CEFUROXIMA-MIP 1.5g pulbere pentru soluție injectabilă/perfuzabilă prospect medicament

Cefuroximă-MIP 750 mg pulbere pt. soluţie injectabilă/perfuzabilă

Cefuroximă-MIP 1,5 g pulbere pt. soluţie injectabilă/perfuzabilă

Concentraţie Cefuroximă-MIP Cantitatea de sodiu per flacon 750 mg 42 mg 1,5 g 83 mg

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă

Pulbere de culoare albă sau aproape albă.

Cefuroximă-MIP este indicat la adulţi şi copii, inclusiv nou-născuţi (de la naştere) pentru tratamentul infecţiilor enumerate mai jos (vezi pct. 4.4 și pct. 5.1).

- Pneumonie comunitară dobândită.

- Exacerbări acute ale bronşitei cronice.

- Infecţii ale tractului urinar complicate, incluzând pielonefrite.

- Infecţii ale ţesuturilor moi: celulită, erizipel şi plăgi infectate

- Infecţii intra-abdominale (vezi pct 4.4)

- Profilaxia infecţiilor în chirurgia gastro-intestinală (inclusiv esofagiană), ortopedică, cardiovasculară, ginecologică (inclusiv operaţii cezariene).

În tratamentul şi prevenirea infecţiilor în care este foarte probabil fie implicate microorganisme anaerobe, cefuroxima trebuie administrată în asociere cu substanţe antibacteriene adecvate.

Trebuie avute în vedere ghidurile terapeutice în vigoare cu privire la utilizarea adecvată a antibioticelor.

Tabelul 1. Adulţi, adolescenți şi copii cu greutatea > 40 kg

Indicaţie Doză

Pneumonie comunitară dobândită şi exacerbări acute ale bronşitei cronice.

750 mg la interval de 8 ore

Infecţii ale ţesuturilor moi: celulită, erizipel şi (intravenos sau intramuscular) plăgi infectate.

Infecţii intra-abdominale

Infecţii ale tractului urinar complicate, incluzând 1,5 g la interval de 8 ore pielonefrite (intravenos sau intramuscular)

Infecţii severe 750 mg la interval de 6 ore (intravenos) 1,5 g la interval de 8 ore (intravenos)

Profilaxia infecţiilor în chirurgia gastro- 1,5 g la inducerea anesteziei. Această doză se intestinală, ginecologică (inclusiv operaţii poate suplimenta cu două doze a câte 750 mg cezariene) şi ortopedică. (intramuscular) după 8 ore şi ulterior după 16 ore.

Profilaxia infecţiilor în chirurgia cardiovasculară 1,5 g la inducerea anesteziei, urmată de 750 mg şi esofagiană (intramuscular) la interval de 8 ore, în decursul următoarelor 24 de ore.

Tabelul 2. Copii şi adolescenţi cu greutatea < 40 kg Sugari şi copii mici > 3 Sugari (de la naştere până la săptămâni şi copii şi vârsta de 3 săptămâni) adolescenţi < 40 kg

Pneumonie comunitară dobândită 30 mg până la 100 mg/kg şi zi (intravenos), administrate în 3 30 mg până la 100 mg/kg şi zi

Infecţii ale tractului urinar sau 4 prize fracţionate; o doză (intravenos), administrate în 2 complicate, incluzând pielonefrite de 60 mg/kg şi zi este adecvată sau 3 prize fracţionate (vezi

Infecţii ale ţesuturilor moi: celulită, pentru tratamentul majorităţii pct. 5.2) erizipel şi plăgi infectate. infecţiilor

Infecţii intra-abdominale

Cefuroxima este excretată în principal pe cale renală. De aceea, ca în cazul tuturor antibioticelor, la pacienţii cu insuficienţă renală marcată se recomandă reducerea dozei de Cefuroximă-MIP, pentru a compensa excreţia mai lentă.

Tabelul 3. Dozele de Cefuroximă-MIP recomandate la pacienţii cu insuficienţă renală

Clearance-ul creatininei T (ore) 1/2 Doză, mg > 20 ml/min/1,73 m2 1,7 - 2,6 nu este necesară reducerea dozei standard (750 mg - 1,5 g de trei ori pe zi) 10-20 ml/min/1,73 m2 4,3 - 6,5 750 mg de două ori pe zi < 10 ml/min/1,73 m2 14,8 - 22,3 750 mg o dată pe zi

Pacienţi care efectuează şedinţe de 3,75 O doză suplimentară de 750 mg trebuie hemodializă administrată intravenos sau intramuscular la finalul fiecărei şedinţe de dializă; pe lângă administrarea parenterală, cefuroxima sodică poate fi adăugată în lichidul pentru dializă peritoneală (de regulă 250 mg la fiecare 2 litri de lichid utilizat pentru dializă)

Pacienţi cu insuficienţă renală trataţi 7,9-12,6 (HAVC) 750 mg de două ori pe zi; pentru hemo-prin hemodializă arteriovenoasă 1,6 (HF) filtrarea cu membrane cu flux redus se vor continuă (HAVC) sau prin hemofiltrare lua în considerare dozele recomandate la (HF) cu membrane cu flux înalt în punctul referitor la pacienţii cu unităţi de terapie intensivă insuficienţă renală.

Cefuroxima este eliminată în principal pe cale renală. La pacienţii cu disfuncţie hepatică nu se anticipează ca aceasta să influenţeze farmacocinetica cefuroximei.

Cefuroximă-MIP trebuie administrat prin injecţie intravenoasă cu durata a 3 - 5 minute direct în venă, prin perfuzie intravenoasă cu durata de 30 - 60 de minute sau prin injecţie intramusculară profundă.

Pentru instrucţiuni referitoare la reconstituirea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6.

Hipersensibilitate la cefuroximă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

Pacienţi cu hipersensibilitate cunoscută la alte antibiotice din clasa cefalosporinelor.

Antecedente de hipersensibilitate severă (de exemplu, reacţii anafilactice) la orice alt tip de medicament antibacterian betalactamic (peniciline, monobactami şi carbapeneme).

Ca şi în cazul tuturor antibioticelor beta-lactamice, au fost raportate reacţii de hipersensibilitate grave şi ocazional letale. În cazul apariţiei reacţiilor de hipersensibilitate severe, tratamentul cu cefuroximă trebuie întrerupt imediat şi trebuie iniţiate măsuri de urgenţă adecvate.

Înainte de începerea tratamentului, trebuie să se stabilească dacă pacientul are antecedente de reacţii de hipersensibilitate severe la cefuroximă, la alte cefalosporine sau la oricare alt tip de antibiotic beta-lactamic. Cefuroxima trebuie administrată cu precauţie la pacienţii cu antecedente de reacţii de hipersensibilitate non-severe la alte antibiotice betalactamice.

Administrarea concomitentă cu diuretice potente sau cu aminoglicozide

La pacienţii trataţi concomitent cu diuretice potente, cum este furosemidul sau cu aminoglicozide, administrarea antibioticelor din clasa cefalosporinelor în doze mari trebuie efectuată cu precauţie.

Insuficienţa renală a fost raportată în timpul utilizării concomitente a acestor substanţe. Funcţia renală trebuie monitorizată la vârstnici şi la pacienţii cu insuficienţă renală pre-existentă diagnosticată (vezi pct 4.2).

Dezvoltarea microorganismelor non-susceptibile la tratament

Terapia cu cefuroximă poate determina dezvoltarea excesivă a microorganismelor de tip Candida.

Utilizarea prelungită poate determina şi dezvoltarea excesivă a altor microorganisme non-susceptibile la tratament (de exemplu, enterococi şi Clostridium difficile), fapt care poate impune întreruperea tratamentului (vezi pct 4.8).

Cazuri de colită pseudomembranoasă asociată antibioterapiei au fost raportate în cazul tratamentului cu cefuroximă şi aceasta poate avea grade diferite de severitate, de la uşoară până la forme care pot pune viaţa în pericol. Acest diagnostic trebuie avut în vedere la pacienţii cu diaree apărută în timpul sau după administrarea de cefuroximă (vezi pct. 4.8). Trebuie luată în considerare întreruperea terapiei cu cefuroximă şi administrarea tratamentului specific pentru Clostridium difficile. Nu trebuie administrate medicamente care inhibă peristaltismul intestinal.

Infecţii intra-abdominale

Având în vedere spectrul de activitate al cefuroximei, aceasta nu este adecvată pentru tratamentul infecţiilor cauzate de bacterii Gram-negativ, care nu fermentează (vezi pct. 5.1)

Utilizarea intracamerală şi afectările oculare

Cefuroximă-MIP nu este formulat pentru utilizare intracamerală. Au fost raportate cazuri izolate şi concomitente de reacţii adverse grave la nivel ocular după utilizarea intracamerală neautorizată a cefuroximului sodic reconstituit din flacoane aprobate pentru utilizare intravenoasă/intramusculară.

Aceste reacţii au inclus edem macular, edem retinian, dezlipire de retină, toxicitate retiniană, tulburări de vedere, reducerea acuităţii vizuale, vedere înceţoşată, opacitate corneană sau edem la nivelul corneei.

Interferenţă cu investigaţiile diagnostice

Pozitivarea rezultatelor testului Coombs asociată utilizării cefuroximei poate interfera cu testele de compatibilitate sanguină (vezi pct 4.8).

Se pot observa interferenţe uşoare cu metodele de reducere a cuprului (Benedict, Fehling, Clinitest). În orice caz, acest lucru nu duce la rezultate fals-pozitive, cum se întâmplă în cazul altor cefalosporine.

Deoarece în cazul testului cu fericianură pot apărea rezultate fals negative, se recomandă să se utilizeze fie metoda glucozo-oxidazei fie cea cu hexochinază pentru determinarea valorilor glucozei din sânge/plasmă la pacienţii trataţi cu cefuroximă sodică.

Acest medicament conţine sodiu

Acest medicament conține 42 mg sodiu per doză de 750 mg și respectiv 83 mg sodiu per doză de 1,5 g echivalent cu 2,1% și 4,2% din doza maximă zilnică recomandată de OMS de 2 g sodiu pentru un adult.

Cefuroxima se excretă prin filtrare glomerulară şi secreţie tubulară. Administrarea concomitentă cu probenecid nu este recomandată. Administrarea concomitentă cu probenecid determină prelungirea perioadei de excreţie a antibioticului şi creşterea concentraţiilor plasmatice ale acestuia.

Medicamente cu potenţial nefrotoxic şi diuretice de ansă

La pacienţii care utilizează diuretice cu acţiune puternică (cum este furosemid) sau medicamente cu potenţial nefrotoxic (cum sunt antibioticele aminoglicozide), administrarea concomitentă de doze mari de cefalosporine trebuie efectuată cu precauţie, deoarece nu poate fi exclusă insuficienţa funcţiei renale în cazul utilizării concomitente a unor astfel de substanţe.

Determinarea concentraţiei de glucoză din sânge/plasmă: vă rugăm să citiţi pct 4.4. Utilizarea concomitentă cu anticoagulantele orale poate determina creşterea valorilor INR.

Datele provenite din utilizarea cefuroximei la femeile gravide sunt limitate. Studiile la animale nu au evidenţiat toxicitate asupra funcţiei de reproducere (vezi pct 5.3). Cefuroximă-MIP trebuie prescris la femeile gravide doar dacă beneficiile depăşesc eventualele riscuri.

S-a demonstrat că cefuroxima traversează placenta şi, după administrarea intramusculară sau intravenoasă a dozei la mamă, atinge concentraţii terapeutice în lichidul amniotic şi la nivelul cordonului ombilical.

Cefuroxima se excretă în cantităţi mici în laptele uman. Nu se anticipează apariţia reacţiilor adverse în cazul administrării dozelor terapeutice, deşi nu se poate exclude riscul de apariţie a diareei şi a infecţiilor fungice la nivelul mucoaselor. Este posibil să fie necesară luarea unei decizii cu privire la întreruperea alăptării sau la întreruperea tratamentului cu cefuroximă, luând în considerare beneficiul alăptării pentru copil şi beneficiul tratamentului pentru mamă.

Nu sunt disponibile date referitoare la efectele cefuroximei sodice asupra fertilităţii la om. Studiile privind toxicitatea asupra funcţiei de reproducere efectuate la animale nu au evidenţiat efecte asupra fertilităţii.

Nu s-au efectuat studii referitoare la efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje. Cu toate acestea, pe baza reacţiilor adverse cunoscute, este puţin probabil că cefuroxima să afecteze capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.

Cele mai frecvente reacţii adverse sunt neutropenia, eozinofilia, creşterea tranzitorie a valorilor serice ale enzimelor hepatice sau a bilirubinemiei, mai ales la pacienţii cu hepatopatie pre-existentă, însă nu există dovezi privind afectarea hepatică şi reacţiile la nivelul locului de injectare.

Categoriile de frecvenţă alocate reacţiilor adverse prezentate în continuare reprezintă estimări, deoarece pentru majoritatea reacţiilor nu sunt disponibile date adecvate pentru calcularea incidenţei. În plus, incidenţa reacţiilor adverse asociate cefuroximei sodice poate varia în funcţie de indicaţia clinică.

Datele provenite din studiile clinice au fost utilizate pentru a determina frecvenţa reacţiilor adverse de la foarte frecvente la rare. Frecvenţele alocate celorlalte reacţii adverse rămase (de exemplu cele care au avut o frecvenţă <1/10000) au fost în principal determinate folosind date apărute după punerea pe piaţă şi se referă mai mult la rata de raportare decât la frecvenţa reală.

Reacţiile adverse asociate tratamentului, indiferent de grad, sunt enumerate în continuare conform bazei de date MedDRA pe aparate, sisteme şi organe, în funcţie de frecvenţă şi de gradul de severitate.

Următoarea convenţie a fost utilizată pentru clasificarea frecvenţei: foarte frecvente (≥ 1/10); frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10); mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi < 1/100); rare (≥ 1/10000 şi < 1/1000); foarte rare (< 1/10000) şi cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Clasificare pe aparate, Frecvente Mai puţin frecvente Cu frecvenţă necunoscută sisteme şi organe

Infecţii şi infestări dezvoltare excesivă a microorganismelor de tip

Candida, dezvoltare excesivă a

Clostridium difficile

Tulburări hematologice neutropenie, leucopenie, pozitivare trombocitopenie, anemie şi limfatice eozinofilie, a testului Coombs hemolitică reducere a valorii hemoglobinei

Tulburări ale sistemului febră indusă de administrarea imunitar medicamentului, nefrită interstiţială, anafilaxie, vasculită cutanată

Tulburări gastro- tulburări gastro- colită pseudomembranoasă intestinale intestinale

Tulburări hepatobiliare creştere tranzitorie creştere tranzitorie a a valorilor serice bilirubinemiei ale enzimelor hepatice

Afecţiuni cutanate şi ale erupţie cutanată eritem polimorf, necroliză ţesutului subcutanat tranzitorie, urticarie şi epidermică toxică şi sindrom prurit Stevens-Johnson, angioedem

Tulburări renale şi ale creşterea creatininemiei, căilor urinare creştere a concentraţiilor plasmatice ale azotului ureic şi reducerea clearance-ului creatininei (vezi pct. 4.4)

Tulburări generale şi la reacţii la locul nivelul locului de administrării administrare injecţiei, care pot include durere şi tromboflebită

Descriere a reacţiilor adverse selectate

Cefalosporinele sunt o clasă de medicamente care prezintă tendinţa de a fi absorbite la nivelul suprafeţei membranei celulare a eritrocitelor şi de a interacţiona cu anticorpii anti-medicament, determinând pozitivarea testului Coombs (care poate interfera cu testele de compatibilitate sanguină) şi, în cazuri foarte rare, anemie hemolitică.

Au fost observate creşteri tranzitorii ale valorilor serice ale enzimelor hepatice sau ale bilirubinemiei, de regulă reversibile.

Durerea la locul injectării intramusculare este mai probabil să apară în cazul administrării unor doze mai mari. Cu toate acestea, este puţin probabil ca acest lucru să determine întreruperea tratamentului.

Profilul de siguranţă al cefuroximei sodice la copii şi adolescenţi este concordant cu profilul de siguranţă observat la adulţi.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro.

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Maior Ștefan Sănătescu nr.48, sector 1

Bucureşti 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro.

Supradozajul poate determina sechele neurologice, incluzând encefalopatie, convulsii şi comă.

Simptomele supradozajului pot apărea în cazul în care doza nu se reduce adecvat la pacienţii cu insuficienţă renală (vezi pct. 4.2 și pct. 4.4).

Concentraţiile plasmatice ale cefuroximei pot fi reduse prin hemodializă şi dializă peritoneală.

Grupa farmacoterapeutică: antibiotice pentru administrare sistemică, cefalosporine de generaţia a doua, codul ATC: J01DC02

Cefuroxima inhibă sinteza peretelui bacterian, după legarea de proteinele de legare a penicilinei (PLP).

Astfel se întrerupe biosinteza peretelui celular (peptidoglican), fapt care determină liza şi apoptoza celulelor bacteriene.

Rezistenţa bacteriană la cefuroximă poate fi determinată de unul sau mai multe dintre următoarele mecanisme:

- hidroliza de către beta-lactamaze incluzând (dar nu limitându-se la) beta-lactamazele cu spectru extins (BLSE) şi enzimele Amp-C, a căror expresie ar putea fi indusă sau inhibată stabil la anumite specii bacteriene aerobe Gram-negativ;

- afinitatea redusă a proteinelor de legare a penicilinei pentru cefuroximă;

- lipsa de permeabilitate a membranei externe, care restricţionează accesul cefuroximei la nivelul proteinelor de legare a penicilinei în cazul bacteriilor Gram-negativ;

- pompele bacteriene de eflux.

Este de aşteptat ca microorganismele care au dobândit rezistenţă la alte cefalosporine administrate injectabil să fie rezistente la cefuroximă. În funcţie de mecanismul de rezistenţă, microorganismele cu rezistenţă dobândită la penicilină pot prezenta sensibilitate scăzută sau rezistenţă la cefuroximă.

Valori critice pentru cefuroximă sodică

Valorile critice ale CMI (concentraţia minimă inhibitorie) stabilite de EUCAST (European Committee on Antimicrobial Susceptibility Testing) sunt prezentate în continuare:

Microorganism Valori critice (mg/l) S R

Enterobacteriaceae 1 ≤ 82 > 8

Staphylococcus spp Referinţa3 Referinţa 3

Streptococcus A,B,C şi G Referinţa 4 Referinţa 4

Streptococcus pneumoniae ≤0,5 >1

Streptococcus (altele) ≤0,5 >0,5

Haemophilus influenzae ≤1 >2

Moraxella catarrhalis ≤4 >8

Valori critice nespecifice 1 ≤45 >85

Valorile critice caracteristice cefalosporinelor pentru Enterobacteriaceae detectează toate mecanismele de rezistenţă importante din punct de vedere clinic (inclusiv BLSE şi AmpC mediată de plasmide). Unele tulpini care produc beta-lactamaze prezintă sensibilitate sau sensibilitate intermediară la cefalosporinele de generaţia a treia sau a patra, în condiţiile acestor valori critice şi trebuie raportate conform rezultatelor testelor, cu alte cuvinte prezenţa sau absenţa unei BLSE nu este în sine un factor care să influenţeze stabilirea categoriei de sensibilitate. În numeroase zone, depistarea şi caracterizarea BLSE este recomandată sau obligatorie pentru a facilita controlul infecţiilor. 2Valorile critice se corelează cu administrarea unei doze de 1,5 g × 3 şi doar pentru E. coli, P. mirabilis şi Klebsiella spp. 3Sensibilitatea stafilococilor la cefalosporine este dedusă pe baza sensibilităţii la meticilină, cu excepţia ceftazidimei, a cefiximei şi ceftibutenului, pentru care nu există valori critice şi care nu trebuie utilizate în cazul infecţiilor stafilococice. 4Sensibilitatea la antibioticele beta-lactamice a streptococilor beta-hemolitici din gruprile A, B, C şi G este dedusă pe baza sensibilităţii la penicilină.

5Valorile critice se aplică dozei administrate zilnic intravenos de 750 mg × 3 precum şi unei doze mari de minimum 1,5 g × 3.

S=sensibil, R=rezistent.

Sensibilitatea microorganismelor

Pentru speciile selectate, prevalenţa rezistenţei dobândite poate varia în funcţie de regiunea geografică şi de timp. Sunt necesare informaţii locale referitoare la rezistenţă, mai ales în cazul tratamentului unor infecţii severe. După caz, se va solicita opinia experţilor, în cazul în care prevalenţa locală a rezistenţei este cunoscută, iar oportunitatea utilizării medicamentului este pusă sub semnul întrebării, cel puţin în cazul anumitor infecţii.

De regulă, cefuroxima este activă in vitro faţă de următoarele microorganisme.

Staphylococcus aureus (meticilino-sensibil) $

Streptococcus pyogenes

Streptococcus agalactiae

Streptococcus mitis (grupul viridans)

Haemophilus influenzae

Haemophilus parainfluenzae

Moraxella catarrhalis

Microorganisme în cazul cărora rezistenţa ar putea reprezenta o problemă

Streptococcus pneumoniae

Citrobacter freundii

Enterobacter cloacae

Enterobacter aerogenes

Escherichia coli

Klebsiella pneumoniae

Proteus mirabilis

Proteus spp. (altele decât P. vulgaris)

Providencia spp.

Salmonella spp.

Peptostreptococcus spp.

Propionibacterium spp.

Fusobacterium spp.

Bacteroides spp.

Microorganisme cu rezistenţă inerentă

Enterococcus faecalis

Enterococcus faecium

Acinetobacter spp

Morganella morganii

Proteus vulgaris

Pseudomonas aeruginosa

Serratia marcescens

Clostridium difficile

Bacteroides fragilis

Chlamydia spp

Mycoplasma spp

Legionella spp $ Toate speciile de S. aureus meticilino-rezistente sunt rezistente la cefuroximă.

S-a demonstrat că activitatea in vitro a cefuroximei sodice şi a antibioticelor aminoglicozidice administrate în asociere este cel puţin aditivă, evidenţiindu-se ocazional activitate sinergică.

După injectarea intramusculară (IM) a cefuroximei la voluntari sănătoşi, valoarea medie a concentraţiilor plasmatice maxime a variat între 27 şi 35 µg/ml pentru o doză de 750 mg şi între 33 şi 40 µg/ml pentru o doză de 1000 mg, valorile fiind obţinute în decurs de 30 - 60 de minute după administrare. După 15 minute de la administrarea intravenoasă (i.v.) a dozelor de 750 şi 1500 mg, concentraţiile plasmatice au fost de aproximativ 50 µg/ml şi, respectiv de 100 µg/ml.

După administrarea i.m. şi i.v., se pare că ASC şi Cmax cresc liniar odată cu creşterea dozei, în intervalul de doze unice terapeutice cuprinse între 250 şi 1000 mg. Nu s-a evidenţiat acumularea cefuroximei în probele de ser prelevate de la voluntari sănătoşi după administrarea intravenoasă repetată a unor doze de 1500 mg la interval de 8 ore.

S-a constatat că legarea de proteinele plasmatice se face în proporţie de 33 - 50%, în funcţie de metoda folosită. Volumul mediu de distribuţie variază între 9,3 - 15,8 l/1,73 m2 după administrarea i.m. sau i.v., în intervalul de doze terapeutice cuprinse între 250 şi 1000 mg. Concentraţii ale cefuroximei mai mari decât valorile inhibitorii minime pentru microorganismele patogene frecvent întâlnite pot fi obţinute în ţesuturile de la nivelul amigdalelor, sinusurilor, în mucoasa bronşică, în os, lichid pleural, lichid articular, lichid sinovial, lichid interstiţial, bilă, spută şi umoarea apoasă. Cefuroxima traversează bariera hematoencefalică în cazul inflamaţiei meningelui.

Cefuroxima nu este metabolizată

Cefuroxima este excretată prin filtrare glomerulară şi secreţie tubulară. Timpul de înjumătăţire plasmatică după administrarea injectabilă intramusculară sau intravenoasă este de aproximativ 70 de minute. Cefuroxima se recuperează aproape complet (85 - 90%) sub formă de cefuroximă nemodificată în urină, în interval de 24 ore după administrare. Cea mai mare parte din doza de cefuroximă administrată se excretă în primele 6 ore. Valorile medii ale clearance-ului renal variază între 114 şi 170 ml/min/1,73 m2 după administrarea i.m. sau i.v., în intervalul de doze terapeutice cuprinse între 250 - 1000 mg.

Nu s-au observat diferenţe în ceea ce priveşte farmacocinetica cefuroximei între bărbaţi şi femei, după administrarea unică în bolus i.v. a 1000 mg cefuroximă sub formă de sare sodică.

După administrarea i.m. sau i.v., absorbţia, distribuţia şi excreţia cefuroximei la pacienţii vârstnici sunt similare cu cele observate la pacienţii mai tineri cu funcţie renală echivalentă. Deoarece pacienţii vârstnici au o probabilitate mai mare de a prezenta reducere a funcţiei renale, se recomandă precauţie atunci când se stabileşte doza de cefuroximă, iar monitorizarea funcţiei renale poate fi utilă (vezi pct. 4.2).

S-a demonstrat că timpul de înjumătăţire plasmatică a cefuroximei este semnificativ prelungit la nou-născuţi, în funcţie de vârsta gestaţională. Cu toate acestea, la sugarii mai mari (cu vârsta >3 săptămâni), la copii şi adolescenţi, timpul de înjumătăţire plasmatică cuprins între 60 şi 90 de minute este similar celui observat la adulţi.

Cefuroxima se excretă în principal pe cale renală. Ca în cazul celorlalte antibiotice similare, la pacienţii cu insuficienţă renală marcată (Clcr < 20 ml/minut) se recomandă reducerea dozei de cefuroximă, pentru a compensa excreţia mai lentă a acesteia (vezi pct. 4.2). Cefuroxima este eliminată eficient prin hemodializă şi dializă peritoneală.

Deoarece cefuroxima este eliminată în principal pe cale renală, nu se aşteaptă ca disfuncţia hepatică să influenţeze farmacocinetica cefuroximei.

Pentru cefalosporine, s-a demonstrat că cel mai important parametru de farmacocinetică-farmacodinamie corelat cu eficacitatea in vivo este proporţia din intervalul de administrare (%T) în care concentraţia nelegată se menţine peste concentraţia minimă inhibitorie (CMI) a cefuroximei pentru speciile ţintă selectate (%T>CMI).

Datele non-clinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea şi toxicitatea asupra funcţiei de reproducere şi dezvoltării. Nu s-au efectuat studii privind carcinogenitatea; cu toate acestea, dovezile existente nu indică potenţial carcinogen.

Activitatea gama glutamil transpeptidazei în urina de şobolan este inhibată de o serie de cefalosporine, însă nivelul de inhibare este mai mic în cazul cefuroximei. Acest aspect ar putea fi relevant pentru interferenţa cu testele paraclinice la om.

Nu conţine excipienţi.

Cefuroxima nu trebuie amestecată în aceeaşi seringă cu nici un alt medicament cu excepţia celor menţionate la pct. 6.6.

În mod special, cefuroxima sodică nu este compatibilă cu aminoglicozide, beta-lactamice (peniciline şi cefalosporine), colistină. În cazul în care trebuie administrate în asociere, trebuie injectate în locuri diferite. Nu trebuie amestecate în aceeaşi pungă sau flacon de perfuzie.

Nu se recomandă diluarea cefuroximei sodice cu bicarbonat de sodiu injectabil 2,74% m/v (masă/volum). Pacienţilor cărora li se administrează bicarbonat de sodiu în perfuzie, li se poate administra cefuroximă sodică printr-un tub lateral al setului de perfuzie.

2 ani

A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original, pentru a fi protejat de lumină.

Cefuroximă-MIP 750 mg

Flacon din sticlă incoloră tip III, cu capacitatea de 15 ml, închise cu dop de cauciuc halogenobutilic sigilate cu capsă din aluminiu prevăzută cu disc din polipropilenă, conţinând 750 mg pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă.

Cefuroximă-MIP 1,5 g

Flacon din sticlă incoloră tip III, cu capacitatea de 50 ml sau 100 ml, închise cu dop de cauciuc halogenobutilic sigilate cu capsă din aluminiu, prevăzută cu disc din polipropilenă, conţinând 1,5 g pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă.

Tabelul 4. Volumul care trebuie adăugat şi concentraţiile soluţiei obţinute, de utilizat în cazul în care este necesară administrarea de doze fracţionate.

Volumul care trebuie adăugat şi concentraţiile soluţiei obţinute, de utilizat în cazul în care este necesară administrarea de doze fracţionate

Volumul flaconului Cantitatea de apă care Concentraţia aproximativă a trebuie adăugată (ml) cefuroximei (mg/ml)** 750 mg intramuscular 3 ml 216 intravenos în bolus minimum 6 ml 116 perfuzie intravenoasă minimum 6 ml 116 1,5 g intramuscular 6 ml 216 intravenos în bolus minimum15ml 94 perfuzie intravenoasă 15 ml* 94

* Soluţia reconstituită care se vor adăuga la 50 sau 100 ml de soluţie compatibilă pentru perfuzie (vezi informaţiile referitoare la compatibilitate, mai jos)

** Volumul soluţiei de cefuroximă rezultat în mediul de reconstituire este crescut din cauza factorului de deplasare a substanţei, rezultat din concentraţiile listate în mg/ml.

Pregătirea soluţiei pentru injecţie intravenoasă

Cefuroximă-MIP 750 mg trebuie dizolvat în minim 6 ml apă pentru preparate injectabile, iar

Cefuroximă-MIP 1,5 g trebuie dizolvat în minim 15 ml apă pentru preparate injectabile. Soluţia reconstituită trebuie administrată prin injectare intravenoasă lentă (timp de 3-5 minute).

Pregătirea soluţiei pentru perfuzie intravenoasă

Pentru perfuzia intravenoasă rapidă, Cefuroximă-MIP 750 mg trebuie dizolvat în minim 6 ml apă pentru preparate injectabile şi perfuzat timp de 30-60 minute. Cefuroximă-MIP 1,5 g trebuie dizolvat în minim 15 ml apă pentru preparate injectabile; soluţia reconstituită se va adăuga la 50 sau 100 ml de soluţie compatibilă pentru perfuzie (vezi informaţiile referitoare la compatibilitate, mai jos) şi perfuzată timp de 30-60 minute.

Injecţie intramusculară

Cefuroximă-MIP 750 mg trebuie dizolvat în 3 ml apă pentru preparate injectabile, iar Cefuroximă-

MIP 1,5 g trebuie dizolvat în 6 ml apă pentru preparate injectabile.

Pentru a evita durerea datorită volumului de soluţie injectat, nu trebuie injectaţi mai mult de 5 ml pe loc de administrae.

Soluţiile reconstituite trebuie inspectate vizual. Trebuie utilizate numai soluţiile limpezi, fără particule vizibile.

Compatibilitate

Cefuroximă sodică 1,5 g reconstituită cu 15 ml apă pentru preparate injectabile poate fi adăugată soluţiei injectabile care conţine metronidazol (500 mg/100 ml) şi ambele îşi menţin activitatea timp de până la 24 ore, la temperaturi sub 25°C.

Cefuroximă sodică 1,5 g este compatibilă cu azlocilină 1 g (în 15 ml) sau 5 g (în 50 ml) timp de până la 24 ore, la temperatura de 4°C sau timp de 6 ore la temperaturi sub 25°C.

Cefuroxima sodică (5 mg/ml) în soluţie injectabilă cu xilitol 5% m/v sau 10% m/v poate fi păstrată timp de până la 24 ore la 25°C.

Cefuroxima sodică este compatibilă cu soluţia care conţine clorhidrat de lidocaină până la 1%.

Cefuroxima sodică este compatibilă cu următoarele soluţii perfuzabile. Îşi va menţine potenţa timp de până la 24 ore, la temperatura camerei în:

- Clorură de sodiu 0,9% m/v soluţie pentru preparate injectabile BP

- Glucoză 5% soluţie pentru preparate injectabile BP

- Clorură de sodiu 0,18% m/v plus glucoză 4% soluţie pentru preparate injectabile BP

- Glucoză 5% şi clorură de sodiu 0,9% soluţie pentru preparate injectabile

- Glucoză 5% şi clorură de sodiu 0,45% soluţie pentru preparate injectabile

- Glucoză 5% şi clorură de sodiu 0,225% soluţie pentru preparate injectabile

- Glucoză 10% soluţie pentru preparate injectabile

- Zahăr invertit 10% în apă pentru preparate injectabile

- Soluţie injectabilă Ringer USP

- Soluţie injectabilă Ringer lactat USP

- Soluţie injectabilă de lactat de sodiu M/6

- Soluţie injectabilă de lactat de sodiu compus BP (soluţie Hartmann).

Stabilitatea cefuroximei sodice în soluţie pentru preparate injectabile de clorură de sodiu 0,9% BP m/v şi glucoză 5% nu este influenţată de prezenţa fosfatului sodic de hidrocortizon.

De asemenea, s-a constatat că cefuroxima sodică este compatibilă timp de 24 ore la temperatura camerei atunci când este amestecată în perfuzie i.v. cu:

Heparină (10 şi 50 unităţi/ml) în soluţie de clorură de sodiu pentru preparate injectabile 0,9%; clorură de potasiu (10 şi 40 mEqL) în soluţie de clorură de sodiu pentru preparate injectabile 0,9%.

MIP Pharma GmbH

Kirkeler Str. 41 66440 Blieskastel

Germania

13536/2020/01 13537/2020/01-02

Autorizare - Decembrie 2009

Data reînnoirii autorizației - Noiembrie 2020

Noiembrie 2020

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro .