla (59) (14) (23,4%; 44,1%)c (51) (11) (20,1; 40,0)c

Mediana 103 17 86 133 15 118 modificărilor (57; 114)c (83,9; 153,4)cnumărului de celule CD4+ faţă de momentul iniţial (x 106/l)b aConsideraţii după algoritmul TLOVR bUltima observaţie efectuată anterior atribuirii cIntervale de încredere 95%

Analiza datelor din cursul celor 96 de săptămâni de tratament în studiile clinice POWER a demonstrat o eficacitate antiretrovirală susţinută şi beneficiu imunologic.

Din cei 59 pacienţi care au răspuns printr-o supresie virală completă (< 50 copii/ml) la săptămâna 48, 47 de pacienţi (80% din cei care au răspuns la săptămâna 48) au continuat acest răspuns la tratament la săptămâna 96.

Genotipul sau fenotipul iniţial şi rezultatul virologic

S-a demonstrat că genotipul la momentul iniţial şi FM la darunavir (schimbare în sensibilitate faţă de referinţă) sunt factori predictivi faţă de răspunsul virologic.

Procentul (%) de pacienţi cu răspuns (ARN HIV-1 < 50 copii/ml la 24 de săptămâni) la darunavir asociat cu ritonavir (600/100 mg de două ori pe zi), în funcţie de genotipul de la momentul iniţiala şi FM la darunavir la momentul iniţial şi în funcţie de administrarea de enfuvirtidă (ENF): după analiza prelucrată a studiilor POWER şi DUET.

Numărul mutaţiilor iniţialea FM la darunavirb, la momentul iniţial

Răspuns (ARN

HIV-1 <50 copii/ml la Toate Toate 0-2 3 ≥ 4 ≤ 10 10-40 > 40 săptămâna 24) valorile valorile %, n/N 45% 54% 39% 12% 45% 55% 29% 8%

Toţi pacienţii 455/1014 359/660 67/172 20/171 455/1014 364/659 59/203 9/118

Pacienţi care nu au utilizat/au utilizat 39% 50% 29% 7% 39% 51% 17% 5% anterior ENFc 290/7438/477 35/120 10/135 290/7444/477 25/147 5/94

Pacienţi care nu au utilizat anterior 60% 66% 62% 28% 60% 66% 61% 17%

ENFd 165/273 121/183 32/52 10/36 165/273 120/182 34/56 4/24 aNumărul de mutaţii din lista de mutaţii asociate cu un răspuns diminuat la darunavir/ritonavir (V11I,

V32I, L33F, I47V, I50V, I54L sau M, T74P, L76V, 184V sau L89V) bfactor de multiplicare al CE50 c'Pacienţi care nu au utilizat/au utilizat anterior ENF” sunt pacienţii care nu au utilizat ENF sau care au utilizat ENF, dar nu pentru prima dată d'Pacienţii care nu au utilizat anterior ENF sunt pacienţii care au utilizat pentru prima dată ENF”

Copii şi adolescenţi

Pentru rezultatele provenite din studii clinice efectuate la copii şi adolescenţi netrataţi anterior cu TAR şi cu vârsta cuprinsă între 12 şi 17 ani, consultaţi Rezumatul caracteristicilor produsului pentru Darunavir

Alvogen 400 mg comprimate filmate şi Darunavir Alvogen 800 mg comprimate filmate.

Copii şi adolescenţi cu vârsta de la 6 până <18 ani şi care cântăresc cel puţin 20 kg, trataţi anterior cu

TAR

DELPHI este un studiu clinic de fază II, deschis, ce evaluerază farmacocinetica, siguranţa, tolerabilitatea şi eficacitatea darunavirului asociat cu doză mică de ritonavir la 80 de copii şi adolescenţi, cu vârsta cuprinsă între 6 şi 17 ani şi care cântăresc cel puţin 20 kg, infectaţi cu HIV-1 şi trataţi anterior cu TAR.

Aceşti pacienţi au fost trataţi cu darunavir/ritonavir administrat de două ori pe zi în asociere cu alte medicamente antiretrovirale (vezi pct. 4.2 pentru recomandările de dozaj în funcţie de greutatea corporală). Răspunsul virologic a fost definit ca o scădere a încărcării plasmatice cu ARN HIV-1 de cel puţin 1,0 log10 faţă de valoarea iniţială.

În acest studiu, pacienţilor expuşi riscului de a întrerupe tratamentul din cauza intoleranţei la soluţia orală de ritonavir (de exemplu, aversiune faţă de gustul soluţiei) li s-a permis să treacă la forma farmaceutică de capsule. Din cei 44 de pacienţi care au utilizat soluţia orală de ritonavir, 27 au trecut la forma farmaceutică de capsule de 100 mg iar doza de ritonavir calculată în funcţie de greutate a fost depăşită, fără modificări observabile în profilul de siguranţă.

DELPHI

Rezultate la săptămâna 48 Darunavir/ritonavir

N=80

ARN HIV-1 < 50 copii/mla 47,5% (38)

Mediana modificărilor numărului de celule CD4+ 147 faţă de momentul iniţial (x 106/l)b aConsideraţii după algoritmul TLOVR bNon-completarea este considerată ca eşec: pacienţilor care întrerup prematur li s-a atribuit o modificare egală cu 0

Conform algoritmului TLOVR cenzurat al eşecului non-virologic, 24 de pacienţi (30,0%) au prezentat eşec virologic, din care 17 (21,3%) au fost prezentat recădere şi 7 (8,8%) pacienţi au fost non-responsivi.

Copii cu vârsta de la 3 până la <6 ani trataţi anterior cu TAR

În cadrul studiului clinic deschis, de fază II, ARIEL, efectuat la 21 de copii cu vârsta cuprinsă între 3 şi < 6 ani şi care cântăreau între 10 kg şi < 20 kg, infectaţi cu virusul HIV-1 şi trataţi anterior cu TAR, au fost evaluate farmacocinetica, siguranţa, tolerabilitatea şi eficacitatea darunavir/ritonavir administrat de două ori pe zi în asociere cu alte medicamente antiretrovirale. Pacienţilor li s-a administrat o schemă terapeutică cu două doze pe zi, calculate în funcţie de greutatea corporală: pacienţilor care cântăreau între 10 kg şi < 15 kg li s-a administrat darunavir 25 mg/ritonavir 3 mg de două ori pe zi, iar pacienţilor care cântăreau între 15 kg şi < 20 kg li s-a administrat darunavir 375 mg/ritonavir 50 mg de două ori pe zi. La săptămâna 48, răspunsul virologic, definit ca procentul de pacienţi cu încărcare virală plasmatică confirmată ARN HIV-1 < 50 copii/ml, a fost evaluat la copiii cărora li s-a administrat darunavir/ritonavir în asociere cu alte medicamente antiretrovirale (vezi pct. 4.2 pentru recomandări de doze în funcţie de greutatea corporală).

ARIEL

Rezultate la săptămâna 48 Darunavir/ritonavir 10 kg şi < 15 kg 15 kg şi < 20 kg

N=5 N=16

RNA HIV-1 < 50 copii/mla 80,0% (4) 81,3% (13)

Modificări procentuale ale 4 4

CD4+, faţă de momentul iniţialb

Mediana modificărilor 16 241 numărului de celule CD4+, faţă de momentul iniţialb aConsideraţii după algoritmul TLOVR bNC=F

La copiii cu greutate mai mică de 15 kg, datele de eficacitate disponibile sunt limitate şi nu se poate face o recomandare cu privire la doze.

Sarcina și perioada postpartum

Un studiu clinic, desfaşurat la 36 de femei gravide în al doilea și al treilea trimestru de sarcină și femei aflate în perioada postpartum (18 în fiecare braț), a evaluat administrarea darunavir/ritonavir (600/100 mg de două ori pe zi sau 800/100 mg o dată pe zi), în asociere cu o schemă terapeutică de bază. Răspunsul virusologic a fost păstrat de-a lungul perioadei de studiu în ambele brațe. La niciuna dintre cele 31 de femei care au fost sub tratament antiretroviral până la naştere, nu s-a identificat transmiterea virusului de la mamă la făt. Nu au fost identificate date noi, relevante clinic, referitoare la siguranță, comparativ cu profilul de siguranță cunoscut al darunavir/ritonavir la adulţii infectaţi cu HIV-1 (vezi pct. 4.2, pct. 4.4 și 5.2).

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Proprietăţile farmacocinetice ale darunavirului, administrat concomitent cu ritonavir, au fost evaluate la voluntari adulţi sănătoşi şi la pacienţi infectaţi cu HIV-1. Expunerea la darunavir a fost mai mare la pacienţii infectaţi cu HIV-1 decât la subiecţii sănătoşi. Expunerea crescută la darunavir la pacienţii infectaţi cu HIV-1 în comparaţie cu subiecţii sănătoşi poate fi explicată prin concentraţiile mai mari de glicoproteină α1-acidă (GAA) la pacienţii infectaţi cu HIV-1, având ca rezultat o legare în proporţie mai mare a darunavirului de GAA plasmatice şi, ca urmare, concentraţii plasmatice mai mari.

Darunavir este metabolizat în principal de CYP3A. Ritonavirul inhibă CYP3A, prin aceasta crescând considerabil concentraţiile plasmatice de darunavir.

Absorbţie

După administrarea orală, darunavirul a fost absorbit rapid. Concentraţia plasmatică maximă de darunavir în prezenţa unei doze mici de ritonavir este atinsă, în general, în decurs de 2,5-4 ore.

Biodisponibilitatea orală absolută a unei doze unice de 600 mg darunavir administrată în monoterapie a fost de aproximativ 37% şi a crescut la aproximativ 82% în prezenţa a 100 mg ritonavir administrat de două ori pe zi. Efectul general de potenţare farmacocinetică al ritonavirului a fost de creştere de aproximativ 14 ori a expunerii sistemice la darunavir, atunci când o doză unică de 600 mg darunavir a fost administrată pe cale orală în asociere cu ritonavir 100 mg de două ori pe zi (vezi pct. 4.4).

Când este administrat fără alimente, biodisponibilitatea relativă a darunavirului în prezenţa unei doze mici de ritonavir este cu 30% mai mică în comparaţie cu administrarea împreună cu alimentele. De aceea, comprimatele de darunavir trebuie administrate cu ritonavir şi cu alimente. Tipul de alimente nu afectează expunerea la darunavir.

Distribuţie

Darunavirul este legat de proteinele plasmatice în proporţie de aproximativ 95%. Darunavirul se leagă în principal de glicoproteina α1-acidă plasmatică.

După administrarea intravenoasă, volumul de distribuţie al darunavirului administrat în monoterapie a fost de 88,1 ± 59,0 l (media ± DS) şi a crescut la 131 ± 49,9 l (media ± DS) în prezenţa a 100 mg ritonavir de două ori pe zi.

Metabolizare

Experimentele in vitro cu microzomi hepatici umani (MHU) au indicat că darunavir suferă în principal o metabolizare oxidativă. Darunavirul este metabolizat extensiv de sistemul hepatic CYP şi aproape în exclusivitate de izoenzima CYP3A4. Un studiu clinic cu darunavir-14C, efectuat la voluntari sănătoşi a demonstrat că, după o doză unică de darunavir 400 mg/ritonavir 100 mg, majoritatea radioactivităţii din plasmă a fost determinată de substanţa activă părinte. Cel puţin 3 metaboliţi oxidativi ai darunavirului au fost identificaţi la om; toţi au demonstrat activitate, care a fost cel puţin de 10 ori mai redusă decât activitatea darunavirului contra tipului sălbatic de HIV.

Eliminare

După administrarea unei doze din asocierea darunavir-14C 400 mg/ritonavir 100 mg, aproximativ 79,5% din doza administrată de darunavir-14C poate fi regăsită în materiile fecale şi respectiv 13,9% poate fi regăsită în urină. Aproximativ 41,2% din doza administrată s-a regăsit sub formă de darunavir nemodificat în materiile fecale şi, respectiv 7,7% în urină. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al darunavirului a fost de aproximativ 15 ore , atunci când a fost asociat cu ritonavir.

Clearance-ul plasmatic al darunavirului administrat în monoterapie (150 mg) a fost de 32,8 l/oră, iar în prezenţa unei doze mici de ritonavir, a fost de 5,9 l/oră.

Grupe speciale de pacienţi
Copii şi adolescenţi

Farmacocinetica darunavirului în asociere cu ritonavir, administrat de două ori pe zi la 74 de copii şi adolescenţi trataţi anterior, cu vârsta cuprinsă între 6 şi 17 ani şi care cântăreau cel puţin 20 kg, a demonstrat că dozele administrate de darunavir/ritonavir, calculate în funcţie de greutate, au avut ca rezultat o expunere la darunavir comparabilă cu aceea a adulţilor trataţi cu darunavir 600 mg/ritonavir 100 mg de două ori pe zi (vezi pct. 4.2).

Farmacocinetica darunavirului în asociere cu ritonavir, administrat de două ori pe zi la 14 copii trataţi anterior, cu vârste între 3 şi < 6 ani şi care cântăreau cel puţin 15 kg până la < 20 kg a demonstrat că dozele administrate, corelate cu greutatea corporală, au dus la o expunere a darunavir comparabilă cu cea obţinută la adulţi trataţi cu darunavir 600 mg/ritonavir 100 mg, de două ori pe zi (vezi pct. 4.2).

Farmacocinetica darunavirului în asociere cu ritonavir, administrat o dată pe zi la 12 pacienţi adolescenţi netrataţi anterior cu TAR, cu vârsta cuprinsă între 12 şi < 18 ani şi cu greutatea corporală de cel puţin 40 kg, a demonstrat că tratamentul cu darunavir 800 mg/ritonavir 100 mg o dată pe zi determină o expunere la darunavir comparabilă celei obţinute la adulţii trataţi cu darunavir 800 mg/ritonavir 100 mg o dată pe zi.

Prin urmare, aceeaşi doză cu administrare o dată pe zi poate fi utilizată la adolescenţi trataţi anterior, cu vârsta cuprinsă între 12 şi < 18 ani şi greutatea corporală de cel puţin 40 kg, fără mutaţii care asociază rezistenţă la darunavir (DRV-MAR)* şi care au concentraţii plasmatice de ARN HIV-1 < 100000 copii/ml şi număr de celule CD4+ ≥ 100 celule x 106/l (vezi pct. 4.2).

*DRV-RAM: V11I, V32I, L33F, I47V, I50V, I54M, I54L, T74P, L76V, I84V şi L89V

Farmacocinetica darunavirului în asociere cu ritonavir administrat o dată pe zi la 10 pacienţi copii trataţi anterior, cu vârsta cuprinsă între 3 şi < 6 ani şi cu greutatea corporală de cel puţin 14 kg şi < 20 kg, a demonstrat că dozele administrate, corelate cu greutatea, au avut ca rezultat o expunere la darunavir comparabilă cu cea obţinută la adulţii trataţi cu darunavir 800 mg/ritonavir 100 mg o dată pe zi (vezi pct. 4.2). În plus, modelarea farmacocinetică şi simularea expunerilor la darunavir la pacienţi copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă în intervalul de la 3 şi < 18 ani, au confirmat expuneri la darunavir similare celor observate în studiile clinice şi au permis identificarea schemei de tratament în funcţie de greutate pentru darunavir/ritonavir administrat o dată pe zi, la pacienţi copii şi adolescenţi cu greutatea corporală de cel puţin 15 kg şi care fie nu fuseseră trataţi anterior cu TAR, fie au urmat tratament anterior, fără

DRV-MAR* şi care au concentraţii plasmatice de ARN HIV-1 < 100000 copii/ml şi număr de celule CD4 ≥ 100 celule x 106/l (vezi pct. 4.2).

*DRV-MAR: V11I, V32I, L33F, I47V, I50V, I54M, I54L, T74P, L76V, I84V and L89V

Vârstnici

Analiza farmacocineticii populaţionale la pacienţii infectaţi cu HIV a arătat că farmacocinetica darunavirului nu este diferită în mod considerabil în intervalul de vârstă (18 la 75 ani) evaluat la pacienţii infectaţi cu HIV (n=12, vârsta ≥ 65) (vezi pct. 4.4). Totuşi, la pacienţii cu vârsta peste 65 ani au fost disponibile numai date limitate.

Sex

Analiza farmacocinetică populaţională a arătat o expunere puţin mai mare la darunavir (16,8%) la femeile infectate cu HIV, comparativ cu bărbaţii. Această diferenţă nu este relevantă clinic.

Insuficienţă renală

Rezultatele unui studiu de echilibru al maselor, efectuat cu darunavir-14C potenţat cu ritonavir, au arătat că aproximativ 7,7% din doza administrată de darunavir este excretată nemodificată în urină.

Cu toate că darunavirul nu a fost studiat la pacienţii cu insuficienţă renală, analiza farmacocinetică populaţională a indicat faptul că farmacocinetica darunavirului nu a fost semnificativ influenţată la pacienţii infectaţi cu HIV cu insuficienţă renală moderată (Clcr între 30-60 ml/min, n=20) (vezi pct. 4.2 și pct. 4.4).

Insuficienţă hepatică

Darunavirul este metabolizat şi eliminat în principal de către ficat. Într-un studiu efectuat cu doze repetate cu darunavir asociat cu ritonavir (600/100 mg), administrat de două ori pe zi, s-a demonstrat că la subiecţii cu insuficienţă hepatică uşoară (Child-Pugh clasa A, n=8) şi moderată (Child-Pugh clasa B, n=8) concentraţiile plasmatice totale de darunavir au fost comparabile cu cele ale subiecţilor sănătoşi. Totuşi, concentraţiile de darunavir liber au fost mai mari cu aproximativ 55% (Child-Pugh clasa A) respectiv 100% (Child-Pugh clasa B). Semnificaţia clinică a acestei creşteri nu este cunoscută. Prin urmare, darunavirul trebuie utilizat cu prudenţă. Efectul insuficienţei hepatice severe asupra farmacocineticii darunavirului nu a fost studiat (vezi pct. 4.2, pct. 4.3, și pct. 4.4).

Sarcina şi perioada postpartum

Expunerea la cantitatea totală de darunavir și ritonavir după administrarea de darunavir 600 mg/ritonavir 100 mg de două ori pe zi și de darunavir 800 mg/ritonavir 100 mg o dată pe zi, ca parte a unei scheme terapeutice antiretrovirale a fost mai mică, în general, în timpul sarcinii, comparativ cu perioada postpartum. Cu toate acestea, pentru componenta darunavir liber (adică activ) parametri farmacocinetici au fost mai puțin reduşi în timpul sarcinii, comparativ cu perioada postpartum, din cauza unei creșteri a fracțiunii nelegate de darunavir în timpul sarcinii, comparativ cu perioada postpartum.

Rezultatele farmacocinetice ale cantităţii totale de darunavir, după administrarea de darunavir 600 mg/ritonavir 100 mg de două ori pe zi, ca parte a unei scheme terapeutice antiretrovirale administrată în timpul celui de-al doilea trimestru de sarcină, celui de-al treilea trimestru de sarcină şi în perioada postpartum

Farmacocinetica cantităţii Al doilea trimestru Al treilea trimestru Perioada totale de darunavir de sarcină de sarcină postpartum (media ± DS) (n=12)a (n=12) (6-12 săptămâni) (n=12)

Cmax, ng/ml 4,668 ± 1,097 5,328 ± 1,631 6,659 ± 2,364

ASC12h, ng.h/ml 39,370 ± 9,597 45,880 ± 17,360 56,890 ± 26,340

Cmin, ng/ml 1,922 ± 825 2,661 ± 1,269 2,851 ± 2,216an=11 pentru ASC12h

Rezultatele farmacocinetice ale cantităţii totale de darunavir, după administrarea de darunavir 800 mg/ritonavir 100 mg o dată pe zi, ca parte a unei scheme terapeutice antiretrovirale administrată în timpul celui de-al doilea trimestru de sarcină, celui de-al treilea trimestru de sarcină şi în perioada postpartum

Perioada

Farmacocinetica cantităţii Al doilea trimestru Al treilea trimestru postpartum totale de darunavir (media de sarcină de sarcină (6-12 săptămâni) ± DS) (n=17) (n=15) (n=16)

Cmax, ng/ml 4,964 ± 1,505 5,132 ± 1,198 7,310 ± 1,704

ASC12h, ng.h/ml 62,289 ± 16,234 61,112 ± 13,790 92,116 ± 29,241

Cmin, ng/ml 1,248 ± 542 1,075 ± 594 1,473 ± 1,141

La femeile care au primit darunavir 600 mg/ritonavir 100 mg de două ori pe zi în timpul celui de-al doilea trimestru de sarcină, valorile intra-individuale mediane pentru cantitatea totală de darunavir - Cmax, ASC12h și Cmin au fost cu 28%, 26% și respectiv cu 26% mai mici, comparativ cu perioada postpartum; în al treilea trimestru de sarcină, valorile Cmax, ASC12h și Cmin au fost cu 18%, 16% mai mici și respectiv 2% mai mari în raport cu perioada postpartum.

La femeile care au primit darunavir 800 mg/ritonavir 100 mg o dată pe zi în timpul celui de-al doilea trimestru de sarcină, valorile intra-individuale mediane pentru cantitatea totală de darunavir - Cmax, ASC12h și Cmin au fost mai mici cu 33%, 31% și respectiv cu 30%, în raport cu perioada postpartum; în al treilea trimestru de sarcină, valorile Cmax, ASC12h și Cmin au fost cu 29%, 32% și respectiv 50% mai mici, în raport cu perioada postpartum.

5.3 Date preclinice de siguranţă

La animale au fost efectuate studii toxicologice la expuneri de până la valorea expunerii clinice cu darunavir în monoterapie, la şoareci, şobolani şi câini şi de până la valorea expunerii clinice cu darunavir în asociere cu ritonavir, la şobolani şi câini.

În studii toxicologice cu doze repetate efectuate la şoareci, şobolani şi câini, s-au constatat numai efecte limitate ale tratamentului cu darunavir. La rozătoare, organele ţintă identificate au fost sistemul hematopoietic, sistemul coagulării sanguine, ficatul şi tiroida. Au fost observate o scădere variabilă, dar limitată, a parametrilor hematiilor, împreună cu prelungiri ale timpului parţial de tromboplastină activată.

Au fost observate modificări la nivelul ficatului (hipertrofie a hepatocitelor, vacuolizare, creştere a valorilor enzimelor hepatice) şi tiroidei (hipertrofie foliculară). La şobolan, asocierea darunavir cu ritonavir a determinat o mică creştere a afectării parametrilor hematiilor, ficatului şi tiroidei şi o incidenţa crescută a fibrozei insulare în pancreas (numai la şobolanii masculi), în comparaţie cu monoterapia cu darunavir. La câine, nu s-au identificat niciun fel de parametri majori de toxicitate sau organe ţintă până la expuneri echivalente cu expunerea clinică la doza recomandată.

Într-un studiu efectuat la şobolani, numărul de corpi luteali şi numărul de implantări a scăzut în prezenţa toxicităţii materne. Altfel, nu s-au observat efecte asupra capacităţii de împerechere sau asupra fertilităţii în cazul tratamentului cu darunavir în doze de până la 1000 mg/kg şi zi şi la valori ale expunerii (ASC-0,5 ori) sub cele observate la om la doza clinică recomandată. Până la aceleaşi valori ale dozei, nu s-a constatat nici o acţiune teratogenă a darunavirului administrat în monoterapie la şobolani şi iepuri şi respectiv nici o acţiune la şoareci, atunci când darunavirul a fost asociat cu ritonavir. Valorile expunerii au fost mai mici decât cele realizate cu doza clinică recomandată la om. Într-o evaluare pre- şi postnatală a dezvoltării la şobolani, darunavir administrat cu sau fără ritonavir, a determinat reducerea tranzitorie a creşterii ponderale a descendenţilor înainte de înţărcare şi o uşoară amânare a deschiderii ochilor şi urechilor. Darunavirul în asociere cu ritonavir a determinat o reducere a numărului de pui care exteriorizează răspunsul prin tresărire în ziua a 15-a de alăptare şi o reducere a ratei de supravieţuire a puilor în cursul alăptării. Aceste efecte pot fi secundare expunerii puilor la substanţa activă prin intermediul laptelui matern şi/sau efectelor toxice materne. Niciuna din funcţiile post înţărcare nu a fost afectată cu darunavir în monoterapie sau în asociere cu ritonavir. La şobolanii tineri cărora li s-a administrat darunavir până în zilele 23-26 ale vieţii, s-a observat mortalitate crescută şi, la unele animale, convulsii. Între zilele 5 şi 11 de viaţă, expunerile la darunavir în plasmă, în ficat şi în creier au fost considerabil mai mari decât cele observate la şobolanii adulţi, după doze comparabile exprimate în mg/kg.

După ziua a 23-a de viaţă, expunerea a fost comparabilă cu cea a şobolanilor adulţi. Expunerea crescută a fost cel puţin în parte atribuită imaturităţii enzimelor implicate în metabolizarea darunavirului la animalele tinere. Nu s-a înregistrat mortalitate cauzată de tratament la şobolanii tineri la doza de 1000 mg/kg darunavir (doză unică) la vârsta de 26 de zile sau la 500 mg/kg (doze repetate) între zilele 23 şi 50 de viaţă; expunerile şi profilul de toxicitate au fost comparabile cu cele observate la şobolanii adulţi.

Din cauza incertitudinilor privind rata de dezvoltare a barierei hematoencefalice umane şi a enzimelor hepatice, asocierea de darunavir cu doză redusă de ritonavir nu trebuie utilizată la copii cu vârsta sub 3 ani.

Potenţialul carcinogen al darunavirului a fost evaluat prin administrarea la şoareci şi şobolani, prin gavaj oral, timp de până la 104 săptămâni. La şoareci au fost administrate doze zilnice de 150, 450 şi 1000 mg/kg şi la şobolani au fost administrate doze de 50, 150 şi 500 mg/kg. Au fost observate creşteri ale incidenţei adenoamelor şi carcinoamelor hepatocelulare, legate de doză, la masculi şi femele din ambele specii. La şobolani masculi au fost observate adenoame ale celulelor foliculare tiroidiene. Administrarea de darunavir nu a cauzat o creştere semnificativă statistic a incidenţei oricărui alt tip de tumori benigne sau maligne la şoareci şi şobolani. Tumorile hepatocelulare şi tiroidiene observate la rozătoare sunt considerate a avea o relevanţă limitată la om. Administrarea repetată de darunavir la şobolani a determinat inducţia enzimelor microzomale hepatice şi eliminarea crescută a hormonului tiroidian, ceea ce predispune şobolanii, dar nu şi omul, la neoplasme tiroidiene. La cele mai mari doze testate, expunerea sistemică (calculată pe baza ASC) la darunavir a variat între 0,4 şi 0,7 ori (la şoarece) şi între 0,7 şi 1,0 ori (la şobolan), în comparaţie cu cea observată la om la dozele terapeutice recomandate.

După 2 ani de administrare a darunavirului, la expuneri de acelaşi nivel sau cu valori sub cele observate la om, au fost observate modificări renale la şoareci (nefroză) şi la şobolani (nefropatie cronică progresivă).

Darunavir nu s-a dovedit mutagen sau genotoxic într-o baterie de teste in vitro şi in vivo, incluzând evaluarea mutaţiilor bacteriene inverse (testul Ames), aberaţiile cromozomiale ale limfocitelor umane şi testul micronucleilor in vivo la şoarece.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Nucleul comprimatului

Celuloză microcristalină

Crospovidonă (tip A)

Dioxid de siliciu coloidal anhidru

Stearat de magneziu

Filmul comprimatului

Alcool polivinilic

Dioxid de titan (E 171)

Macrogol (3350)

Talc

Galben amurg FCF (E 110)

6.2 Incompatibilităţi

Nu este cazul.

6.3 Perioada de valabilitate

3 ani

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Flacoane albe din polietilenă de înaltă densitate (PEÎD), cu capac alb din polipropilenă (PP), prevăzute cu sistem de închidere securizat pentru copii, ce conţin 60 de comprimate filmate.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Orice produs medicamentos neutilizat sau deşeu rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Labormed-Pharma S.A.

Bd. Theodor Pallady, nr. 44B, Sector 3, București, România

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

9880/2017/01

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data primei autorizări - Aprilie 2017.

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Septembrie 2021