CIPRINOL 100mg / 50ml soluție perfuzabilă prospect medicament

CIPRINOL 100 mg/10 ml concentrat pentru soluţie perfuzabilă

CIPRINOL 100 mg/50 ml soluţie perfuzabilă

CIPRINOL 200 mg/100 ml soluţie perfuzabilă

CIPRINOL 400 mg/200 ml soluţie perfuzabilă

Ciprinol, concentrat pentru soluţie perfuzabilă, 100 mg/10 ml 10 ml (o fiolă) concentrat pentru soluţie perfuzabilă conţin ciprofloxacină 100 mg sub formă de lactat de ciprofloxacină.

Excipient cu efect cunoscut: sodiu (0,0005 mmol/ml sau 0,0115 mg/ml)

Ciprinol, soluţie perfuzabilă, 100 mg/50 ml 50 ml (un flacon) soluţie perfuzabilă conţin ciprofloxacină 100 mg sub formă de lactat de ciprofloxacină.

Ciprinol, soluţie perfuzabilă, 200 mg/100 ml 100 ml (un flacon) soluţie perfuzabilă conţin ciprofloxacină 200 mg sub formă de lactat de ciprofloxacină.

Ciprinol, soluţie perfuzabilă, 400 mg/200 ml 200 ml (un flacon) soluţie perfuzabilă conţin ciprofloxacină 400 mg sub formă de lactat de ciprofloxacină.

Excipient cu efect cunoscut: sodiu (0,1571 mmol/ml sau 3,6133 mg/ml)

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Ciprinol, concentrat pentru soluţie perfuzabilă, 100 mg/10 ml

Concentrat pentru soluţie perfuzabilă.

Soluţie limpede, de culoare galben - verde.

Ciprinol, soluţie perfuzabilă, 100 mg/50 ml

Ciprinol, soluţie perfuzabilă, 200 mg/100 ml

Ciprinol, soluţie perfuzabilă, 400 mg/200 ml

Soluţie perfuzabilă.

Soluţie limpede, de culoare galben - verde.

Ciprinol este indicat pentru tratamentul următoarelor infecţii (vezi pct. 4.4 și pct. 5.1). Înaintea iniţierii terapiei, trebuie acordată o atenţie specială la informaţiile disponibile referitoare la rezistenţa la ciprofloxacină.

Trebuie luate în considerare ghidurile oficiale privind utilizarea adecvată a medicamentelor antibacteriene.

- Infecţii ale tractului respirator inferior, provocate de bacterii gram-negative (vezi pct. 4.4):

 exacerbări ale bolii pulmonare obstructive cronice,  infecţii bronhopulmonare în fibroza chistică sau în bronşiectazii,  pneumonie.

- Otită medie supurativă cronică.

- Exacerbarea acută a sinuzitei cronice, în special dacă aceasta este provocatăde bacterii gram-negative

- Infecţii ale tractului urinar.

- Infecții ale tractului genital

- Orhiepididimită, incluzând cazuri provocate de Neisseria gonorrhoeae.

- Boală inflamatorie pelvină, incluzând cazuri provocate de Neisseria gonorrhoeae.

- Infecţii ale tractului gastro-intestinal (inclusiv diareea călătorului).

- Infecţii intra-abdominale.

- Infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi, provocate de bacterii gram-negative.

- Otită externă malignă.

- Infecţii ale oaselor şi articulaţiilor.

- Antrax prin inhalare (profilaxia după expunere şi tratamentul curativ).

Ciprofloxacina poate fi utilizată în tratamentul pacienților neutropenici febrili, la care se suspectează o infecție bacteriană.

- Infecţii bronhopulmonare în fibroza chistică provocată de Pseudomonas aeruginosa

- Infecţii complicate ale tractului urinar şi pielonefrită

- Antrax prin inhalare (profilaxia după expunere şi tratamentul curativ).

Ciprofloxacin poate fi de asemenea utilizat pentru tratamentul infecţiilor severe la copii şi adolescenţi, când se consideră că este necesar.

Tratamentul trebuie iniţiat numai de către medici cu experienţă în tratamentul fibrozei chistice sau infecţiilor severe la copii şi adolescenţi (vezi pct. 4.4 și pct. 5.1).

Dozajul este determinat de indicaţia clinică, severitatea şi localizarea infecţiei, sensibilitatea la ciprofloxacină a organismului(lor) cauzale, funcţia renală a pacientului şi greutatea corporală la copii şi adolescenţi.

Durata tratamentului depinde de severitatea bolii, de evoluţia clinică şi de rezultatele bacteriologice.

După iniţierea tratamentului pe cale intravenoasă, se poate trece la administrarea pe cale orală sub formă de comprimate sau suspensie orală, dacă este indicat de contextul clinic şi sub supraveghere medicală. Tratamentul pe cale intravenoasă trebuie urmat de administrarea pe cale orală, cât mai curând posibil.

În cazuri severe sau dacă pacientul nu este capabil să înghită comprimate (de exemplu pacienţi cu nutriţie enterală), se recomandă să se înceapă tratamentul prin administrarea intravenoasă de ciprofloxacină, până când tratamentul poate fi continuat pe cale orală.

Tratamentul infecţiilor datorate unor anumite bacterii (de exemplu: Pseudomonas aeruginosa,

Acinetobacter sau Staphylococci) pot necesita doze mari de ciprofloxacină şi administrarea concomitentă a unui alt medicament antibacterian/altor medicamente antibacteriene corespunzătoare.

Tratamentul unor infecţii (de exemplu: boli inflamatorii pelvine, infecţii intra-abdominale, infecţii la pacienţi cu neutropenie severă şi infecţii musculo-scheletale) pot necesita administrarea concomitentă a unor alte medicamente antibacteriene, în funcţie de agenţii patogeni implicaţi.

Indicaţii Doza zilnică în mg Durata totală a tratamentului (inclusiv eventualul tratament parenteral iniţial cu ciprofloxacină

Infecţii ale tractului respirator inferior 400 mg de două ori pe zi 7 până la 14 zile până la 400 mg de trei ori pe zi

Infecţii ale tractului Exacerbarea sinuzitei 400 mg de două ori pe zi 7 până la 14 zile respirator superior cronice până la 400 mg de trei ori pe zi

Otită medie cronică 400 mg de două ori pe zi 7 până la 14 zile purulentă până la 400 mg de trei ori pe zi

Otită externă malignă 400 mg de trei ori pe zi 28 zile până la 3 luni

Infecţii ale tractului Pielonefrită 400 mg de două ori pe zi 7 zile până la 21 zile; urinar necomplicată şi până la 400 mg de trei poate fi continuat complicată ori pe zi mai mult de 21 zile în unele circumstanţe specifice (cum sunt abcesele) Prostatită 400 mg de două ori pe zi 2 până la 4 până la 400 mg de trei săptămâni (acută) ori pe zi

Infecţii ale tractului Orhiepididimită şi 400 mg de două ori pe zi cel puţin 14 zile genital boală inflamatorie până la 400 mg de trei pelvină ori pe zi

Infecţii ale tractului Diaree determinată de 400 mg de două ori pe zi 1 zi gastro-intestinal şi bacterii patogene, infecţii intra- incluzând Shigella spp, abdominale cu excepţia Shigella dysenteriae de tip I şi tratamentul empiric în diareea călătorilor

Diaree determinată de 400 mg de două ori pe zi 5 zile

Shigella dysenteriae de tip I

Diaree provocată de 400 mg de două ori pe zi 3 zile

Vibrio cholerae

Febră tifoidă 400 mg de două ori pe zi 7 zile

Infecţii intra- 400 mg de două ori pe zi 5 până la 14 zile abdominale datorate până la 400 mg de trei bacteriilor Gram- ori pe zi negativ

Infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi 400 mg de două ori pe zi 7 până la 14 zile până la 400 mg de trei ori pe zi

Infecţii osteo-articulare 400 mg de două ori pe zi maximum 3 luni

Indicaţii Doza zilnică în mg Durata totală a tratamentului (inclusiv eventualul tratament parenteral iniţial cu ciprofloxacină până la 400 mg de trei ori pe zi

Tratamentul pacienţilor neutropenici febrili, la 400 mg de două ori pe zi Tratamentul trebuie care se suspectează o infecție bacteriană până la 400 mg de trei continuat pe toată

Ciprofloxacina trebuie administrată în ori pe zi durata neutropeniei asociere cu un alt antibiotic/alte antibiotice, conform recomandărilor oficiale.

Antrax: profilaxia după expunerea pe cale 400 mg de două ori pe zi 60 zile de la inhalatorie şi tratamentul curativ pentru confirmarea persoanele apte să primească tratament pe expunerii la bacilul cale orală, când este clinic recomandat. antraxului

Administrarea medicamentului trebuie iniţiată cât mai curând posibil după expunerea suspectată sau confirmată.

Indicaţii Doza zilnică în mg Durata totală a tratamentului (inclusiv potenţialul tratament parenteral iniţial cu ciprofloxacină

Fibroza chistică 10 mg/kg de trei ori pe zi cu un maxim de 400 mg per 10 până la 14 doză zile

Infecţii complicate 6 mg/kg de trei ori pe zi până la 10 mg/kg de trei ori pe 10 până la 21 ale tractului urinar zi cu un maxim de 400 mg per doză zile şi pielonefrită

Antrax: profilaxia 10 mg/kg de două ori pe zi până la 15 mg/kg de două ori 60 zile de la după expunerea pe pe zi cu un maxim de 400 mg per doză confirmarea cale inhalatorie şi expunerii la tratamentul curativ bacilul pentru persoanele antraxului apte să primească tratament pe cale orală, când este clinic recomandat.

Administrarea medicamentului trebuie iniţiată cât mai curând posibil după expunerea suspectată sau confirmată.

Alte infecţii severe 10 mg/kg de trei ori pe zi cu un maxim de 400 mg per În funcţie de doză tipul infecţiilor

Pacienţii vârstnici trebuie să primească o doză aleasă în funcţie de severitatea infecţiei şi de clearance-ul creatininei.

Pacienți cu disfuncţie renală şi hepatică

Dozele iniţiale şi de menţinere recomandate pentru pacienţi cu funcţie renală alterată:

Clearance-ul creatininei Creatinina serică Doza intravenoasă [ml/min/ 1,73m²] [µmol/l] [mg] > 60 < 124 Vezi dozajul uzual. 30 - 60 124 - 168 200 - 400 mg la fiecare 12 ore <30 > 169 200 - 400 mg la fiecare 24 ore

Pacienţi cu hemodializă > 169 200 - 400 mg la fiecare 24 ore (după dializă)

Pacienţi cu dializă peritoneală > 169 200 - 400 mg la fiecare 24 ore

La pacienţii cu funcţie hepatică alterată nu este necesară ajustarea dozei.

Nu s-a studiat dozajul la copii cu funcţie renală şi/sau hepatică alterată.

Soluţia perfuzabilă Ciprinol trebuie inspectată vizual înaintea utilizării. Nu trebuie utilizată dacă este tulbure.

Ciprofloxacina trebuie administrată prin perfuzie intravenoasă. Pentru copii, durata perfuziei este de 60 minute.

La pacienţii adulţi, timpul de perfuzie este de 60 minute pentru Ciprinol 400 mg şi 30 minute pentru Ciprinol 200 mg. Perfuzia lentă într-o venă de calibru mare va reduce disconfortul pacientului şi va scădea riscul apariţiei iritaţiei venoase.

Soluţia perfuzabilă poate fi administrată fie direct, fie după amestecarea cu alte soluţii perfuzabile compatibile (vezi pct. 6.2).

- Hipersensibilitate la substanţa activă, la alte chinolone sau la oricare dintre excipienţii enumerați la pct. 6.1.

- Administrarea concomitentă de ciprofloxacină şi tizanidină (vezi pct. 4.5).

Infecţii severe şi infecţii mixte cu agenţi patogeni gram-pozitivi şi anaerobi

Ciprofloxacina nu este adecvată pentru monoterapia empirică a infecţiilor severe şi a infecţiilor mixte care ar putea fi datorate agenţilor patogeni gram-pozitivi sau anaerobi. În cazul acestor infecţii, ciprofloxacina trebuie asociată cualţi agenţi antibacterieni adecvaţi.

Infecţii streptococice (inclusiv Streptococcus pneumoniae)

Nu se recomandă ciprofloxacina pentru tratamentul infecţiilor pneumococice, datorită eficacităţii scăzute.

Infecţii ale tractului genital

Orhiepididimita şi bolile inflamatorii pelvine pot fi cauzate de Neisseria gonorrhoeae rezistentă la fluorochinolone. Pentru tratamentul empiric al orhiepididimitelor și al bolii inflamatorii pelvine, ciprofloxacina trebuie administrată numai în asociere cu alte medicamente antibacteriene adecvate (de exemplu, cefalosporine), numai dacă prezenţa suşelor de Neisseria gonorrhoeae rezistente la ciprofloxacinăpoate fi exclusă. Dacă nu se observă o îmbunătăţire a aspectului clinic după 3 zile de tratament, terapia trebuie reconsiderată.

Rezistența la fluorochinolone a Escherichia coli - cel mai frecvent patogen implicat în infecțiile tractului urinar - variază în Uniunea Europeană. Se recomandă ca medicii prescriptori să ia în considerare prevalența locală a rezistenței la fluorochinolone a Escherichia coli.

Infecţii intra-abdominale

Există date limitate despre eficacitatea ciprofloxacinei în tratamentul post chirurgical al infecţiilor intraabdominale.

Diareea călătorului

Alegerea ciprofloxacinei trebuie să ia în considerare informaţiile referitoare la rezistenţa la ciprofloxacinăa agenţilor patogeni din ţările vizitate.

Infecţii musculo-scheletale

Ciprofloxacina trebuie utilizată în combinaţie cu alţi agenţi antimicrobieni, în funcţie de rezultatele microbiologice.

Antrax prin inhalare

Utilizarea la oameni este bazată pe datele in-vitro din experimentele pe animale şi datele limitate obţinute la oameni. Medicii curanţi trebuie să se refere la documente internaţionale şi/sau naţionale referitor la tratamentul antraxului.

Utilizarea ciprofloxacinei la copii şi adolescenţi trebuie să urmeze ghidurile oficiale în vigoare.

Tratamentul cu ciprofloxacină trebuie iniţiat de medici cu experienţă în fibroza chistică şi/sau infecţii severe la copii şi adolescenţi.

S-a demonstrat că ciprofloxacina provoacă artropatii la nivelul articulaţiilor de susţinere a greutăţii corpului, la animale imature. Într-un studiu randomizat dublu-orb, datele privind siguranţa utilizării ciprofloxacinei la copii (Ciprofloxacin: n=335, vârsta medie = 6,3 ani; comparatori: n=349, vârsta medie = 6,2 ani, limite de vârstă 1 - 17 ani) au arătat o incidenţă a artropatiei suspectată a fi legată de medicament (diferenţiată pe baza semnelor şi simptomelor clinice legate de articulaţie) până în ziua + 42, de 7,2% şi 4,6%. Pe o perioadă de urmărire de 1 an, incidenţa artropatiei legate de medicament a fost 9,0% şi respectiv 5,7%. Agravarea în timp a artropatiei suspectate a fi legate de medicament nu a fost semnificativă din punct de vedere statistic, între cele două grupuri.

Tratamentul trebuie iniţiat numai după evaluarea atentă a raportului beneficiu/risc, datorită evenimentelor adverse posibile legate de articulaţii şi/sau ţesuturile înconjurătoare (vezi pct. 4.8).

Infecţii bronhopulmonare în fibroza chistică

Studiile clinice au inclus copii şi adolescenţi cu vârste cuprinse între 5 - 17 ani. Există experienţe mai limitate cu privire la tratamentul copiilor cu vârste între 1 şi 5 ani; în consecinţă se recomandă prudenţă în tratamentul acestor copii.

Infecţii complicate ale tractului urinar şi pielonefrită

Tratamentul cu ciprofloxacină în infecţiile tractului urinar trebuie luat în considerare atunci când nu pot fi utilizate alte tratamente şi trebuie să se bazeze pe rezultatele microbiologice.

Studiile clinice au inclus copii şi adolescenţi cu vârste cuprinse între 1 - 17 ani.

Alte infecţii severe specifice

Alte infecţii severe în conformitate cu ghidurile oficiale, după evaluarea atentă a raportului beneficiu-risc, când alte tratamente nu pot fi utilizate sau după eşecul terapiei convenţionale şi când rezultatele microbiologice pot justifica utilizarea ciprofloxacinei.

În studiile clinice nu s-a evaluat utilizarea ciprofloxacinei pentru infecţii severe specifice, altele decât cele menţionate mai sus, iar experienţa clinică este limitată. În consecinţă se recomandă prudenţă în tratamentul acestor pacienţi.

Hipersensibilitatea şi reacţiile alergice, inclusiv reacţiile anafilactice/anafilactoide, pot apărea în cazul utilizării unei singure doze (vezi pct. 4.8) si pot pune viaţa în pericol. Dacă apar asemenea reacţii, ciprofloxacina trebuie întreruptă şi este necesar tratamentul medical.

Sistemul musculo-scheletic

În general, ciprofloxacina nu trebuie utilizată la pacienţi cu antecedente de tendinopatie /tulburare tendinoasă legată de tratamentul cu chinolone. Cu toate acestea, în cazuri foarte rare, după documentarea microbiologică a microorganismului cauzal şi evaluarea echilibrului risc/beneficiu, ciprofloxacina poate fi prescrisă la aceşti pacienţi pentru tratamentul anumitor infecţii severe, în special în cazul eşecului terapiei standard sau al rezistenţei bacteriene, când datele microbiologice pot justifica utilizarea ciprofloxacinei.

În cazul administrării ciprofloxacinei, în primele 48 ore de tratament pot apărea tendinită şi ruptura tendonului (în special tendonul lui Achile), uneori bilaterală. Inflamaţia şi rupturile de tendon pot apărea chiar şi la câteva luni după întreruperea tratamentului cu ciprofloxacină. Riscul tendinopatiei poate fi crescut la pacienţi vârstnici sau la pacienţi trataţi concomitent cu corticosteroizi (vezi pct. 4.8).

La orice semn de tendinită (de exemplu tumefacţii dureroase, inflamaţie), tratamentul cu ciprofloxacină trebuie oprit. Se va acorda atenţie pentru menţinerea membrului afectat în repaus.

Ciprofloxacina trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cu miastenia gravis (vezi pct. 4.8).

S-a demonstrat că ciprofloxacina provoacă reacţii de fotosensibilitate. Pacienţii cărora li se administrează ciprofloxacină trebuie sfătuiţi să evite expunerea directă atât la lumina puternică a soarelui, cât şi la radiaţiile UV, în timpul tratamentului (vezi pct. 4.8).

În cazul în care apare afectarea vederii sau apar orice alte efecte la nivel ocular, trebuie consultat medicul oftalmolog.

Sistemul nervos central

Se cunoaşte faptul că chinolonele pot declanşa convulsii sau pot scădea pragul la convulsii. Au fost raportate cazuri de status epilepticus. Ciprofloxacina trebuie utilizată cu precauţie la pacienţi cu tulburări SNC care pot fi predispuşi la convulsii. Dacă apar convulsii, ciprofloxacina trebuie întreruptă (vezi pct. 4.8). După prima administrare a ciprofloxacinei pot apărea reacţii psihice. În cazuri rare, depresia sau psihoza pot evolua către idei/gânduri suicidale, care culminează cu tentativă de suicid sau suicid. În aceste cazuri, administrarea ciprofloxacinei trebuie întreruptă.

Cazurile de polineuropatie (caracterizate de simptome neurologice cum ar fi: durere, tulburări senzoriale sau slăbiciune musculară singură sau în combinaţii) au fost raportate la pacienţi trataţi cu ciprofloxacină. Ciprofloxacina trebuie întreruptă la pacienţii care experimentează simptome de neuropatie, incluzând durere, furnicături, amorţeală şi/sau slăbiciune, pentru prevenirea dezvoltării unor condiţii ireversibile (vezi pct. 4.8.).

La utilizarea fluorochinolonelor, incluzând ciprofloxacină, este necesară precauţie la pacienţii cu factori de risc cunoscuţi de prelungire a intervalului QT, de exemplu:

- sindrom congenital de QT prelungit

- utilizare concomitentă de medicamente cunoscute că prelungesc intervalul QT (de exemplu, antiaritmicele de clasă IA şi III, antidepresivele triciclice, macrolidele, antipsihoticele)

- dezechilibru electrolitic necorectat (de exemplu, hipokaliemia, hipomagnezemia)

- boală cardiacă (de exemplu, insuficienţă cardiacă, infarct miocardic, bradicardie).

Pacienţii vârstnici (bărbaţi şi femei) pot fi mai sensibili la medicamentele care prelungesc intervalul QTc. De aceea, este necesară precauţie la utilizarea fluorochinolonelor, incluzând ciprofloxacină, la această grupă de populaţie (vezi pct. 4.2 Vârstnici, pct. 4.5, pct. 4.8, pct 4.9).

Similar altor chinolone, hipoglicemia a fost raportată cel mai frecvent la pacienții cu diabet zaharat, mai ales în cadrul populației vârstnice. La toți pacienții cu diabet zaharat, se recomandă monitorizarea atentă a glicemiei (vezi pct 4.8).

Sistemul gastro-intestinal

Medicul trebuie informat în cazul în care pacientul prezintă diaree severă şi persistentă în timpul tratamentului sau după tratament (inclusiv la câteva săptămâni după tratament), deoarece acest simptom poate indica o colită asociată cu antibioticul (afecţiune care pune în pericol viaţa bolnavului şi care poate avea evoluţie letală), care necesită tratament imediat (vezi pct. 4.8). În aceste cazuri, tratamentul cu ciprofloxacină trebuie întrerupt imediat şi se va începe tratamentul corespunzător. Medicamentele anti-peristaltice sunt contraindicate în această situaţie.

S-a raportat cristalurie asociată cu utilizarea ciprofloxacinei (vezi pct. 4.8). Pacienţii cărora li se administrează ciprofloxacină trebuie să fie bine hidrataţi şi trebuie evitată alcalinizarea în exces a urinii.

Deoarece ciprofloxacina este excretată în cantitate mare sub formă nemodificată pe cale renală, este necesară ajustarea dozelor la pacienţii cu insuficienţă renală, aşa cum este descris la pct. 4.2, pentru evitarea creşterii incidenţei reacţiilor adverse datorită acumulării ciprofloxacinei.

Sistemul hepatobiliar

În cazul administrării ciprofloxacinei s-au raportat cazuri de necroză hepatică până la insuficienţă hepatică cu risc vital (vezi pct. 4.8). Tratamentul trebuie întrerupt în cazul apariţiei oricăror semne şi simptome de hepatopatie (cum sunt anorexie, icter, urină închisă la culoare, prurit sau abdomen sensibil).

Deficienţa glucozo-6-fosfatdehidrogenazei

Reacţiile hemolitice au fost raportate la pacienţi cu deficienţa de glucozo-6-fosfatdehidrogenază.

Ciprofloxacina trebuie evitată la aceşti pacienţi dacă riscul depăşeşte potenţialul beneficiu. În acest caz, trebuie monitorizată potenţiala apariţie a hemolizei.

În timpul sau după tratamentul cu ciprofloxacină, bacteriile care dovedesc rezistenţă la ciprofloxacină trebuie izolate, cu sau fără o suprainfecţie clinic aparentă. Este posibilă apariţia rezistenţei sau selecţia unor tulpini bacteriene rezistente, în mod particular în timpul tratamentului pe termen lung şi/sau infecţiilor nozocomiale, în special în cazul infecţiilor provocate de specii de

Staphylococcus şi Pseudomonas.

Citocrom P450

Ciprofloxacina inhibă CYP1A2 şi în consecinţă poate provoca creşterea concentraţiei serice a medicamentelor metabolizate de această enzimă (de exemplu teofilină, clozapină, olanzapină, ropinirol, tizanidină, duloxetină, agomelatină), administrate concomitent. În consecinţă, pacienţii cărora li se administrează aceste medicamente concomitent cu ciprofloxacina trebuie monitorizaţi atent în vederea identificării semnelor clinice de supradozaj şi poate fi necesară determinarea concentraţiilor serice, în special în cazul teofilinei (vezi pct. 4.5).

Nu se recomandă utilizarea concomitentă a ciprofloxacinei cu metotrexat (vezi pct. 4.5).

Activitatea ciprofloxacinei împotriva Mycobacterium tuberculosis ar putea determina negativarea testelor bacteriologice, datorită unei activităţi moderate in vitro a ciprofloxacinei asupra anumitor specii de micobacterii.

Reacţii la nivelul locului injectării

S-au raportat reacţii locale la nivelul locului de administrare intravenoasă după administrarea de ciprofloxacină pe cale intravenoasă. Aceste reacţii sunt mai frecvente dacă timpul de perfuzie este de ≤ 30 minute. Acestea pot apărea sub forma unor reacţii cutanate locale, care dispar rapid după terminarea perfuziei. Administrarea intravenoasă ulterioară nu este contraindicată, cu excepţia cazului în care reacţiile reapar sau se agravează.

Informaţii importante privind unele componente ale Ciprinol

Concentratul pentru soluţie perfuzabilă conţine sub 1 mmol sodiu (23 mg) per doză, de aceea se poate spune ca este ”fără sodiu”. 1 ml soluţie perfuzabilă conţine 0,1571 mmol sodiu (3,61 mg). Acest fapt trebuie luat în considerare la pacienţii cu regim hiposodat )cum sunt pacienţii cu insuficienţă cardiacă congestivă, insuficienţă renală, sindrom nefrotic).

Efectele altor medicamente asupra ciprofloxacinei:

Medicamente cunoscute pentru prelungirea intervalului QT

Ciprofloxacina, similar altor fluorochinolone, trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii care fac tratament cu medicamente cunoscute a prelungi intervalul QT (de exemplu, antiaritmicele de clasă

IA şi clasă III, antidepresivele triciclice, macrolidele, antipsihoticele) (vezi pct. 4.4).

Probenecid interferează cu secreţia renală a ciprofloxacinei. Administrarea concomitentă de probenecid şi ciprofloxacină determină creşterea concentraţiilor serice ale ciprofloxacinei.

Metoclopramidă

Metoclopramida accelerează absorbţia ciprofloxacinei (administrată oral), rezultând un timp mai scurt necesar atingerii concentraţiilor plasmatice maxime. Nu s-a observat niciun efect asupra biodisponibilităţii ciprofloxacinei.

Omeprazol

Administrarea concomitentă de ciprofloxacină şi omeprazol determină o reducere uşoară a Cmax şi

ASC pentru ciprofloxacină.

Efectele ale ciprofloxacinei asupra altor medicamente

Tizanidină

Tizanidina nu trebuie administrată în asociere cu ciprofloxacina (vezi pct. 4.3).

Într-un studiu clinic la subiecţi sănătoşi, s-a observat o creştere a concentraţiei serice a tizanidinei (creşterea Cmax de 7 ori, cu limite: între 4 şi 21 ori; creşterea ASC: de 10 ori, cu limite: între 6 şi 24 ori) când aceasta a fost administrată concomitent cu ciprofloxacina. Concentraţia serică crescută a tizanidinei este asociată cu un efect hipotensiv şi sedativ mărit.

Transportul tubular renal al metotrexatului poate fi inhibat prin administrarea concomitentă a ciprofloxacinei, putând duce la concentraţii plasmatice crescute ale metotrexatului. Aceasta ar putea creşte riscul reacţiilor toxice asociate cu metotrexatul. În consecinţă, utilizarea concomitentă nu este recomandată (vezi pct. 4.4).

Administrarea concomitentă a Ciprinol şi teofilinei poate provoca o creştere nedorită a concentraţiei serice a teofilinei. Aceasta poate duce la reacţii adverse induse de teofilină. În cazuri foarte rare, aceste reacţii adverse pot pune viaţa în pericol sau pot fi letale. În timpul utilizării concomitente, concentraţia serică a teofilinei trebuie monitorizată şi doza de teofilină trebuie redusă în mod corespunzător (vezi pct. 4.4).

Alţi derivaţi xantinici

S-au raportat creşteri ale concentraţiilor serice ale derivaţilor xantinici în cazul administrării concomitente a ciprofloxacinei şi cafeinei sau pentoxifilinei (oxpentifilinei).

Administrarea simultană a ciprofloxacinei şi fenitoinei poate provoca creşterea sau scăderea concentraţiilor serice ale fenitoinei; în consecinţă se recomandă monitorizarea concentraţiilor serice ale medicamentelor.

La administrarea concomitentă de ciprofloxacină şi ciclosporină a fost observată o creştere tranzitorie a creatininemiei. De aceea, la aceşti pacienţi este necesar controlul frecvent, bisăptămânal, al valorilor creatininemiei.

Administrarea concomitentă a ciprofloxacinei şi un antagonist al vitaminei K poate creşte efectele anticoagulante ale acestuia. S-a raportat un număr mare de cazuri de creştere a activităţii anticoagulantelor orale la pacienţii la care s-au administrat antibiotice, inclusiv fluorochinolone.

Factorii de risc pot varia în funcţie de stările infecţioase, vârsta şi starea generală a pacientului. În aceste circumstanţe este dificil să se evalueze contribuţia ciprofloxacinei la modificarea INR-ului (international normalised ratio/raportul internaţional normalizat). Se recomandă monitorizarea frecventă a INR-ului în timpul şi imediat după asocierea ciprofloxacinei cu un antagonist al vitaminei K (de exemplu, warfarină, acenocumarol, fenprocumonă sau fluindionă).

Duloxetină

În studiile clinice s-a demonstrat că utilizarea concomitentă de duloxetină şi un inhibitor puternic al izoenzimei CYP450 1A2, cum este fluvoxamina, poate determina creşterea valorilor ASC şi Cmax pentru duloxetină. Cu toate că nu există date referitoare la o posibilă interacţiune cu ciprofloxacina, în cazul administrării concomitente se pot aştepta efecte similare (vezi pct. 4.4).

Ropinirol

Într-un studiu clinic s-a demonstrat că utilizarea concomitentă a ropinirolului şi ciprofloxacinei, un inhibitor moderat al izoenzimei CYP450 1A2, poate determina creşterea Cmax şi ASC ale ropinirolului cu 60% şi respectiv 84%. Se recomandă monitorizarea clinică şi ajustarea adecvată a dozei de ropinirol în timpul şi după oprirea tratamentului cu ciprofloxacină (vezi pct. 4.4).

La voluntarii sănătoşi s-a demonstrat că utilizarea concomitentă de lidocaină şi ciprofloxacină, care este un inhibitor moderat al izoenzimei CYP450 1A2, scade clearance-ul lidocainei administrată intravenos cu 22%. Cu toate că tratamentul cu lidocaină a fost bine tolerat, poate apare o posibilă interacţiune cu ciprofloxacina, asociată cu reacţii adverse, în cazul administrării concomitente.

În urma administrării concomitente a 250 mg de ciprofloxacină cu clozapină, timp de 7 zile, concentraţiile serice ale clozapinei şi N-desmetilclozapinei au crescut cu 29% şi respectiv 31%. Se recomandă monitorizarea clinică şi ajustarea adecvată a dozei de clozapină în timpul şi după oprirea adminstrării concomitente a ciprofloxacinei (vezi pct. 4.4).

Cmax şi ASC pentru sildenafil au fost crescute de aproximativ două ori la voluntarii sănătoşi după administrarea unei doze orale de 50 mg sildenafil, concomitent cu 500 mg ciprofloxacină. De aceea, luând în considerare riscurile şi beneficiile, este necesară precauţie la administrarea concomitentă de ciprofloxacină şi sildenafil.

Agomelatină

În studiile clinice s-a deminstrat că fluvoxamina, un inhibitor potent al izoenzimei CYP450 1A2, a inhibat puternic metabolizarea agomelatinei, determinând o creștere de 60 de ori a concentrației plasmatice de agomelatină. Cu toate că nu sunt disponibile date clinice privind o posibilă nteracțiune cu ciprofloxacina, care este un inhibitor moderat al CYP450 1A2, la administrarea concomitentă se pot aștepta efecte similare (vezi ‘Citocrom P450’ la pct. ‘Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare’).

Zolpidem

Administrarea concomitentă de ciprofloxacină poate crește concentrațiile plasmatice de zolpidem, de aceea administrarea concomitentă nu este recomandată.

Datele cu privire la femeile gravide nu indică prezenţa malformaţiilor sau toxicităţii fetale sau neonatale în cazul administrării ciprofloxacinei. Studiile la animale nu au evidenţiat efecte dăunătoare directe sau indirecte cu privire la toxicitatea asupra funcţiei de reproducere. S-au observat efecte asupra cartilajelor imature la animale tinere şi în condiţii prenatale la animale expuse la chinolone. În consecinţă nu se poate exclude faptul că medicamentul ar putea produce leziuni ale cartilajelor articulare ale organismului uman imatur sau ale fătului (vezi pct. 5.3).

Ca măsură de precauţie, este preferabil să se evite utilizarea ciprofloxacinei în timpul sarcinii.

Ciprofloxacina este excretată în laptele matern. Din cauza riscului potenţial de leziuni articulare, ciprofloxacina nu trebuie utilizată în timpul alăptării.

Datorită efectelor sale neurologice, Ciprinol poate afecta timpul de reacţie. În consecinţă, capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje poate fi afectată.

Cel mai frecvent raportate reacţii adverse la medicament (RAM) sunt greaţă, diaree, vărsături, creşterea tranzitorie a transaminazelor, erupţii cutanate şi reacţii la nivelul locului injectării şi perfuziei.

În continuare sunt prezentate RAM derivate din studiile clinice şi din supravegherea după introducerea Ciprinol pe piaţă (tratament oral, intravenos şi secvenţial), clasificate în funcţie de frecvenţă. Analiza frecvenţei s-a desfăşurat pe baza formelor de administrare orală şi intravenoasă.

Clasificarea Frecvente: Mai puţin Rare: Foarte rare: Frecvenţă pe aparate, ≥1/100 şi frecvente: ≥ 1/10 000 şi < 1/1 < 1/10 000 necunoscută sisteme şi <1/10 ≥ 1/00 şi < 000 (nu poate fi organe 1/100 estimată din datele disponibile)

Infecţii şi Suprainfecţii infestări micotice

Clasificarea Frecvente: Mai puţin Rare: Foarte rare: Frecvenţă pe aparate, ≥1/100 şi frecvente: ≥ 1/10 000 şi < 1/1 < 1/10 000 necunoscută sisteme şi <1/10 ≥ 1/00 şi < 000 (nu poate fi organe 1/100 estimată din datele disponibile)

Tulburări Eozinofilie Leucopenie Anemie hematologice Anemie hemolitică şi limfatice Neutropenie Agranulocitoză

Leucocitoză Pancitopenie

Trombocitopenie (risc vital)

Trombocitemie Deprimarea măduvei osoase (risc vital)

Tulburări Reacţii alergice Reacţii ale Edem alergic/edem anafilactice sistemului angioneurotic şoc anafilactic imunitar (risc vital) (vezi pct. 4.4)

Reacţie de tip boala serului

Tulburări Anorexie Hiperglicemie metabolice şi Hipoglicemie (vezi de nutriţie pct. 4.4)

Tulburări Hiperactivitate Confuzie şi Reacţii Manie, psihice/agitaţie dezorientare psihotice (care hipomanie psihomotorie Reacţie de anxietate pot culmina

Vise anormale potenţial cu

Depresie Depresie ideaţie/gânduri (care poate culmina sucidale, potenţial cu tentative de ideaţie/gânduri suicid sau sucidale, tentative suicid) (vezi de suicid sau suicid) pct. 4.4) (vezi pct. 4.4)

Tulburări Cefalee Parestezie şi Migrenă Neuropatie ale Ameţeli disestezie Tulburări de periferică, sistemului Tulburări ale Hipoestezie coordonare polineuropatie nervos somnului Tremor Tulburări de (vezi pct. 4.4)

Tulburări ale Convulsii (inclusiv mers sensibilităţii status epilepticus, Tulburări ale gustative vezi pct. 4.4) sensibilităţii (disgeuzie) Vertij olfactive

Hiperestezie

Hipertensiune intracraniană și pseudotumoră cerebrală

Tulburări Tulburări vizuale Tulburări ale oculare percepţiei culorilor

Tulburări Tinnitus (zgomote acustice şi în urechi) vestibulare Pierderea auzului /

Tulburări de auz

Clasificarea Frecvente: Mai puţin Rare: Foarte rare: Frecvenţă pe aparate, ≥1/100 şi frecvente: ≥ 1/10 000 şi < 1/1 < 1/10 000 necunoscută sisteme şi <1/10 ≥ 1/00 şi < 000 (nu poate fi organe 1/100 estimată din datele disponibile)

Tulburări Tahicardie Aritmie cardiace ventriculară și torsada vârfurilor (raportate predominant la pacienţii cu factori de risc de prelungire a QT), prelungire a intervalului

QT , evidenţiată

ECG (vezi pct. 4.4 şi 4.9)

Tulburări Vasodilataţie Vasculită vasculare Hipotensiune arterială

Tulburări Dispnee (inclusiv respiratorii, stare astmatică) toracice şi mediastinale

Tulburări Greaţă Vărsături Diaree asociată Pancreatită gastro- Diaree Dureri gastro- antibioterapiei, intestinale intestinale şi inclusiv colita abdominale pseudomembranoasă

Dispepsie (foarte rar asociată

Flatulenţă cu deces) (vezi pct.

4.4)

Tulburări Creşteri ale Insuficienţă hepatică Necroză hepatobiliare transaminazelor Icter hepatică

Creşteri ale Hepatită (foarte rar cu bilirubinei (neinfecţioasă) evoluţie către insuficienţă hepatică cu risc vital) (vezi pct. 4.4)

Clasificarea Frecvente: Mai puţin Rare: Foarte rare: Frecvenţă pe aparate, ≥1/100 şi frecvente: ≥ 1/10 000 şi < 1/1 < 1/10 000 necunoscută sisteme şi <1/10 ≥ 1/00 şi < 000 (nu poate fi organe 1/100 estimată din datele disponibile)

Afecţiuni Erupţii cutanate Reacţii de Peteşii Pustuloză cutanate şi Prurit fotosensibilitate Eritem exantematoasă ale ţesutului Urticarie (vezi pct. 4.4) multiform generalizată subcutanat minor acută

Eritem nodos (PEGA),

Sindrom reacție

Stevens- alergică la

Johnson (cu medicament, posibil risc cu eozinofilie vital) și simptome

Necroliză sistemice toxică (DRESS) epidermică (cu posibil risc vital)

Tulburări Durere Mialgie Astenie musculo- musculo- Artrită musculară scheletice, scheletală Creşterea tonusului Tendinită ale ţesutului (durerea muscular şi crampe Ruptură de conjunctiv şi extremităţilor, a tendon (mai ale osului spatelui, durere ales a în piept) tendonului lui

Artralgie Achile) (vezi pct. 4.4)

Exacerbarea simptomelor de miastenia gravis (vezi pct. 4.4)

Tulburări Insuficienţă Insuficienţă renală renale şi ale renală Hematurie căilor Cristalurie (vezi urinare pct. 4.4)

Nefrită tubulo-interstiţială

Tulburări Reacţii la Durere Edem generale şi la nivelului nespecifică Transpiraţie nivelul locului de Senzaţie (hiperhidroză) locului de injectare sau generală de rău administrare perfuzare Febră (numai pentru administrarea intravenoasă)

Investigaţii Creşterea Creșterea INR crescut diagnostice fosfatazei amilazemiei (la pacienţii alcaline serice trataţi cu antagonişti de vitamină K)

* Aceste evenimente au fost raportate în timpul perioadei de după punerea pe piaţă a medicamentului şi au fost observate predominant la pacienţi cu factori de risc suplimentari privind alungirea intervalului QT (vezi pct. 4.4).

Următoarele reacţii adverse au mai frecvente la subgrupurile de pacienţi care au primit tratament pe cale intravenoasă sau la care s-a administrat tratament secvenţial (intravenos, apoi oral):

Frecvente Vărsături, creşteri tranzitorii ale transaminazelor, erupţii cutanate

Mai puţin frecvente Trombocitopenie, trombocitemie, confuzie şi dezorientare, halucinaţii, parestezie şi disestezie, convulsii, vertij, tulburări vizuale, surditate, tahicardie, vasodilataţie, hipotensiune arterială, insuficienţă hepatică tranzitorie, icter colestatic, insuficienţă renală, edem

Rare Pancitopenie, aplazie medulară, şoc anafilactic, reacţii psihotice, migrenă, tulburări olfactive, tulburări auditive, vasculită, pancreatită, necroză hepatică, peteşii, ruptură de tendon

Frecvenţa artropatiei, menţionată mai sus, se referă la datele obţinute în studii efectuate la adulţi.

La copii, apariţia artropatiei este raportată frecvent (vezi pct. 4.4).

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

S-a raportat că un supradozaj de 12 g duce la simptome uşoare de toxicitate. S-a raportat că un supradozaj de 16 g provoacă insuficienţă renală acută.

Simptomele supradozajului constau în: ameţeală, tremor, cefalee, fatigabilitate, convulsii, halucinaţii, confuzie, disconfort abdominal, funcţie renală şi hepatică afectată şi de asemenea cristalurie şi hematurie. S-a raportat toxicitate renală reversibilă.

În afara măsurilor de urgenţă de rutină, cum este lavajul gastric, urmat de administrarea de cărbune activat, se recomandă monitorizarea funcţiei renale, inclusiv a pH-ului urinar, şi acidificarea urinii, dacă este necesar, pentru a preveni cristaluria. Pacienţii trebuie să fie bine hidrataţi. Teoretic, antiacidele cu calciu sau magneziu pot reduce absorbţia ciprofloxacinei în caz de supradozaj

Prin hemodializă sau dializă peritoneală se elimină numai o cantitate mică de ciprofloxacină (<10%).

În cazul supradozajului, trebuie efectuat tratament simptomatic.Datorită posibilităţii prelungirii intervalului QT, este necesară monitorizarea ECG.

Grupa farmacoterapeutică: Fluorochinolone antibacteriene, codul ATC: J01 MA 02.

Fiind un medicament din grupa fluorochinolonelor antibacteriene, acţiunea bactericidă a ciprofloxacinei este rezultatul inhibării atât a topoizomerazei de tip II (ADN-giraza), cât şi a topoizomerazei IV, necesară pentru replicarea, transcripţia, repararea şi recombinarea ADN-ului bacterian.

Relaţia FC/FD (farmacocinetică/farmacodinamică)

Eficacitatea depinde în principal de relaţia dintre concentraţia maximă serică (Cmax) şi concentraţia minimă inhibitorie (CMI) a ciprofloxacinei pentru un agent patogen bacterian şi, respectiv, de relaţia dintre aria de sub curba concentraţiei plasmatice (ASC) şi CMI.

Rezistenţa in vitro la ciprofloxacină se poate obţine printr-un proces treptat, prin intermediul unor mutaţii la nivelul locului ţintă, atât ale topoizomerazei II, ADN girazei cât şi topoizomerazei IV.

Gradul obţinut al rezistenţei încrucişate pentru ciprofloxacină şi alte fluorochinolone este variabil .

Mutaţiile unice pot să nu determine rezistenţă clinică, dar în general mutaţiile multiple determină rezistenţă clinică la cele mai multe sau la toate substanţele active din cadrul clasei de medicamente respective.

Impermeabilitatea şi/sau mecanismele de rezistenţă de tipul pompă de eflux ale substanţei active pot avea un efect variabil asupra sensibilităţii la fluorochinolone, care depinde de proprietăţile fizico-chimice ale diferitelor substanţe active din cadrul clasei de medicamente şi de afinitatea sistemelor de transport pentru fiecare substanţă activă. Toate mecanismele de rezistenţă in vitro sunt frecvent observate în practica clinică. Mecanismele de rezistenţă care inactivează alte antibiotice, cum sunt barierele de permeabilitate (frecvente la Pseudomonas aeruginosa) şi mecanismele de eflux pot afecta sensibilitatea la ciprofloxacină.

S-a raportat o rezistenţă mediată plasmidic, codificată prin genele qnr.

Spectrul activităţii antibacteriene:

Concentraţiile ţintă separă tulpinile sensibile de cele cu sensibilitate intermediară, iar acestea din urmă de tulpinile rezistente:

Recomandări EUCAST

Microorganisme Sensibile Rezistente

Enterobacterii S  0,5 mg/l R  1 mg/l

Pseudomonas S  0,5 mg/l R  1 mg/l

Acinetobacter S  1 mg/l R  1 mg/l

Staphylococcus spp.1 S  1 mg/l R  1 mg/l

Haemophilus influenzae şi S  0,5 mg/l R  0,5 mg/l

Moraxella catarrhalis

Neisseria gonorrhoeae S  0,03 mg/l R  0,06 mg/l

Neisseria meningitides S  0,03 mg/l R  0,06 mg/l

Concentraţii ţintă nelegate de S  0,5 mg/l R  1 mg/l speciile microbiene* 1 Staphylococcus spp.- concentraţiile ţintă pentru ciprofloxacină sunt legate de terapia cu doze mari.

* Concentraţiile ţintă nelegate de speciile microbiene au fost determinate în principal pe baza datelor FC/FD şi sunt independente de distribuţia CMI ale speciilor specifice. Ele trebuie utilizate numai la specii pentru care nu există concentraţii ţintă cu specific de specie, dar nu şi la acele specii la care testarea sensibilităţii nu este recomandată.

Prevalenţa rezistenţei dobândite poate varia geografic şi în funcţie de timp pentru specii selecţionate; este necesară posibilitatea accesului la informaţii locale cu privire la rezistenţă, în special când trebuie tratate infecţii grave. Dacă este necesar, în cazul în care prevalenţa rezistenţei la nivel local indică faptul că utilitatea medicamentului este discutabilă, cel puţin în anumite tipuri de infecţii, se pot solicita recomandările unui expert.

Clasificarea speciilor relevante în funcţie de sensibilitatea la ciprofloxacină (pentru speciile

Streptococcus vezi pct. 4.4)

SPECII FRECVENT SENSIBILE

Microorganisme aerobe gram-pozitive

Bacillus anthracis (1)

Microorganisme aerobe gram-negative

Aeromonas spp.

Brucella spp.

Citrobacter koseri

Francisella tularensis

Haemophilus ducreyi

Haemophilius influenzae*

Legionella spp.

Moraxella catarrhalis*

Neisseria meningitidis

Pasteurella spp.

Salmonella spp.*

Shigella spp.*

Vibrio spp.

Yersinia pestis

Mobiluncus

Chlamydia trachomatis ($)

Chlamydia pneumoniae ($)

Mycoplasma hominis ($)

Mycoplasma pneumoniae ($)

SPECII PENTRU CARE REZISTENŢA DOBÂNDITĂ AR PUTEA FI O PROBLEMĂ

Microorganisme aerobe gram-pozitive

Enterococcus faecalis ($)

Staphylococcus spp. (3)

Microorganisme aerobe gram-negative

Acinetobacter baumannii+

Burkholderia cepacia+*

Campylobacter spp.+*

Citrobacter freundii*

Enterobacter aerogenes

Enterobacter cloacae*

Escherichia coli*

Klebsiella oxytoca

Klebsiella pneumoniae*

Morganella morganii*

Neisseria gonorrhoeae*

Proteus mirabilis*

Proteus vulgaris*

Providencia spp.

Pseudomonas aeruginosa*

Pseudomonas fluorescens

Serratia marcescens*

Peptostreptococcus spp.

Propionibacterium acnes

MICROORGANISME CU REZISTENŢĂ ÎNNĂSCUTĂ

Microorganisme aerobe gram-pozitive

Actimomyces

Enteroccus faecium

Listeria monocytogenes

Microorganisme aerobe gram-negative

Stenotrophomonas maltophilia

Cu excepţia celor enumerate mai sus

Mycoplasma genitalium

Ureaplasma urealitycum

* Eficacitatea clinică a fost demonstrată pentru culturi microbiene sensibile în indicaţii clinice aprobate + Rata rezistenţei ≥ 50% în una sau mai multe ţări UE ($): Sensibilitate intermediară naturală în absenţa mecanismelor de rezistenţă dobândită (1): S-au efectuat studii la animale la care s-au indus infecţii experimentale prin inhalarea sporilor bacilului antraxului (Bacillus anthracis); aceste studii au arătat că tratamentul antibiotic început în primele momente după expunere previne apariţia bolii, dacă tratamentul este efectuat până la scăderea numărului de spori din organism, sub doza de infectare. Nu sunt disponibile date suficiente cu privire la eficacitatea ciprofloxacinei în tratamentul antraxului la om. Cu toate acestea, o durată de tratament de două luni la adulţi, cu ciprofloxacină pe cale orală, în doză de 500 mg de două ori pe zi, este considerată eficace în prevenirea infecţiilor cu antrax la om. Medicul curant trebuie să consulte documentele de consens naţional şi/sau internaţional referitoare la tratamentul antraxului.

(2): Vezi pct. 4.4 (3): Stafilococii rezistenţi la meticilină S-aureus exprimă rezistenţă concomitentă la fluorochinolone. Rata rezistenţei la meticilină este în jur de 20 - 50% printre toate speciile de stafilococi, fiind uzual mai mare în infecţii nozocomiale izolate.

După administrarea în perfuzie intravenoasă a ciprofloxacinei, media concentraţiilor serice maxime a fost obţinută la sfârşitul perfuziei. Farmacocinetica ciprofloxacinei a fost lineară pentru un interval de dozaj de până la 400 mg administrate intravenos.

Compararea parametrilor farmacocinetici rezultaţi după un tratament intravenos de două şi de trei ori pe zi, nu a evidenţiat acumularea ciprofloxacinei şi a metaboliţilor acesteia.

Aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC) a fost echivalentă pentru o perfuzie intravenoasă timp de 60 minute a unei doze de 200 mg ciprofloxacină sau administrarea pe cale orală a unei doze de 250 mg ciprofloxacină, ambele administrate la fiecare 12 ore.

O perfuzie intravenoasă timp de 60 minute a 400 mg ciprofloxacină la fiecare 12 ore şi o doză orală de 500 mg la fiecare 12 ore au fost bioechivalente din punct de vedere al ASC.

Doza intravenoasă de 400 mg administrată timp de 60 minute la fiecare 12 ore a determinat o Cmax similară celei observate în cazul unei doze orale de 750 mg.

O perfuzie intravenoasă a 400 mg ciprofloxacină timp de 60 minute la fiecare 8 ore şi o doză orală de 750 mg la fiecare 12 ore sunt echivalente din punct de vedere al ASC.

Legarea ciprofloxacinei de proteine este scăzută (20 - 30%) şi substanţa este prezentă în plasmă în cantităţi mari, în formă neionizată şi are un volum de distribuţie mare la starea de echilibru, de 2 - 3 l/kg corp. Ciprofloxacina atinge concentraţii mari în diferite ţesuturi cum sunt plămânii (lichid epitelial, macrofage alveolare, ţesut bioptic), sinusurile şi leziunile inflamatorii (lichid vezical indus de cantaridină) sau tractul urogenital (urină, prostată, endometru), unde se ating concentraţii totale care le depăşesc pe cele plasmatice.

S-au raportat concentraţii mici a patru metaboliţi, care au fost identificaţi astfel: dezetilenciprofloxacină (M 1), sulfociprofloxacină (M 2), oxociprofloxacină (M 3) şi formilciprofloxacină (M 4). Metaboliţii manifestă activitate antimicrobiană in vitro dar în măsură mai mică decât compusul de origine.

Se cunoaşte faptul că ciprofloxacina este un inhibitor moderat al izo-enzimelor CYP 450 1A2.

Ciprofloxacina este eliminată în cantităţi mari sub formă nemodificată, atât pe cale renală cât şi nerenal, în măsură mai mică.

Eliminarea ciprofloxacinei (% din doză)

Urină Materii fecale

Ciprofloxacină 61,5 15,2

Metaboliţi (M1 - M4) 9,5 2,6

Clearance-ul renal este cuprins între 180 - 300 ml/kg/oră şi clearance-ul total al corpului este cuprins între 480 - 600 ml/kg/oră. Ciprofloxacina este supusă atât proceselor de filtrare glomerulară cât şi celor de secreţie tubulară. Funcţia renală sever afectată duce la creşterea timpului de înjumătăţire al ciprofloxacinei cu până la 12 ore.

Clearance-ul nerenal al ciprofloxacinei se datorează în principal secreţiei active trans-intestinale, dar şi metabolizării. 1% din doză este eliminată pe cale biliară. Ciprofloxacina este prezentă în bilă în concentraţii mari.

Există date limitate pentru a demonstra datele farmacocinetice la copii.

Într-un studiu efectuat la copii, Cmax şi ASC nu au fost dependente de vârstă (la vârste de peste 1 an). S-a observat o creştere nesemnificativă a Cmax şi ASC după dozări multiple (10 mg/kg de trei ori pe zi).

La 10 copii cu sepsis sever, cu vârste sub 1 an, Cmax a fost de 6,1 mg/l (cu limite între 4,6 - 8,3 mg/l), după o perfuzie intravenoasă de 1 oră, cu un nivel de dozaj de 10 mg/kg şi de 7,2 mg/l (cu limite între 4,7 - 11,8 mg/l) pentru copii cu vârste între 1 şi 5 ani. Valorile ASC au fost de 17,4 mg*h/l (cu limite între 11,8 - 32,0 mg*h/l) şi 16,5 mg*h/l (cu limite între 11,0 - 23,8 mg*h/l) la grupele de vârstă respective.

Aceste valori se încadrează în intervalul raportat pentru adulţi, la doze terapeutice. Pe baza analizelor farmacocinetice populaţionale la copii şi adolescenţi cu infecţii diferite, timpul mediu de înjumătăţire prevăzut la copii este de aproximativ 4 - 5 ore şi biodisponibilitatea suspensiei orale variază de la 50 la 80%.

Datele non-clinice nu au evidenţiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale privind toxicitatea după o doză unică, toxicitatea după doze repetate, carcinogenitatea sau toxicitatea asupra funcţiei de reproducere.

Ca şi în cazul altor chinolone, ciprofloxacina are efect fototoxic la animale, la niveluri de expunere relevante din punct de vedere clinic. Datele asupra potenţialului foto-mutagen/foto-carcinogen au demonstrat un efect slab foto-mutagen sau foto-carcinogen al ciprofloxacinei, în experimentele in vitro şi la animale. Acest efect a fost comparabil cu cel al altor inhibitori ai girazei.

Tolerabilitate articulară:

Aşa cum s-a raportat în cazul altor inhibitori ai girazei, ciprofloxacina provoacă distrugeri ale articulaţiilor mari, de susţinere a greutăţii, la animale imature. Gradul distrugerii cartilajului variază în funcţie de vârstă, specii şi doză; distrugerea poate fi redusă prin eliberarea articulaţiei de greutatea respectivă. Studiile la animale mature (şobolan, câine) nu au evidenţiat leziuni ale cartilajelor. Într-un studiu la câini Beagle tineri, ciprofloxacina a provocat modificări articulare severe la doze terapeutice, după două săptămâni de tratament, care mai puteau fi încă observate după 5 luni.

Ciprinol concentrat pentru soluţie perfuzabilă

Acid lactic

Edetat disodic

Acid clorhidric concentrat (E507) pentru ajustarea pH-ului

Apă pentru preparate injectabile.

Ciprinol soluţie perfuzabilă

Lactat de sodiu

Clorură de sodiu

Acid clorhidric concentrat (E507) pentru ajustarea pH-ului

Apă pentru preparate injectabile.

Ciprinol nu trebuie amestecat cu soluţii perfuzabile şi injectabile care sunt instabile din punct de vedere fizic sau chimic, la valori ale pH-ului cuprinse între 3 şi 4.

5 ani.

A se păstra în ambalajul original, pentru a fi protejat de lumină.

Ciprinol 100 mg/10 ml concentrat pentru soluţie perfuzabilă

Cutie cu 5 fiole din sticlă incoloră a câte 10 ml concentrat pentru soluţie perfuzabilă.

Cutie cu 50 fiole din sticlă incoloră a câte 10 ml concentrat pentru soluţie perfuzabilă.

Ciprinol 100 mg/50 ml soluţie perfuzabilă

Cutie cu un flacon din sticlă incoloră a 50 ml soluţie perfuzabilă.

Ciprinol 200 mg/100 ml soluţie perfuzabilă

Cutie cu un flacon din sticlă incoloră a 100 ml soluţie perfuzabilă.

Ciprinol 400 mg/200 ml soluţie perfuzabilă

Cutie cu un flacon din sticlă incoloră a 200 ml soluţie perfuzabilă.

manipularea sa

Soluţia perfuzabilă trebuie utilizată imediat după preparare.

Soluţia perfuzabilă este compatibilă cu soluţia de ser fiziologic, soluţia Ringer, soluţia Hartmann (Ringer lactat), soluţia de glucoză 5% sau 10%, soluţia de fructoză 10% şi soluţia de glucoză 5% cu

NaCl 0,225% sau NaCl 0,45%.

Înainte de administrare, concentratul pentru soluţie perfuzabilă trebuie diluat cu o cantitate adecvată de soluţie perfuzabilă. Volumul minim este de 50 ml.

Ciprinol nu trebuie amestecat cu soluţii perfuzabile şi medicamente injectabile care sunt instabile fizic sau chimic la valori ale pH-ului cuprinse între 3 şi 4 (de exemplu penicilină, heparină). Dacă pacientul necesită administrarea concomitentă a altui medicament, acesta va fi administrat separat de ciprofloxacină.

KRKA, d.d., Novo mesto

Šmarješka cesta 6, 8501 Novo mesto,

Slovenia

Ciprinol, concentrat pentru soluţie perfuzabilă, 100 mg/10 ml 5460/2005/01-02

Ciprinol, soluţie perfuzabilă, 100 mg/50 ml 7221/2006/01

Ciprinol, soluţie perfuzabilă, 200 mg/100 ml 7222/2006/01

Ciprinol, soluţie perfuzabilă, 400 mg/200 ml 5461/2005/01

Ciprinol 100 mg/10 ml concentrat pentru soluţie perfuzabilă

Reautorizare, Iulie2005

Ciprinol 100 mg/50 ml soluţie perfuzabilă

Autorizare, Decembrie 2006

Ciprinol 200 mg/100 ml soluţie perfuzabilă

Autorizare, Decembrie2006

Ciprinol, soluţie perfuzabilă, 400 mg/200 ml

Autorizare, Iulie2005

Septembrie 2016