CARVEDILOL AUROBINDO 6.25mg comprimate filmate prospect medicament

Carvedilol Aurobindo 3,125 mg comprimate filmate

Carvedilol Aurobindo 6,25 mg comprimate filmate

Carvedilol Aurobindo 12,5 mg comprimate filmate

Carvedilol Aurobindo 25 mg comprimate filmate

Carvedilol Aurobindo 3,125 mg comprimate filmate

Un comprimat filmat conţine carvedilol 3,125 mg.

Excipienți cu efect cunoscut: un comprimat filmat conţine lactoză monohidrat 28,625 mg şi zahăr 0,625 mg.

Carvedilol Aurobindo 6,25 mg comprimate filmate

Un comprimat filmat conţine 6,25 mg carvedilol.

Excipienți cu efect cunoscut: un comprimat filmat conţine lactoză monohidrat 57,25 mg şi zahăr 1,250 mg

Carvedilol Aurobindo 12,5 mg comprimate filmate

Un comprimat filmat conţine 12,5 mg carvedilol.

Excipienți cu efect cunoscut: un comprimat filmat conţine lactoză monohidrat 114,5 mg şi zahăr 2,5 mg

Carvedilol Aurobindo 25 mg comprimate filmate

Un comprimat filmat conţine 25 mg carvedilol.

Excipienți cu efect cunoscut: un comprimat filmat conţine lactoză monohidrat 229 mg şi zahăr 5 mg

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Comprimat filmat

Carvedilol Aurobindo 3,125 mg comprimate filmate

Comprimate filmate de culoare albă până la aproape albă, ovale, marcate cu 'E' pe o faţă şi cu '01' pe cealaltă faţă.

Carvedilol Aurobindo 6,25 mg comprimate filmate

Comprimate filmate de culoare albă până la aproape albă, ovale, marcate cu 'F57' pe o faţă şi cu o linie mediană pe cealaltă faţă. Comprimatul poate fi divizat în doze egale.

Carvedilol Aurobindo 12,5 mg comprimate filmate

Comprimate filmate de culoare albă până la aproape albă, ovale, marcate cu 'F58' pe o faţă şi cu o linie mediană pe cealaltă faţă. Comprimatul poate fi divizat în doze egale.

Carvedilol Aurobindo 25 mg comprimate filmate

Comprimate filmate de culoare albă până la aproape albă, ovale, marcate cu 'F59' pe o faţă şi cu o linie mediană pe cealaltă faţă. Comprimatul poate fi divizat în doze egale.

Hipertensiune arterială esenţială.

Angină pectorală cronică stabilă.

Tratament adjuvant în insuficienţa cardiacă stabilă cronică, moderată până la severă.

Hipertensiune arterială esenţială:

Carvedilol Aurobindo poate fi utilizat în tratamentul hipertensiunii arteriale, în monoterapie sau în asociere cu alte antihipertensive, în special cu diuretice tiazidice. Se recomandă o doză zilnică unică, cu toate aceste doza maximă recomandată pentru o administrare este 25 mg, iar doza maximă zilnică este 50 mg.

Doza iniţială recomandată este 12,5 mg o dată pe zi, în primele două zile. Apoi, tratamentul se continuă cu doze de 25 mg pe zi. Dacă este necesar, doza poate fi crescută în continuare treptat, la interval de cel puţin două săptămâni.

Doza iniţială recomandată în tratamentul hipertensiunii arteriale este 12,5 mg o dată pe zi, doză care poate fi suficientă și pentru continuarea tratamentului.

Cu toate acestea, dacă răspunsul terapeutic nu este adecvat la această doză, ulterior doza poate fi crescută treptat, la interval de cel puţin două săptămâni.

Angină pectorală cronică stabilă:

Se recomandă o schemă de tratament cu două administrări pe zi.

Doza iniţială recomandată este 12,5 mg administrată de două ori pe zi, în primele două zile. Apoi, tratamentul se continuă cu doza de 25 mg administrată de două ori pe zi. Dacă este necesar, doza poate fi crescută în continuare, treptat, la interval de cel puţin două săptămâni, până la doza maximă recomandată de 100 mg pe zi, fracţionată în două prize (de două ori pe zi).

Doza iniţială recomandată este 12,5 mg administrată de două ori pe zi, în primele două zile. Ulterior, tratamentul se continuă cu doza de 25 mg administrată de două ori pe zi, aceasta fiind doza zilnică maximă recomandată.

Carvedilol Aurobindo se administrează în tratamentul insuficienţei cardiace moderate până la severe în asociere cu terapia convenţională standard cu diuretice, inhibitori ai ECA, digitalice şi/sau vasodilatatoare. Pacientul trebuie să fie stabil clinic (fără modificare a clasificării insuficienței cardiace din punct de vedere al claselor NYHA, fără spitalizare din cauza insuficienţei cardiace) şi terapia standard trebuie să fi fost stabilă cel puţin 4 săptămâni înainte de iniţierea tratamentului. Adiţional, pacientul trebuie să aibă o fracţie de ejecţie a ventriculului stâng redusă, frecvenţa cardiacă trebuie să fie > 50 bătăi pe minut şi tensiunea arterială sistolică > 85 mm Hg (vezi pct. 4.3).

Doza iniţială este de 3,125 mg administrată de două ori pe zi, timp de două săptămâni. Dacă această doză este tolerată, doza de carvedilol poate fi crescută încet, la interval de cel puţin două săptămâni, până la doza de 6,25 mg administrată de două ori pe zi, apoi la doza de 12,5 mg administrată de două ori pe zi şi, în final, până la doza de 25 mg administrată de două ori pe zi. Doza trebuie crescută până la doza maximă tolerată de pacient.

Doza maximă recomandată este de 25 mg administrată de două ori pe zi, la pacienţii cu greutatea corporală mai mică de 85 kg şi de 50 mg de două ori pe zi la pacienţii cu greutatea corporală mai mare de 85 kg, dacă s-a dovedit că insuficienţa cardiacă nu este severă. Creşterea dozei până la 50 mg de două ori pe zi trebuie realizată cu atenţie, sub supravegherea medicală strictă a pacientului.

La începutul tratamentului sau din cauza creşterii dozei, poate să apară o agravare tranzitorie a simptomelor insuficienţei cardiace, în special la pacienţii cu insuficienţă cardiacă severă şi/sau trataţi cu doze mari de diuretice. În mod obişnuit aceasta nu impune întreruperea tratamentului, dar doza nu mai trebuie crescută. Timp de două ore de la începerea tratamentului cu carvedilol sau după creşterea dozei, pacientul trebuie monitorizat de un medic/cardiolog. Înaintea fiecărei creşteri a dozei, trebuie efectuată o examinare pentru posibilele simptome de agravare a insuficienţei cardiace sau pentru simptome de vasodilataţie excesivă (de exemplu monitorizarea funcţiei renale, greutății corporale, tensiunii arteriale, frecvenţei cardiace şi ritmului cardiac). Agravarea insuficienţei cardiace sau retenţia de lichide se tratează prin creşterea dozei de diuretic, iar doza de carvedilol nu trebuie crescută până când pacientul nu este stabilizat. Dacă apare bradicardie sau în cazul prelungirii timpului de conducere

AV, trebuie în primul rând monitorizată concentraţia de digoxină. Ocazional poate fi necesară reducerea dozei de carvedilol sau întreruperea temporară a tratamentului. Chiar în aceste cazuri, creşterea treptată a dozelor de carvedilol poate fi continuată cu succes.

Pe durata schemei de creştere a dozelor de carvedilol vor fi monitorizate funcţia renală, numărul de trombocite şi glicemia (în caz de DZNID (diabet zaharat non-insulinodependent) şi/sau DZID (diabet zaharat insulinodependent)). Cu toate acestea, după creşterea dozelor, frecvenţa monitorizării poate fi redusă.

Dacă terapia cu carvedilol este întreruptă pentru o perioadă mai mare de două săptămâni, aceasta va trebui reiniţiată cu doza de 3,125 mg administrată de două ori pe zi şi crescută gradat, în concordanţă cu recomandările anterioare.

Doza trebuie determinată pentru fiecare pacient în parte, dar, luând în considerare parametrii farmacocinetici, nu sunt dovezi că este necesară ajustarea dozelor de carvedilol la pacienţii cu insuficienţă renală.

Insuficienţă hepatică moderată.

Poate fi necesară ajustarea dozelor.

Copii şi adolescenţi (< 18 ani)

Utilizarea Carvedilol Aurobindo la copii și adolescenți cu vârstă sub 18 ani nu este recomandată, din cauza faptului că nu există date suficiente cu privire la eficacitatea şi siguranţa administrării de carvedilol la această grupă de pacienţi.

Pacienţii vârstnici pot fi mai sensibili la efectele carvedilolului şi trebuie monitorizaţi cu atenţie.

Similar altor beta-blocante şi, în special la pacienţii cu afecţiuni coronariane, întreruperea administrării de carvedilol trebuie efectuată treptat (vezi pct. 4.4).

Comprimatele trebuie luate cu o cantitate suficientă de lichid. Este recomandat ca la pacienţii cu insuficienţă cardiacă să se administreze carvedilol împreună cu alimente, pentru ca absorbţia medicamentului să fie mai lentă şi să se reducă riscul apariţiei hipotensiunii arteriale ortostatice.

* Hipersensibilitate la carvedilol sau la oricare dintre excipienţii Carvedilol Aurobindo enumeraţi la pct. 6.1.

* Insuficienţă cardiacă clasa IV NYHA cu retenţie marcată de lichide sau supraîncărcare lichidiană care necesită terapie inotropă cu administrare intravenoasă.

* Bronhopneumopatie obstructivă cronică cu obstrucţie bronşică (vezi pct. 4.4).

* Disfuncţie hepatică semnificativă clinic.

* Astm bronşic.

* Bloc atrioventricular grad II sau III (dacă nu este instalat un stimulator cardiac permanent).

* Bradicardie severă (<50 bătăi pe minut).

* Sindromul sinusului bolnav (inclusiv bloc sino-atrial).

* Şoc cardiogen.

* Hipotensiune arterială severă (tensiune arterială sistolică <85 mmHg).

* Angină Prinzmetal.

* Feocromocitom netratat.

* Acidoză metabolică.

* Boli arteriale periferice severe.

* Tratament intravenos concomitent cu verapamil sau diltiazem (vezi pct. 4.5).

Atenţionările de luat în considerare în special pentru pacienţii cu insuficienţă cardiacă.

La pacienţii cu insuficienţă cardiacă cronică, carvedilol trebuie administrat în principal în asociere cu diuretice, inhibitori ai ECA, digitalice şi/sau vasodilatatoare. Terapia trebuie iniţiată numai sub supravegherea unui medic specialist. Terapia trebuie iniţiată numai dacă pacientul a fost stabil cel puţin 4 săptămâni utilizând terapia convenţională. Pacienţii cu insuficienţă cardiacă severă, depleţie de sare şi volemică, vârstnicii sau pacienţii cu tensiune arterială mică iniţial trebuie monitorizaţi aproximativ 2 ore după administrarea primei doze sau după creşterea dozei, deoarece poate să apară hipotensiune arterială. Hipotensiunea arterială determinată de vasodilataţie excesivă este tratată iniţial prin reducerea dozei de diuretic. Dacă simptomele persistă, doza de inhibitor al ECA poate fi redusă.

La începutul tratamentului sau în timpul creşterii dozei de Carvedilol Aurobindo poate să apară o agravare a insuficienţei cardiace sau a retenţiei de lichide. În aceste cazuri, doza de diuretic trebuie crescută. Cu toate acestea, uneori s-ar putea să fie necesară reducerea dozei sau întreruperea tratamentului cu Carvedilol Aurobindo. Doza de carvedilol nu trebuie crescută înainte ca simptomele determinate de agravarea insuficienţei cardiace sau hipotensiunea arterială determinată de vasodilataţie să fie controlate terapeutic.

S-a remarcat deteriorarea reversibilă a funcţiei renale în timpul terapiei cu carvedilol la pacienţii cu insuficienţă cardiacă, cu tensiune arterială mică (sistolică <100 mm Hg), boală coronariană ischemică şi ateroscleroză generalizată şi/sau afectare renală subiacentă. La pacienţii cu insuficienţă cardiacă cu aceşti factori de risc trebuie monitorizată funcţia renală în timpul creşterii dozei de carvedilol. Dacă funcţia renală se deteriorează semnificativ trebuie redusă doza de carvedilol sau întreruptă administrarea acestuia.

La pacienţii cu insuficienţă cardiacă cronică trataţi cu digitalice, carvedilol trebuie administrat cu precauţie, deoarece atât digitalicele cât şi carvedilolul prelungesc timpul de conducere atrioventriculară (vezi pct 4.5).

Alte atenţionări cu privire la carvedilol şi beta-blocante în general.

Beta-blocantele non-selective pot determina dureri toracice la pacienţii cu angină Prinzmetal. Deşi carvedilolul, prin activitatea sa alfa-blocantă poate preveni aceste simptome, nu există experienţă clinică cu privire la administrarea carvedilolului la aceşti pacienţi. Cu toate acestea, se recomandă prudenţă la administrarea carvedilol la pacienţii cu suspiciune de angină Prinzmetal.

Pacienţilor cu bronhopneumopatie obstructivă cronică cu componentă bronhospastică, care nu sunt trataţi cu medicament pe cale orală sau inhalatorie, trebuie să li se administreze carvedilol decât dacă beneficiul terapeutic depăşeşte riscul potenţial. Pacienţii trebuie să fie monitorizaţi cu atenţie când se efectuează iniţierea terapiei şi creşterea treptată a dozelor, iar doza de carvedilol trebuie redusă în caz de bronhospasm.

Carvedilol Aurobindo poate masca simptomele şi semnele hipoglicemiei acute. Poate să apară ocazional afectarea controlului glicemiei, în cazul utilizării de carvedilol la pacienţii cu diabet zaharat şi insuficienţă cardiacă. Prin urmare, este necesară monitorizarea atentă a pacienţilor cu diabet zaharat la care se administrează carvedilol, prin determinarea periodică a glicemiei, în mod special pe parcursul creşterii dozelor şi, dacă este necesar, ajustarea medicaţiei antidiabetice (vezi pct 4.5). De asemenea, glicemia trebuie monitorizată atent după o perioadă mai lungă de repaus alimentar.

Carvedilol Aurobindo poate masca semnele şi simptomele tireotoxicozei.

Carvedilol Aurobindo poate determina bradicardie. Dacă există o scădere a frecvenţei pulsului până la mai puţin de 55 bătăi pe minut şi apar simptomele asociate bradicardiei, doza de carvedilol trebuie redusă.

Când se utilizează carvedilol concomitent cu blocante ale canalelor de calciu, cum sunt verapamilul şi diltiazemul, sau alte antiaritmice, în special amiodarona, tensiunea arterială şi ECG pacientului trebuie monitorizate. Trebuie evitată administrarea concomitentă pe cale intravenoasă (vezi pct. 4.5).

Administrarea concomitentă de cimetidină trebuie făcută numai cu atenţie, deoarece efectele carvedilolului pot fi crescute (vezi pct. 4.5).

Pacienţii care poartă lentile de contact trebuie avertizaţi cu privire la posibilitatea reducerii secreţiei lacrimale.

La pacienţii cu reacţii grave de hipersensibilitate în antecedente şi la cei aflaţi în tratament de desensibilizare, administrarea de carvedilol trebuie efectuată cu atenţie, deoarece beta-blocantele pot creşte atât sensibilitatea la alergeni cât şi gravitatea reacţiilor anafilactice. Trebuie acordată atenţie când se administrează beta-blocante la pacienţii cu psoriazis, deoarece pot fi agravate reacţiile tegumentare.

Carvedilol Aurobindo trebuie utilizat cu prudenţă la pacienţii cu patologie vasculară periferică, deoarece beta-blocantele pot agrava simptomele acestei boli. De asemenea, acelaşi lucru este valabil şi pentru pacienţii cu sindrom Raynaud, deoarece poate determina exacerbarea sau agravarea simptomelor.

Pacienţii cunoscuţi ca metabolizatori lenţi ai debrisoquinei, trebuie monitorizaţi atent pe perioada iniţierii terapiei (vezi pct. 5.2).

Având în vedere experienţa limitată, carvedilolul nu trebuie administrat pacienţilor cu hipertensiune arterială instabilă sau secundară, hipotensiune arterială ortostatică, afecţiuni cardiace inflamatorii acute, obstrucţie a valvelor sau a tractului de ejecţie cu relevanţă hemodinamică, stadiu final al bolii arteriale periferice, tratament concomitent cu antagonişti ai receptorilor-α1 sau agonişti ai receptorilor-α2.

La pacienţii cu feocromocitom trebuie să se iniţieze un tratament cu alfa-blocante înainte de utilizarea oricărui beta-blocant. Deşi carvedilolul determină blocarea receptorilor alfa şi beta, nu există suficientă experienţă clinică cu privire la această afecţiune şi astfel se recomandă precauție la aceşti pacienți.

Din cauza acţiunii sale dromotrop-negative, carvedilolul trebuie administrat cu atenţie pacienţilor cu bloc atrioventricular de grad I.

Beta-blocantele reduc riscul aritmiilor în caz de anestezie, cu toate că şi riscul de hipotensiune arterială poate fi crescut. De aceea, trebuie acordată atenţie în cazul utilizării anumitor anestezice. Cu toate acestea, studiile mai noi sugerează un beneficiu al beta-blocantelor în prevenirea morbidităţii perioperatorii şi reducerea incidenţei complicaţiilor cardiovasculare.

Similar altor beta-blocante, administrarea de carvedilol nu trebuie întreruptă brusc. Această atenționare este valabilă, în special, la pacienţii cu boală coronariană ischemică. Terapia cu carvedilol trebuie întreruptă treptat, pe parcursul a două săptămâni, de exemplu prin reducerea dozei zilnice la jumătate, la interval de trei zile. Dacă este necesar, în acelaşi timp trebuie iniţiată terapia de înlocuire, pentru a preveni agravarea anginei pectorale.

Carvedilol Aurobindo conţine lactoză monohidrat şi zahăr. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, intoleranţă la fructoză, deficit de lactază Lapp sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză sau deficit de zaharază-izomaltază nu trebuie să utilizeze acest medicament

Au fost raportate cazuri izolate de tulburări de conducere cardiacă (rar cu afectare hemodinamică) la pacienţii care au utilizat carvedilol concomitent cu diltiazem, verapamil şi/sau amiodaronă în forma farmaceutică cu administrare orală. Similar altor beta-blocante, este necesară monitorizarea atentă a

ECG şi a tensiunii arteriale în cazul administrării concomitente de blocante ale canalelor de calciu de tipul verapamilului şi diltiazemului, din cauza riscului de apariţie a tulburărilor de conducere AV sau al insuficienţei cardiace (efect sinergic). Trebuie efectuată monitorizarea atentă în cazul administrării concomitente de carvedilol şi amiodaronă (pe cale orală) sau alte antiaritmice din clasa I. Au fost raportate cazuri de bradicardie, stop cardiac şi fibrilaţie ventriculară la scurt timp după iniţierea tratamentului cu beta-blocante la pacienţii la care s-a administrat amiodaronă. Există riscul de insuficienţă cardiacă în cazul administrării concomitente pe cale intravenoasă de antiaritmice din clasa

Ia sau Ic.

Tratamentul concomitent cu rezerpină, guanetidină, metildopa, guanfacină şi inhibitori ai monamino-oxidazei (exceptând inhibitorii de MAO-B) poate determina reduceri adiţionale ale frecvenţei cardiace şi hipotensiune arterială. Se recomandă monitorizarea semnelor vitale.

Administrarea concomitentă de dihidropiridine şi carvedilol trebuie efectuată sub supraveghere atentă, având în vedere că s-a raportat insuficienţă cardiacă şi hipotensiune arterială severă.

Cresc efectul hipotensor.

S-a constatat o creştere a concentraţiei digoxinei la starea de echilibru cu aproximativ 16% şi a digitoxinei cu aproximativ 13% la pacienţii hipertensivi, în cazul utilizării concomitente de carvedilol şi digoxină. Când se iniţiază, se întrerupe sau se ajustează tratamentul cu carvedilol se recomandă monitorizarea concentraţiilor plasmatice de digoxină.

În cazul administrării concomitente, carvedilol poate potenţa efectele altor medicamente antihipertensive (de exemplu antagonişti ai α1-receptorilor) şi ale medicamentelor cu efecte adverse antihipertensive cum sunt barbituricele, fenotiazinele, antidepresivele triciclice, substanțele vasodilatatoare şi alcoolul etilic.

Au fost observate creşteri uşoare ale concentraţiilor plasmatice de ciclosporină după iniţierea tratamentului cu carvedilol la 21 de pacienţi la care a fost efectuat un transplant renal şi care au prezentat rejecţie vasculară cronică. La aproximativ 30% din pacienţi, a fost necesară reducerea dozei de ciclosporină pentru a menţine concentraţia plasmatică terapeutică de ciclosporină, în timp ce la ceilalţi pacienţi nu a fost necesară o ajustare a dozei. Doza de ciclosporină a fost redusă în medie cu aproximativ 20%.

Din cauza variabilităţii mari între indivizi a necesarului de doze, se recomandă monitorizarea atentă a concentraţiilor plasmatice de ciclosporină după iniţierea tratamentului cu carvedilol şi ajustarea dozei de ciclosporină, după cum este cazul.

Poate fi intensificat efectul de reducere a glicemiei exercitat de insulină şi medicamentele antidiabetice orale. Simptomele hipoglicemiei pot fi mascate. La pacienţii diabetici este necesară monitorizarea glicemiei cu regularitate.

În cazul administrării în asociere cu clonidină, când se efectuează întreruperea administrării de carvedilol, terapia cu carvedilol trebuie întreruptă cu câteva zile înainte de reducerea treptată a dozei de clonidină.

În cazul anesteziei, în cazul asocierii de carvedilol şi anumite anestezice, trebuie acordată atenţie posibilelor interacţiuni sinergice, cu efect inotrop negativ şi hipotensor.

Efectul antihipertensiv exercitat de carvedilol este redus din cauza retenţiei de apă şi sodiu.

Pacienţii trataţi cu medicamente care induc (de exemplu rifampicină şi barbiturice) sau inhibă (de exemplu cimetidină, ketoconazol, fluoxetină, haloperidol, verapamil, eritromicină) enzimele citocromului P 450 trebuie monitorizaţi cu atenţie în cursul tratamentului concomitent cu carvedilol, deoarece concentraţiiile plasmatice de carvedilol pot fi reduse de inductorii enzimatici şi crescute de inhibitorii enzimatici.

Rifampicina reduce concentraţiile plasmatice de carvedilol cu aproximativ 70%. Cimetidina a crescut

ASC cu aproximativ 30%, dar nu a cauzat nicio modificare a Cmax. Precauţia poate fi necesară la pacienţii trataţi cu inductori ai oxidazelor cu funcţie mixtă, de exemplu rifampicină, deoarece concentrațiile plasmatice de carvedilol pot fi reduse, sau la pacienţii trataţi cu inhibitori ai oxidazelor cu funcţie mixtă, de exemplu cimetidină, deoarece concentrațiile plasmatice de carvedilol pot fi crescute. Cu toate acestea, pe baza efectului relativ mic al cimetidinei asupra concentraţiilor plasmatice de carvedilol, probabilitatea unei interacţiuni clinic relevante este minimă.

Există risc de hipertensiune arterială şi bradicardie excesivă.

Accentuare a vasoconstricţiei

Accentuare a blocului neuromuscular.

Nu există date adecvate cu privire la utilizarea de carvedilol la femeile gravide. Studiile la animale au arătat toxicitate asupra funcţiei de reproducere (vezi pct.5.3). Riscul potenţial la om nu este cunoscut.

Beta blocantele reduc perfuzia placentară, care poate determina deces fetal intrauterin şi naştere imatură şi prematură. În plus, pot să apară la făt şi nou născut reacţii adverse (în special hipoglicemie, hipotensiune arterială, bradicardie, deprimare respiratorie şi hipotermie). Există un risc crescut de complicaţii cardiace şi pulmonare la nou născut şi în perioada postnatală. Carvedilol nu trebuie utilizat în timpul sarcinii decât dacă este strict necesar (dacă beneficiul potenţial pentru mamă depăşeşte riscul potenţial pentru făt/nou născut). Tratamentul trebuie oprit cu 2-3 zile înainte de data când este aşteptată naşterea. Dacă întreruperea nu este posibilă, nou născutul trebuie monitorizat în primele 2-3 zile de viaţă.

Carvedilolul este lipofil şi în concordanţă cu studiile la mamifere, carvedilolul şi metaboliţii săi se excretă prin laptele matern şi, ca urmare, mamele tratate cu carvedilol nu trebuie să alăpteze.

Carvedilol Aurobindo are influenţă mică asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. La unele persoane vigilenţa poate fi redusă, în special în perioada iniţierii tratamentului sau a ajustării dozelor.

Frecvenţa reacţiilor adverse nu este dependentă de doză, cu excepţia ameţelilor, tulburărilor de vedere şi bradicardiei.

Riscul pentru cele mai multe reacții adverse la carvedilol este similar pentru toate indicaţiile.

Excepţiile sunt descrise în subsecţiunea (c).

Categoriile de frecvenţă sunt după cum urmează:

Foarte frecvente ≥ 1/10

Frecvente ≥ 1/100 şi < 1/10

Mai puţin frecvente ≥ 1/1,000 şi < 1/100

Rare ≥ 1/10000 şi < 1/1000

Foarte rare < 1/10000

Frecvente: bronşită, pneumonie, infecţii ale tractului respirator superior, infecţii ale tractului urinar

Frecvente: anemie

Rare: trombocitopenie

Foarte rare: leucopenie

Foarte rare: hipersensibilitate (reacţie alergică)

Frecvente: creştere în greutate, hipercolesterolemie, disfuncţie a controlului glicemic (hiperglicemie, hipoglicemie) la pacienţi cu diabet zaharat preexistent

Frecvente: depresie, stare depresivă

Mai puţin frecvente: tulburări ale somnului, confuzie

Foarte frecvente: amețeli, cefalee

Mai puţin frecvente: presincopă, sincopă, parestezie

Frecvente: tulburări de vedere, reducere a secreţiei lacrimale (xeroftalmie), iritaţie oculară.

Foarte frecvente: insuficienţă cardiacă.

Frecvente: bradicardie, edeme, hipervolemie, supraîncărcare lichidiană

Mai puţin frecvente: bloc atrioventricular, angină pectorală

Foarte frecvente: hipotensiune arterială

Frecvente: hipotensiune arterială ortostatică, tulburări ale circulaţiei periferice (extremităţi reci, boală vasculară periferică, exacerbare a simptomelor la pacienţii cu claudicaţie intermitentă sau fenomen

Raynaud)

Frecvente: dispnee, edem pulmonar, astm bronşic la pacienţii predispuşi

Rare: congestie nazală

Frecvente: greaţă, diaree, vărsături, dispepsie, dureri abdominale

Rare: xerostomie

Foarte rare: creştere a valorilor serice ale ALT, AST şi gamma-GT.

Mai puţin frecvente: reacţii cutanate (de exemplu exantem alergic, dermatită, urticarie, prurit, leziuni cutanate asemănătoare lichenului plan şi psoriazisului şi transpiraţii abundente), alopecie

Foarte rare: reacții adverse cutanate severe (de exemplu eritem polimorf, sindrom Stevens-Johnson, necroliză epidermică toxică)

Frecvente: dureri la nivelul extremităţilor

Frecvente: insuficienţă renală acută şi tulburări funcţionale renale la pacienţi cu boli vasculare difuze şi/sau insuficienţă renală, tulburări de micţiune

Foarte rare: incontinenţă urinară la femei

Mai puţin frecvente: disfuncţie erectilă

Foarte frecvente: astenie (inclusiv fatigabilitate).

Frecvente: dureri (c) Descrierea reacţiilor adverse selectate

Ameţelile, sincopa, cefaleea şi astenia sunt de obicei uşoare şi apar cel mai frecvent la începutul tratamentului.

La pacienţii cu insuficienţă cardiacă congestivă, în timpul creşterii treptate a dozei de carvedilol poate apărea agravarea insuficienţei cardiace şi retenţia de lichide (vezi pct. 4.4).

Insuficienţa cardiacă este o reacţie adversă frecvent raportată, atât la grupurile de pacienţi la care s-a administrat placebo, cât şi la grupurile de pacienţi la care s-a administrat carvedilol (14,5% şi, respectiv, 15,4% la pacienţii cu disfuncţie ventriculară stângă după infarct miocardic acut).

Deteriorarea reversibilă a funcţiei renale a fost observată în timpul tratamentului cu carvedilol la pacienţii cu insuficienţă cardiacă cronică, cu tensiune arterială mică, boală cardiacă ischemică şi boli vasculare difuze şi/sau insuficienţă renală subiacentă (vezi pct. 4.4).

Ca și clasă, beta-blocantele receptorilor adrenergici pot declanşa un diabet zaharat latent, pot agrava un diabet zaharat manifest și pot inhiba mecanismele de reglare ale glicemiei.

Carvedilolul poate provoca incontinență urinară la femei, care se remite prin întreruperea tratamentului.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

În caz de supradozaj pot aparea urmatoarele simptome şi semne: hipotensiune arterială severă, bradicardie, insuficienţă cardiacă, şoc cardiogen şi stop cardiac. De asemenea, pot să apară dificultăţi la respiraţie, bronhospasm, vărsături, tulburări ale stării de conştienţă şi convulsii generalizate.

Adiţional faţă de tratamentul de susţinere general, parametrii vitali trebuie să fie monitorizaţi şi corectaţi, dacă este necesar, în condiţii de terapie intensivă.

Poate fi utilizată atropina în caz de bradicardie excesivă, în timp ce pentru a sprijini funcţia ventriculară sunt recomandate pentru administrare intravenoasă glucagon sau simpatomimetice (dobutamină, izoprenalină). În cazul în care este necesar un efect inotrop pozitiv, trebuie luaţi în considerare inhibitorii fosfodiesterazei (PDE). Dacă profilul intoxicaţie este dominat de vasodilataţia periferică atunci trebuie administrate norfenefrină sau noradrenalină, cu o monitorizare continuă a circulaţiei. În caz de bradicardie rezistentă la tratamentul medicamentos, trebuie iniţiată terapia cu un stimulator cardiac.

În caz de bronhospasm, trebuie administrate beta-simpatomimetice (sub formă de aerosol sau intravenos) sau poate fi administrată aminofilina pe cale intravenoasă, prin injectare lentă sau perfuzie.

În caz de convulsii, este recomandată injectarea intravenoasă lentă de diazepam sau clonazepam.

Carvedilolul se leagă în proporţie foarte mare de proteinele plasmatice. Prin urmare, nu poate fi eliminat prin dializă.

În cazurile severe de supradozaj cu simptome de şoc, tratamentul de susţinere trebuie continuat pentru o perioadă suficient de lungă, mai exact până când starea pacientului este stabilă, deoarece sunt de aşteptat o prelungire a timpului de înjumătăţire prin eliminare şi o redistribuire a carvedilolului din compartimentele mai profunde.

Grupa farmacoterapeutică: medicamente α, β-blocante, codul ATC: C07AG02

Carvedilol este un beta-blocant vasodilatator neselectiv, care reduce rezistenţa vasculară periferică prin blocarea selectivă a receptorilor alfa1 şi determină blocarea sistemului renină angiotensină prin blocarea neselectivă a receptorilor beta. Activitatea reninei plasmatice este redusă şi retenţia de lichide este rară.

Carvedilol nu are o activitate simpatomimetică intrinsecă (ASI). Similar propranololului, are proprietăţi de stabilizare a membranei.

Carvedilol este un compus racemic din doi stereo-izomeri. S-a constatat că ambii enantiomeri au acţiune blocantă alfa-adrenergică pe modelele animale. Blocarea neselectivă a adrenoceptorilor beta1 şi beta2 este atribuită în majoritate enantiomerului S(-).

Proprietăţile antioxidante ale carvedilolului şi ale metaboliţilor săi au fost demonstrate in vitro şi in vivo prin studii la animale şi in vitro pe un număr de tipuri de celule umane.

La pacienţii hipertensivi, o reducere a tensiunii arteriale nu este asociată cu o creştere concomitentă a rezistenţei periferice, aşa cum se remarcă în cazul beta-blocantelor pure. Frecvenţa cardiacă este uşor scăzută. Volumul bătaie rămâne neschimbat. Fluxul sanguin renal şi funcţia renală rămân normale, ca şi fluxul sanguin periferic, de aceea, este rar remarcată răcirea extremităţilor observată des în cazul utilizării beta-blocantelor. La pacienţii hipertensivi, carvedilolul creşte concentraţia plasmatică de noradrenalină.

În cazul tratamentului de lungă durată, la pacienţii cu angină pectorală s-a constatat că administrarea de carvedilol are efect anti-ischemic şi de ameliorare a durerii. Studiile hemodinamice au demonstrat că administrarea de carvedilol reduce pre- şi post-sarcina ventriculară. La pacienţii cu disfuncţie ventriculară stângă sau insuficienţă cardiacă congestivă, carvedilol a avut efect favorabil asupra hemodinamicii şi fracţiei de ejecţie şi dimensiunilor ventriculului stâng.

Carvedilol nu are efect negativ asupra profilului lipidic sau electroliţilor. Procentul de HDL (lipoproteine cu densitate mare) şi LDL (lipoproteine cu densitate mică) rămâne normal.

Carvedilol este absorbit rapid după administrare pe cale orală. La persoanele sănătoase, concentraţia plasmatică maximă este atinsă în aproximativ o oră de la administrare. Biodisponibilitatea absolută a carvedilolului la om este de aproximativ 25%.

Există o relaţie liniară între doză şi concentraţia plasmatică a carvedilolului. Aportul de alimente nu influenţează biodisponibilitatea şi concentraţia plasmatică maximă; cu toate acestea, timpul necesar pentru atingerea concentraţiei plasmatice maxime este prelungit.

Carvedilol este intens lipofil. Se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de aproximativ 98-99%.

Volumul de distribuţie (Vd) este de aproximativ 2 l/kg şi este crescut la pacienţii cu ciroză hepatică.

La toate speciile studiate, precum și la om, carvedilolul este metabolizat extensiv într-o varietate de metaboliţi care sunt eliminaţi în principal prin bilă. După administrarea orală, efectul metabolizării la nivelul primului pasaj este de până la 60-75%. Circuitul enterohepatic al substanţei nemodificate a fost demonstrat la animale.

Carvedilolul este metabolizat extensiv la nivel hepatic, glucuronoconjugarea fiind una dintre căile principale. Ca urmare a demetilării şi hidroxilării nucleului fenolic, rezultă trei metaboliţi activi, cu acțiune blocantă beta-adrenergică..

Conform studiilor preclinice, metabolitul 4-hidroxifenolic are o activitate blocantă beta-adrenergică de aproximativ 13 ori mai mare decât cea a carvedilolului. În comparație cu carvedilolul, cei trei metaboliți activi exercită o acțiune vasodilatatoare redusă. La om, concentraţia lor plasmatică este de 10 ori mai scăzută decât cea a substanţei iniţiale. Doi dintre metaboliţii hidroxicarbazolici ai carvedilolului sunt consideraţi antioxidanţi extrem de eficace, cu o potenţă antioxidantă de 30-80 ori mai mare decât a carvedilolului.

Timpul mediu de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al carvedilolului este de aproximativ 6 ore.

Clearance-ul plasmatic este de aproximativ 500 - 700 ml/min. Se elimină în principal prin bilă. Calea principală de excreţie a carvedilolului este prin materiile fecale. O mică parte este eliminată pe cale renală, sub formă de diverşi metaboliţi.

La unii pacienţi hipertensivi cu insuficienţă renală moderată până la severă (clearance al creatininei < 30 ml/min) a fost raportată o creştere cu aproximativ 40-50% a concentraţiilor plasmatice de carvedilol, în comparaţie cu pacienţii hipertensivi cu funcţie renală normală. Concentraţia plasmatică maximă la pacienţii cu insuficienţă renală este crescută cu o medie de 10-20%. Cu toate acestea, a existat o mare variabilitate în rezultatele obţinute. Deoarece carvedilolul este eliminat în cea mai mare parte prin materiile fecale, este puţin probabilă o acumulare semnificativă la pacienţii cu insuficienţă renală.

La pacienţii cu insuficienţă renală moderată până la severă nu este necesară ajustarea dozei de carvedilol (vezi pct. 4.2).

La pacienții cu insuficienţă hepatică, biodisponibilitatea carvedilolului este crescută până la 80%, din cauza scăderii efectului de prim pasaj hepatic. Prin urmare, carvedilol este contraindicat la pacienţii cu insuficienţă hepatică clinic manifestă (vezi pct. 4.3 Contraindicaţii).

Vârsta a avut un efect semnificativ statistic asupra parametrilor farmacocinetici ai carvedilolului la pacienţii hipertensivi. Un studiu efectuat la pacienţii vârstnici hipertensivi nu a arătat nicio diferenţă între profilul reacţiilor adverse la acest grup, comparativ cu pacienţii mai tineri. Un alt studiu care a inclus pacienţi vârstnici cu boală coronariană nu a arătat nicio diferenţă între profilul reacţiilor adverse raportate, comparativ cu profilul reacţiilor adverse raportate la pacienţii mai tineri.

Utilizarea la copii şi adolescenţi

Informaţiile disponibile cu privire la farmacocinetica la pacienţii cu vârsta sub 18 ani sunt limitate.

La pacienţii hipertensivi cu diabet zaharat tip 2 nu a fost observat niciun efect al administrării de carvedilol asupra glicemiei (în condiții de repaus alimentar sau postprandial) şi asupra hemoglobinei glicozilate A1 și nu a fost necesară modificarea dozelor de medicamente antidiabetice.

La pacienţii cu diabet zaharat tip 2, carvedilol nu a avut nicio influenţă semnificativă statistic asupra testului de toleranţă la glucoză. La pacienţii hipertensivi fără diabet zaharat, cu sensibilitate la insulină modificată (Sindrom X), carvedilol a crescut sensibilitatea la insulină. Aceleaşi rezultate au fost observate la pacienţii hipertensivi cu diabet zaharat de tip 2.

Într-un studiu efectuat la 24 de pacienţi cu insuficienţă cardiacă, clearance-ul R-şi S-carvedilol a fost semnificativ mai mic decât cel estimat anterior la voluntarii sănătoşi. Aceste rezultate au sugerat că farmacocinetica R-şi S-carvedilol este influenţată semnificativ de insuficienţă cardiacă.

Carvedilol nu a demonstrat potenţial de genotoxicitate sau carcinogenitate.

La şobolani, dozele mari de carvedilol au influenţat fertilitatea şi au afectat gestaţia (resorbţii crescute). De asemenea, la şobolani s-a observat reducerea greutăţii fetale şi întârziere în osificarea scheletului. La şobolani şi iepuri a apărut embriotoxicitate (creştere a numărului de pierderi ale sarcinii postimplantare).

Lactoză monohidrat

Dioxid de siliciu coloidal anhidru

Crospovidonă (tip A)

Crospovidonă (tip B)

Povidonă 30

Stearat de magneziu

Macrogol 400

Polisorbat 80

Dioxid de titan (E 171)

Hipromeloză 5 cps

Nu este cazul.

3 ani

A se păstra la temperaturi sub 30°C.

Cutii cu blistere din PVC-PE-PVdC/Aluminiu:

Mărimi de ambalaj: 5, 7, 10, 14, 15, 20, 28, 30, 40, 50, 56, 60, 90, 98, 100, 120, 150, 200, 250, 300, 400, 500 şi 1000 comprimate filmate

Cutii cu flacon din PEÎD cu capac alb opac din polipropilenă:

Mărimi de ambalaj; 30, 50, 60, 100, 250, 500 şi 1000 comprimate filmate

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Orice produs medicamentos neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

Aurobindo Pharma România S.R.L.

Șos. București-Ploiești nr. 42-44, etajul 2, Clădirea B, Aripa B2

Complex Băneasa Business & Technology Park S.A.

sector 1, București

România

10175/2017/01-30 10176/2017/01-30 10177/2017/01-30 10178/2017/01-30

Data reînnoirii autorizației - Septembrie 2017

Aprilie 2019