COPAXONE 20mg / ml soluție injectabilă în seringă preumplută prospect medicament

Copaxone 20 mg/ml soluție injectabilă în seringă preumplută

O seringă preumplută cu soluţie injectabilă (1 ml) conţine acetat de glatiramer* 20 mg, echivalent cu glatiramer bază 18 mg.

* Acetatul de glatiramer reprezină sarea acetat a polipeptidelor sintetice, care conțin patru aminoacizi naturali: L-acid glutamic, L-alanină, L-tirozină și L-lizină, cu o fracție molară cuprinsă între 0,129-0,153, 0,392-0,462, 0,086-0,100 și, respectiv 0,300-0,374.Greutatea moleculară medie a acetatului de glatiramer este cuprinsă între 5000-9000 daltoni. Datorită complexității compoziției, niciun polipeptid specific din secvența de aminoacizi nu poate fi definit în totalitate, inclusiv în ceea ce privește secvența de aminoacizi, deși compoziția finală a acetatului de glatiramer nu este complet aleatoare.

Pentru lista tuturor excipienţilor vezi pct. 6.1

Soluţie injectabilă

Soluţie limpede, fără particule vizibile.

Soluția injectabilă are un pH de 5,5 - 7,0 și o osmolaritate de aproximativ 265 mOsmol/l.

Copaxone este indicat pentru tratamentul sclerozei multiple (SM) forma cu recăderi și remisiuni (vezi pct. 5.1 pentru informații importante privind grupele de pacienți la care a fost stabilită eficacitatea).

Copaxone nu este indicat în tratamentul SM progresive primară sau secundară.

Iniţierea tratamentului cu Copaxone va fi supravegheată de un medic specialist neurolog sau de un medic cu experienţă în tratarea SM.

Doza recomandată pentru adulţi este de 20 mg acetat de glatiramer (o seringă preumplută), administrată subcutanat, o dată pe zi.

Până în prezent nu a fost stabilită durata tratamentului.

O decizie privind durata tratamentului trebuie luată de către medicul specialist prin evaluarea clinică individuală a fiecărui pacient.

Nu a fost studiată în mod special utilizarea Copaxone la pacienţii cu insuficienţă renală (vezi pct. 4.4).

Nu a fost studiată în mod special utilizarea Copaxone la vârstnici.

Siguranța și eficacitatea acetatului de glatiramer la copii și adolescenți nu a fost stabilită.Cu toate acestea, datele limitate care au fost publicate sugerează că profilul de siguranţă la adolescenţii cu vârsta cuprinsă între 12 şi 18 ani, care utilizează zilnic Copaxone 20 mg administrat subcutanat, este similar cu cel observat la adulţi. Nu sunt disponibile suficiente informaţii privind utilizarea Copaxone la copiii cu vârsta sub 12 ani pentru a face recomandări privind utilizarea acestuia. Prin urmare,

Copaxone nu trebuie utilizat la această categorie de vârstă.

Copaxone este destinat utilizării subcutanate.

Pacienţii trebuie instruiţi asupra tehnicii de auto-injectare şi vor fi supravegheaţi de un cadru medical de specialitate la prima auto-injectare şi timp de 30 minute după aceea.

În fiecare zi se va alege un loc diferit pentru injectare, în scopul reducerii posibilităţii apariţiei oricărei iritaţii sau dureri locale. Locurile pentru auto-injectare includ: abdomenul, braţele, șolduri și şi coapse.

În cazul în care pacienţii doresc să se autoinjecteze cu un dispozitiv de injectare, este disponibil dispozitivul CSYNC. Dispozitivul CSYNC este un autoinjector care trebuie utilizat împreună cu seringile preumplute de Copaxone și nu a fost testat cu alte seringi preumplute. Dispozitivul CSYNC trebuie utilizat așa cum este recomandat în informațiile furnizate de producatorul dispozitivului.

Copaxone este contraindicat în următoarele situaţii:

- Hipersensibilitate la substanța activă (acetat de glatiramer) sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1

Copaxone trebuie administrat numai pe cale subcutanată. Copaxone nu trebuie administrat intravenos sau intramuscular.

Medicul curant trebuie să îi explice pacientului că este posibil să apară la câteva minute după injectare cu Copaxone o reacţie având cel puţin unul dintre următoarele simptome: vasodilataţie (eritem facial tranzitoriu), dureri toracice, dispnee, palpitaţii sau tahicardie (vezi pct. 4.8). Majoritatea acestor simptome sunt de scurtă durată şi dispar spontan, fără sechele. Dacă apar reacţii adverse severe, pacientul trebuie să întrerupă imediat tratamentul cu Copaxone şi să contacteze medicul curant sau alt medic. Se va institui tratamentul simptomatic corespunzător.

Nu există date care să sugereze că există un risc special privind acest tip de reacţii pentru anumite categorii de pacienţi. Cu toate acestea, Copaxone se va administra cu prudenţă la pacienţii cu afecţiuni cardiace. Aceşti pacienţi vor fi atent supravegheaţi pe durata tratamentului.

Au fost rareori raportate convulsii şi/sau reacţii de hipersensibilitate grave (reacţii anafilactoide) sau alergice.

Pot apărea rareori reacţii grave de hipersensibilitate (de exemplu, bronhospasm, anafilaxie sau urticarie). Dacă reacţiile sunt severe, se va institui un tratament adecvat şi se va întrerupe administrarea Copaxone .

Au fost detectaţi anticorpi anti-acetat de glatiramer în plasma pacienţilor care au urmat un tratament cronic cu Copaxone. Valorile maxime ale titrurilor de anticorpi au fost atinse după 3-4 luni de tratament, apoi valorile titrurilor de anticorpi s-au diminuat şi s-au stabilizat la o valoare puţin mai ridicată decât cea de bază.

Nu există date care să sugereze că aceşti anticorpi anti-acetat de glatiramer sunt neutralizanţi sau că formarea lor afectează eficacitatea clinică a Copaxone.

La pacienţii cu insuficienţă renală trebuie monitorizată funcţia renală, pe parcursul tratamentului cu

Copaxone. Cu toate că nu s-a evidenţiat depunerea glomerulară a complexelor imune, nu poate fi exclusă această posibilitate.

Interacțiunea dintre Copaxone și alte medicamente nu a fost evaluată în mod oficial.

Datele provenite din studiile clinice desfășurate și din experiență de după punerea pe piață nu sugerează interacțiuni semnificative între Copaxone și terapiile utilizate în mod obișnuit la pacienții cu

SM, inclusiv utilizarea concomitentă de corticosteroizi timp de până la 28 de zile.

Studiile in vitro sugerează că acetatul de glatiramer se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice, dar nu este dislocat de pe acestea de către fenitoină sau carbamazepină şi nici nu dislocă fenitoina sau carbamazepina de pe proteinele plasmatice. Teoretic, Copaxone are proprietatea de a modifica distribuţia substanţelor legate de proteine, prin urmare, administrarea concomitentă a acestora trebuie monitorizată atent.

Studiile la animale nu au evidenţiat efecte toxice asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3).

Datele existente privind femeile gravide nu indică toxicitate malformativă sau toxicitate feto/neonatală la Copaxone. Până în prezent, nu există informații relevante provenite din studii epidemiologice. Ca măsură de precauție, este de preferat să se evite utilizarea Copaxone în timpul sarcinii, cu excepția cazului în care beneficiul pentru mamă depășește riscul pentru făt.

Nu se cunoaște dacă acetatul de glatiramer sau metaboliţii săi sunt excretați în laptele matern. La șobolani, nu s-au observat efecte semnificative asupra descendenților, cu excepția unei ușoare scăderi a creșterii în greutate corporală la descendenții din mame care au primit doze în timpul sarcinii și în timpul alăptării (vezi pct. 5.3).

Nu poate fi exclus un risc pentru nou-născuți /sugari. Trebuie luată o decizie privind întreruperea alăptării sau întreruperea /abstinența de la terapia cu Copaxone, ținându-se cont de beneficiul alăptării pentru copil și de beneficiul terapiei pentru femeie.

Nu au fost efectuate studii referitoare la efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

În toate studiile clinice, cele mai frecvente reacţii adverse observate şi raportate de majoritatea pacienţilor tratați cu Copaxone, au fost reacţiile la locul injectării. În studiile controlate, procentul pacienţilor care au raportat aceste reacţii, cel puţin o dată, a fost mai mare în grupul de tratament cu

Copaxone (70%) faţă de cel din grupul la care s-a administrat placebo (37%). Cele mai frecvente reacţii adverse la locul injectării, provenite din studiile clinice și din experiență de după punerea pe piață, au fost eritem, durere, induraţie, prurit, edem, inflamaţie, hipersensibilitate și cazuri rare de lipoatrofie și necroză cutanată.

Au fost descrise reacţii imediate post-injectare care constau în cel puţin unul sau mai multe din următoarele simptome: vasodilataţie (eritem facial tranzitoriu), dureri toracice, dispnee, palpitaţii sau tahicardie (vezi pct. 4.4). Acest tip de reacţie poate să apară la câteva minute de la injectarea

Copaxone. Cel puţin unul dintre simptomele acestui tip de reacţie a fost raportat cel puţin o dată de 31% dintre pacienţii tratați cu Copaxone faţă de 13% dintre pacienţii la care s-a administrat placebo.

Toate reacţiile adverse care au fost raportate mai frecvent de pacienţii trataţi cu Copaxone comparativ cu cei la care s-a administrat placebo sunt prezentate în tabelul de mai jos. Aceste date au fost obţinute din patru studii clinice pilot, dublu-orb, cu control placebo, care au inclus în total 512 pacienţi trataţi cu Copaxone şi 509 pacienţi la care s-a administrat placebo, timp de maxim 36 luni. Trei studii au fost efectuate pentru indicația de scleroză multiplă la care alternează episoadele de recădere cu cele de remisiune (SMRR) şi au inclus 269 pacienţi trataţi cu Copaxone şi 271 pacienţi la care s-a administrat placebo, timp de maxim 35 luni. Al patrulea studiu a fost efectuat la pacienţi care au prezentat un prim episod clinic şi au fost consideraţi ca având risc crescut de apariţie a sclerozei multiple clinic definite şi a inclus 243 pacienţi trataţi cu Copaxone şi 238 pacienţi la care s-a administrat placebo, timp de maxim 36 luni.

Aparate, Foarte frecvente Frecvente (≥1/100 și <1/10) Mai puţin frecvente sisteme și (≥1/10) (≥1/1000 și <1/100) organe

Infecţii şi Infecţii, gripă Bronşită, gastroenterită, herpes Abcese, celulită, infestări simplex, otită medie, rinită, furuncule, zona abcese dentare, candidoză zoster, pielonefrită vaginală*

Tumori benigne, Tumori benigne cutanate, Neoplazie cutanată maligne şi neoplasm nespecifice (inclusiv chisturi şi polipi)

Tulburări Limfadenopatie* Leucocitoză, hematologice şi leucopenie, limfatice splenomegalie, trombocitopenie, morfologie anormală a limfocitelor

Tulburări ale Hipersensibilitate sistemului imunitar

Tulburări Guşă, hipertiroidism endocrine

Tulburări Anorexie, creştere în greutate* Intoleranţă la alcool metabolice şi de etilic, gută, nutriţie hiperlipidemie, concentraţie crescută a sodiului în sânge, concentraţie redusă a feritinei serice

Tulburări Anxietate*, depresie Nervozitate Vise anormale, psihice confuzie, stare euforică, halucinaţii, ostilitate, manie, tulburări de personalitate, tentativă de suicid

Tulburări ale Cefalee Disgeuzie, hipertonie, migrenă, Sindrom de tunel sistemului tulburări de vorbire, sincopă, carpian, tulburări nervos tremor* cognitive, convulsii, disgrafie, dislexie, distonie, tulburări motorii, mioclonie, nevrită, blocaj neuromuscular, nistagmus, paralizie, pareză a nervului peroneal, stupoare, pete negre în câmpul vizual

Tulburări Diplopie, tulburări oculare* Cataractă, leziune a oculare corneei, xeroftalmie, hemoragie oculară, ptoză palpebrală, midriază, atrofie oculară

Tulburări Tulburări acustice acustice şi vestibulare

Tulburări Palpitaţii*, tahicardie* Extrasistole, cardiace bradicardie sinusală, tahicardie paroxistică

Tulburări Vasodilataţie* Varice vasculare

Tulburări Dispnee* Tuse, rinită sezonieră Apnee, epistaxis, respiratorii, hiperventilaţie, toracice şi laringospasm, mediastinale afecţiuni pulmonare, senzaţie de sufocare

Tulburări Greaţă* Tulburări anorectale, Colită, polipi la gastro- constipaţie, carii dentare, nivelul colonului, intestinale dispepsie, disfagie, incontinenţă enterocolită, fecală, vărsături* eructaţie, ulcer esofagian, hemoragie, parodontită, hemoragie rectală, hipertrofie a glandelor salivare

Tulburări Rezultate anormale ale testelor Colelitiază, hepato-biliare funcţiei hepatice hepatomegalie

Afecţiuni Erupţie cutanată Echimoze, hiperhidroză, prurit, Angioedem, cutanate şi ale tranzitorie* afecţiuni cutanate*, urticarie dermatită de contact, ţesutului eritem nodos, noduli subcutanat subcutanați

Tulburări Artralgie, durere de Durere la nivelul gâtului Artrită, bursită, musculo- spate* durere în flanc, scheletice şi ale atrofie musculară, ţesutului osteoartrită conjunctiv

Tulburări renale Micţiune imperioasă, polakiurie, Hematurie, şi ale căilor retenţie urinară nefrolitiază, tulburări urinare ale tractului urinar, anomalii urinare

Sarcina, Avort afecţiuni pre şi perinatale

Tulburări ale Mărirea sânilor, sistemului disfuncţie erectilă, reproducător şi prolaps al organelor sânului pelvine, priapism, afecţiuni ale prostatei, frotiuri cervicale anormale, afecţiuni testiculare, hemoragie vaginală, tulburări vulvo-vaginale

Tulburări Astenie, durere Frisoane*, edem facial*, atrofie Chisturi, stare generale şi la toracică*, reacţii la la locul injectării♣, reacţii asemănătoare celei nivelul locului locul injectării*§, locale*, edem periferic, edem, de mahmureală, de administrare durere* febră hipotermie, inflamaţie, necroză la locul injectării, afecţiuni ale mucoaselor

Leziuni, Sindrom post-intoxicaţii şi vaccinare complicaţii procedurale

*Incidenţă mai mare cu peste 2% (>2/100) la grupul tratat cu Copaxone faţă de cel la care s-a administrat placebo. Reacţiile adverse fără simbolul * prezintă o diferenţă de incidenţă între grupuri mai mică sau egală cu 2%. § Termenul “Reacţii la locul injectării” (diferite tipuri) cuprinde toate evenimentele adverse ce apar la locul injectării, cu excepţia atrofiei la locul injectării şi a necrozei la locul injectării, care sunt prezentate separat în tabel. ♣ Sunt incluşi termeni care descriu lipoatrofia localizată la locul injectării.

În cel de-al patrulea studiu menționat mai sus, perioada controlată placebo a fost urmată de o fază de tratament în regim deschis (vezi pct. 5.1). În timpul perioadei de urmărire de până la 5 ani a tratamentului în regim deschis, nu a fost observată nicio modificare a profilului de risc al Copaxone.

Următoarele reacții adverse au fost colectate de la pacienții cu SM tratați cu Copaxone în cadrul unor studii clinice deschise şi din experiența de după punerea pe piaţă a Copaxone: reacții de hipersensibilitate (inclusiv cazuri rare de anafilaxie, >1/10000 și < 1/1000).

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro.

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

București 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro.

Au fost raportate câteva cazuri de supradozaj cu Copaxone (până la 300 mg acetat de glatiramer).

Aceste cazuri nu au fost asociate cu alte reacţii adverse decât cele menţionate la pct. 4.8.

Management

În caz de supradozaj, pacienţii vor fi monitorizaţi şi se va institui un tratament adecvat, simptomatic şi de susţinere a funcțiilor vitale.

Grupa farmacoterapeutică: Agenți antineoplazici și imunomodulatori, alte imunostimulante, codul

ATC: L03AX13.

Mecanismul de acţiune prin care acetatul de glatiramer îşi exercită efectele terapeutice în formele recurente de SM nu a fost complet elucidat dar se presupune că implică modularea proceselor imunitare. Studiile efectuate la animale și la pacienții cu SM sugerează că acetatul de glatiramer acționeză asupra celulelor imune înnăscute, incluzând monocite, celule dendritice și celule B care, la rândul lor, modulează funcțiile adaptive ale celulelor B și T care induc secreția de citokină antiinflamatorie și de reglementare. Nu se cunoaște dacă efectul terapeutic este mediat de efectele celulare descrise mai sus, deoarece fiziopatologia SM este înțeleasă doar parțial.

SMRR: 269 pacienţi au fost trataţi cu Copaxone în cadrul a trei studii clinice controlate. Primul studiu a avut o durată de 2 ani şi a inclus 50 pacienţi (Copaxone n=25, placebo n=25) diagnosticaţi cu SM cu remisiuni și recăderi, conform criteriilor standard aplicabile la acel moment dat şi care au avut cel puţin două episoade de disfuncţie neurologică (exacerbări) pe parcursul ultimilor doi ani. Al doilea studiu a aplicat aceleaşi criterii de includere şi a inclus 251 pacienţi (Copaxone n=125, placebo n=126) monitorizați pe o perioadă de până la 35 luni. Al treilea studiu a avut o durată de 9 luni şi a inclus 239 pacienţi (Copaxone n=119, placebo n=120), criteriile de includere au fost similare celor din primele două studii, cu criteriul suplimentar că pacienţii trebuiau să prezinte la examenul RMN cel puţin o leziune evidenţiată cu gadoliniu.

În timpul studiilor clinice s-a observat reducerea semnificativă a numărului recăderilor la pacienţii cu

SM trataţi cu Copaxone, în comparaţie cu cei la care s-a administrat placebo.

În cel mai amplu dintre studiile controlate, rata recăderilor a scăzut cu 32%, de la 1,98 în grupul la care s-a administrat placebo la 1,34 în grupul tratat cu acetat de glatiramer.

La 103 pacienţi trataţi cu Copaxone durata expunerii a fost de până la doisprezece ani.

De asemenea, au fost demonstrate efectele favorabile ale Copaxone comparativ cu placebo asupra parametrilor RMN relevanţi pentru SM care evoluează cu remisiuni şi recăderi.

Copaxone 20 mg/ml: În studiul controlat 9001/9001E, în care au fost înrolați 251 de pacienți, care au fost urmăriți timp de până la 35 de luni (incluzând o extensie de fază oarbă 9001E din studiul 9001), procentul cumulat de pacienți care au dezvoltat progresia dizabilității confirmată la 3 luni, a fost de 29,4% pentru placebo și de 23,2% pentru pacienții tratați cu Copaxone (p=0,199).

Nu s-a demonstrat dacă tratamentul cu Copaxone are vreun efect asupra duratei sau severităţii recăderilor.

În prezent, Copaxone nu este utilizat la pacienţii cu scleroză multiplă progresivă primară sau secundară.

Eveniment clinic unic sugestiv de SM

Un studiu controlat placebo care a implicat 481 de pacienţi (Copaxone n = 243, placebo n = 238) a fost efectuat la pacienţi cu manifestări neurologice unifocale, unice, bine definite şi caracteristici RMN foarte sugestive pentru SM (cel puţin două leziuni cerebrale T2 pe RMN ponderată, cu diametrul mai mare de 6 mm). A fost obligatorie excluderea oricărei alte boli în afară de scleroza multiplă, care ar fi putut să explice semnele şi simptomele pacientului. Perioada controlată placebo a fost urmată de o fază de tratament în regim deschis: Pacienții care fie au prezentat simptome de SM, fie au fost asimptomatici timp de trei ani, au fost înrolați succesiv în ordinea prezentării în grupul de tratament activ, într-o fază de tratament în regim deschis, pentru o perioadă suplimentară de doi ani, care nu depășește o durată totală maximă a tratamentului de 5 ani. Din cei 243 pacienți randomizați inițial în grupul de tratament cu Copaxone, 198 au continuat faza de tratament în regim deschis cu Copaxone.

Din cei 238 pacienți randomizați inițial în grupul la care s-a administrat placebo, 211 au trecut la o fază de tratament în regim deschis cu Copaxone.

În timpul perioadei controlate placebo de până la trei ani, Copaxone a întârziat progresia de la primul eveniment clinic la scleroza multiplă clinic definită (SMCD) în conformitate cu criteriile Poser, într-o manieră semnificativă statistic şi clinic, corespunzătoare unei reduceri a riscului de 45% (Indice de risc= 0,55; Interval de încredere 95% [0,40, 0,77], valoarea p=0,0005). Procentul de pacienţi la care s-a înregistrat progresie a bolii la SMCD a fost de 43% în grupul la care s-a administrat placebo şi de 25% în grupul de tratament cu Copaxone.

Efectul favorabil al tratamentului cu Copaxone faţă de placebo a fost demonstrat, de asemenea, în ceea ce privește două criterii secundare de evaluare, utilizând investigația RMN: numărul de leziuni T2 noi şi volumul leziunilor T2.

Au fost efectuate analize post-hoc la subgrupuri de pacienţi cu diferite caracteristici iniţiale pentru a identifica populaţia cu risc crescut de a dezvolta al doilea episod SM. În cazul pacienţilor la care RMN a detectat în momentul iniţial cel puţin o leziune T1 evidenţiată cu Gd şi 9 sau mai multe leziuni T2, a avut loc progresia la SMCD în interval de 2,4 ani la 50% dintre pacienţii la care s-a administrat placebo faţă de 28% dintre pacienţii trataţi cu Copaxone. În cazul pacienţilor cu 9 sau mai multe leziuni T2 la momentul iniţial, a fost evidentă progresia la SMCD în interval de 2,4 ani la 45% dintre pacienţii la care s-a administrat placebo faţă de 26% dintre pacienţii trataţi cu Copaxone. Cu toate acestea, impactul tratamentului precoce cu Copaxone asupra evoluţiei pe termen lung a bolii este necunoscut, chiar şi în aceste subgrupuri cu risc crescut, deoarece studiul a fost conceput în principal pentru a evalua perioada de timp până la cel de-al doilea episod SM. În orice caz, tratamentul trebuie luat în considerare numai pentru pacienţii consideraţi cu risc crescut.

Efectul observat în faza de tratament controlată cu placebo a fost susținut în timpul perioadei de urmărire de lungă durată de până la 5 ani. Tratamentul cu Copaxone inițiat precoce a întârziat progresia de la primul eveniment clinic la scleroza multiplă clinic definită (SMCD) comparativ cu tratamentul inițiat tardiv, cu o reducere corespunzătoare a riscului de 41% (Indice de risc= 0,59;

Interval de încredere 95% [0,44, 0,80], valoarea p=0,0005). Procentul de pacienţi cu progresie a bolii a fost mai mare (49,6% ) în grupul cu tratament inițiat tardiv, comparativ cu pacienții din grupul cu tratament inițiat precoce (32,9%).

Un efect considerabil de-a lungul timpului în favoarea tratamentului inițiat precoce comparativ cu tratamentul inițiat tardiv a fost demonstrat prin numărul anual de leziuni versus numărul de leziuni T1 noi evidenţiate cu Gd, apărute pe întreaga perioadă de studiu (redus cu 54%, p<0,0001), leziuni T2 noi (redus cu 42%; p<0,0001) și leziuni T1 noi hipointense (redus cu 52%; p<0,0001). Un efect de reducere în favoarea tratamentului inițiat precoce versus tratamentul inițiat tardiv a fost demonstrat prin numărul total de leziuni T1 evidenţiate cu Gd (redus cu 46%; p=0,001), volumul leziunilor T1 evidenţiate cu Gd (o diferență medie de -0,06 ml; p<0,001), precum și prin numărul total de leziuni T1 noi hipointense (redus cu 46%; p<0,001), evaluate pe întreaga perioadă de studiu.

Nu au fost observate diferențe semnificative între cohortele la care tratamentul a fost inițiat precoce și cele la care tratamentul a fost inițiat tardiv în ceea ce privește volumul leziunilor T1 hipointense sau atrofia cerebrală, după o perioadă de 5 ani. Cu toate acestea, analizele asupra atrofiei cerebrale cu privire la ultima valoare observată (ajustată la expunerea la tratament) au arătat o reducere în favoarea tratamentului inițiat precoce cu GA (diferența medie de modificare procentuală a volumului creierului a fost de 0,28%; p=0,0209).

Nu au fost efectuate studii de farmacocinetică la pacienţi. Datele in vitro şi datele limitate obţinute de la voluntari sănătoşi demonstrează faptul că după administrarea subcutanată a acetatului de glatiramer, substanţa activă este absorbită rapid şi o mare parte din doză este rapid degradată în fragmente mai mici, chiar la nivelul ţesutului subcutanat.

Datele non-clinice din studii convenționale de siguranţă farmacologică, teste de toxicitate după doze repetate, genotoxicitate, potențial carcinogenic, toxicitate asupra funcţiei de reproducere nu au pus în evidenţă risc special pentru om, în afara informaţiilor incluse deja în alte capitole ale RCP-ului. Din cauza insuficienţei datelor de farmacocinetică la om, nu a putut fi stabilită corespondenţa dintre expunerea la om faţă de expunerea la animale.

Depunerea de complexe imune la nivelul glomerulilor renali a fost raportată doar la un număr mic de şobolani şi maimuţe cărora li s-a administrat tratament cel puţin 6 luni. Într-un studiu de 2 ani la şobolan nu a fost observat niciun caz de depunere de complexe imune la nivelul glomerulilor renali.

S-a raportat apariţia de reacţii anafilactice după administrarea la animale sensibilizate (cobai sau şoareci). Nu este cunoscută relevanţa acestor date la om.

La animale, reacţiile de toxicitate la locul de injectare după administrări repetate au fost frecvent întâlnite.

La șobolani,a fost observată o scădere ușoară, dar semnificativă, a creșterii în greutatea corporală a descendenților născuți de femelele tratate în timpul sarcinii și pe parcursul alăptării, cu doze subcutanate ≥ 6 mg /kg /zi (de 2,83 ori doza maximă zilnică recomandată la om, pentru un adult de 60 kg raportat la mg/m2) comparativ cu grupul de control . Nu s-au observat alte efecte semnificative asupra creșterii și dezvoltării comportamentale a descendenților.

Manitol (E 421)

Apă pentru preparate injectabile

În absenţa studiilor privind compatibilitatea, acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente.

3 ani

A se păstra seringa preumplută în cutie, pentru a fi protejată de lumină.

A se păstra la frigider (2-8°C).

A nu se congela.

În cazul în care seringile preumplute nu pot fi păstrate la frigider, pot fi păstrate la temperaturi între 15°C și 25°C, pentru o singură dată, timp de până la o lună.

După această perioadă de o lună, în cazul în care seringile preumplute Copaxone 20 mg/ml nu au fost utilizate şi sunt încă în ambalajul original, trebuie depozitate în frigider (2-8°C).

Soluţia injectabilă Copaxone este disponibilă într-o seringă preumplută, constând dintr-un cilindru din sticlă incoloră de tip I cu capacitatea de 1ml, cu ac, piston din polipropilenă (opțional polistiren), dop de cauciuc și protecție pentru ac.

Fiecare seringă preumplută este ambalată separat într-un ambalaj de tip blister din PVC.

Copaxone este disponibil în cutii conținând 7, 28 sau 30 seringi preumplute a câte 1 ml soluție injectabilă sau într-un ambalaj multiplu care conține 90 (3 cutii a câte 30) seringi preumplute a câte 1 ml soluție injectabilă.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

Teva Pharmaceuticals S.R.L.

Str. Domnița Ruxandra nr. 12, parter, sector 2, București

România

10755/2018/01-04

Reînnoirea autorizației - Ianuarie 2015

Reinnoirea autorizației -Mai 2018

Decembrie 2019