CIPROFLOXACINA AUROBINDO 750mg comprimate filmate prospect medicament

Ciprofloxacină Aurobindo 250 mg comprimate filmate

Ciprofloxacină Aurobindo 500 mg comprimate filmate

Ciprofloxacină Aurobindo 750 mg comprimate filmate

Fiecare comprimat filmat conține ciprofloxacină 250 mg (sub formă de clorhidrat).

Fiecare comprimat filmat conține ciprofloxacină 500 mg (sub formă de clorhidrat).

Fiecare comprimat filmat conține ciprofloxacină 750 mg (sub formă de clorhidrat).

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1

Comprimat filmat

Ciprofloxacină Aurobindo 250 mg comprimate filmate

Comprimate filmate albe până la aproape albe, de formă rotundă (cu diametrul de 11,1 mm), cu o linie mediană pe una dintre fețe și marcate cu 'F' și '23', cu o linie mediană între ele pe cealaltă parte.

Comprimatul poate fi divizat în două părți egale.

Ciprofloxacină Aurobindo 500 mg comprimate filmate

Comprimate filmate albe până la aproape albe, în formă de capsulă, cu o linie mediană pe una dintre fețe și marcate cu 'F22' pe cealaltă parte. Comprimatul poate fi divizat în două părți egale. Dimensiunea este de 18,2 mm x 8,1 mm.

Ciprofloxacină Aurobindo 750 mg comprimate filmate

Comprimate filmate albe până la aproape albe, în formă de capsulă, marcate cu 'C' pe o parte și '93' pe cealaltă parte. Dimensiunea este dede 22,3 mm x 8,2 mm

Ciprofloxacină Aurobindo comprimate filmate este indicat pentru tratamentul următoarelor infecţii (vezi pct. 4.4 și pct. 5.1). Înaintea iniţierii terapiei, trebuie acordată o atenţie deosebită informaţiilor disponibile cu privire la rezistenţa la ciprofloxacină.

* Infecţii ale tractului respirator inferior, determinate de bacterii Gram-negativ:

- Pneumonie.

- Infecţii bronho-pulmonare la pacienţii cu fibroză chistică sau bronşiectazie,

* Otită medie cronică purulentă.

* Exacerbarea sinuzitei cronice, în special dacă aceasta este determinată de bacterii Gram-negativ.

* Pielonefrita acută

* Infecții complicate ale tractului urinar

* Prostatita bacteriană

*Infecții ale tractului genital

- uretrită gonococică şi cervicită incluzând cazuri determinate de Neisseria gonorrhoeae sensibilă la acest medicament.

- orhiepididimită, incluzând cazuri determinate de Neisseria gonorrhoeae sensibilă la acest medicament.

- boală inflamatorie pelvină, incluzând cazuri determinate de Neisseria gonorrhoeae sensibilă la acest medicament.

* Infecţii intra-abdominale.

* Infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi, determinate de bacterii Gram-negativ.

* Infecţii ale oaselor şi articulaţiilor.

- Antrax prin inhalare (profilaxia după expunere şi tratamentul curativ).

Ciprofloxacina poate fi utilizată în tratamentul pacienţilor neutropenici cu febră care se suspectează că este determinată de o infecţie bacteriană.

În exacerbările bolii pulmonare obstructive cronice, Ciprofloxacină Aurobindo trebuie utilizată numai dacă utilizarea altor medicamente antibacteriene care sunt în mod uzual recomandate pentru tratamentul acestor infecții este considerată inadecvată.

În cistita acută necomplicată, Ciprofloxacină Aurobindo trebuie utilizată numai dacă utilizarea altor medicamente antibacteriene care sunt în mod uzual recomandate pentru tratamentul acestor infecții este considerată inadecvată.

* Infecţii bronho-pulmonare determinate de Pseudomonas aeruginosa, la pacienţii cu fibroză chistică

* Infecţii complicate ale tractului urinar şi pielonefrită acută

* Antrax prin inhalare (profilaxia după expunere şi tratamentul curativ).

De asemenea, ciprofloxacina poate fi utilizată pentru tratamentul infecţiilor severe la copii şi adolescenţi, dacă este necesar.

Tratamentul trebuie iniţiat numai de către medici cu experienţă în tratamentul fibrozei chistice şi/sau infecţiilor severe la copii şi adolescenţi (vezi pct. 4.4 și pct. 5.1).

Trebuie luate în considerare recomandările oficiale privind utilizarea adecvată a medicamentelor antibacteriene.

Dozele depind de indicaţia clinică, severitatea şi localizarea infecţiei, de sensibilitatea la ciprofloxacină a microorganismului(elor) etiologice, de funcţia renală a pacientului şi greutatea corporală la copii şi adolescenţi.

Durata tratamentului depinde de severitatea afecțiunii şi de evoluţia clinică şi bacteriologică.

Tratamentul infecţiilor determinate de anumite bacterii (de exemplu: Pseudomonas aeruginosa,

Acinetobacter sau Staphylococci) poate necesita doze mari de ciprofloxacină şi administrarea concomitentă a altor medicamente antibacteriene adecvate.

Tratamentul unor infecţii (de exemplu: boli inflamatorii pelvine, infecţii intra-abdominale, infecţii la pacienţii neutropenici şi infecţii osteo-articulare) pot necesita administrarea concomitentă a altor medicamente antibacteriene, în funcţie de germenii patogeni implicaţi.

Durata totală a tratamentului (inclusiv eventualul

Indicații Doza zilnică în mg tratament parenteral iniţial cu ciprofloxacină 500 mg de două ori pe

Infecţii ale tractului respirator inferior zi până la 750 mg de 7 până la 14 zile două ori pe zi 500 mg de două ori pe 7 până la 14 zile

Exacerbarea sinuzitei zi până la 750 mg de cronice

Infecţii ale două ori pe zi tractului 500 mg de două ori pe 7 până la 14 zile

Otită medie cronică respirator zi până la 750 mg de purulentă superior două ori pe zi 750 mg de două ori pe

Otită externă malignă 28 zile până la 3 luni zi 250 mg de două ori pe zi până la 500 mg de 3 zile

Cistită necomplicată două ori pe zi

La femeile în pre-menopauză poate fi utilizată o doză unică de 500 mg

Cistită complicată

Infecţii ale 500 mg de două ori pe

Pielonefrită 7 zile tractului urinar zi necomplicată (a se vedea cap.4) cel puţin 10 zile; poate fi 500 mg de două ori pe

Pielonefrită continuat mai mult de 21 zile zi până la 750 mg de complicată în unele circumstanţe specifice două ori pe zi (cum sunt abcesele) 500 mg de două ori pe 2 până la 4 săptămâni (acută)

Prostatită zi până la 750 mg de până la 4 până la 6 săptămâni două ori pe zi (cronică)

Uretrită gonococică şi 500 mg în doză unică 1 zi (doză unică) cervicită

Infecţii ale

Orhiepididimită şi 500 mg de două ori pe tractului genital boală inflamatorie zi până la 750 mg de cel puţin 14 zile pelvină două ori pe zi

Infecţii ale Diaree determinată de 500 mg de două ori pe 1 zi tractului gastro- bacterii patogene zi intestinal şi incluzând Shigella infecţii spp, intraabdominale cu excepţia Shigella dysenteriae de tip I şi tratamentul empiric în diareea călătorilor

Diaree determinată de 500 mg de două ori pe

Shigella dysenteriae 5 zile zi de tip I

Diaree determinată de 500 mg de două ori pe 3 zile

Vibrio cholerae zi 500 mg de două ori pe

Febră tifoidă 7 zile zi

Infecţii 500 mg de două ori pe intraabdominale zi până la 750 mg de 5 până la 14 zile datorate bacteriilor două ori pe zi

Gram-negativ 500 mg de două ori pe

Infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi zi până la 750 mg de 7 până la 14 zile două ori pe zi

Infecţii osteo-articulare 500 mg de două ori pe zi până la 750 mg de Maximum 3 luni două ori pe zi

Pacienții neutropenici cu febră care este suspectată a fi din cause bacteriene 500 mg de două ori pe

Ciprofloxacina trebuie administrată în Tratamentul trebuie continuat zi până la 750 mg de asociere cu un alt antibiotic/alte pe toată durata neutropeniei două ori pe zi antibiotice conform recomandărilor oficiale

Profilaxia infecţiilor invazive determinate 500 mg în doză unică 1 zi (doză unică) de Neisseria meningitidis

Antrax: profilaxia după expunerea pe cale inhalatorie şi tratamentul curativ pentru persoanele apte să primească tratament pe 500 mg de două ori pe 60 zile de la confirmarea cale orală, când este clinic recomandat.

zi expunerii la bacilul antraxului

Administrarea medicamentului trebuie iniţiată cât mai curând posibil după expunerea suspectată sau confirmată.

Indicaţii Doza zilnică în mg Durata totală a tratamentului (inclusiv eventualul tratament parenteral iniţial cu ciprofloxacină 20 mg/kg de două ori pe zi cu un maxim de

Fibroza chistică 10 până la 14 zile 750 mg per doză.

Infecţii complicate ale 10 mg/kg de două ori pe zi până la 20 mg/kg 10 până la 21 zile tractului urinar şi de două ori pe zi cu un maxim de 750 mg per pielonefrită doză

Antrax: profilaxia după expunerea pe cale inhalatorie şi tratamentul curativ pentru persoanele apte să primească tratament 10 mg/kg de două ori pe zi până la 15 mg/kg 60 zile de la confirmarea pe cale orală, când este de două ori pe zi cu un maxim de 500 mg per expunerii la bacilul clinic recomandat.

doză antraxului

Administrarea medicamentului trebuie iniţiată cât mai curând posibil după expunerea suspectată sau confirmată.

20 mg/kg de două ori pe zi cu un maxim de În funcţie de tipul

Alte infecţii severe 750 mg per doză infecțiilor

La pacienţii vârstnici, doza administrată este în funcţie de severitatea infecţiei şi de clearance-ul creatininei.

Pacienți cu insuficienţă renală şi hepatică

Dozele iniţiale şi de întreţinere recomandate pacienţilor adulţi cu insuficienţă renală

Clearance-ul creatininei Creatinina sericã

Doza oralã [mg] [ml/min/1,73m²] [µmol/l] > 60 < 124 Vezi dozele uzuale 30-60 124 to 168 250 - 500 mg la fiecare 12 ore <30 > 169 250 - 500 mg la fiecare 24 ore 250 - 500 mg la fiecare 24 ore (după

Pacienţi cu hemodializă > 169 dializă)

Pacienţi cu dializă peritoneală > 169 250 - 500 mg la fiecare 24 ore

La pacienţii cu insuficienţă hepatică nu este necesară ajustarea dozei.

Dozele la copiii cu insuficienţă renală şi/sau hepatică nu au fost studiate.

Comprimatele trebuie înghiţite nemestecate, cu un lichid. Comprimatele pot fi administrate cu sau fără alimente. Dacă sunt administrate pe stomacul gol, substanţa activă se absoarbe mai rapid.Comprimatele de ciprofloxacină nu trebuie administrate cu produse lactate (de exemplu lapte, iaurt) sau cu sucuri de fructe cu supliment de minerale (de exemplu suc de portocale cu supliment de calciu) (vezi pct. 4.5).

În cazuri severe sau dacă pacientul nu este capabil să înghită comprimate (de exemplu pacienţi cu nutriţie enterală), se recomandă să se înceapă tratamentul prin administrarea intravenoasă de ciprofloxacină, până când tratamentul poate fi continuat pe cale orală.

* Hipersensibilitate la substanţa activă, la alte chinolone sau la oricare dintre excipienţiienumeraţi la pct. 6.1.

* Administrarea concomitentă de ciprofloxacină şi tizanidină (vezi pct. 4.5).

Utilizarea ciprofloxacinei trebuie evitată la pacienții care au prezentat în trecut reacții adverse grave la utilizarea medicamentelor conținând chinolonă sau fluorochinolonă (vezi pct. 4.8). Tratamentul acestor pacienți cu ciprofloxacină trebuie inițiat numai în absența unor opțiuni alternative de tratament și după o evaluare atentă a raportului risc/beneficiu (vezi și pct. 4.3).

Reacții adverse grave la medicament, prelungite și potențial ireversibile

La pacienții cărora li s-au administrat chinolone și fluorochinolone, indiferent de vârsta loracestora și factorii de risc preexistenți, au fost raportate cazuri foarte rare de reacții adverse prelungite (care persistă timp de luni sau ani), reacții adverse grave și potențial ireversibile, care afectează diferite sisteme din organism, uneori fiind implicate mai multe sisteme (musculo-scheletice, nervoas, psihic șisenzitiv).

Ciprofloxacina trebuie întreruptă imediat la primele semne sau simptome ale oricărei reacții adverse grave, iar pacienții trebuie sfătuiți să contacteze medicul curant pentru recomandări.

Infecţii severe şi infecţii mixte cu microorganisme Gram-pozitiv şi anaerobe

Ciprofloxacina nu este adecvată pentru tratamentul infecţiilor severe şi infecţiilor care ar putea fi datorate microorganismelor Gram-pozitiv sau anaerobe. În cazul acestor infecţii, ciprofloxacina trebuie administrată în asociere cu alte medicamente antibacteriene adecvate.

Infecţii streptococice (inclusiv Streptococcus pneumoniae)

Ciprofloxacina nu este recomandată pentru tratamentul infecţiilor streptococice, datorită eficacităţii scăzute.

Infecţii ale tractului genital

Uretrite gonococice, cervicite, orhiepididimita şi bolile inflamatorii pelvine pot fi determinate de Neisseria gonorrhoeae rezistentă la fluorochinolone. De aceea, ciprofloxacina poate fi administrată în pentru tratamentul uretritei gonococice sau cervicitei , numai dacă prezenţa suşelor de Neisseria gonorrhoeae rezistente la ciprofloxacină a fost exclusă Pentru epididimorhită și boli inflamatorii pelviene, ciprofloxacina empirică poate fi luată în considerare doar în combinație cu un alt agent antibacterian apropiat (de exemplu cefalosporine) doar dacă poate fi exclus Neisseria gonorrhoeae rezistent la ciprofloxacin. Dacă nu se observă o ameliorare clinică după 3 zile de tratament, terapia trebuie reevaluată.

Rezistența la florochinolone a Escherichia coli, cel mai comun patogen implicat în infecțiile tractului urinar - variază de alungul Uniunii Europene. Medicii prescriptori sunt sfătuiți să ia în considerare prevalența locală a rezistenței Escherichia coli la fluorochinolone.

O singură doză de ciprofloxacină care poate fi utilizată în cistite necomplicate la femeile aflate la pre menopauză, este așteptat să fie asociată cu o eficacitate scăzută față de tratamentul de lungă durată. Acest fapttrebuie luat mai mult în considerare ținând cont de creșterea nivelului de rezistență a Escherichia coli, la fluorochinolone.

Infecţii intra-abdominale

Datele privind eficacitatea ciprofloxacinei în tratamentul infecţiilor intraabdominale post-operatorii sunt limitate.

Diareea călătorului

Alegerea ciprofloxacinei trebuie să ia în considerare informaţiile privind rezistenţa la ciprofoloxacină a microorganismelor patogene din ţările vizitate.

Infecţii osteo-articulare

Ciprofloxacina trebuie utilizată în asociere cu alte antibiotice, în funcţie de rezultatele microbiologice.

Antrax prin inhalare

Utilizarea la om este bazată pe datele de sensibilitate in vitro, datele din studiile la animale şi datele limitate obţinute la om. Medicii curanţi trebuie să se refere la recomandările internaţionale şi/sau naţionale cu privire la tratamentul antraxului.

Utilizarea ciprofloxacinei la copii şi adolescenţi trebuie să urmeze recomandările oficiale în vigoare.

Tratamentul cu ciprofloxacină trebuie inițiat numai de către medici cu experienţă în tratamentul fibrozei chistice și/sau infecţiilor severe la copii şi adolescenţi.

S-a demonstrat că ciprofloxacina determină artropatii la nivelul articulaţiilor mari, la animale imature.

Într-un studiu randomizat dublu-orb, datele privind siguranţa utilizării ciprofloxacinei la copii (ciprofloxacină: n=335, vârsta medie = 6,3 ani; comparatori: n=349, vârsta medie = 6,2 ani, limite de vârstă 1 - 17 ani) au arătat o incidenţă a artropatiei suspectată a fi legată de medicament (diferenţiată pe baza semnelor şi simptomelor clinice legate de articulaţie) până în ziua + 42, de 7,2% şi 4,6%. Pe o perioadă de urmărire de 1 an, incidenţa artropatiei legată de medicament a fost 9,0% şi respectiv 5,7%.

Agravarea în timp a artropatiei suspectată a fi legată de medicament nu a fost semnificativă din punct de vedere statistic, între cele două grupuri. Tratamentul trebuie iniţiat numai după evaluarea atentă a raportului beneficiu/risc, datorită evenimentelor adverse posibile legate de articulaţii şi/sau ţesuturile înconjurătoare (vezi pct. 4.8).

Infecţiile bronhopulmonare din fibroza chistică

Studiile clinice au inclus copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 5 - 17 ani. Experienţa privind tratamentul copiilor cu vârsta între 1 şi 5 ani este mult limitată.

Infecţii complicate ale tractului urinar şi pielonefrită

Tratamentul infecţiilor urinare cu ciprofloxacină trebuie luat în considerare atunci când nu pot fi utilizate alte tratamente şi trebuie să se bazeze pe rezultatele microbiologice.

Studiile clinice au inclus copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 1 - 17 ani.

Alte infecţii severe specifice

Utilizarea ciprofloxacinei poate fi avută în vedere pentru alte infecţii severe, în conformitate cu recomandările oficiale, după evaluarea atentă a raportului beneficiu-risc, când alte tratamente nu pot fi utilizate sau după eşecul terapiei standard şi când rezultatele microbiologice pot justifica utilizarea ciprofloxacinei.

Utilizarea ciprofloxacinei în infecţii severe specifice, altele decât cele menţionate mai sus, nu a fost evaluată în studii clinice, iar experienţa clinică este limitată. Prin urmare, se recomandă prudenţă în tratamentul acestor pacienţi cu astfel de infecţii.

Hipersensibilitatea şi reacţiile alergice, inclusiv reacţiile anafilactice/anafilactoide, pot apărea în cazul utilizării unei singure doze (vezi pct. 4.8) şi pot pune viaţa în pericol. Dacă apar astfel de reacţii, ciprofloxacina trebuie întreruptă şi trebuie instituit tratamentul medical adecvat.

Aparatul musculo-scheletic

În general, ciprofloxacina nu trebuie utilizată la pacienţii cu antecedente de tendinopatie/afectarea tendoanelor legată de tratamentul cu chinolone. Cu toate acestea, în cazuri foarte rare, după izolarea microorganismului etiologic şi evaluarea raportului risc/beneficiu, ciprofloxacina poate fi prescrisă la aceşti pacienţi pentru tratamentul anumitor infecţii severe, în special în cazul eşecului terapiei standard sau al rezistenţei bacteriene, când rezultatele microbiologice pot justifica utilizarea ciprofloxacinei.

Tendinită și rupturi ale tendonului (mai ales la nivelul tendonului lui Achile fără a se limita la acesta), uneori bilaterală, pot apărea în primele 48 de ore de la începerea tratamentului cu chinolone și fluorochinolone și apariția acestora a fost raportată chiar și timp de până la câteva luni după întreruperea tratamentului. Riscul de tendinită și ruptură de tendon este crescut la pacienții vârstnici, la pacienții cu insuficiență renală, la pacienții cu transplant de organe solide și la cei tratați concomitent cu corticosteroizi. De aceea, administrarea concomitentă de corticosteroizi trebuie evitată.

La primul semn de tendinită (de exemplu umflare însoțită de durere, inflamaţie), tratamentul cu ciprofloxacină trebuie întrerupt și trebuie luat în considerare un tratament alternativ. Membrul (membrele) afectate trebuie tratate corespunzător (de exemplu, imobilizare). Corticosteroizii nu trebuie utilizați dacă apar semne de tendinopatie.

Ciprofloxacina trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cu miastenie gravis, deoarece simptomele pot fi exacerbate (vezi pct. 4.8).

Dacă vederea devine neclară sau se observă orice alte modificări la nivelul ochilor, trebuie consultat imediat un medic oftalmolog.

S-a demonstrat că ciprofloxacina determină reacţii de fotosensibilitate. Pacienţii trataţi cu ciprofloxacină trebuie atenţionaţi să evite expunerea directă atât la lumina puternică a soarelui, cât şi la radiaţiile UV, în timpul tratamentului (vezi pct. 4.8).

Sistemul nervos central

Ciprofloxacina, similar altor chinolone, este cunoscută că poate declanşa crize convulsive sau poate scădea pragul convulsivant. Au fost raportate cazuri de status epilepticus. Ciprofloxacina trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cu tulburări SNC care pot fi predispuşi la convulsii. Dacă apar convulsii, administrarea ciprofloxacinei trebuie întreruptă (vezi pct. 4.8). După prima administrare a ciprofloxacinei pot apărea reacţii psihice. În cazuri rare, depresia sau psihoza pot evolua către idei/gânduri de sinucidere culminând în tentativă de sinucidere sau sinucidere. În aceste cazuri, administrarea ciprofloxacinei trebuie întreruptă.

Neuropatie periferica

Au fost raportate cazuri de polineuropatie senzorială sau senzorimotorie care au dus la parestezie, hiperestezie, disestezie sau slăbiciune la pacienții cărora li s-au adminmistrat chinolone și fluorochinolone.

Pacienții tratați cu ciprofloxacină trebuie sfătuiți să se adreseze medicului înainte de a continua tratamentul, dacă manifestă simptome de neuropatie cum ar fi durere, arsură, furnicătură, amorțeală sau slăbiciune, pentru a preveni dezvoltarea unei afecțiuni potențial ireversibile. (vezi pct. 4.8)

Atunci când se utilizează fluorochinolone, inclusive ciprofloxacină, este necesară atenție la pacienții cunoscuți cu factor de risc pentru prelungirea intervalului QT cum ar fi de exemplu:

- Sindrom congenital QT prelungit

- Utilizare concomitentă de medicamente care sunt cunoscute pentru prelungirea intervalului QT (de exemplu antiaritmice de lasă IA și III, antidepresive triciclice, macrolide, antipsihotice)

- Balanță electrolitică neregulată (de exemplu hipokalemie, hipomagnezie)

- Boli cardiace (de exemplu insuficiență cardiacă, infarct miocardic, bradicardie)

Pacienții vârstnici și femeile pot fi mult mai sensibili la medicamentele ce prelungesc intervalul QT. De aceea, este necesară prudență dacă se utilizează fluorochinolone, inclusiv ciprofloxacină, la aceste grupe de populație (vezi pct. 4.2 Pacienți vârstnici, pct. 4.5, pct. 4.8, pct. 4.9)

Disglicemia

Similar tuturor chinolonelor, au fost raportate modificări ale glicemiei, incluzând atât hipoglicemie cât și hiperglicemie, în general la pacienții cu diabet zaharat cărora li se administrează tratament concomitent cu un antidiabetic oral (de exemplu, glibenclamidă) sau cu insulină. Au fost raportate cazuri de comă hipoglicemică. La pacienții cu diabet zaharat, se recomandă monitorizarea atentă a glicemiei (vezi pct. 4.8).

Apariţia diareei severe şi persistente în timpul tratamentului sau după tratament (inclusiv la câteva săptămâni după tratament), poate fi semnul unei colite asociată cu antibioticul (afecţiune care poate pune în pericol viaţa bolnavului şi care poate avea evoluţie letală), care necesită tratament imediat (vezi pct. 4.8). În aceste cazuri, tratamentul cu ciprofloxacină trebuie întrerupt imediat şi trebuie iniţiat tratamentul corespunzător. Medicamentele anti-peristaltice sunt contraindicate în această situaţie.

Sistemul renal și urinar

S-a raportat cristalurie asociată cu utilizarea ciprofloxacinei (vezi pct. 4.8). Pacienţii trataţi cu ciprofloxacină trebuie să fie bine hidrataţi şi trebuie evitată alcalinizarea în exces a urinii.

Deoarece ciprofloxacina este excretată extensiv prin căile renale, se recomandă ajustarea dozelor la pacienții cu insuficiență renală așa cum este descris la capitolul 4.2, pentru a evita o creștere a reacțiilor adverse datorită acumulării de ciprofloxacină.

Sistemul hepatobiliar

În timpul tratamentului cu ciprofloxacină au fost raportate cazuri de necroză hepatică şi insuficienţă hepatică cu evoluţie letală (vezi pct. 4.8). Tratamentul trebuie întrerupt în cazul apariţiei oricăror semne şi simptome de afectare hepatică (cum sunt anorexie, icter, urini hipercrome, prurit sau sensibilitate abdominală).

Deficitul de glucozo-6-fosfatdehidrogenază

La pacienţii cu deficit de glucozo-6-fosfatdehidrogenază, în timpul tratamentului cu ciprofloxacină au fost raportate reacţii hemolitice. Ciprofloxacina trebuie evitată la aceşti pacienţi cu excepţia cazului în care riscul depăşeşte potenţialul beneficiu. În acest caz, trebuie monitorizată eventuala apariţie a hemolizei.

Izolarea unor bacterii rezistente la ciprofloxacină, cu sau fără suprainfecţie clinică aparentă, poate fi observată în timpul sau după tratamentul cu ciprofloxacină. Este posibilă apariţia unor tulpini bacteriene rezistente la ciprofloxacină, în special în caz de tratament de lungă durată, a tratamentului infecţiilor nosocomiale şi/sau infecţii determinate de specii de Staphylococcus şi Pseudomonas.

Citocrom P450

Ciprofloxacina inhibă CYP1A2 şi în consecinţă poate determina creşterea concentraţiei serice a medicamentelor administrate concomitent şi metabolizate de această enzimă (de exemplu teofilină, clozapină, olanzapină, ropinirol, tizanidină, duloxetină, agomelatină). Administrarea concomitentă de ciprofloxacină şi tizanidină este contraindicată. Prin urmare, dacă aceste substanţe sunt utilizate concomitent cu ciprofloxacina, semnele clinice ale unui eventual supradozaj trebuie monitorizate atent şi poate fi necesară determinarea concentraţiilor serice ale medicamentelor (în special a teofilinei) (vezi pct. 4.5).

Nu se recomandă utilizarea concomitentă de ciprofloxacină şi metotrexat (vezi pct. 4.5).

Activitatea in vitro a ciprofloxacinei faţă de Mycobacterium tuberculosis ar putea determina negativarea testelor bacteriologice la pacienţii trataţi cu ciprofloxacină.

Studiile epidemiologice raportează un risc crescut de anevrism aortic și disecție după administrarea de fluorochinolone, în special la populația vârstnica.

Prin urmare, fluorochinolonele trebuie utilizate numai după o evaluare atentă a beneficiului și riscului și după luarea în considerare a altor opțiuni terapeutice la pacienții cu antecedente familiale pozitive de boală aneuristică sau la pacienții diagnosticați cu anevrism aortic preexistent și/sau disecție aortică sau în prezența altor factori sau condiții de risc care predispun la anevrism aortic și la disecție (de exemplu, sindromul Marfan, sindrom vascular Ehlers-Danlos, arterită Takayasu, arterită de celule gigantice, boala

Behcet, hipertensiune arterială, ateroscleroză cunoscută).

În caz de durere bruscă abdominală, toracică sau de spate, pacienții trebuie sfătuiți să consulte imediat un medic dintr-un departament de urgență.

Acest medicament conține mai puțin de 1 mmol sodiu (23 mg), adică practic “nu conține sare “.

Efectele altor medicamente asupra ciprofloxacinei:

Medicamente cunoscute pentru prelungirea intervalului QT

Ciprofloxacina, similar altor fluorochinolone, trebuie utilizată cu precauție la pacienții care primesc medicamente cunoscute a prelungi intervalul QT (de exemplu antiaritmicele clasă IA și III, antidepresive triciclice, macrolide, antipsihotice)(a se vedea cap. 4.4).

Formarea de complexe prin chelare

Administrarea concomitentă de ciprofloxacină (cale orală) şi medicamente care conţin cationi polivalenţi, inclusiv suplimente minerale (de exemplu calciu, magneziu, aluminiu, fer), chelatori polimerici ai fosfatului (de exemplu sevelamer sau carbonat de lantan), sucralfat sau antiacide şi medicamente puternic tamponatate (de exemplu comprimate de didanozină) care conţin magneziu, aluminiu sau calciu, scad absorbţia ciprofloxacinei. Prin urmare, ciprofloxacina trebuie administrată fie cu 1 - 2 ore înainte, fie la cel puţin 4 ore după aceste medicamente. Această restricţie nu este valabilă în cazul antiacidelor care aparţin grupei antagonişti ai receptorilor H2.

Alimente şi produse lactate

Calciul din dietă ca parte a alimentaţiei nu afectează semnificativ absorbţia ciprofloxacinei. Cu toate acestea, trebuie evitată administrarea concomitentă de produse lactate sau băuturi cu supliment de minerale (de exemplu lapte, iaurt, suc de portocale cu supliment de calciu) şi ciprofloxacină, deoarece absorbţia ciprofloxacinei poate fi redusă.

Probenecidul interferă cu secreţia renală a ciprofloxacinei. Administrarea concomitentă de probenecid şi ciprofloxacină determină creşterea concentraţiilor serice ale ciprofloxacinei.

Metoclopramid

Metoclopramidul accelerează absorbția de ciprofloxacină (orală) rezultând scăderea timpului de atingere aconcentrației plasmatice maxime. Nu au fost observate efecte asupra biodisponibilității ciprofloxacinei.

Omeprazol

Administrarea concomitentă de medicamente ce conțin ciprofloxacină și omeprazol au dus la o ușoară scădere a Cmax și ASC a ciprofloxacinei.

Efectele ciprofloxacinei asupra altor medicamente:

Agomelatina

În studiile clinice, a fost demonstrat că fluvoxamine, ca un inhibitor puternic al isoenzimei CYP450 1A2, inhibă în mod marcant metabolismul agomelatinei rezultând o creștere de 60 de ori a expunerii la agomelatinăi. Cu toate ca nu există date clinice disponibile pentru posibile interacțiuni cu ciprofloxacina, un inhibitor moderat al CYP450 1A2 , pot fi așteptate efecte similare la administrarea concomitentă (”Citocrom P450 la pct. ”Atenționări și precauții speciale pentru utilizare”

Tizanidină

Tizanidina nu trebuie administrată în asociere cu ciprofloxacina (vezi pct. 4.3).

Într-un studiu clinic la subiecţi sănătoşi, s-a observat creşterea concentraţiei serice a tizanidinei (creşterea Cmax de 7 ori, cu limite: între 4 şi 21 ori; creşterea ASC: de 10 ori, cu limite: între 6 şi 24 ori) când aceasta a fost administrată concomitent cu ciprofloxacina. Creşterea concentraţiei serice a tizanidinei este asociată cu potenţarea efectelor hipotensive şi sedative.

Transportul tubular renal al metotrexatului poate fi inhibat prin administrarea concomitentă a ciprofloxacinei, ceea ce poate duce la creşterea concentraţiilor plasmatice ale metotrexatului şi a riscului de reacţii toxice asociate. Prin urmare, utilizarea concomitentă nu este recomandată (vezi pct. 4.4).

Administrarea concomitentă de ciprofloxacină şi teofilină poate determina o creştere nedorită a concentraţiei serice a teofilinei. Aceasta poate duce la reacţii adverse induse de teofilină, care, rareori, pot pune viaţa în pericol sau pot fi letale. În timpul utilizării concomitente, concentraţia serică a teofilinei trebuie monitorizată şi doza de teofilină trebuie redusă în mod corespunzător (vezi pct. 4.4).

Alţi derivaţi xantinici

S-au raportat creşteri ale concentraţiilor serice ale derivaţilor xantinici în cazul administrării concomitente de ciprofloxacină şi cafeină sau pentoxifilină (oxpentifilină).

Administrarea concomitentă de ciprofloxacină şi fenitoină poate determina creşterea sau scăderea concentraţiilor serice ale fenitoinei; prin urmare, se recomandă monitorizarea concentraţiilor serice ale fenitoinei.

O creştere tranzitorie a concentraţiei creatininei serice a fost observată atunci când ciprofloxacina şi ciclosporina au fost administrate concomitent. Prin urmare, este necesar controlul frecvent (de două ori pe săptămână) al concentraţiilor serice de creatinină la aceşti pacienţi.

Antagoniști de vitamina K

Administrarea concomitentă de ciprofloxacină şi a unui antagonist al vitaminei K poate amplifica efectele anticoagulante ale acestuia. Factorii de risc pot varia în funcţie de starea infecţioasă, vârsta şi starea generală a pacientului şi este dificil să se evalueze dacă modificarea INRului (international normalised ratio/raportul internaţional normalizat) este determinată de infecţie sau de ciprofloxacină. Monitorizarea frecventă a INR-ului în timpul şi după întreruperea administrării concomitente de ciprofloxacină şi antagoniști ai vitaminei K (de exemplu warfarina, acenocumarol, fenprocumon sau fluindionă).

Duloxetina

În studiile clinice, s-a demonstrat că utilizarea concomitentă a duloxetinei cu inhibitori puternici ai izoenzimei CYP450 1A2, cum ar fi fluvoxamina, poate duce la o creștere a ASC și Cmax a duloxetinei.

Deși nu sunt disponibile date clinice privind o posibilă interacțiune cu ciprofloxacina, efecte similare pot fi de așteptat după administrarea concomitentă (vezi pct 4.4).

Ropinirol

Într-un studiu clinic s-a demonstrat că utilizarea concomitentă de ropinirol şi ciprofloxacină, un inhibitor moderat al izoenzimei CYP450 1A2, poate determina creşterea Cmax şi ASC ale ropinirolului cu 60% şi respectiv 84%. Se recomandă monitorizarea reacţiilor adverse legate de ropinirol şi ajustarea adecvată a dozei de ropinirol în timpul şi la scurt timp după întreruperea tratamentului cu ciprofloxacină (vezi pct. 4.4).

La subiecții sănătoși a fost demonstrat ca utilizarea concomitentă a lidocainei cu medicamente ce conțin ciprofloxacină, un inhibitor moderat al izozimei CYP450 1A2, reduce clereance-ul intravenos al lidocainei cu 22%. Cu toate că tratamentul cu lidocaină a fost bine tolerat, o posibilă interacțiune cu ciprofloxacina asociată cu efecte adverse poate fi asocitată cu administrarea concomitentă.

După administrarea concomitentă de ciprofloxacină 250 mg şi clozapină, timp de 7 zile, concentraţiile serice ale clozapinei şi N-desmetilclozapinei au crescut cu 29% şi respectiv 31%. Se recomandă monitorizarea clinică şi ajustarea adecvată a dozei de clozapină în timpul şi după întreruperea administrării concomitente a ciprofloxacinei (vezi pct. 4.4).

Cmax și ASC a sildenafil a crescut de aproximativ două ori la subiecții sănătoși după administrarea orală a unei doze de 50 mg concomitent cu 500 mg ciprofloxacină. De aceea, se recomandă atenție atunci când se prescrie ciprofloxacină concomitant cu sildenafil si a se lua în considerare raportul risc/beneficiu.

Zolpidem

Administrarea concomitentă de ciprofloxacină poate crește nivelul sanguine al zolpidemului, și de aceea nu se recomandă.

Datele disponibile privind administrarea ciprofloxacinei la gravide nu au indicat prezenţa malformaţiilor sau toxicităţii fetale sau neonatale la ciprofloxacină. Studiile la animale nu au evidenţiat efecte toxice directe sau indirecte asupra funcţiei de reproducere. În perioada prenatală şi la animalele tinere, după expunerea la chinolone, s-au observat efecte asupra cartilajelor imature. Prin urmare, leziunile produse de medicament asupra cartilajelor articulare ale organismului uman imatur sau ale fătului nu pot fi excluse (vezi pct. 5.3).

Ca măsură de precauţie, este de preferat să se evite utilizarea ciprofloxacinei în timpul sarcinii.

Ciprofloxacina se excretă în laptele matern. Datorită riscului potenţial de leziuni articulare, ciprofloxacina nu trebuie utilizată în timpul alăptării.

Datorită efectelor sale neurologice, ciprofloxacina poate afecta timpul de reacţie. Prin urmare, capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje poate fi afectată.

Reacţiile adverse legate de medicament raportate cel mai frecvent sunt greaţă şi diaree.

Reacţiile adverse legate de medicament raportate în studiile clinice şi după punerea pe piaţă a ciprofloxacinei (tratament oral, intravenos şi secvenţial), sunt enumerate mai jos pe clase de frecvenţă.

Analiza frecvenţei a luat în considerare datele după administrarea orală şi intravenoasă a ciprofloxacinei.

Clasificarea pe Frecvente: Mai puţin Rare: ≥ 1/10 000 şi Foarte rare: < Frecvenţă aparate, sisteme ≥1/100 şi frecvente: ≥ 1/1 < 1/00 1/10 000 necunoscută şi organe < 1/10 000 şi < 1/100 (nu poate fi estimată din datele disponibile)

Infecţii şi infestări Suprainfecţii micotice

Tulburări Eozinofilie Leucopenie Anemie Anemie hematologice şi Neutropenie hemolitică limfatice Leucocitoză Agranulocitozã

Trombocitopenie Pancitopenie

Trombocitemie (cu risc letal)

Aplazie medulară (cu risc letal)

Tulburări ale Reacţii alergice Reacţii sistemului Edem anafilactice şoc imunitar alergic/angioedem anafilactic (cu risc letal) (vezi pct. 4.4)

Reacţie de tip boala serului

Tulburări Sindromul de endocrine secreție inadecvată a hormonului antidiuretic (SIADH)

Tulburări scăderea Hiperglicemie metabolice şi de apetitului Hipoglicemie nutriţie Comă hipoglicemică ( vezipct. 4.4)

Tulburări psihice* Hiperactivitate/Confuzie şi Reacţii Manie, agitaţie dezorientare Reacţie psihotice hipomanie psihomotorie de anxietate (potențial

Vise anormale culminând în

Depresie (potential idei suicidare/ce culminează cu gânduri sau idei sinucidere suicidare/gânduri de încercări de suicid și suicid (a se suicid (vezi pct vedea cap. 4.4) 4.4)

Tulburări ale Cefalee Parestezie şi Migrenă Neuropatie sistemului Ameţeli disestezie Tulburări de periferică și nervos* Tulburãri ale Hipoestezie coordonare polineuropatie somnului Tremor Tulburări de (vezi pct. 4.4)

Tulburări ale Convulsii (vezi pct. mers sensibilitãţii 4.4) Tulburări gustative Vertij olfactive

Hiperestezie

Hipertensiune intracraniană și pseudo tumori craniene

Tulburări Tulburări vizuale Tulburări ale oculare* (de exemplu percepţiei diplopie) culorilor

Tulburări acustice Tinitus şi vestibulare* Pierderea auzului/Tulburări de auz

Tulburări cardiace Tahicardie Aritmie ventriculară,și torsada vârfurilor (raportat predominant la pacienții cu factor de risc la prelungirea intervalului

QT), prelungirea intervalului

QT pe ECG (vezi pct. 4.4 și 4.9)*

Tulburări Vasodilataţie Vasculită vasculare Hipotensiune arterială

Sincopã

Tulburări Dispnee (inclusiv respiratorii, stare astmatică) toracice şi mediastinale

Tulburări Greaţă Vărsături Diaree asociată cu Pancreatiă gastrointestinale Diaree Dureri antibiotic, inclusiv gastrointestinale colite şi abdominale pseudomembranoase

Dispepsie (foarte rar cu posibil

Flatulenţă efect letal) (vezi pct. 4.4)

Tulburări Creşteri ale Insuficienţă hepatică Necroză hepatobiliare transaminazelor Icter colestatic hepatică (în

Creşteri ale Hepatită cazuri foarte bilirubinei rare cu evoluţie către insuficienţă hepatică cu risc letal) (vezi pct. 4.4)

Afecţiuni cutanate Erupţii cutanate Reacţii de Peteşii Pustuloză şi ale ţesutului tranzitorii Prurit fotosensibilitate Eritem exantematoasă subcutanat Urticarie (vezi pct. 4.4) polimorf acută

Eritem nodos generalizată

Sindrom (PEAG),

Stevens DRESS

Johnson (care poate avea risc letal)

Necroliză epidermică toxică (care poate avea risc letal)

Tulburări Dureri Mialgie Artrită Astenie musculoscheletice musculoscheletale Creşterea tonusului muscularã şi ale ţesutului (dureri la nivelul muscular şi crampe Tendinitã conjunctiv* extremităţilor, Ruptură de dorsalgii, dureri tendoane (în toracice) special a

Artralgie tendonului lui

Achile) (vezi pct. 4.4) Exacerbarea simptomelor miasteniei gravis (vezi pct. 4.4)

Tulburări renale Disfuncţie renală Insuficienţă renală şi ale căilor Hematurie urinare Cristalurie (vezi pct.

4.4) Nefrită tubulointerstiţială

Tulburări Astenie Edem Transpiraţii generale şi la Febră (hiperhidroză) nivelul locului de administrare*

Investigaţii Creşterea Creşterea amilazei Raport diagnostice fosfatazei alcaline serice international serice normalizat crescut (la pacienții tratați cu antagonist de vitamin K)

* Au fost raportate cazuri foarte rare de reacții grave la medicament, prelungite (până la luni sau ani), invalidante și posibil ireversibile, care afectează câteva, uneori mai multe aparate, sisteme, organe și simțuri (inclusiv reacții cum ar fi tendinită, ruptură de tendon, artralgie, dureri la nivelul extremităților, tulburări ale mersului, neuropatii asociate cu parestezie, depresie, oboseală, tulburări de memorie, tulburări ale somnului și afectarea auzului, vederii, gustului și mirosului) în asociere cu utilizarea chinolonelor și fluorochinolonelor, în anumite cazuri, indiferent de factorii de risc preexistenți (vezi pct. 4.4).

Frecvenţa artropatiei, menţionată mai sus, se referă la datele obţinute din studiile efectuate la adulţi. La copii, artropatia este raportată frecvent (vezi pct. 4.4).

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a

Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

București 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro.

S-a raportat că un supradozaj de 12 g duce la simptome uşoare de toxicitate. S-a raportat că un supradozaj de 16 g determină insuficienţă renală acută.

Simptomele supradozajului constau în: ameţeală, tremor, cefalee, fatigabilitate, crize convulsive, halucinaţii, confuzie, disconfort abdominal, insuficienţă renală şi hepatică, precum şi cristalurie şi hematurie. S-a raportat toxicitate renală reversibilă.

În afara măsurilor de urgenţă de rutină,de exemplu golirea stomacului urmată de cărbune medicinal se recomandă monitorizarea funcţiei renale, inclusiv a pH-ului urinar, şi acidifierea urinii dacă este necesar, pentru a preveni cristaluria. Pacienţii trebuie să fie bine hidrataţi. Antiacidele ce conțin calciu sau magneziu, teoretic reduc absorbția de ciprofloxacină în caz de supradozare. Prin hemodializă sau dializă peritoneală se elimină numai o cantitate mică de ciprofloxacină (<10%).

În caz de supradozaj, se recomandă tratament simptomatic. Monitorizarea ECG trebuie efectuată din cauza posibilității prelungirii intervalului QT.

Grupa farmacoterapeutică: Fluorochinolone, codul ATC: J01MA02.

Fiind un medicament din grupa fluorochinolonelor antibacteriene, acţiunea bactericidă a ciprofloxacinei este rezultatul inhibării atât a topoizomerazei de tip II (ADN-giraza), cât şi a topoizomerazei IV, necesară pentru replicarea, transcripţia, repararea şi recombinarea ADN-ului bacterian.

Relaţia FC/FD (farmacocinetică/farmacodinamie)

Eficacitatea depinde în principal de relaţia dintre concentraţia serică maximă (Cmax) şi concentraţia minimă inhibitorie (CMI) a ciprofloxacinei pentru un microorganism patogen , respectiv de relaţia dintre aria de sub curba concentraţiei plasmatice (ASC) şi CMI.

Rezistenţa in vitro la ciprofloxacină se poate dezvolta prin mutaţii succesive la nivelul locului de legare al ADN-girazei cât şi al topoizomerazei IV. Gradul rezistenţei încrucişate între ciprofloxacină şi alte fluorochinolone este variabil. Mutaţiile unice pot să nu determine rezistenţă clinică, dar în general mutaţiile multiple determină rezistenţă clinică la cele mai multe sau la toate substanţele active din clasa terapeutică.

Impermeabilitatea şi/sau mecanismele de rezistenţă de tipul pompă de eflux ale substanţei active pot avea un efect variabil asupra sensibilităţii la fluorochinolone, care depinde de proprietăţile fizico- chimice ale diferitelor substanţe active din cadrul clasei de medicamente şi de afinitatea sistemelor de transport pentru fiecare substanţă activă. Toate mecanismele de rezistenţă in vitro sunt frecvent observate în practica clinică. Mecanismele de rezistenţă care inactivează alte antibiotice, cum sunt barierele de permeabilitate (frecvente la Pseudomonas aeruginosa) şi mecanismele de eflux pot afecta sensibilitatea la ciprofloxacină.

S-a raportat o rezistenţă mediată plasmidic, codificată prin genele qnr.

Spectrul activităţii antibacteriene:

Valorile critice separă tulpinile sensibile de cele cu sensibilitate intermediară, iar acestea din urmă de tulpinile rezistente:

Recomandări EUCAST

Microorganisme Sensibile Rezistente

Enterobacter S ≤ 0.5 mg/L R > 1 mg/ L

Pseudomonas spp S ≤ 0.5 mg/L R > 1 mg/ L

Acinetobacter spp S ≤ 1 mg/L R > 1 mg/ L

Staphylococcus spp.1 S ≤ 1 mg/L R >1 mg/L

Haemophilus influenzae and S ≤ 0.5 mg/L R > 0.5 mg/L

Moraxella catarrhalis

Neisseria gonorrhoeae S ≤0.03 mg/L R > 0.06 mg/L

Neisseria meningitidis S ≤0.03 mg/L R > 0.06 mg/L

Valori critice nelegate de S ≤0.5 mg/L R > 1 mg/ L speciile microbiene* 1 Staphylococcus spp.- valori critice pentru ciprofloxacină sunt legate de terapia cu doze mari.

* Valori critice nelegate de speciile microbiene au fost determinate în principal pe baza datelor FC/FD şi sunt independente de distribuţia CMI ale speciilor specifice. Ele trebuie utilizate numai la specii pentru care nu există valori critice cu specific de specie, dar nu şi la acele specii la care testarea sensibilităţii nu este recomandată.

Prevalenţa rezistenţei dobândite poate varia geografic şi în funcţie de timp pentru specii selecţionate; este necesară posibilitatea accesului la informaţii locale cu privire la rezistenţă, în special când trebuie tratate infecţii grave. Dacă este necesar, în cazul în care prevalenţa rezistenţei la nivel local indică faptul că utilitatea medicamentului este discutabilă, cel puţin în anumite tipuri de infecţii, se pot solicita recomandările unui expert.

Clasificarea speciilor relevante în funcţie de sensibilitatea la ciprofloxacină (pentru speciile

Streptococcus vezi pct. 4.4)

SPECII FRECVENT SENSIBILE

Bacillus anthracis (1)

Aeromonas spp.

Brucella spp.

Citrobacter koseri

Francisella tularensis

Haemophilus ducreyi

Haemophilus influenzae*

Legionella spp.

Moraxella catarrhalis*

Neisseria meningitidis

Pasteurella spp.

Salmonella spp.*

Shigella spp.*

Vibrio spp.

Yersinia pestis

Mobiluncus

Chlamydia trachomatis ($)

Chlamydia pneumoniae ($)

Mycoplasma hominis ($)

Mycoplasma pneumoniae ($)

SPECIILE inconstant sensibile pot fi o problemă

Enterococcus faecalis ($)

Staphylococcus spp. *(2)

Acinetobacter baumannii+

Burkholderia cepacia+*

Campylobacter spp.+*

Citrobacter freundii*

Enterobacter aerogenes

Enterobacter cloacae*

Escherichia coli*

Klebsiella oxytoca

Klebsiella pneumoniae*

Morganella morganii*

Neisseria gonorrhoeae*

Proteus mirabilis*

Proteus vulgaris*

Providencia spp.

Pseudomonas aeruginosa*

Pseudomonas fluorescens

Serratia marcescens*

Peptostreptococcus spp.

Propionibacterium acnes

MICROORGANISME CU REZISTENŢĂ ÎNNĂSCUTĂ

Actinomyces

Enteroccus faecium

Listeria monocytogenes

Stenotrophomonas maltophilia

Cu excepţia celor enumerate mai sus

Mycoplasma genitalium

Ureaplasma urealitycum

* Eficacitatea clinică a fost demonstrată pentru culturi microbiene sensibile în indicaţii clinice aprobate + Rata rezistenţei ≥ 50% în una sau mai multe ţări UE ($): Natural intermediate susceptibility in the absence of acquired mechanism of resistance ($): Sensibilitate naturală intermediară în absenţa mecanismelor de rezistenţă dobândită (1): S-au efectuat studii la animale la care s-au indus infecţii experimentale prin inhalarea sporilor bacilului antraxului (Bacillus anthracis); aceste studii au arătat că tratamentul antibiotic început rapid după expunere previne apariţia bolii, dacă tratamentul este efectuat până la scăderea numărului de spori din organism, sub doza de infectare. Utilizarea recomandată la om se bazează în principal pe sensibilitatea in vitro şi pe datele experimentale la animale, precum şi pe datele limitate la om. La adulţi, o durată de tratament de două luni cu ciprofloxacină pe cale orală, în doză de 500 mg de două ori pe zi, este considerată eficace în prevenirea infecţiilor cu antrax la om. Medicul curant trebuie să consulte documentele de referinţă naţionale şi/sau internaţionale cu privire la tratamentul antraxului. (2): S. aureus meticilino-rezistent exprimă foarte frecvent co-rezistenţă la fluorochinolone. Rata rezistenţei la meticilină este de aproximativ 20 până la 50% dintre toate speciile de stafilococi și este de obicei mai mare în izolatele nosocomiale.

După administrarea orală a unor doze unice de 250 mg, 500 mg şi 750 mg ciprofloxacină sub formă de comprimate, ciprofloxacina se absoarbe rapid şi în cantităţi mari, în principal de la nivelul intestinului subţire, atingând concentraţiile serice maxime după 1 - 2 ore.

Dozele unice de 100 - 750 mg au determinat concentraţii serice maxime (Cmax) dependente de doză, cuprinse între 0,56 şi 3,7 mg/l. Concentraţiile serice cresc proporţional cu dozele, până la 1000 mg.

Biodisponibilitatea absolută este de aproximativ 70 - 80%.

S-a demonstrat că după administrarea pe cale orală a unei doze de 500 mg la fiecare 12 ore, ASC (aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp) este echivalentă cu cea obţinută după administrarea unei perfuzii intravenoase a 400 mg ciprofloxacină, administrată timp de 60 minute, la fiecare 12 ore.

Legarea ciprofloxacinei de proteine este scăzută (20 - 30%). Ciprofloxacina este prezentă în plasmă în cantităţi mari, sub formă neionizată şi are un volum de distribuţie mare la starea de echilibru, de 2 - 3 l/kg corp. Ciprofloxacina atinge concentraţii mari în diferite ţesuturi cum sunt plămânii (lichid epitelial, macrofage alveolare, ţesut de biopsie), sinusurile şi leziunile inflamatorii (lichid vezical indus de cantaridină) sau tractul urogenital (urină, prostată, endometru), unde se ating concentraţii totale care depăşesc concentraţiile plasmatice.

Patru metaboliţi au fost detectaţi în concentraţii mici, identificaţi astfel: dezetilenciprofloxacină (M 1), sulfociprofloxacină (M 2), oxociprofloxacină (M 3) şi formilciprofloxacină (M 4). Metaboliţii prezintă o activitate antimicrobiană in vitro dar în măsură mai mică decât compusul parental.

Ciprofloxacina este cunoscută a fi un inhibitor moderat al izoenzimelor 1A2 ale CYP 450.

Ciprofloxacina este eliminată în cantităţi mari sub formă nemodificată, atât pe cale renală cât şi, în măsură mai mică, prin materii fecale. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare la subiecţii cu funcţie renală normală este de aproximativ 4-7 ore.

Eliminarea ciprofloxacinei (% din doză) Administrare orală

Urină Materii fecale

Ciprofloxacină 44.7 25.0

Metaboliţi (M1 - M4) 11.3 7.5

Clearance-ul renal este cuprins între 180 - 300 ml/kg/oră şi clearance-ul general total este cuprins între 480 - 600 ml/kg/oră. Ciprofloxacina este eliminată prin filtrare glomerulară şi secreţie tubulară. În caz de insuficienţă renală severă, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al ciprofloxacinei este prelungit până la aproximativ 12 ore.

Clearance-ul non-renal al ciprofloxacinei se datorează în principal secreţiei trans-intestinale active, dar şi metabolizării. 1% din doză se elimină pe cale biliară. Ciprofloxacina este prezentă în bilă în concentraţii mari.

Datele farmacocinetice ale medicamentului la copii şi adolescenţi sunt limitate.

Într-un studiu efectuat la copii, Cmax şi ASC nu au fost dependente de vârstă (cu vârsta peste 1 an).

S-a observat o creştere nesemnificativă a Cmax şi ASC după administrări repetate (10 mg/kg de trei ori pe zi).

La 10 copii cu sepsis sever, cu vârsta sub 1 an, Cmax a fost de 6,1 mg/l (interval: 4,6 - 8,3 mg/l) după o perfuzie intravenoasă de 1 oră, cu doza de 10 mg/kg şi de 7,2 mg/l (interval: 4,7 - 11,8 mg/l) pentru copii cu vârsta între 1 şi 5 ani. Valorile ASC au fost de 17,4 mg*h/l (interval: 11,8 - 32,0 mg*h/l) şi 16,5 mg*h/l (interval: 11,0 - 23,8 mg*h/l) la cele două grupe de vârstă.

Aceste valori se încadrează în intervalul raportat pentru adulţi, la doze terapeutice. Pe baza analizelor farmacocinetice populaţionale la copii şi adolescenţi cu diferite infecţii, timpul mediu de înjumătăţire plasmatică prevăzut la copii este de aproximativ 4 - 5 ore şi biodisponibilitatea suspensiei orale variază de la 50 la 80%.

Datele non-clinice nu au evidenţiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale privind toxicitatea după o doză unică, toxicitatea după doze repetate, carcinogenitatea sau toxicitatea asupra funcţiei de reproducere.

Similar altor chinolone, ciprofloxacina are efect fototoxic la animale, la niveluri de expunere relevante din punct de vedere clinic. Datele de fotomutagenitate/fotocarcinogenitate au demonstrat un uşor efect fotomutagen sau fotocarcinogen al ciprofloxacinei, în experimentele in vitro şi la animale. Acest efect a fost comparabil cu cel al altor inhibitori ai girazei.

Tolerabilitate articulară:

Aşa cum s-a raportat în cazul altor inhibitori ai girazei, ciprofloxacina determină leziuni la nivelul articulaţiilor mari, la animalele imature. Gradul leziunilor cartilajului variază în funcţie de vârstă, specii şi doză; leziunea poate fi redusă prin punerea în repaus a articulaţiei respective. Studiile la animalele mature (şobolan, câine) nu au evidenţiat leziuni ale cartilajelor. Într-un studiu la câini tineri

Beagle, ciprofloxacina a determinat modificări articulare severe la doze terapeutice după două săptămâni de tratament, efecte care au persistat 5 luni mai târziu.

Celuloză microcristalină,

Amidonglicolat de sodiu (tip A)

Povidonă (K 30)

Siliciu coloidal anhidru

Stearat de magneziu

Hipromeloză

Dioxid de titan (E 171),

Macrogol 400

Nu este cazul.

4 ani.

Acest medicament nu necesită condiții speciale de păstrare.

Ciprofloxacină Aurobindo comprimate filmate sunt disponibile în blistere din PVC-PVdC/Al

Mărimi de ambalaj: 1, 8, 10, 14, 16, 20 și 100 comprimate filmate

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

Aurobindo Pharma România S.R.L.

Sos. Bucureşti- Ploieşti nr.42-44, etajul 2, Clădirea B, Aripa B2,

Complex Băneasa Business & Technology Park S.A sector 1, Bucureşti, RomâniaMalta

12847/2019/01-07 12848/2019/01-07 12849/2015/01-07

Data primei autorizări - Septembrie 2015

Data ultimei reînnoiri a autorizației: Decembrie 2019

Decembrie 2019