CEFIXIMA CODAL 400mg comprimate filmate prospect medicament

CEFIXIMĂ CODAL 400 mg comprimate filmate

Fiecare comprimat filmat conţine cefiximă trihidrat 447,68 mg echivalent la cefiximă 400 mg.

Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1.

Comprimat filmat

Comprimatul filmat de CEFIXIMĂ CODAL 400 mg este biconvex, oval, de culoare maro deschis, marcat cu linie mediană pe ambele fețe, cu dimensiunile de 18,2±0,3 mm x 9,2±0,3 mm.

Comprimatul poate fi divizat în doze egale.

CEFIXIMĂ CODAL este indicat pentru tratarea următoarelor infecţii, determinate de microorganisme sensibile la cefiximă, la adulți și adolescenți cu vârsta ≥ 12 ani (vezi pct. 4.4 și 5.1):

- Otită medie acută

- Sinuzită bacteriană acută, faringită, tonsilită

- Exacerbare acută a bronșitei cronice

- Pneumonie dobândită din comunitate

- Infecții necomplicate ale tractului urinar

- Gonoree acută necomplicată

Utilizarea cefiximei trebuie rezervată pentru infecțiile în care organismul cauzal este cunoscut sau suspectat a fi rezistent la alte medicamente antibacteriene frecvent utilizate.

Trebuie luate în considerare ghidurile oficiale privind utilizarea corespunzătoare a medicamentelor antibacteriene.

Doza uzuală recomandată este următoarea:

Adulți și copii cu vârsta peste 12 ani (sau cu greutatea corporală mai mare de 30 kg): 400 mg pe zi, administrată în doză unică. Pentru infecții necomplicate ale tractului urinar, doza eficace este de 200 mg pe zi.

Aceeași doză ca și la adulți, cu excepția insuficienței renale severe (a se vedea mai jos “Insuficiență renală”).

Medicamentul poate fi administrat pacienților cu insuficiență renală.

La pacienții la care clearance-ul creatininei este ≥ 20 ml/minut, modificarea dozei nu aduce niciun beneficiu și poate fi utilizată schema de administrare obișnuită.

La pacienții la care clearance-ul creatininei este < 20 ml/minut, se recomandă să nu se depășească doza de 200 mg/zi.

Doza şi schema de administrare în cazul pacienţilor care efectuează ședințe de dializă peritoneală ambulatorie cronică sau hemodializă trebuie să urmeze aceleaşi recomandări ca şi în cazul pacienţilor având clearance-ul creatininei < de 20 ml/minut. Cefixima nu se elimină prin dializă, nici prin hemodializă, nici prin dializă peritoneală.

Sunt insuficiente datele existente privind utilizarea cefiximei la copii și adolescenți diagnosticați cu insuficiență renală. Prin urmare, nu se recomandă utilizarea cefiximei la acești pacienți.

La pacienții cu insuficiență hepatică, se observă o creștere a timpului necesar pentru a atinge concentrația plasmatică maximă de cefiximă. Cu toate acestea, nu este necesară modificarea posologiei la acești pacienți.

CEFIXIMĂ CODAL nu se va administra copiilor cu vârsta ≤ 12 ani (sau cu greutatea corporală mai mică de 30 kg). Se vor lua în considerare alte forme farmaceutice.

Comprimatele filmate trebuie înghițite, cu un pahar cu apă.

Comprimatele pot fi luate cu sau fără alimente (vezi pct. 5.2).

Hipersensibilitate la substanţa activă și, în general, la antibioticele beta-lactamice sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

Cefixima trebuie administrată cu prudență în timpul sarcinii și alăptării, să se respecte contraindicația de hipersensibilitate la cefiximă sau la excipienții săi și, de asemenea, să se respecte reducerea dozelor în insuficiența renală.

Administrarea de cefalosporine la pacienţii cu hipersensibilitate la peniciline trebuie să se facă cu prudență, deoarece există dovezi de alergie încrucişată între peniciline şi cefalosporine, iar la ambele clase s-au raportat reacţii severe (inclusiv anafilactice) (vezi pct. 4.3).

Au fost raportate cazuri de reacții cutanate severe la cefiximă, cum ar fi necroliza epidermică toxică, sindromul Stevens-Johnson sau erupții cutanate cu eozinofilie și simptome sistemice (DRESS). Dacă se raportează o reacție adversă cutanată severă, utilizarea cefiximei trebuie întreruptă imediat și trebuie instituite măsuri de urgență adecvate.

Ca și alte cefalosporine, cefixima poate provoca, de asemenea, insuficiență renală acută, inclusiv nefrită interstițială. Când apare insuficiență renală acută, administrarea cefiximei trebuie întreruptă și trebuie să se instituie măsurile de urgenţă adecvate.

Cefixima trebuie utilizată cu precauţie specială la pacienții cu insuficienţă renală severă (vezi pct. 5.2).

Utilizarea prelungită a cefiximei poate duce la dezvoltarea excesivă a organismelor rezistente.

Tratamentul cu antibiotice cu spectru larg modifică flora normală a colonului și poate duce la colonizarea tulpinilor de Clostridioides. Studiile indică faptul că toxina produsă de Clostridioides difficile este principala cauză a diareei asociate antibioticelor. Colita pseudomembranoasă este asociată cu utilizarea antibioticelor cu spectru larg (macrolide, peniciline semisintetice, lincosamide și cefalosporine, inclusiv cefiximă); este important să luăm în considerare acest diagnostic la pacienții care dezvoltă diaree asociată cu utilizarea antibioticelor.

Unii pacienţi cu diaree severă datorată colitei pseudomembranoase, care s-a dezvoltat în timpul sau după utilizarea cefiximei, au prezentat risc vital şi trebuie luaţă în considerare (vezi pct. 4.8). În caz de suspiciune, utilizarea cefiximei trebuie întreruptă și trebuie instituite măsuri terapeutice adecvate.

Poate fi nevoie de proceduri endoscopice digestive, cum ar fi sigmoidoscopia sau proceduri bacteriologice. Măsurile de tratament includ lichide, electroliți și suplimente de proteine. Dacă colita nu se ameliorează după întreruperea medicamentului sau dacă simptomele se agravează, este indicat tratamentul cu vancomicină orală, care este antibioticul de elecție în colita pseudomembranoasă cauzată de C. difficile. Alte cauze ale colitei trebuie excluse. Este contraindicată utilizarea medicamentelor care inhibă peristaltismul intestinal.

Antiacidele nu influențează absorbția cefiximei. Inhibitorii reabsorbției tubulare, cum ar fi probenecidul, pot afecta excreția urinară a cefiximei, crescând Cmax și ASC24.

Salicilații și alte medicamente antiinflamatoare nesteroidiene pot înlocui cefixima de la legarea sa de proteinele plasmatice, crescând astfel concentrațiile fracției libere.

Asemenea majorității cefalosporinelor, la unii pacienți s-a observat o creștere a timpului de protrombină, recomandându-se astfel prudență în administrarea cefiximei la pacienții aflați în tratament anticoagulant, ajustând frecvența de control al INR (International Normalized Ratio).

Interacțiuni cu testele de laborator

Rezultate fals pozitive pot fi observate la determinarea glucozei în urină cu reactivi de cupru, dar nu și în cazul metodelor care utilizează glucozooxidază. Testul Coombs poate arăta, de asemenea, rezultat fals pozitiv, ca și în cazul cefalosporinelor în general.

Deși studiile la animale nu au evidențiat niciun tip de toxicitate în timpul sarcinii, siguranța cefiximei în timpul sarcinii la om este incertă. Cefixima nu trebuie utilizată în timpul sarcinii și alăptării, cu excepția cazului în care medicul consideră că este esențial.

Nu se cunoaște dacă cefixima se excretă în laptele uman. Studiile non-clinice la șobolani au indicat excreția cefiximei în laptele matern la animale. CEFIXIMĂ CODAL trebuie utilizat în timpul alăptării numai după o evaluare atentă a beneficiului/riscului. Dacă la sugar apar diaree sau candidoză în timpul alăptării, mama nu trebuie să-și alăpteze copilul în timpul tratamentului sau tratamentul cu cefiximă trebuie întrerupt.

Efectul cefiximei asupra fertilităţii la om nu a fost studiat. Studiile de reproducere la animale nu indică efecte dăunătoare asupra fertilității (vezi pct. 5.3)

Nu au fost observate efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.

În cadrul fiecărei grupe de frecvență, reacțiile adverse (conform rezultatelor studiilor clinice) sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravității.

Frecvența, tipul și severitatea reacțiilor adverse la copii sunt de așteptat să fie aceleași ca și la adulți.

Lista tabelată a reacțiilor adverse

Următoarele reacții adverse au fost observate și raportate la următoarele frecvențe: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 până la <1/10), mai puțin frecvente (≥1/1000 până la <1/100), rare (≥1/10000 până la <1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (nu pot fi estimate din datele disponibile).

Clasificarea pe Frecvente Mai puțin Rare Foarte rare organe și sisteme ≥1/100 până la frecvente ≥1/10,000 până <1/10,000 (COS), conform <1/10 ≥1/1,000 până la <1/1,000

MedDRA la <1/100

Infecţii şi infestări Suprainfecţie Colită asociată bacteriană antibioterapiei

Suprainfecţie fungică

Tulburări Eozinofilie hematologice şi limfatice

Tulburări ale Hipersensibilitate Şoc anafilactic, sistemului imunitar Artrită reumatoridă

Tulburări metabolice Anorexie şi de nutriţie

Tulburări ale Cefalee Vertij Hiperactivitate sistemului nervos psihomotorie

Tulburări Diaree Durere Flatulență gastrointestinale abdominală,

Greaţă,

Tulburări Hepatită, icter hepatobiliare

Afecţiuni cutanate şi Erupţie Erupţie cutanată Eritem polimorf, ale ţesutului cutanată cu eozinofilie şi Prurit, subcutanat tranzitorie simptome Sintrom Stevens-sistemice Johnson, (DRESS) Necroliză epidermică toxică,

Urticarie

Tulburări renale şi ale Nefrită interstițială căilor urinare

General disorders and Inflamaţie a administration site membranelor conditions mucoaselor,

Investigaţii Creştere a Creştere a ureei Creştere a diagnostice enzimelor sanguine creatinemiei hepatice (transaminaze, fosfatază alcalină)

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată direct la

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro

Website: www.anm.ro

Nu există date despre cazurile de supradozaj. Dozele de până la 2 g la subiecții normali au produs efecte gastrointestinale moderate de tipul celor observate cu dozele recomandate.

În caz de intoxicație acută, pot să apară diaree, vărsături și dureri abdominale.

Nu există un antidot specific. Se recomandă lavaj gastric (dacă aportul a fost cu mai puțin de 2 ore în urmă), iar pacientul trebuie hidratat, cu reechilibrare electrolitică, dacă este necesar.

Dializa peritoneală și hemodializa nu elimină cantități semnificative clinic de antibiotic din sânge.

Grupa farmacoterapeutică: Antibiotice de uz sistemic, Alte antibiotice betalactamice, Cefalosporine de generaţia a III-a, codul ATC: J01DD08.

Cefixima este un medicament antibacterian din clasa cefalosporinelor de generația a treia. Fiind un antibiotic beta-lactamic, acționează prin inhibarea sintezei peretelui celulei bacteriene. Prin urmare, este un antibiotic bactericid. Datorită introducerii unui radical carboximetoximino în poziţia 7 a nucleului cefemic, cefixima are o rezistenţă ridicată la inactivarea de către majoritatea beta-lactamazelor produse de bacteriile gram-pozitive sau gram-negative. Această caracteristică se traduce într-o activitate practic superpozabilă bacteriilor sensibile, fie că sunt sau nu producători de beta-lactamaze.

Relația farmacocinetică/farmacodinamie (FC/FD)

Momentul (T) la care concentrația plasmatică depășește CMI (concentrația minimă inhibitorie) a microorganismului, a demonstrat cea mai bună corelație de eficacitate în studiile FC/FD, estimând că cel mai bun răspuns terapeutic apare atunci când T>CMI este cel puțin 40-50% din intervalul dintre doze.

Rezistența bacteriană la cefiximă poate fi cauzată de unul sau mai multe dintre următoarele mecanisme:

- Hidroliză prin intermediul beta-lactamazelor, a căror producere poate fi indusă sau dezinhibată la anumite specii de bacterii Gram-negative;

- Afinitate redusă a proteinelor care leagă penicilina;

- Reducerea permeabilității membranei extene a bacteriilor Gram-negative;

- Exprimarea pompelor membranare active de eflux ale antibioticului.

Este posibilă coexistenţa într-o singură celulă bacteriană a mai multor mecanisme de rezistenţă dintre cele descrise. În funcție de mecanismul(ele) de rezistență prezent(e), o bacterie poate exprima o rezistență încrucișată la câteva sau la toate antibioticele beta-lactamice şi/sau la medicamente antibacteriene din alte clase.

Valori critice pentru testarea sensibilității

Criteriile de interpretare pentru testarea sensibilității CMI (concentrație minimă inhibitorie) au fost stabilite de Comitetul European privind Testarea Sensibilității la Antimicrobiene (EUCAST) pentru cefiximă și sunt enumerate aici: https://www.ema.europa.eu/documents/other/minimum- inhibitory-concentration-mic-breakpoints_en.xlsx

Prevalența rezistenței dobândite poate varia geografic și în timp. Este de dorit ca, pentru speciile selectate, să existe informații locale despre rezistență, în special atunci când se tratează infecții grave.

Ar trebui solicitat sfatul unui expert atunci când prevalența locală este de așa natură încât utilitatea agentului în cel puțin unele tipuri de infecții este discutabilă.

Speciile sensibile în mod obișnuit

Aerobi, Gram-pozitivi

Streptococcus pneumoniae (sensibil la penicilină)

Streptococcus pyogenes

Aerobi, Gram-negativi

Escherichia coli%

Haemophilus influenzae

Klebsiella species%

Moraxella catarrhalis

Proteus mirabilis%

Enterobacter species

Clostridioides difficile

Bacteroides fragilis

Enterococci

Pseudomonas species

Staphylococcus aureus+

Streptococcus pneumoniae (rezistent la penicilină) % tulpinile care produc beta-lactamază cu spectru extins (ESBL) sunt întotdeauna rezistente + Cefixima are o activitate redusă împotriva stafilococilor (indiferent de gradul de sensibilitate la meticilină)

Prezența unui radical vinil în poziția 3 conferă cefiximei o capacitate satisfăcătoare de a fi absorbită pe cale orală. De fapt, biodisponibilitatea orală absolută a acestui antibiotic este de aproximativ 48-50%.

Prezența alimentelor nu influențează absorbția cefiximei administrată oral; Tmax este ușor crescut, dar

Cmax și ASC24 nu sunt modificate.

Dozele terapeutice repetate nu conduc la acumularea medicamentului în organism, nici la adulți, și nici la copii.

Cefixima se leagă în proporție de aproximativ 70% de proteinele plasmatice, iar fracția liberă difuzează bine în diferitele țesuturi ale corpului, cu excepția SNC. Antibioticul pătrunde bine în sinusurile maxilare, în urechea medie, în tractul respirator (inclusiv bronhii), amigdale, lichid și țesut prostatic și alte organe. Concentrațiile în țesutul vezicii biliare și bilă după o doză de 400 mg la adult ating 20 mcg/ml, și respectiv 190 mcg/ml, de la 4 până la 12 ore după administrarea antibioticului.

Concentrația în urină atinge, de asemenea, valoare mare.

Cefixima suferă un metabolism moderat în organism și se excretă, în esență, în formă activă, în principal prin bilă și în cantitate apreciabilă (de la 20 la 30% din doza absorbită) prin urină.

Excreția cefiximei este lentă, deci T1/2β este destul de lung (aproximativ 4 ore), ceea ce asigură o bună acoperire împotriva bacteriilor sensibile pentru cele 24 de ore care urmează unei singure administrări de 400 mg la adulți sau 8 mg/kg la copii.

Concentrațiile în urină și bilă sunt foarte mari, deoarece eliminarea are loc pe aceste căi.

S-a constatat că la sugari, în comparație cu copiii mai mari ca vârstă, timpul de înjumătățire este mai mare, ASC24 este mai mare și excreția urinară este mai mare, acești parametri farmacocinetici fiind comparabili cu cei în cazul adulților.

La pacienții vârstnici (65 până la 74 de ani), Cmax și ASC24 au valori ușor mai mari decât la adulții tineri (20 până la 32 de ani). Cu toate acestea, aceste diferențe nu justifică o doză mai mică pentru vârstnici.

Nu s-au constatat modificări ale Cmax sau ASC24 la pacienții cu ciroză după administrarea a 200 mg de cefiximă, totuși timpul pentru Cmax și T1/2β sunt crescute, precum și clearance-ul renal. Nu au fost identificați metaboliți în ser sau în urină.

Deși doar 20 până la 30% din doza absorbită este excretată prin urină, Cmax și T½ β cresc, pentru aceeași doză, cu cât insuficiența renală este mai severă.

Astfel, dacă pentru un clearance al creatininei mai mare de 20 ml/minut aceste creșteri nu sunt suficiente pentru a necesita o reducere a dozei, nu același lucru se întâmplă când clearance-ul creatininei este egal sau mai mic de 20 ml/minut. În ultimele două situații, Cmax se poate dubla și T½ β se poate aproape tripla, de aceea este necesară reducerea dozei la jumătate (de regulă la 200 mg/zi la adulți și la 4 mg/kg zilnic la copii).

Hemodializa și dializa peritoneală elimină doar cantități mici de cefiximă, care nu are relevanță clinică.

Studiile efectuate la rozătoare și câine, cărora li s-a administrat cefiximă o singură doză sau doze repetate, au arătat că cefixima este lipsită de efecte toxice. Nu s-au evidențiat proprietăți mutagene sau clastogenice. Nu au fost modificate capacitatea și comportamentul reproductiv al animalelor testate.

La șobolan și șoarece, cefixima nu este teratogenă.

Nu a fost evaluat efectul carcinogen pe termen lung.

Celuloză microcristalină PH102

Hidrogenofosfat de calciu dihidrat

Amidon pregelatinizat

Sterat de magneziu

Opadry II Alb 85F18422 [alcool polivinilic, dioxid de titan (E171), macrogol 3350, 4000 JP, talc]

Oxid roșu de fer (E172)

Oxid galben de fer (E172)

Nu este cazul.

2 ani

A se păstra la temperaturi sub 25 °C.

Blistere din PVC/Al. Cutii cu 5, 6, 7, 8, 10, 12 și 100 de comprimate filmate.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

Codal-Synto Limited,

Konstantinoupoleos 21, 3011 Limassol,

Cipru

15868/2025/01-07

Data primei autorizări: Martie 2025

Martie 2025