CIPROFLOXACINA ZENTIVA 10mg/ml 100mg / 10ml concentrat soluție perfuzabilă prospect medicament

Ciprofloxacină Zentiva 10 mg/ml concentrat pentru soluţie perfuzabilă

10 ml concentrat pentru soluţie perfuzabilă (o fiolă) conţin ciprofloxacină 100 mg, sub formă de lactat de ciprofloxacină 127 mg.

Un ml concentrat pentru soluție perfuzabilă conține ciprofloxacină 10 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Concentrat pentru soluţie perfuzabilă

Soluție incoloră, limpede, lipsită de particule vizibile.

Ciprofloxacină Zentiva 10 mg/ml concentrat pentru soluţie perfuzabilă este indicat în tratamentul următoarelor infecţii (vezi pct. 4.4 și pct. 5.1). Înainte de iniţierea terapiei, o atenţie specială trebuie acordată informaţiilor disponibile privind rezistenţa la ciprofloxacină.

Trebuie luate în considerare recomandările oficiale despre utilizarea adecvată a medicamentelor antibacteriene.

* Infecţii ale tractului respirator inferior determinate de bacterii Gram-negativ:

- exacerbări ale bolii pulmonare obstructive cronice; Ciprofloxacină Zentiva trebuie utilizat numai atunci când se consideră inadecvată utilizarea altor medicamente antibacteriene care sunt recomandate frecvent pentru tratamentul exacerbărilor bolii pulmonare obstructive cronice.

- infecţii bronhopulmonare din fibroza chistică sau bronşiectazii;

- pneumonie;

* Otită medie cronică purulentă;

* Exacerbare acută a sinuzitei cronice, mai ales dacă aceasta este produsă de bacterii Gram-negativ;

* Cistita acută necomplicată; Ciprofloxacină Zentiva trebuie utilizat numai atunci când se consideră inadecvată utilizarea altor medicamente antibacteriene care sunt recomandate frecvent pentru tratamentul cistitei acute necomplicate;

* Pielonefrită acută;

* Infecţii complicate ale tractului urinar;

* Prostatită bacteriană;

* Orhiepididimită, incluzând cazuri determinate de Neisseria gonorrhoeae;

* Boală inflamatorie pelvină, inclusiv cazurile determinate de Neisseria gonorrhoeae.

În cazul infecţiilor tractului genital menţionate anterior când se suspectează sau se cunoaşte că sunt determinate de Neisseria gonorrhoeae, este foarte important să se obţină informaţii locale despre prevalenţa rezistenţei la ciprofoloxacină şi să se confirme susceptibilitatea prin teste microbiologice.

* Infecţii ale tractului gastro-intestinal (inclusiv 'diareea călătorului”);

* Infecţii intra-abdominale;

* Infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi determinate de bacterii Gram-negativ;

* Otită externă malignă;

* Infecţii la nivelul oaselor şi articulaţiilor;

* Ciprofloxacina poate fi utilizată în abordarea terapeutică a pacienților cu neutropenie care prezintă febră suspectată a fi cauzată de o infecție bacteriană

* Antrax prin inhalare (profilaxia după expunere şi tratamentul curativ).

* Infecţiile bronhopulmonare determinate de Pseudomonas aeruginosa la pacienţi cu fibroză chistică;

* Infecţii complicate la nivelul tractului urinar şi pielonefrită acută;

* Antrax prin inhalare (profilaxia după expunere şi tratament curativ).

De asemenea, ciprofloxacina poate fi utilizată pentru tratamentul infecţiilor severe la copii şi adolescenţi, dacă se consideră că este necesar.

Tratamentul trebuie iniţiat numai de către medici cu experienţă în tratamentul fibrozei chistice şi/sau infecţiilor severe la copii şi adolescenţi (vezi pct. 4.4 și pct. 5.1).

Doza depinde de indicaţia clinică, severitatea şi localizarea infecţiei, de sensibilitatea la ciprofloxacină a microorganismului(elor) etiologic(e), de funcţia renală a pacientului şi greutatea corporală la copii şi adolescenţi.

Durata tratamentului depinde de severitatea bolii, de evoluţia clinică şi de rezultatele bacteriologice.

După iniţierea tratamentului pe cale intravenoasă, se poate trece la administrarea pe cale orală sub formă de comprimate sau suspensie orală, dacă este indicat de contextul clinic şi sub supraveghere medicală.

Tratamentul pe cale intravenoasă trebuie urmat de administrarea pe cale orală, cât mai curând posibil.

În cazuri severe sau dacă pacientul nu este capabil să înghită comprimate (de exemplu pacienţi cu nutriţie enterală), se recomandă să se înceapă tratamentul prin administrarea intravenoasă de ciprofloxacină, până când tratamentul poate fi continuat pe cale orală.

Tratamentul infecţiilor determinate de anumite bacterii (de exemplu: Pseudomonas aeruginosa,

Acinetobacter sau Staphylococci) poate necesita doze mari de ciprofloxacină şi administrarea concomitentă a altor medicamente antibacteriene adecvate.

Tratamentul unor infecţii (de exemplu: boli inflamatorii pelvine, infecţii intra-abdominale, infecţii la pacienţii neuropenici şi infecţii osteo-articulare) pot necesita administrarea concomitentă a altor medicamente antibacteriene, în funcţie de germenii patogeni implicaţi.

Indicaţii Doza zilnică în mg Durata totală a tratamentului (inclusiv eventualul tratament parenteral iniţial cu ciprofloxacină

Infecţii ale căilor respiratorii inferioare 400 mg de 2 ori pe zi, 7 până la 14 zile până la 400 mg de 3 ori pe zi

Indicaţii Doza zilnică în mg Durata totală a tratamentului (inclusiv eventualul tratament parenteral iniţial cu ciprofloxacină

Infecţii ale căilor Exacerbări acute ale 400 mg de 2 ori pe zi, 7 până la 14 zile respiratorii superioare sinuzitei cronice până la 400 mg de 3 ori pe zi Otita medie cronică 400 mg de 2 ori pe zi, 7 până la 14 zile purulentă până la 400 mg de 3 ori pe zi

Otita externă malignă 400 mg de 3 ori pe zi 28 zile până la 3 luni

Infecţiile de tract urinar Cistita acută 400 mg de 2 ori pe zi, 7 până la 21 zile, se necomplicată până la 400 mg de 3 ori poate continua mai

Infecţii complicate ale pe zi mult de 21 de zile în tractului urinar anumite circumstanţe

Pielonefrita acută (cum sunt abcesele)

Prostatita bacteriană 400 mg de 2 ori pe zi, 2 până la 4 săptămâni până la 400 mg de 3 ori (acută) pe zi

Infecţiile de tract Orhiepididimita şi 400 mg de 2 ori pe zi, cel puţin 14 zile genital boala inflamatorie până la 400 mg de 3 ori pelvină pe zi

Infecţii ale tractului Diaree determinată de 400 mg de 2 ori pe zi 1 zi gastro-intestinal şi bacterii patogene, infecţii intra- incluzând Shigella spp, abdominale cu excepţia Shigella dysenteriae de tip I şi tratamentul empiric în diareea călătorilor

Diareea determinată de 400 mg de 2 ori pe zi 5 zile

Shigella dysenterie de tip 1

Diareea produsă de 400 mg de 2 ori pe zi 3 zile

Vibrio cholera

Febra tifoidă 400 mg de 2 ori pe zi 7 zile

Infecţiile intra- 400 mg de 2 ori pe zi, 5 până la 14 zile abdominale cu bacterii până la 400 mg de 3 ori

Gram-negativ pe zi

Infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi 400 mg de 2 ori pe zi, 7 până la 14 zile până la 400 mg de 3 ori pe zi

Infecţii la nivelul oaselor şi articulaţiilor 400 mg de 2 ori pe zi, maximum 3 luni până la 400 mg de 3 ori pe zi

Abordarea terapeutică a pacienților cu 400 mg de 2 ori pe zi, Tratamentul trebuie neutropenie care prezintă febră suspectată a fi până la 400 mg de 3 ori continuat pe toată cauzată de o infecție bacteriană (tratamentul sau pe zi durata neutropeniei profilaxia infecţiilor la pacienţii neutropenici).Ciprofloxacina trebuie administrată în asociere cu un alt antibiotic/alte antibiotice, conform recomandărilor oficiale.

Indicaţii Doza zilnică în mg Durata totală a tratamentului (inclusiv eventualul tratament parenteral iniţial cu ciprofloxacină

Antrax: profilaxia după expunerea pe cale 400 mg de 2 ori pe zi 60 zile de la inhalatorie şi tratamentul curativ pentru confirmarea expunerii persoanele apte să primească tratament pe cale la Bacillus anthracis orală, când este clinic recomandat.

Administrarea medicamentului trebuie iniţiată cât mai curând posibil după expunerea suspectată sau confirmată.

Indicaţie Doza zilnică în mg Durata totală a tratamentului (inclusiv eventualul tratament parenteral iniţial cu ciprofloxacină

Fibroza chistică (infecţii 10 mg/kg de trei ori pe zi cu un 10 până la 14 zile bronhopulmonare determinate maxim de 400 mg per doză de Pseudomonas aeruginosa)

Infecţiile complicate la nivelul 6 mg/kg de trei ori pe zi până la 10 până la 21 zile tractului urinar şi pielonefrita 10 mg/kg de trei ori pe zi cu un acută maxim de 400 mg per doză

Antrax: profilaxia după 10 mg/kg de două ori pe zi până 60 zile de la confirmarea expunerea pe cale inhalatorie şi la 15 mg/kg de două ori pe zi cu expunerii la Bacillus anthracis tratamentul curativ pentru un maxim de 400 mg per doză persoanele apte să primească tratament pe cale orală, când este clinic recomandat.

Administrarea medicamentului trebuie iniţiată cât mai curând posibil după expunerea suspectată sau confirmată.

Alte infecţii severe 10 mg/kg de trei ori pe zi cu un În funcţie de tipul infecţiei maxim de 400 mg per doză

La pacienţii vârstnici, doza administrată este în funcţie de severitatea infecţiei şi de clearance-ul creatininei.

Dozele recomandate de iniţiere şi de întreţinere, pentru pacienţii cu insuficienţă renală:

Clearance al creatininei Creatinină serică Doza intravenoasă [ml/min/1,73 m2] [µmol/l] [mg] >60 <124 Vezi doza uzuală 30-60 124 - 168 200-400 mg la fiecare 12 ore <30 >169 200-400 mg la fiecare 24 ore

Pacienţi cu hemodializă >169 200-400 mg la fiecare 24 ore (după dializă)

Pacienţi cu dializă peritoneală >169 200-400 mg la fiecare 24 ore

La pacienţii cu insuficienţă hepatică nu este necesară ajustarea dozei.

Doza la copiii cu insuficienţă renală şi/sau hepatică nu a fost studiată.

Ciprofloxacina trebuie administrată prin perfuzie intravenoasă. Pentru copii, durata perfuziei este de 60 minute.

La pacienţii adulţi, timpul de perfuzie este de 60 minute pentru ciprofloxacina 400 mg şi 30 minute pentru ciprofloxacină 200 mg. Perfuzia lentă într-o venă de calibru mare va reduce disconfortul pacientului şi va scădea riscul apariţiei iritaţiei venoase.

Soluţia perfuzabilă poate fi administrată fie direct, fie după amestecarea cu alte soluţii perfuzabile compatibile (vezi pct. 6.2).

Hipersensibilitate la substanţa activă, la alte chinolone sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

Administrarea concomitentă de ciprofloxacină şi tizanidină (vezi pct. 4.5).

Utilizarea ciprofloxacinei trebuie evitată la pacienții care au prezentat în trecut reacții adverse grave la utilizarea medicamentelor care conțin chinolone sau fluorochinolone (vezi pct. 4.8). Tratamentul acestor pacienți cu ciprofloxacină trebuie inițiat numai în absența unor opțiuni alternative de tratament și după evaluarea atentă a raportului beneficiu/risc (vezi și pct. 4.3).

La pacienții cărora li s-au administrat chinolone și fluorochinolone, indiferent de vârsta acestora și de factorii de risc preexistenți, au fost raportate cazuri foarte rare de reacții adverse grave la medicament, prelungite (care persistă timp de luni sau ani), invalidante și posibil ireversibile, care afectează diferite sisteme din organism, uneori fiind implicate mai multe sisteme (musculo-scheletic, nervos, psihic și senzitiv). Administrarea ciprofloxacinei trebuie oprită imediat, la primele semne sau simptome ale unei reacții adverse grave, iar pacienții trebuie sfătuiți să se adreseze medicului curant pentru recomandări.

Infecţii severe şi infecţii mixte cu microorganisme Gram-pozitiv şi anaerobe

Ciprofloxacina nu este adecvată pentru tratamentul infecţiilor severe şi a infecţiilor mixte care ar putea fi datorate microorganismelor Gram-pozitiv sau anaerobe. În cazul acestor infecţii, ciprofloxacina trebuie administrată în asociere cu alte medicamente antibacteriene adecvate.

Infecţii streptococice (inclusiv Streptococcus pneumoniae)

Ciprofloxacina nu este recomandată în infecţiile streptococice, din cauza eficacităţii scăzute.

Infecţii ale tractului genital

Orhiepididimita şi bolile inflamatorii pelvine pot fi determinate de Neisseria gonorrhoeae rezistentă la fluorochinolone. Ciprofloxacina poate fi administrată în asociere cu alte medicamente antibacteriene adecvate, numai dacă prezenţa suşelor de Neisseria gonorrhoeae rezistente la ciprofloxacină a fost exclusă.

Dacă nu se observă o ameliorare clinică după 3 zile de tratament, terapia trebuie reevaluată.

Infecţiile intra-abdominale

Datele privind eficacitatea ciprofloxacinei în tratamentul infecţiilor intra-abdominale post-chirurgicale sunt limitate.

Diareea călătorului

Alegerea ciprofloxacinei trebuie să ia în considerare informaţiile privind rezistenţa la ciprofoloxacină a microorganismelor patogene din ţările vizitate.

Infecţii musculo-scheletale

Ciprofloxacina trebuie utilizată în asociere cu alte antibiotice, în funcţie de rezultatele microbiologice.

Antrax prin inhalare

Utilizarea la om este bazată pe datele de sensibilitate in vitro, datele din studiile la animale şi datele limitate obţinute la om. Medicii curanţi trebuie să se refere la recomandările internaţionale şi/sau naţionale cu privire la tratamentul antraxului.

Utilizarea ciprofloxacinei la copii şi adolescenţi trebuie să urmeze recomandările oficiale în vigoare.

Tratamentul cu ciprofloxacină trebuie iniţiat de către medici cu experienţă în tratamentul fibrozei chistice şi/sau infecţiilor severe la copii şi adolescenţi.

S-a demonstrat că ciprofloxacina determină artropatii la nivelul articulaţiilor mari, la animale imature.

Într-un studiu randomizat dublu-orb, datele privind siguranţa utilizării ciprofloxacinei la copii (Ciprofloxacină: n=335, vârsta medie = 6,3 ani; comparatori: n=349, vârsta medie = 6,2 ani, limite de vârstă 1 - 17 ani) au arătat o incidenţă a artropatiei suspectată a fi legată de medicament (diferenţiată pe baza semnelor şi simptomelor clinice legate de articulaţie) până în ziua + 42, de 7,2% şi 4,6%. Pe o perioadă de urmărire de 1 an, incidenţa artropatiei legată de medicament a fost 9,0% şi, respectiv, 5,7%. Agravarea în timp a artropatiei suspectată a fi legată de medicament nu a fost semnificativă din punct de vedere statistic, între cele două grupuri. Tratamentul trebuie iniţiat numai după evaluarea atentă a raportului beneficiu/risc, datorită evenimentelor adverse posibile legate de articulaţii şi/sau ţesuturile înconjurătoare.

Infecţiile bronhopulmonare din fibroza chistică

Studiile clinice au inclus copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 5 - 17 ani. Experienţa privind tratamentul copiilor cu vârsta între 1 şi 5 ani este mult limitată.

Infecţii complicate ale tractului urinar şi pielonefrită

Tratamentul infecţiilor urinare cu ciprofloxacină trebuie luat în considerare atunci când nu pot fi utilizate alte tratamente şi trebuie să se bazeze pe rezultatele microbiologice.

Studiile clinice au inclus copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 1 - 17 ani.

Alte infecţii severe specifice

Utilizarea ciprofloxacinei poate fi avută în vedere pentru alte infecţii severe, în conformitate cu recomandările oficiale, după evaluarea atentă a raportului beneficiu-risc, când alte tratamente nu pot fi utilizate sau după eşecul terapiei standard şi când rezultatele microbiologice pot justifica utilizarea ciprofloxacinei.

Utilizarea ciprofloxacinei în infecţii severe specifice, altele decât cele menţionate mai sus, nu a fost evaluată în studii clinice, iar experienţa clinică este limitată. Prin urmare, se recomandă prudenţă în tratamentul acestor pacienţi cu astfel de infecţii.

Hipersensibilitatea şi reacţiile alergice, inclusiv reacţiile anafilactice/anafilactoide, pot apărea în cazul utilizării unei singure doze (vezi pct. 4.8) şi pot pune viaţa în pericol. Dacă apar astfel de reacţii, ciprofloxacina trebuie întreruptă şi trebuie instituit tratamentul medical adecvat.

Aparatul musculo-scheletic

În general, ciprofloxacina nu trebuie utilizată la pacienţii cu antecedente de tendinopatie/afectarea tendoanelor legată de tratamentul cu chinolone. Cu toate acestea, în cazuri foarte rare, după izolarea microorganismului etiologic şi evaluarea raportului risc/beneficiu, ciprofloxacina poate fi prescrisă la aceşti pacienţi pentru tratamentul anumitor infecţii severe, în special în cazul eşecului terapiei standard sau al rezistenţei bacteriene, când rezultatele microbiologice pot justifica utilizarea ciprofloxacinei.

Tendinita și ruptura de tendon (mai ales la nivelul tendonului lui Ahile, fără a se limita la acesta), uneori bilaterală, poate surveni în primele 48 ore de la inițierea tratamentului cu chinolone și fluorochinolone, apariția acestora fiind raportată chiar și timp de până la câteva luni de la oprirea tratamentului. Riscul de tendinită și ruptură de tendon este crescut la pacienții vârstnici, la pacienții cu insuficiență renală, la pacienții cu transplant de organ solid și la cei tratați concomitent cu corticosteroizi. Prin urmare, utilizarea concomitentă de corticosteroizi trebuie evitată (vezi pct. 4.8).

La primul semn de tendinită (de exemplu umflare însoțită de durere, inflamație), tratamentul cu ciprofloxacină trebuie oprit și trebuie avut în vedere un tratament alternativ. Membrul (membrele) afectat(e) trebuie tratat(e) în mod corespunzător (de exemplu prin imobilizare). Nu trebuie utilizați corticosteroizi dacă apar semne de tendinopatie.

Ciprofloxacina trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cu miastenia gravis (vezi pct. 4.8).

S-a demonstrat că ciprofloxacina determină reacţii de fotosensibilitate. Pacienţii trataţi cu ciprofloxacină trebuie sfătuiţi să evite expunerea directă atât la lumina puternică a soarelui, cât şi la radiaţiile UV, în timpul tratamentului (vezi pct. 4.8).

Dacă este afectată vederea sau apar orice alte efecte asupra ochilor, trebuie consultat imediat un medic oftalmolog.

Sistemul nervos central

Chinolonele sunt cunoscute că pot declanşa crize convulsive sau pot scădea pragul convulsivant.

Ciprofloxacina trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cu tulburări SNC care pot fi predispuşi la convulsii.

Dacă apar convulsii, administrarea ciprofloxacinei trebuie întreruptă (vezi pct. 4.8). După prima administrare a ciprofloxacinei pot apărea reacţii psihice. În cazuri rare, depresia sau psihoza pot evolua către un comportament în care bolnavul îşi poate pune viaţa în pericol. În aceste cazuri, administrarea ciprofloxacinei trebuie întreruptă.

La pacienții tratați cu chinolone și fluorochinolone au fost raportate cazuri de polineuropatie senzorială sau senzorial-motorie care determină parestezie, hipoestezie, disestezie sau slăbiciune.

Pacienții tratați cu ciprofloxacină trebuie sfătuiți să informeze medicul, înainte de a continua tratamentul, în cazul în care apar simptome de neuropatie, cum sunt durere, senzație de arsură, furnicături, amorțeală, slăbiciune, în scopul de a preveni apariția unei afecțiuni potențial ireversibile. (vezi pct. 4.8)

Deoarece ciprofloxacina este asociată cu cazuri de alungire a intervalului QT (vezi pct. 4.8), tratamentul pacienţilor cu risc de aritmie de tipul torsada vârfurilor trebuie efectuat cu precauţie.

Disecție și anevrisme de aortă, requrgitare la nivelul valvei cardiace/incompetență a valvei cardiace

Conform studiilor epidemiologice se raportează un risc crescut de disecție și anevrisme de aortă, mai ales la pacienții vârstnici, și de regurgitare la nivelul valvei aortice și valvei mitrale după administrarea de fluorochinolone. S-au raportat cazuri de disecție și anevrisme de aortă, uneori complicate de ruptură (inclusiv cazuri letale), precum și cazuri de regurgitare la nivelul unei valve cardiace/incompetență a uneia dintre valvele cardiace la pacienții cărora li s-au administrat fluorochinolone (vezi pct. 4.8)..

De aceea, fluorochinolonele trebuie utilizate numai după o atentă evaluare beneficiu-risc și după evaluarea altor opțiuni terapeutice la pacienții cu antecedente heredocolaterale de anevrism ori de boală congenitală de valvă cardiacă sau la cei cu antecedente de diagnostic de anevrism și/sau disecție de aortă ori boală valvulară cardiacă sau în prezența altor factori de risc sau afecțiuni care determină predispoziție pentru apariția

- atât a unui anevrism și a unei disecții de aortă, cât și a regurgitării la nivelul unei valve cardiace /incompetenței unei valve cardiace (de exemplu, tulburări ale țesutului conjunctiv, precum sindrom

Marfan sau sindrom Ehlers-Danlos de tip vascular, sindrom Turner, arterită Takayasu, arterită cu celule gigante, boală Behcet, hipertensiune arterială, poliartrită reumatoidă ateroscleroză diagnosticată) sau, în plus,

- anevrism și disecție de aortă (de exemplu, tulburări vasculare, precum arterită Takayasu sau arterită cu celule gigante, ateroscleroză diagnosticată sau sindrom Sjögren) sau, în plus,

- regurgitării la nivelul unei valve cardiace/incompetenței unei valve cardiace (de exemplu, endocardită infecțioasă).

De asemenea, riscul de disecție și anevrisme de aortă, precum și de ruptură, poate fi crescut la pacienții tratați concomitent cu corticosteroizi cu administrare sistemică.

Pacienții trebuie instruiți să se adreseze imediat unui medic din departamentul de urgență în cazul apariției bruște a unei dureri abdominale, toracice sau de spate.

Pacienții trebuie instruiți să solicite imediat asistență medicală în caz de dispnee acută, palpitații cardiace nou apărute sau apariție a unui edem la nivelul abdomenului sau al extremităților inferioare.

Prin urmare, fluorochinolonele trebuie utilizate doar după o evaluare atentă a raportului beneficiu-risc și după luarea în considerare a altor opțiuni terapeutice la pacienții cu antecedente heredocolaterale cunoscute de boală anevrismală sau la pacienții diagnosticați cu anevrism aortic și/sau disecție de aortă sau în prezența altor factori de risc sau afecțiuni predispozante la anevrism sau disecție de aortă (de exemplu, sindrom

Marfan, sindrom Ehlers-Danlos - forma vasculară, arterită Takayasu, arterită cu celule gigante, boala

Behcet, hipertensiune arterială, ateroscleroză cunoscută).

În caz de dureri abdominale, toracice sau dorsalgii apărute brusc, pacienții trebuie sfătuiți să se adreseze imediat unui medic dintr-un serviciu de urgență.

Aparatul gastro-intestinal

Apariţia diareei severe şi persistente în timpul tratamentului sau după tratament (inclusiv la câteva săptămâni după tratament), poate fi semnul unei colite asociată cu antibioticul (afecţiune care poate pune în pericol viaţa bolnavului şi care poate avea evoluţie letală), care necesită tratament imediat (vezi pct. 4.8). În aceste cazuri, tratamentul cu ciprofloxacină trebuie întrerupt imediat şi trebuie iniţiat tratamentul corespunzător.

Medicamentele anti-peristaltice sunt contraindicate în această situaţie.

S-a raportat cristalurie asociată cu utilizarea ciprofloxacinei (vezi pct. 4.8). Pacienţii trataţi cu ciprofloxacină trebuie să fie bine hidrataţi şi trebuie evitată alcalinizarea în exces a urinii.

Sistemul hepatobiliar

În timpul tratamentului cu ciprofloxacină au fost raportate cazuri de necroză hepatică şi insuficienţă hepatică cu evoluţie letală (vezi pct. 4.8). Tratamentul trebuie întrerupt în cazul apariţiei oricăror semne şi simptome de afectare hepatică (cum sunt anorexie, icter, urini hipercrome, prurit sau sensibilitate abdominală).

Oscilații ale glicemiei

Ca și în cazul tuturor quinolonelor, au fost raportate oscilații ale glicemiei, incluzând atât hipoglicemie cât și hiperglicemie (vezi pct. 4.8), de obicei la pacienții diabetici care primesc tratament concomitent cu un medicament hipoglicemiant oral (de exemplu, glibenclamid) sau cu insulină. Au fost raportate cazuri de comă hipoglicemică. Se recomandă monitorizarea atentă a glicemiei la pacienții diabetici.

Deficitul de glucozo-6-fosfatdehidrogenază

La pacienţii cu deficit de glucozo-6-fosfatdehidrogenază, în timpul tratamentului cu ciprofloxacină au fost rapotate reacţii hemolitice. Ciprofloxacina trebuie evitată la aceşti pacienţi dacă riscul depăşeşte potenţialul beneficiu. În acest caz, trebuie monitorizată eventuala apariţie a hemolizei.

Izolarea unor bacterii rezistente la ciprofloxacină, cu sau fără suprainfecţie clinică aparentă, poate fi observată în timpul tratamentului cu ciprofloxacină. Este posibilă apariţia unor tulpini bacteriene rezistente la ciprofloxacină, în special în caz de tratament de lungă durată, infecţiilor nozocomiale şi/sau infecţii determinate de specii de Staphylococcus şi Pseudomonas.

Citocrom P450

Ciprofloxacina inhibă CYP1A2 şi în consecinţă poate determina creşterea concentraţiei serice a medicamentelor administrate concomitent şi metabolizate de această enzimă (de exemplu teofilină, clozapină, ropinirol, tizanidină). Administrarea concomitentă de ciprofloxacină şi tizanidină este contraindicată. Prin urmare, dacă aceste substanţe sunt utilizate concomitent cu ciprofloxacina, semnele clinice ale unui eventual supradozaj trebuie monitorizate atent şi poate fi necesară determinarea concentraţiilor serice ale medicamentelor (în special a teofilinei) (vezi pct. 4.5).

Nu se recomandă utilizarea concomitentă de ciprofloxacină şi metotrexat (vezi pct. 4.5).

Activitatea in vitro a ciprofloxacinei faţă de Mycobacterium tuberculosis ar putea determina negativarea testelor bacteriologice la pacienţii trataţi cu ciprofloxacină.

Reacţii la nivelul locului injectării

S-au raportat reacţii locale la nivelul locului de administrare intravenoasă după administrarea de ciprofloxacină pe cale intravenoasă. Aceste reacţii sunt mai frecvente dacă timpul de perfuzie este de ≤ 30 minute. Acestea pot apărea sub forma unor reacţii cutanate locale, care dispar rapid după terminarea perfuziei. Administrarea intravenoasă ulterioară nu este contraindicată, cu excepţia cazului în care reacţiile reapar sau se agravează.

Aportul de clorură de sodiu

La pacienţi la care aportul de sodiu este o problemă medicală (pacienţi cu insuficienţă cardiacă congestivă, insuficienţă renală, sindrom nefrotic, etc.), încărcarea suplimentară cu sodiu trebuie luată în considerare - atunci când diluarea se realizează în soluţie salină izotonă.

Efecte ale altor medicamente asupra ciprofloxacinei:

Probenecidul interferă cu secreţia renală a ciprofloxacinei. Administrarea concomitentă de probenecid şi ciprofloxacină determină creşterea concentraţiilor serice ale ciprofloxacinei.

Efectele ciprofloxacinei asupra altor medicamente:

Tizanidina

Tizanidina nu trebuie administrată în asociere cu ciprofloxacina (vezi pct. 4.3).

Într-un studiu clinic la subiecţi sănătoşi, s-a observat o creştere a concentraţiei serice a tizanidinei (creşterea

Cmax de 7 ori, cu limite: între 4 şi 21 ori; creşterea ASC: de 10 ori, cu limite: între 6 şi 24 ori) când aceasta a fost administrată concomitent cu ciprofloxacina. Creşterea concentraţiei serice a tizanidinei este asociată cu potenţarea efectelor hipotensive şi sedative.

Transportul tubular renal al metotrexatului poate fi inhibat prin administrarea concomitentă a ciprofloxacinei, ceea ce poate duce la creşterea concentraţiilor plasmatice ale metotrexatului şi a riscului de reacţii toxice asociate. Prin urmare, utilizarea concomitentă nu este recomandată (vezi pct. 4.4).

Teofilina

Administrarea concomitentă de ciprofloxacină şi teofilină poate determina o creştere nedorită a concentraţiei serice a teofilinei. Aceasta poate duce la reacţii adverse induse de teofilină, care, rareori pot pune viaţa în pericol sau pot fi letale. În timpul utilizării concomitente, concentraţia serică a teofilinei trebuie monitorizată şi doza de teofilină trebuie redusă în mod corespunzător (vezi pct. 4.4).

Alţi derivaţi xantinici

S-au raportat creşteri ale concentraţiilor serice ale derivaţilor xantinici în cazul administrării concomitente de ciprofloxacină şi cafeină sau pentoxifilină (oxpentifilină).

Administrarea concomitentă de ciprofloxacină şi fenitoină poate determina creşterea sau scăderea concentraţiilor serice ale fenitoinei; prin urmare, se recomandă monitorizarea concentraţiilor serice ale fenitoinei.

Administrarea concomitentă de ciprofloxacină şi warfarină poate amplifica efectele anticoagulante ale warfarinei. Creşterea activităţii anticoagulantelor orale a fost raportată la un număr mare de pacienţi care au utilizat antibiotice, inclusiv fluorochinolone. Factorii de risc pot varia în funcţie de starea infecţioasă, vârsta şi starea generală a pacientului şi este dificil să se evalueze dacă modificarea INR-ului (international normalised ratio/raportul internaţional normalizat) este determinată de infecţie sau de terapia antibiotică. Se recomandă monitorizarea frecventă a INR-ului în timpul şi după întreruperea administrării concomitente de ciprofloxacină şi anticoagulante orale.

Ropinirol

Într-un studiu clinic s-a demonstrat că utilizarea concomitentă de ropinirol şi ciprofloxacină, un inhibitor moderat al izoenzimei CYP450 1A2, poate determina creşterea Cmax şi ASC ale ropinirolului cu 60% şi, respectiv, 84%. Se recomandă monitorizarea reacţiilor adverse legate de ropinirol şi ajustarea adecvată a dozei de ropinirol în timpul şi la scurt timp după întreruperea tratamentului cu ciprofloxacină (vezi pct. 4.4).

După administrarea concomitentă de ciprofloxacină 250 mg şi clozapină, timp de 7 zile, concentraţiile serice ale clozapinei şi N-desmetilclozapinei au crescut cu 29% şi, respectiv, 31%. Se recomandă monitorizarea clinică şi ajustarea adecvată a dozei de clozapină în timpul şi după întreruperea adminstrării concomitente a ciprofloxacinei (vezi pct. 4.4).

Datele disponibile privind administrarea ciprofloxacinei la gravide nu au indicat prezenţa malformaţiilor sau toxicităţii fetale sau neonatale la ciprofloxacină. Studiile la animale nu au evidenţiat efecte toxice directe sau indirecte asupra funcţiei de reproducere. În perioada prenatală şi la animalele tinere, după expunerea la chinolone, s-au observat efecte asupra cartilajelor imature. Prin urmare, leziunile produse de medicament asupra cartilajelor articulare ale organismului uman imatur sau ale fătului nu pot fi excluse (vezi pct. 5.3).

Ca măsură de precauţie, este de preferat să se evite utilizarea ciprofloxacinei în timpul sarcinii.

Ciprofloxacina se excretă în laptele matern. Din cauza riscului potenţial de leziuni articulare, ciprofloxacina nu trebuie utilizată în timpul alăptării.

Din cauza efectelor sale neurologice, ciprofloxacina poate afecta timpul de reacţie. Prin urmare, capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje poate fi afectată.

Cele mai frecvente reacţii adverse la medicament (RAM) sunt greaţa, diareea, vărsăturile, creşteri tranzitorii ale transaminazelor, erupţii şi reacţii la locul injectării şi perfuzării.

Reacţiile adverse legate de medicament raportate în studiile clinice şi după punerea pe piaţă a ciprofloxacinei (tratament oral, intravenos şi secvenţial), sunt enumerate mai jos pe clase de frecvenţă. Analiza frecvenţei a luat în considerare datele după administrarea orală şi intravenoasă a ciprofloxacinei.

Clasificarea Frecvente Mai puţin Rare Foarte rare Frecvenţă pe aparate, ≥1/100 - frecvente ≥1/10000 şi <1/10000 necunoscută sisteme şi <1/10 ≥1/1000 şi <1/1000 (nu poate fi organe <1/100 estimată din datele disponibile)

Infecţii şi Suprainfecţii Colită asociată cu infestări micotice antibioticul (potenţial letală în cazuri foarte rare) (vezi pct. 4.4)

Tulburări Eozinofilie Leucopenie Anemie hematologice Anemie hemolitică şi limfatice Neutropenie Agranulocitoză Leucocitoză Pancitopenie

Trombocitopenie (cu risc letal)

Trombocitemie Aplazie medulară (cu risc letal)

Tulburări ale Reacţii alergice Reacţie sistemului Edem alergic/ anafilactică imunitar angioedem Reacţii anafilactice şoc anafilactic (cu risc letal) (vezi pct. 4.4)

Reacţie de tip boala serului

Tulburări Anorexie Hiperglicemie metabolice şi Hipoglicemie de nutriţie (vezi pct. 4.4)

Tulburări Hiperactivitate/ Confuzie şi Reacţii psihice* agitaţie dezorientare psihotice (vezi psihomotorie Reacţie de pct. 4.4) anxietate

Vise anormale

Tulburări ale Cefalee Parestezie şi Migrenă Neuropatie sistemului Ameţeli disestezie Tulburări de periferică nervos* Tulburări ale Hipoestezie coordonare (vezi pct. 4.4) somnului Tremor Tulburări de

Tulburări ale Convulsii (vezi mers sensibilităţii pct. 4.4) Tulburări ale gustative Vertij Sensibilităţii (disgeuzie) olfactive Hiperestezie

Clasificarea Frecvente Mai puţin Rare Foarte rare Frecvenţă pe aparate, ≥1/100 - frecvente ≥1/10000 şi <1/10000 necunoscută sisteme şi <1/10 ≥1/1000 şi <1/1000 (nu poate fi organe <1/100 estimată din datele disponibile)

Tulburări Tulburări vizuale Tulburări ale oculare* Percepţiei culorilor

Tulburări Tinnitus (zgomote acustice şi în urechi) vestibulare* Pierderea auzului/ Tulburări de auz

Tulburări Tahicardie Aritmie cardiace ventriculară,

Alungirea intervalului

QT, torsada vârfurilor**

Tulburări Vasodilataţie Vasculită vasculare Hipotensiune arterială

Tulburări Dispnee (inclusiv respiratorii, stare astmatică) toracice şi mediastinale

Tulburări Greaţă Vărsături Pancreatită gastro- Diaree Dureri intestinale gastrointestinale şi abdominale

Dispepsie

Flatulenţă

Tulburări Creşteri ale Insuficienţă Necroză hepatobiliare transaminazelor hepatică hepatică (în

Creşteri ale Icter colestatic cazuri foarte bilirubinei Hepatită rare cu (neinfecţioasă) evoluţie către insuficienţă hepatică cu risc letal) (vezi pct. 4.4)

Clasificarea Frecvente Mai puţin Rare Foarte rare Frecvenţă pe aparate, ≥1/100 - frecvente ≥1/10000 şi <1/10000 necunoscută sisteme şi <1/10 ≥1/1000 şi <1/1000 (nu poate fi organe <1/100 estimată din datele disponibile)

Afecţiuni Erupţii cutanate Reacţii de Peteşii cutanate şi ale tranzitorii fotosensibilitate Eritem ţesutului Prurit (vezi pct. 4.4) polimorf subcutanat Urticarie Eritem nodos Sindrom

Stevens-

Johnson (care poate avea risc letal)

Necroliză epidermică toxică (care poate avea risc letal)

Tulburări Durere Mialgie Astenie musculo- Musculoschelet Artrită musculară scheletice, ale ală (dureri ale Tonus muscular Tendinită ţesutului extremităţilor, crescut şi crampe Ruptură de conjunctiv şi dorsalgii, dureri tendoane (în ale osului* toracice) special a Artralgie tendonului lui Achile) (vezi pct. 4.4)

Exacerbarea simptomelor de miastenie gravis (vezi pct. 4.4)

Tulburări Insuficienţă Insuficienţă renală renale şi ale renală Hematurie căilor urinare Cristalurie (vezi pct. 4.4)

Nefrită tubulo-interstiţială

Tulburări Reacţii la Astenie Edem generale şi la Nivelului Febră Transpiraţii nivelul locului locului de (hiperhidroză) de injectare sau administrare* perfuzare (numai pentru administrarea intravenoasă)

Investigaţii Creşterea Valori anormale diagnostice fosfatazei ale protrombinei alcaline serice Creşterea amilazei serice

Clasificarea Frecvente Mai puţin Rare Foarte rare Frecvenţă pe aparate, ≥1/100 - frecvente ≥1/10000 şi <1/10000 necunoscută sisteme şi <1/10 ≥1/1000 şi <1/1000 (nu poate fi organe <1/100 estimată din datele disponibile)

Tulburări Sindromul endocrine secretiei inadecvate de hormon antidiuretic (SIADH).

*Au fost raportate cazuri foarte rare de reacții adverse grave la medicament, prelungite (până la luni sau ani), invalidante și posibil ireversibile, care afectează câteva, uneori mai multe aparate, sisteme și organe și simțuri, (inclusiv reacții precum tendinită, ruptură de tendon, artralgie, durere la nivelul extremităților, tulburări ale mersului, neuropatii asociate cu parestezie, depresie, oboseală, afectare a memoriei, tulburări ale somnului și afectare a auzului, vederii, gustului și mirosului), în asociere cu utilizarea chinolonelor și fluorochinolonelor, în unele cazuri indiferent de factorii de risc preexistenți (vezi pct. 4.4).

** Aceste evenimente au fost raportate în timpul perioadei de după punerea pe piaţă a medicamentului şi au fost observate predominant la pacienţi cu factori de risc suplimentari privind alungirea intervalului QT (vezi pct. 4.4).

Următoarele reacţii adverse au mai frecvente la subgrupurile de pacienţi care au primit tratament pe cale intravenoasă sau la care s-a administrat tratament secvenţial (intravenos, apoi oral):

Frecvente Vărsături, creşteri tranzitorii ale transaminazelor, erupţii cutanate tranzitorii

Mai puţin Trombocitopenie, trombocitemie, confuzie şi dezorientare, halucinaţii, parestezie şi frecvente disestezie, convulsii, vertij, tulburări vizuale, surditate, tahicardie, vasodilataţie, hipotensiune arterială, insuficienţă hepatică tranzitorie, icter colestatic, insuficienţă renală, edem

Rare Pancitopenie, aplazie medulară, şoc anafilactic, reacţii psihotice, migrenă, tulburări olfactive, tulburări auditive, vasculită, pancreatită, necroză hepatică, peteşii, ruptură de tendon

*** S-au raportat cazuri de disecție și anevrisme de aortă, uneori complicate de ruptură (inclusiv cazuri letale), precum și cazuri de regurgitare la nivelul unei valve cardiace /incompetență a uneia dintre valvele cardiace la pacienții cărora li s-au administrat fluorochinolone (vezi pct. 4.4).

Frecvenţa artropatiei, menţionată mai sus, se referă la datele obţinute din studiile efectuate la adulţi. La copii, apariţia artropatiei este raportată frecvent (vezi pct. 4.4).

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a

Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro.

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

București 011478 - RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro.

S-a raportat că un supradozaj de 12 g duce la simptome uşoare de toxicitate. S-a raportat că un supradozaj de 16 g determină insuficienţă renală acută.

Simptomele supradozajului constau în: ameţeală, tremor, cefalee, fatigabilitate, crize convulsive, halucinaţii, confuzie, disconfort abdominal, insuficienţă renală şi hepatică, precum şi cristalurie şi hematurie. S-a raportat toxicitate renală reversibilă.

În afara măsurilor de urgenţă de rutină, se recomandă monitorizarea funcţiei renale, inclusiv a pH-ului urinar, şi acidifierea urinei, dacă este necesar, pentru a preveni cristaluria. Pacienţii trebuie să fie bine hidrataţi.

Prin hemodializă sau dializă peritoneală se elimină numai o cantitate mică de ciprofloxacină (<10%).

Grupa farmacoterapeutică: fluorchinolone antibacteriene, codul ATC: J01MA02

Fiind un medicament din grupa fluorochinolonelor antibacteriene, acţiunea bactericidă a ciprofloxacinei este rezultatul inhibării atât a topoizomerazei de tip II (ADN-giraza), cât şi a topoizomerazei IV, necesară pentru replicarea, transcripţia, repararea şi recombinarea ADN-ului bacterian.

Relaţia FC/FD (farmacocinetică/farmacodinamie)

Eficacitatea depinde în principal de relaţia dintre concentraţia serică maximă (Cmax) şi concentraţia minimă inhibitorie (CMI) a ciprofloxacinei pentru un microorganism patogen şi, respectiv, de relaţia dintre aria de sub curba concentraţiei plasmatice (ASC) şi CMI.

Rezistenţa in vitro la ciprofloxacină se poate dezvolta prin mutaţii succesive la nivelul locului de legare al

ADN-girazei cât şi al topoizomerazei IV. Gradul obţinut al rezistenţei încrucişate între ciprofloxacină şi alte fluorochinolone este variabil. Mutaţiile unice pot să nu determine rezistenţă clinică, dar în general mutaţiile multiple determină rezistenţă clinică la cele mai multe sau la toate substanţele active din clasa terapeutică.

Impermeabilitatea şi/sau mecanismele de rezistenţă de tipul pompă de eflux ale substanţei active pot avea un efect variabil asupra sensibilităţii la fluorochinolone, care depinde de proprietăţile fizicochimice ale diferitelor substanţe active din cadrul clasei de medicamente şi de afinitatea sistemelor de transport pentru fiecare substanţă activă. Toate mecanismele de rezistenţă in vitro sunt frecvent observate în practica clinică.

Mecanismele de rezistenţă care inactivează alte antibiotice, cum sunt barierele de permeabilitate (frecvente la

Pseudomonas aeruginosa) şi mecanismele de eflux pot afecta sensibilitatea la ciprofloxacină.

S-a raportat o rezistenţă mediată plasmidic, codificată prin genele qnr.

Spectrul de activitate antibacteriană:

Concentraţiile ţintă separă tulpinile sensibile de cele cu sensibilitate intermediară, iar acestea din urmă de tulpinile rezistente:

Recomandările EUCAST:

Microorganisme Sensibile Rezistente

Enterobacterii S ≤0,5 mg/l R > 1 mg/l

Pseudomonas S ≤0,5 mg/l R > 1 mg/l

Microorganisme Sensibile Rezistente

Acinetobacter S ≤1 mg/l R > 1 mg/l

Staphylococcus spp.1 S ≤1 mg/l R > 1 mg/l

Haemophilus influenzae şi S ≤0,5 mg/l R > 0,5 mg/l

Moraxella catarrhalis

Neisseria gonorrhoeae S ≤0,03 mg/l R > 0,06 mg/l

Neisseria meningitidis S ≤0,03 mg/l R > 0,06 mg/l

Concentraţii ţintă nelegate de S ≤0,5 mg/l R > 1 mg/l speciile microbiene * 1 Staphylococcus spp.- concentraţiile ţintă pentru ciprofloxacină sunt legate de terapia cu doze mari.

* Concentraţiile ţintă nelegate de speciile microbiene au fost determinate în principal pe baza datelor FC/FD şi sunt independente de distribuţia CMI ale speciilor specifice. Ele trebuie utilizate numai la specii pentru care nu există concentraţii ţintă cu specific de specie, dar nu şi la acele specii la care testarea sensibilităţii nu este recomandată.

Prevalenţa rezistenţei dobândite poate varia geografic şi în funcţie de timp pentru specii selecţionate; este necesară posibilitatea accesului la informaţii locale cu privire la rezistenţă, în special când trebuie tratate infecţii grave. Dacă este necesar, în cazul în care prevalenţa rezistenţei la nivel local indică faptul că utilitatea medicamentului este discutabilă, cel puţin în anumite tipuri de infecţii, se pot solicita recomandările unui expert.

Clasificarea speciilor relevante în funcţie de sensibilitatea la ciprofloxacină (pentru speciile Streptococcus vezi pct. 4.4)

SPECII FRECVENT SENSIBILE

Bacillus anthracis (1)

Microorganisme aerobe Gram- negativ

Aeromonas spp.

Brucella spp.

Citrobacter koseri

Francisella tularensis

Haemophilus ducreyi

Haemophilus influenzae*

Legionella spp.

Moraxella catarrhalis*

Neisseria meningitidis

Pasteurella spp.

Salmonella spp.*

Shigella spp. *

Vibrio spp.

Yersinia pestis

Mobiluncus

Chlamydia trachomatis ($)

Chlamydia pneumoniae ($)

Mycoplasma hominis ($)

Mycoplasma pneumoniae ($)

SPECII INCONSTANT SENSIBILE

Enterococcus faecalis ($)

Staphylococcus spp. *(2)

Microorganisme Gram-negativ, aerobe

Acinetobacter baumannii+

Burkholderia cepacia +*

Campylobacter spp.+*

Citrobacter freundii*

Enterobacter aerogenes

Enterobacter cloacae *

Escherichia coli*

Klebsiella oxytoca

Klebsiella pneumoniae*

Morganella morganii*

Neisseria gonorrhoeae*

Proteus mirabilis*

Proteus vulgaris*

Providencia spp.

Pseudomonas aeruginosa*

Pseudomonas fluorescens

Serratia marcescens*

Peptostreptococcus spp.

Propionibacterium acnes

MICROORGANISME CU REZISTENŢĂ ÎNNĂSCUTĂ

Actinomyces

Enteroccus faecium

Listeria monocytogenes

Stenotrophomonas maltophilia

Cu excepţia celor enumerate mai sus

Mycoplasma genitalium

Ureaplasma urealitycum

* Eficacitatea clinică a fost demonstrată pentru culturi microbiene sensibile în indicaţii clinice aprobate + Rata rezistenţei ≥ 50% în una sau mai multe ţări UE ($): Sensibilitate naturală intermediară în absenţa mecanismelor de rezistenţă dobândită (1): S-au efectuat studii la animale la care s-au indus infecţii experimentale prin inhalarea sporilor bacilului antraxului (Bacillus anthracis); aceste studii au arătat că tratamentul antibiotic început rapid după expunere previne apariţia bolii, dacă tratamentul este efectuat până la scăderea numărului de spori din organism, sub doza de infectare. Utilizarea recomandată la om se bazează în principal pe sensibilitatea in vitro şi pe datele experimentale la animale, precum şi pe datele limitate la om. La adulţi, o durată de tratament de două luni cu ciprofloxacină pe cale orală, în doză de 500 mg de două ori pe zi, este considerată eficace în prevenirea infecţiilor cu antrax la om. Medicul curant trebuie să consulte documentele de referinţă naţionale şi/sau internaţionale cu privire la tratamentul antraxului. (2): Suşele de S-aureus rezistente la meticilină exprimă foarte frecvent rezistenţă concomitentă la fluorochinolone. Rata rezistenţei la meticilină este de aproximativ 20 - 50% pentru toate speciile de stafilococi, şi este în general mai mare în infecţii nozocomiale izolate.

După administrarea în perfuzie intravenoasă a ciprofloxacinei, media concentraţiilor serice maxime a fost obţinută la sfârşitul perfuziei. Farmacocinetica ciprofloxacinei a fost liniară pentru un interval de doze de până la 400 mg administrate intravenos.

Compararea parametrilor farmacocinetici rezultaţi după un tratament intravenos de două şi de trei ori pe zi nu a evidenţiat acumularea ciprofloxacinei şi a metaboliţilor acesteia.

Aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC) a fost echivalentă pentru o perfuzie intravenoasă timp de 60 minute a unei doze de 200 mg ciprofloxacină sau administrarea pe cale orală a unei doze de 250 mg ciprofloxacină, ambele administrate la fiecare 12 ore.

O perfuzie intravenoasă timp de 60 minute a 400 mg ciprofloxacină la fiecare 12 ore şi o doză orală de 500 mg la fiecare 12 ore au fost bioechivalentă din punct de vedere al ASC.

Doza intravenoasă de 400 mg administrată timp de 60 minute la fiecare 12 ore a determinat o Cmax similară celei observate în cazul unei doze orale de 750 mg.

O perfuzie intravenoasă a 400 mg ciprofloxacină timp de 60 minute la fiecare 8 ore şi o doză orală de 750 mg la fiecare 12 ore sunt echivalente din punct de vedere al ASC.

Legarea ciprofloxacinei de proteine este scăzută (20 - 30%) şi substanţa este prezentă în plasmă în cantităţi mari, sub formă neionizată şi are un volum de distribuţie mare la starea de echilibru, de 2 până la 3 l/kg corp.

Ciprofloxacina atinge concentraţii mari în diferite ţesuturi cum sunt plămânii (lichid epitelial, macrofage alveolare, ţesut de biopsie), sinusurile şi leziunile inflamatorii (lichid vezical indus de cantaridină) sau tractul urogenital (urină, prostată, endometru), unde se ating concentraţii totale care le depăşesc concentraţiile plasmatice.

Patru metaboliţi au fost detectaţi în concentraţii mici, identificaţi astfel: dezetilenciprofloxacină (M 1), sulfociprofloxacină (M 2), oxociprofloxacină (M 3) şi formilciprofloxacină (M 4). Metaboliţii prezintă o activitate antimicrobiană in vitro dar în măsură mai mică decât compusul parental.

Ciprofloxacina este cunoscută a fi un inhibitor moderat al izoenzimelor 1A2 ale CYP 450.

Ciprofloxacina este eliminată în cantităţi mari sub formă nemodificată, atât pe cale renală cât şi nerenal, în măsură mai mică.

Excreţia ciprofloxacinei (% din doză) Administrare intravenoasă

Urină Materii fecale

Ciprofloxacină 61,5 15,2

Metaboliţi (M1-M4) 9,5 2,6

Clearance-ul renal este cuprins între 180 - 300 ml/kg/oră şi clearance-ul total al corpului este cuprins între 480 - 600 ml/kg/oră. Ciprofloxacina este supusă atât proceselor de filtrare glomerulară cât şi celor de secreţie tubulară. Funcţia renală sever afectată duce la creşterea timpului de înjumătăţire al ciprofloxacinei cu până la 12 ore.

Clearance-ul nerenal al ciprofloxacinei se datorează în principal secreţiei active trans-intestinale, dar şi metabolizării. 1% din doză este eliminată pe cale biliară. Ciprofloxacina este prezentă în bilă în concentraţii mari.

Datele farmacocinetice ale medicamentului la copii şi adolescenţi sunt limitate.

Într-un studiu efectuat la copii, Cmax şi ASC nu au fost dependente de vârstă (cu vârsta peste 1 an). S-a observat o creştere nesemnificativă a Cmax şi ASC după administrări repetate (10 mg/kg de trei ori pe zi).

La 10 copii cu sepsis sever, cu vârsta sub 1 an, Cmax a fost de 6,1 mg/l (interval: 4,6 - 8,3 mg/l) după o perfuzie intravenoasă de 1 oră, cu doza de 10 mg/kg şi de 7,2 mg/l (interval: 4,7 - 11,8 mg/l) pentru copii cu vârsta între 1 şi 5 ani. Valorile ASC au fost de 17,4 mg*oră/l (interval: 11,8 - 32,0 mg*oră/l) şi 16,5 mg*oră/l (interval: 11,0 - 23,8 mg*oră/l) la cele două grupe de vârstă.

Aceste valori se încadrează în intervalul raportat pentru adulţi, la doze terapeutice. Pe baza analizelor farmacocinetice populaţionale la copii şi adolescenţi cu diferite infecţii, timpul mediu de înjumătăţire plasmatică prevăzut la copii este de aproximativ 4 - 5 ore şi biodisponibilitatea suspensiei orale variază de la 50 la 80%.

Datele non-clinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale privind toxicitatea după o doză unică, toxicitatea după doze repetate, carcinogenitatea sau toxicitatea asupra funcţiei de reproducere.

Similar altor chinolone, ciprofloxacina are efect fototoxic la animale, la niveluri de expunere relevante din punct de vedere clinic. Datele de fotomutagenitate/fotocarcinogenitate au demonstrat un uşor efect fotomutagen sau fotocarcinogen al ciprofloxacinei, în experimentele in vitro şi la animale. Acest efect a fost comparabil cu cel al altor inhibitori ai girazei.

Tolerabilitate articulară:

Aşa cum s-a raportat în cazul altor inhibitori ai girazei, ciprofloxacina determină leziuni la nivelul articulaţiilor mari, la animalele imature. Gradul leziunilor cartilajului variază în funcţie de vârstă, specii şi doză; leziunea poate fi redusă prin punerea în repaus a articulaţiei respective. Studiile la animalele mature (şobolan, câine) nu au evidenţiat leziuni ale cartilajelor. Într-un studiu la câini tineri Beagle, ciprofloxacina a determinat modificări articulare severe la doze terapeutice după două săptămâni de tratament, efecte care au persistat 5 luni mai târziu.

Acid lactic

Acid clorhidric 1N (pentru ajustarea pH-ului)

Apă pentru preparate injectabile

Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu excepția celor menționate la pct. 6.6.

Soluția perfuzabilă trebuie administrată întotdeauna separat, cu excepția situațiilor în care s-a confirmat compatibilitatea cu alte soluții/medicamente. Semnele vizibile de incompatibilitate sunt, de exemplu, precipitarea, aspectul tulbure și modificările de culoare.

Incompatibilitatea apare cu toate soluțiile perfuzabile/medicamentele care sunt chimic sau fizic instabile la pH-ul concentratului (de exemplu soluții de penicilină, heparină), în special în combinaţie cu soluţii ajustate la un pH alcalin (pH-ul soluțiilor de ciprofloxacină: 3,9 - 4,5).

2 ani.

A se păstra la temperaturi sub 25oC, în ambalajul original.

Cutie cu 5 fiole din sticlă incoloră, prevăzute cu inel de rupere sau cu punct de rupere sau cu inel de rupere şi două inele colorate (verde şi albastru), pe gâtul fiolei, a câte 10 ml concentrat pentru soluţie perfuzabilă.

Cutie cu 10 fiole din sticlă incoloră, prevăzute cu inel de rupere sau cu punct de rupere sau cu inel de rupere şi două inele colorate (verde şi albastru), pe gâtul fiolei, a câte 10 ml concentrat pentru soluţie perfuzabilă.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Ciprofloxacină Zentiva 10 mg/ml se administrează în perfuzie intavenoasă, timp de 30-60 minute, în concentraţie de 1-2 mg/ml, în soluţie salină izotonă sau soluţie de glucoză 5%. Nu se recomandă amestecarea soluţiei perfuzabile cu alte medicamente.

COMPATIBILITATE ŞI STABILITATE

Ciprofloxacină Zentiva 10 mg/ml concentrat pentru soluţie perfuzabilă, prin diluare cu următoarele soluţii intravenoase, cu obţinerea de soluţii cu concentraţia de 0,5 până la 2 mg/ml, este stabil până la 14 zile dacă este păstrat la frigider sau la temperatura camerei.

Clorură de sodiu 0,9%

Soluţie injectabilă glucoză 5%, USP

Apă pentru preparate injectabile

Soluţie injectabilă de glucoză 10% Soluţie injectabilă glucoză 5% şi clorură de sodiu 0,225% Soluţie injectabilă glucoză 5% şi clorură de sodiu 0,45%

Soluţie Ringer Lactat

ZENTIVA S.A.

B-dul. Theodor Pallady nr. 50 sector 3, 032266,Bucureşti

România

Tel: +4 021.304.7597 e-mail: zentivaro@zentiva.com

9864/2017/01-02

Data primei autorizări: Mai 2004

Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Aprilie 2017

Noiembrie 2021

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro .