CEFTAZIDIMA MIP 2g pulbere pentru soluție injectabilă/perfuzabilă prospect medicament

Ceftazidimă MIP 1 g pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă (IM/IV)

Ceftazidimă MIP 2 g pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă (IV)

Ceftazidimă MIP 1 g: Un flacon conţine ceftazidimă 1 g (sub formă de pentahidrat).

Ceftazidimă MIP 2 g: Un flacon conţine ceftazidimă 2 g (sub formă de pentahidrat).

Ceftazidimă MIP 1 g: Carbonat de sodiu, corespunzând la 52 mg sodiu per flacon.

Ceftazidimă MIP 2 g: Carbonat de sodiu, corespunzând la 104 mg sodiu per flacon.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Ceftazidimă MIP 1 g: Pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă (IM/IV)

Ceftazidimă MIP 2 g: Pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă (IV)

Pulbere albă sau galben pal

Ceftazidimă MIP este indicat pentru tratamentul infecţiilor enumerate mai jos la adulţi, adolescenţi şi copii, incluzând nou-născuţi (de la naştere).

- Pneumonie nosocomială

- Infecţii bronhopulmonare la pacienţi cu fibroză chistică

- Meningită bacteriană

- Otită medie cronică supurativă

- Otită externă malignă

- Infecţii ale tractului urinar complicate

- Infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi, complicate

- Infecţii intraabdominale complicate

- Infecţii osteoarticulare

- Peritonită asociată cu dializa la pacienţii care efectuează şedinţe de dializă peritoneală continuă ambulatorie (DPCA).

Tratamentul pacienţilor cu bacteremie care apare în asociere cu, sau este suspicionată a fi asociată cu oricare dintre infecţiile enumerate mai sus.

Ceftazidima poate fi utilizată în tratamentul pacienţilor cu neutropenie care prezintă febră suspicionată a fi determinată de o infecţie bacteriană.

Ceftazidima poate fi utilizată în profilaxia perioperatorie a infecţiilor tractului urinar la pacienţii la care se efectuează rezecţie transuretrală a prostatei (RTUP).

Când se optează pentru ceftazidimă, trebuie să se ţină cont de spectrul său antibacterian, care se limitează în principal la bacterii aerobe Gram-negativ (vezi pct. 4.4 și pct. 5.1).

Ceftazidima trebuie admnistrată concomitent cu alte antibiotice ori de câte ori spectrul său de acţiune nu acoperă bacteriile patogene posibil implicate.

Trebuie avute în vedere ghidurile oficiale referitoare la utilizarea adecvată a medicamentelor antibacteriene.

Tabel 1: Adulţi, adolescenţi şi copii cu greutate ≥ 40 kg

Administrare intermitentă

Infecţie Doză pentru administrare

Infecţii bronhopulmonare în fibroza chistică 100 până la 150 mg/kg şi zi la fiecare 8 ore, maxim 9 g pe zi1

Neutropenie febrilă 2 g la fiecare 8 ore

Pneumonie nosocomială

Meningită bacteriană

Bacteriemie*

Infecţii osteoarticulare 1-2 g la fiecare 8 ore

Infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi complicate

Infecţii intraabdominale complicate

Peritonită asociată cu dializa la pacienţii care efectuează şedinţe de dializă peritoneală continuă ambulatorie (DPCA)

Infecţii ale tractului urinar complicate 1-2 g la fiecare 8 ore sau 12 ore

Profilaxia perioperatorie în rezecţia transuretrală a 1 g la inducerea anesteziei şi a doua doză la prostatei (RTUP) îndepărtarea cateterului

Otită medie cronică supurată 1 g până la 2 g la fiecare 8 ore

Otită externă malignă

Perfuzie continuă

Infecţie Doza pentru administrare

Neutropenie febrilă Doză de încărcare de 2 g urmată de perfuzie continuă

Pneumonie nosocomială cu 4 până la 6 g la fiecare 24 de ore1

Infecţii bronhopulmonare în fibroza chistică

Meningită bacteriană

Bacteriemie*

Infecţii osteo-articulare

Infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi complicate

Infecţii intraabdominale complicate

Peritonită asociată cu dializa la pacienţii care efectuează şedinţe de dializă peritoneală continuă ambulatorie (DPCA) 1 La pacienţii adulţi cu funcţie renală normală o doză de 9 g/zi a fost utilizată fără reacţii adverse.

* Atunci când este asociată cu, sau suspectată a fi asociată cu oricare dintre infecţiile enumerate la pct. 4.1.

Tabel 2: Copii cu greutate < 40 kg

Copii şi sugari cu vârsta > 2 luni Infecţie Doză uzuală şi copii cu greutate < 40 kg

Administrare intermitentă Infecţii ale tractului urinar 100-150 mg/kg şi zi fracţionat în complicate trei prize, maxim 6 g/zi

Otită medie cronică supurată

Otită medie externă malignă

Copii cu neutropenie 150 mg/kg şi zi fracţionat în trei

Infecţii bronhopulmonare în prize, maxim 6 g/zi fibroza chistică

Meningită bacteriană

Bacteriemie*

Infecţii osteoarticulare 100-150 mg/kg şi zi fracţionat în

Infecţii cutanate şi ale ţesuturilor trei prize, maxim 6 g/zi moi complicate

Infecţii intraabdominale complicate

Peritonită asociată cu dializa la pacienţii care efectuează şedinţe de dializă peritoneală continuă în ambulator (DPCA)

Perfuzie continuă Neutropenie febrilă Doză de încărcare de 60-

Pneumonie nosocomială 100 mg/kg urmată de perfuzie

Infecţii bronhopulmonare în continuă cu 100-200 mg/kg şi zi, fibroza chistică maxim 6 g/zi

Meningită bacteriană

Bacteriemie*

Infecţii osteoarticulare

Infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi complicate

Infecţii intraabdominale complicate

Peritonită asociată cu dializa la pacienţii care efectuează şedinţe de dializă peritoneală continuă în ambulator (DPCA)

Nou-născuţi şi sugari cu vârsta ≤ Infecţie Doză uzuală de 2 luni

Administrare intermitentă Majoritatea infecţiilor 25-60 mg/kg şi zi fracţionat în două prize1 1 La nou-născuţi şi sugari cu vârsta ≤ 2 luni, timpul de înjumătăţire plasmatică a ceftazidimei poate fi de 3-4 ori mai mare decât la adulţi.

* Atunci când este asociată cu, sau suspectată a fi asociată cu oricare dintre infecţiile enumerate la pct. 4.1.

Nu a fost stabilită siguranţa si eficacitatea ceftazidimei administrate continuu în perfuzie, la nou-născuţi şi sugari cu vârsta ≤ 2 luni.

Având în vedere clearance-ul scăzut corelat cu înaintarea în vârstă al ceftazidimei la pacienţii vârstnici, doza zilnică nu trebuie să depăşească, în mod normal, 3 g ceftazidimă, în special la pacienţii cu vârsta peste 80 de ani.

Datele disponibile nu indică necesitatea ajustării dozei în caz de insuficienţă hepatică uşoară sau moderată.

Nu sunt disponibile date din studii clinice la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă (vezi, de asemenea, pct. 5.2). Pentru siguranţă şi eficacitate se recomandă monitorizarea clinică atentă.

Ceftazidima se elimină nemodificată renal. Prin urmare, la pacienţii cu insuficienţă renală doza trebuie redusă (vezi. de asemenea. pct. 4.4).

Trebuie administrată o doză iniţială de 1 g. Dozele de întreţinere trebuie stabilite în funcţie de clearance-ul creatininei:

Tabel 3: Doza de Ceftazidimă MIP recomandată pentru tratamentul de întreţinere la pacienţii cu insuficienţă renală - perfuzie intermitentă

Adulţi, adolescenţi şi copii cu greutate ≥ 40 kg

Creatinine clearance Creatininemie Doză unitară (g) de Intervalul dintre doze (ml/min) (aproximativ) ceftazidimă (ore) micromol/l (mg/dl) recomandată (g) 50-350-200 (1,7-2,3) 2 30-16 200-350 (2,3-4,0) 4 15-6 350-500 (4,0-5,6) 0,5 24 < 5 > 500 (> 5,6) 0,5 48

La pacienţii cu infecţii severe, doza unitară din tabelul de mai sus trebuie crescută cu 50% sau trebuie crescută frecvenţa administrării dozelor.

La copii, clearance-ul creatininei trebuie ajustat în funcţie de suprafaţa corporală sau masa musculară.

Copii cu greutate < 40 kg

Clearance-ul Creatininemie Doza individuală Intervalul dintre doze creatininei (ml/min)** (aproximativ)* recomandată mg/kg (ore) micromol/l (mg/dl) corp 50-350-200 (1,7-2,3) 25 12 30-16 200-350 (2,3-4,0) 25 24 15-6 350-500 (4,0-5,6) 12,5 24 < 5 > 500 (> 5,6) 12,5 48

* Valorile creatininemiei sunt orientative şi este posibil să nu indice exact acelaşi nivel de reducere pentru toţi pacienţii cu disfuncţie renală.

** Estimat pe baza suprafeţei corporale, sau măsurat.

Pentru siguranţă şi eficacitate, se recomandă monitorizarea clinică atentă.

Tabel 4: Doza de Ceftazidimă MIP recomandată pentru întreţinere, în insuficienţă renală - perfuzie continuă

Adulţi, adolescenţi şi copii cu greutate ≥ 40 kg

Clearance-ul creatininei Creatininemie (aproximativ) Intervalul dintre doze (ore) (ml/min) micromol/l (mg/dl) 50-350-200 (1,7-2,3) Doza de încărcare este de 2 g urmată de 1 g până la 3 g /24 de ore 30-16 200-350 (2,3-4,0) Doza de încărcare este de 2 g urmată de 1 g/24 de ore ≤ 15 > 350 (> 4,0) Nu este evaluată

Alegerea dozei trebuie efectuată cu prudenţă. Pentru siguranţă şi eficacitate se recomandă monitorizarea clinică atentă.

Copii cu greutate < 40 kg

Nu au fost stabilite siguranţa şi eficacitatea ceftazidimă, administrat în perfuzie continuă la copii cu insuficienţă renală şi greutate < 40 kg. Pentru siguranţă şi eficacitate se recomandă monitorizarea clinică atentă.

Dacă se administrează ceftazidimă în perfuzie continuă la copii cu insuficienţă renală, clearance-ul creatininei trebuie ajustat în funcţie de suprafaţa corporală sau masa musculară a copilului.

Timpul de înjumătăţire plasmatică în timpul hemodializei variază între 3 şi 5 ore.

După fiecare şedinţă de hemodializă trebuie repetată administrarea dozei de întreţinere de ceftazidimă recomandată în tabelul de mai jos.

Ceftazidima poate fi utilizată în timpul dializei peritoneale şi dializei peritoneale continue ambulatorii (DPCA).

Pe lângă administrarea intravenoasă, ceftazidima poate fi introdusă în lichidul pentru dializă (de regulă 125 - 250 mg la 2 l soluţie de dializă).

La pacienţii cu insuficienţă renală hemodializaţi arteriovenos continuu sau cu hemofiltrare cu flux crescut din unităţile de terapie intensivă: 1g pe zi în doză unică sau fracţionată. În cazul utilizării hemofiltrării cu flux scăzut se recomandă ca dozele să fie cele recomandate în cazul insuficienţei renale.

La pacienţii cu hemofiltrare venovenoasă şi hemodializă venovenoasă, dozele recomandate sunt cele din tabelele de mai jos.

Tabel 5: Doza de ceftazidimă recomandată în hemofiltrarea venovenoasă continuă

Funcţia renală Doza de întreţinere (mg) pentru o rată de ultrafiltrare (ml/min)1: reziduală 5 16,7 33,3 50 (clearance-ul creatininei în ml/min) 0 250 250 500 500 5 250 250 500 500 10 250 500 500 750 15 250 500 500 750 20 500 500 500 750 1 Doza de întreţinere trebuie administrată la fiecare 12 ore.

Tabel 6: Doza recomandată în hemodializa venovenoasă continuă

Funcţia renală Doza de întreţinere (mg) pentru un dializat cu debit de1: reziduală 1,0 litru/oră 2,0 litri/oră (clearance-ul Rata de ultrafiltrare (litri/oră) Rata de ultrafiltrare (litri/oră) creatininei în 0,5 1,0 2,0 0,5 1,0 2,0 ml/min) 0 500 500 500 500 500 750 5 500 500 750 500 500 750 10 500 500 750 500 750 1000 15 500 750 750 750 750 1000 20 750 750 1000 750 750 1000 1 Doza de întreţinere trebuie administrată la fiecare 12 ore.

Ceftazidimă MIP trebuie administrat injectabil intravenos sau în perfuzie, sau intramuscular profund.

Locurile recomandate pentru injectarea intramusculară sunt cadranul supero-extern al muşchiului gluteus maximus sau faţa laterală a coapsei. Soluţia Ceftazidimă MIP poate fi administrată direct în venă sau poate fi introdusă în linia de perfuzie la pacienţii cărora li se administrează parenteral lichide.

Calea de administrare standard recomandată este cea intravenoasă, prin injectare intermitentă sau perfuzie continuă. Administrarea intramusculară trebuie utilizată numai atunci când nu se poate folosi calea intravenoasă sau este mai puţin adecvată pentru pacient.

Doza depinde de severitatea infecţiei, sensibilitatea agentului patogen, localizarea şi tipul infecţiei, vârsta şi statusul funcţiei renale ale pacientului.

Pentru instrucţiuni privind reconstituirea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6.

Hipersensibilitate la substanţa activă, alte cefalosporine sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1

Antecedente de hipersensibilitate severă (de exemplu reacţie anafilactică) la orice antibiotic beta- lactamic (peniciline, monobactami şi carbapenemi).

Similar altor antibiotice beta-lactamice, s-au raportat reacţii de hipersensibilitate grave şi uneori letale. În caz de reacţii de hipersensibilitate severe tratamentul cu ceftazidimă trebuie întrerupt imediat şi trebuie iniţiate măsurile de urgenţă corespunzătoare.

Anterior iniţierii tratamentului, trebuie stabilit dacă pacientul prezintă în antecedentele reacţii severe de hipersensibilitate la ceftazidimă, alte cefalosporine sau orice tip de antibiotice beta-lactamice. Este necesară prudenţă în cazul administrării ceftazidimei la pacienţi cu antecedente de reacţii non-severe de hipersensibilitate la alte antibiotice beta-lactamice.

Ceftazidima are spectru de activitate antibacteriană limitat. Nu se recomandă utilizarea ceftazidimei ca medicaţie unică pentru tratamentul anumitor tipuri de infecţii, cu excepţia cazului în care agentul patogen este cunoscut ca fiind sensibil la ceftazidimă sau există o probabilitate foarte mare ca agentul patogen să fie sensibil la ceftazidimă. Acest raţionament se aplică în special atunci când se intenţionează administrarea la pacienţi cu bacteremie sau meningită bacteriană, infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi şi infecţii osoase şi articulare. În plus, ceftazidima este susceptibilă de a fi hidrolizată de câteva beta-lactamaze cu spectru larg (BLSL). Prin urmare, atunci când ceftazidima este selectată pentru tratament, trebuie luate în considerare microorganismele producătoare de BLSL.

Colita asociată antibioticelor şi colita pseudomembranoasă au fost raportate în asociere cu aproape toate tipurile de antibiotice, incluzând ceftazidima, şi pot varia ca severitate de la uşoară până la reacţii care pot pune în pericol viaţa. Prin urmare, este important ca acest diagnostic să fie avut în vedere la pacienţii care dezvoltă diaree în timpul sau după administrarea ceftazidimei (vezi pct. 4.8). Trebuie avută în vedere întreruperea tratamentului cu ceftazidimă şi administrarea tratamentului specific pentru Clostridium difficile.

Este contraindicată administrarea medicamentelor care inhibă peristaltismul intestinal.

Tratamentul concomitent cu doze mari de cefalosporine sau cu medicamente nefrotoxice cum sunt exemplu aminoglicozide sau diuretice puternice (de exemplu furosemida) poate afecta funcţia renală.

Ceftazidima este eliminată renal; prin urmare, dozele trebuie reduse în funcţie de gradul de insuficienţă renală. Pentru siguranţă şi eficacitate pacienţii cu insuficienţă renală trebuie monitorizaţi cu atenţie. Sechele neurologice au fost raportate ocazional când doza nu a fost redusă la pacienţii cu insuficienţă renală (vezi pct. 4.2şi 4.8).

Utilizarea de lungă durată poate determina la înmulţirea microorganismelor rezistente (de exemplu enterococi, fungi), care pot impune întreruperea tratamentului sau adoptarea altor măsuri corespunzătoare.

Este esenţială evaluarea periodică a pacienţilor.

Ceftazidima nu interferă cu testele enzimatice pentru glicozurie, însă pot apărea uşoare interferenţe (fals-pozitiv) cu metodele bazate pe reducerea cuprului (Benedict, Fehling, Clinitest).

Ceftazidima nu interferă cu dozarea creatininei cu picrat alcalin.

Pozitivarea testului Coombs în asociere cu utilizarea ceftazidimei la aproximativ 5% din pacienţi poate determina interferenţe în testul de compatibilitate încrucişată a sângelui.

Informaţii importante despre unul dintre ingredientele Ceftazidimă MIP:

Fiecare flacon Ceftazidimă MIP 1 g conţine sodiu aproximativ 52 mg.

Fiecare flacon Ceftazidimă MIP 2 g conţine sodiu aproximativ 104 mg.

Acest lucru trebuie avut în vedere la pacienţii ce urmează o dietă cu restricţie de sodiu.

S-au efectuat studii de interacţiune numai cu probenecid şi furosemidă.

Tratamentul concomitent cu doze mari şi medicamente nefrotoxice poate afecta funcţia renală (vezi pct 4.4).

Cloramfenicolul antagonizează in vitro ceftazidima şi alte cefalosporine. Relevanţa clinică a acestei observaţii este necunoscută, dar dacă se propune administrarea ceftazidimei în asociere cu cloramfenicol, trebuie luat în considerare acest posibil antagonism.

Datele provenite din utilizarea ceftazidimei la gravide sunt limitate. Studiile la animale nu au evidenţiat efecte nocive directe sau indirecte asupra sarcinii, dezvoltării embrionare/fetale, parturiţiei sau dezvoltării postnatale (vezi pct. 5.3).

Ceftazidimă MIP trebuie prescris la gravide numai dacă beneficiile depăşesc riscul.

Ceftazidima se excretă în laptele uman în cantităţi mici, dar la doze terapeutice ale ceftazidimei nu se anticipează apariţia de efecte la sugar. Ceftazidima poate fi utilizată în timpul alăptării.

Nu există date disponibile.

Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje. Cu toate acestea, pot să apară reacţii adverse (de exemplu ameţeală), care pot influenţa capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje (vezi pct. 4.8).

Cele mai frecvente reacţii adverse sunt eozinofilie, trombocitoză, flebită sau tromboflebită la administrare intravenoasă, diaree, creşteri tranzitorii ale enzimelor hepatice, erupţii cutanate maculopapulare sau urticariene, durere şi/sau inflamaţie după injectare intramusculară şi pozitivarea testului Coombs.

Date din studii clinice sponsorizate sau nesponsorizate au fost utilizate pentru a determina incidenţa reacţiilor adverse frecvente şi mai puţin frecvente. Incidenţa celorlalte reacţii adverse a fost determinată în principal din datele după punerea pe piaţă şi se referă mai curând la rata de raportare decât la frecvenţa reală. În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii. Frecvenţa reacţiilor adverse menţionate mai jos este definită utilizând următoarea convenţie:

Foarte frecvente (≥ 1/10)

Frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10)

Mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi < 1/100)

Rare (≥ 1/10000 şi < 1/1000)

Foarte rare (< 1/10000),

Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)

Clasificare pe Frecvente Mai puţin Foarte rare Cu frecvenţă aparate, sisteme şi frecvente necunoscută organe

Infecţii şi infestări Candidoză (inclusiv vaginală şi orală)

Tulburări Eozinofilie Neutropenie Agranulocitoză hematologice şi Trombocitoză Leucopenie Anemie hemolitică limfatice Trombocitopenie Limfocitoză

Tulburări ale Anafilaxie sistemului imunitar (incluzând bronhospasm şi/sau hipotensiune arterială) (vezi pct. 4.4)

Tulburări ale Cefalee Sechele sistemului nervos Ameţeli neurologice1

Parestezie

Tulburări vasculare Flebită sau tromboflebită la administrarea intravenoasă

Tulburări gastro- Diaree Diaree asociată Gust neplăcut intestinale tratamentului cu antibiotic şi colită2 (vezi pct. 4.4)

Durere abdominală

Greaţă

Tulburări Creşterea Icter hepatobiliare tranzitorie a valorilor serice a uneia sau mai multor enzime hepatice3

Afecţiuni cutanate Erupţii Prurit Necroliză şi ale ţesutului maculopapulare sau epidermică toxică subcutanat urticariene Sindrom Stevens-

Johnson

Eritem polimorf

Tulburări renale şi Creşteri tranzitorii Nefrită interstiţială ale căilor urinare ale uremiei, Insuficienţă renală azotului uric din acută sânge şi/sau creatininemiei

Tulburări generale Durere şi/sau Febră şi la nivelul locului inflamaţie după de administrare injectarea intramusculară

Investigaţii Test Coombs diagnostice pozitiv4 1 S-au raportat sechele neurologice incluzând tremor, mioclonie, convulsii, encefalopatie şi comă la pacienţi cu insuficienţă renală la care nu s-a redus în mod corespunzător doza de ceftazidimă. 2 Diareea şi colita pot fi asociate cu Clostridium difficile şi se poate prezenta sub formă de colită pseudomembranoasă. 3 ALT (SGPT), AST (SOGT), LHD, GGT, fosfatază alcalină. 4 Pozitivarea testului Combs s-a observat la aproximativ 5% dintre pacienţi şi poate interfera cu testul de compatibilitate încrucişată a sângelui.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul Agenţia Naţională a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale, Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1, Bucureşti 011478- RO,

Tel: + 4 0757 117 259, Fax: +4 0213 163 497, e-mail: adr@anm.ro.

Supradozajul poate determina sechele neurologice incluzând encefalopatie, convulsii şi comă.

Simptome de supradozaj pot să apară în cazul în care doza nu este redusă corespunzător la pacienţii cu insuficienţă renală (vezi pct. 4.2 și pct. 4.4).

Concentraţia plasmatică a ceftazidimei poate fi redusă prin hemodializă sau dializă peritoneală.

Grupa farmacoterapeutică: Antibiotice de uz sistemic. Cefalosporine de generaţia a treia

Codul ATC: J01DD02

Ceftazidima inhibă sinteza peretelui bacterian după ataşarea de proteinele care leagă penicilina (PLP). Astfel inhibă biosinteza peretelui celular (peptidoglican), care determină liza şi apoptoza celulei bacteriene.

Relaţia dintre farmacocinetică/farmacodinamie

În cazul cefalosporinelor, s-a demonstrat că cel mai important indice de farmacocinetică- farmacodinamie care se corelează cu eficacitatea in vivo este procentul din intervalul de dozaj în care concentraţia de medicament nelegat se menţine peste concentraţia minimă inhibitorie (CMI) a ceftazidimei pentru fiecare specie în parte (adică %T > CMI).

Rezistenţa bacteriană la ceftazidimă poate să apară prin unul sau mai multe dintre următoarele mecanisme:

- hidroliza de către beta-lactamaze. Ceftazidima poate fi hidrolizată eficient de către anumite beta-lactamaze cu spectru larg (BLSL), incluzând familia SHV de BLSL şi enzimele de tip AmpC care pot fi induse sau inhibate constant la anumite specii bacteriene aerobe Gram-negativ

- afinitate scăzută a proteinelor care leagă penicilina pentru ceftazidimă

- absenţa permeabilităţii membranei exterioare, care restricţionează pătrunderea ceftazidimei la nivelul proteinelor care leagă penicilina din microorganismele Gram-negativ

- mecanisme bacteriene de tip pompe de eflux.

Valorile critice ale concentraţiei minime inhibitorii (CMI) recomandate de EUCAST (European Committee on Antimicrobial Susceptibility Testing) sunt următoarele (2015-01-01):

Microorganism Valori critice (mg/l) S R

Enterobacteriacee ≤ 1 > 4

Pseudomonas spp. ≤ 81 > 8

Nu este corelat cu nici o ≤ 4 > 8 specie2

S=sensibil, R=rezistent. 1 Valorile critice raportate la dozele terapeutice mari. 2 Valorile critice sunt valabile pentru o doză zilnică i.v. de 1 g x 3 și o doză mare de 2 g x 3.

Prevalenţa rezistenţei dobândite poate varia în funcţie de aria geografică şi în timp pentru specii selecţionate şi sunt necesare informaţii locale despre rezistenţă, mai ales în cazul tratamentului pentru infecţii severe.

Dacă este necesar, se va solicita sfatul specialistului în cazul în care prevalenţa locală a rezistenţei face ca utilitatea medicamentului să fie pusă sub semnul îndoielii, cel puţin în cazul unor tipuri de infecţii.

Streptococcus pyogenes

Streptococcus agalactiae

Citrobacter koseri

Escherichia coli

Haemophilus influenzae

Moraxella catarrhalis

Neisseria meningitidis

Proteus mirabilis

Proteus spp (altele)

Providencia spp.

Acinetobacter baumannii £+

Burkholderia cepacia

Citrobacter freundii

Enterobacter aerogenes

Enterobacter cloacae

Klebsiella pneumoniae

Klebsiella spp (altele)

Pseudomonas aeruginosa

Serratia spp

Morganella morganii

Staphylococcus aureus£

Streptococcus pneumoniae££

Clostridium perfringens

Peptococcus spp

Peptostreptococcus spp

Fusobacterium spp

Enterococci incluzând Enterococcus faecalis şi Enterococcus faecium

Listeria spp

Clostridium difficile

Bacteroides species (multe tulpini de Bacteroides fragilis sunt rezistente).

Chlamydia spp

Mycoplasma spp

Legionella spp £ Se consideră că S. aureus meticilino-sensibil are sensibilitate înnăscută scăzută la ceftazidimă. Toate tulpinile de S. aureus meticilino-rezistent sunt rezistente la ceftazidimă. ££ Se anticipează ca S. pneumoniae cu sensibilitate intermediară sau rezistent la penicilină să prezinte cel puţin sensibilitate redusă la ceftazidimă. + Rate înalte de rezistenţă au fost observate în una sau mai multe zone/ţări/regiuni din cadrul UE.

După administrarea intramusculară a unor doze de 500 mg, respectiv 1 g de ceftazidimă, concentraţiile plasmatice maxime de 18 mg/l, respectiv 37 mg/l sunt atinse rapid. După 5 minute de la injectarea intravenoasă în bolus a 500 mg, 1 g sau 2 g, concentraţiile plasmatice sunt de 46 mg/l, 87 mg/l, respectiv 170 mg/l. Cinetica ceftazidimei este liniară în intervalul dozei unice de la 0,5 la 2 g după administrare intravenoasă sau intramusculară.

Legarea de proteinele plasmatice este redusă, de aproximativ 10%. Concentraţii de ceftazidimă mai mari decât CMI pot fi atinse pentru microorganismele frecvente în ţesuturi precum oase, inimă, bilă, spută, umoarea apoasă, lichidul sinovial, pleural şi peritoneal. Ceftazidima traversează bariera fetoplacentară şi se excretă în laptele uman. Traversarea barierei hematoencefalice intacte este slabă, realizându-se concentraţii scăzute de ceftazidimă în lichidul cefalorahidian (LCR) în absenţa inflamaţiei. Cu toate acestea, concentraţii de 4-20 mg/l sau mai mari se realizează în LCR când meningele este inflamat.

Ceftazidima nu se metabolizează.

După administrare pe cale parenterală concentraţiile plasmatice scad cu un timp de înjumătăţire de aproximativ 2 ore. Ceftazidima se excretă sub formă nemodificată în urină prin filtrare glomerulară; aproximativ 80-90% din doză se regăseşte în urină în 24 de ore. Mai puţin de 1% se excretă prin bilă.

Eliminarea ceftazidimei este scăzută la pacienţii cu insuficienţă renală şi doza trebuie redusă (vezi pct 4.2).

Prezenţa insuficienţei hepatice uşoare până la moderată nu a avut niciun efect asupra farmacocineticii ceftazidimei la persoane cărora li s-a administrat intravenos o doză de 2 g la interval de 8 ore, timp de 5 zile, cu condiţia ca funcţia renală să nu fi fost afectată (vezi pct 4.2).

Clearance-ul redus observat la pacienţii vârstnici s-a datorat în principal scăderii corelate cu vârsta a clearance-ului renal al ceftazidimei. Timpul mediu de înjumătăţire plasmatică prin eliminare a variat între 3,5 şi 4 ore după administrare în doză unică sau repetată timp de 7 zile, a unor doze de 2 g injectabil în bolus i.v. de două ori pe zi la pacienţi cu vârsta de 80 de ani sau peste.

Timpul de înjumătăţire plasmatică al ceftazidimei este prelungit la nou-născuţii la termen sau prematuri cu 4,5-7,5 ore după administrarea unor doze cuprinse între 25 şi 30 mg/kg. Cu toate acestea, la vârsta de 2 luni, timpul de înjumătăţire plasmatică se situează în intervalul pentru adulţi.

Datele nonclinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale farmacologice de siguranţă, toxicitate după doze repetate, genotoxicitate, toxicitate asupra funcţiei de reproducere. Nu s-au efectuat studii de carcinogenitate cu ceftazidimă.

Carbonat de sodiu, anhidru

Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu excepţia celor menţionate la pct. 6.6.

Ceftazidimă este mai puțin stabilă în soluție de bicarbonat de sodiu decât în alte soluții intravenoase. Acesta nu se recomandă ca solvent.

Ceftazidimă și aminiglicozidele nu trebuie amestecate în aceeași seringă sau linie de perfuzie.

A fost raportată precipitarea soluţiei atunci când se adaugă vancomicină în soluţia de ceftazidimă. Se recomandă ca între administrările acestor două substanţe, dacă se foloseşte aceeaşi seringă sau linie de administrare, acestea să fie clătite.

30 de luni.

Valabilitatea soluției preparate

Stabilitatea chimică și fizică a soluției preparate a fost demonstrată pentru 6 ore la temperaturi de 25°C și 12 ore la 2-8°C. După reconstituirea cu lidocaină: se utilizează imediat (în timp de 2 ore). Din punct de vedere microbiologic, soluția preparată trebuie utilizată imediat.

A nu se păstra la temperaturi peste 30°C. A se ţine flacon în cutie pentru a fi protejat de lumină.

Pentru condiţiile de păstrare ale medicamentului după reconstituire, vezi pct. 6.3.

Ceftazidimă MIP 1 g: Pulbere în flacon de 15 ml, din sticlă incoloră (tip I), închis cu dop din cauciuc bromobutilic (tip I) și capsă flip-off din aluminiu.

Ceftazidimă MIP 2 g: Pulbere în flacon de 50 ml, din sticlă incoloră (tip II), închis cu dop din cauciuc bromobutilic (tip I) și capsă flip-off din aluminiu.

Mărimea ambalajelor: 1, 5 sau 10 flacoane.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Pe măsură ce pulberea se dizolvă, se eliberează dioxid de carbon şi se formează o presiune pozitivă. Micile bule de dioxid de carbon care se formează în soluţia reconstituită pot fi ignorate.

A se vedea tabelul de mai jos pentru volumele care se adaugă şi concentraţiile soluţiilor, care poate fi util atunci când sunt necesare doze fracţionate.

Mărimea flaconului Cantitatea de solvent pentru Concentraţia aproximativă reconstituirea soluţiei (ml) (mg/ml) 1 g pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă 1 g Intramuscular 3 ml 260 Bolus intravenos 10 ml 90

Perfuzie intravenoasă 50 ml* 20 2 g pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă 2 g Bolus intravenos 10 ml 170 Perfuzie intravenoasă 50 ml* 40

* Notă: Adăugarea trebuie efectuată în două etape

Culoarea soluţiilor reconstituite este de la galben-deschis până la culoarea chihlimbarului, în funcţie de concentraţie, solventul utilizat pentru reconstituire şi condiţiile de păstrare. Conform recomandărilor oficiale, aceste variaţii de culoare nu afectează potenţa medicamentului.

Compatibilitatea cu soluții intravenoase:

Următoarele soluții sunt adecvate pentru prepararea soluției:

- Apă pentru preparate injectabile

- Soluție de glucoză 50 mg/ml (5%)

- Soluție de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%)

Pentru administrare intramusculară ceftazidima poate fi reconstituită cu soluţie injectabilă de clorhidrat de lidocaină 1%.

Prepararea soluţiei pentru injectare în bolus 1. Se introduce acul seringii prin capacul flaconului şi se adaugă cantitatea necesară de solvent. Se îndepărtează acul seringii. 2. Se agită pentru dizolvare: se eliberează dioxidul de carbon şi se obţine o soluţie clară după 1 până la 2 minute. 3. Se întoarce flaconul. Cu pistonul seringii complet apăsat, se introduce acul prin capacul flaconului şi se extrage întregul volum de soluţie în seringă (presiunea din seringă poate ajuta extragerea). Asiguraţi-vă că acul rămâne în soluţie şi că nu pătrunde în spaţiul capacului. Soluţia extrasă poate conţine mici bule de dioxid de carbon; acestea pot fi ignorate.

Aceste soluţii se administrează direct în venă sau pot fi introduse în linia de perfuzie la pacienţii cărora li se administrează parenteral lichide. Ceftazidima este compatibilă cu majoritatea soluţiilor intravenoase.

Prepararea soluţiilor perfuzabile

Prepararea se efectuează utilizând în total 50 ml de solvent compatibil, adăugat în DOUĂ etape conform instrucţiunilor de mai jos. 1. Se introduce acul seringii prin capacul flaconului şi se adaugă 10 ml de solvent. 2. Se extrage acul şi se agită flaconul până la obţinerea unei soluţii limpezi. 3. Nu se introduce un ac pentru scoaterea gazului decât după dizolvarea pulberii. Se introduce un ac pentru scoaterea gazului prin capacul flaconului pentru a elibera presiunea din flacon. 4. Se transferă soluţia reconstituită în dispozitivul final de administrare (de exemplu mini-pungă sau set de tip biuretă) până la obţinerea unui volum total de 50 ml, şi se administrează în perfuzie intravenoasă cu durata de 15 până la 30 min.

Notă: Pentru a păstra sterilitatea medicamentului, este important să nu se introducă acul pentru scoaterea gazului înainte ca medicamentul să fie dizolvat.

Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

MIP Pharma GmbH

Kirkeler Str. 41 66440 Blieskastel

Germania

Telefon: 0049 (0) 6842 9609 0

Fax: 0049 (0) 6842 9609 355

Ceftazidimă MIP 1 g: 7748/2015/01-03

Ceftazidimă MIP 2 g: 7749/2015/01-03

Data primei autorizări: Iunie 2015

Iunie 2015