CARDURA XL 4mg comprimate eliberare modificată prospect medicament

Cardura XL 4 mg comprimate cu eliberare modificată

Fiecare comprimat cu eliberare modificată conţine doxazosină 4 mg (sub formă de mesilat de doxazosină).

Excipient: sodiu (11,4 mg/comprimat)

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Comprimat cu eliberare modificată.

Comprimate rotunde, biconvexe, de culoare albă, cu diametrul de 9 mm, prevăzute cu un orificiu pe o faţă şi imprimate cu 'CXL 4” pe una din feţe.

Hipertensiune arterială esenţială.

Tratamentul simptomatic al hipertrofiei benigne de prostată (HBP).

Cardura XL 4 mg poate fi administrat indiferent de orarul meselor.

Comprimatele cu eliberare modificată trebuie înghiţite întregi, cu suficient lichid şi nu trebuie mestecate, zdrobite sau sfărâmate (vezi pct. 4.4.).

Doza maximă zilnică recomandată este de 8 mg doxazosină, într-o singură priză.

Adulţi şi vârstnici: doza uzuală este 4 mg doxazosină o dată pe zi. Majoritatea pacienţilor cu hipertensiune uşoară până la moderată sunt controlaţi cu doza de 4 mg doxazosină o dată pe zi.

Instalarea efectului optim al doxazosinei poate necesita 4 săptămâni. La nevoie, doza poate fi crescută după această perioadă până la 8 mg doxazosină o dată pe zi, în funcţie de răspunsul terapeutic.

Cardura XL 4 mg poate fi administrat în monoterapie sau în asociere cu alte antihipertensive, cum sunt: diuretice tiazidice, beta-blocante adrenergice, blocante ale canalelor de calciu sau inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei.

Tratamentul simptomatic al hipertrofiei benigne de prostată

Adulţi şi vârstnici: doza uzuală este 4 mg doxazosină o dată pe zi. La nevoie, doza poate fi crescută până la 8 mg doxazosină o dată pe zi.

Cardura XL 4 mg poate fi administrat în hipertrofia benignă de prostată, atât pacienţilor hipertensivi, cât şi celor normotensivi, deoarece efectul asupra tensiunii arteriale la pacienţii normotensivi este în general nesemnificativ. Pacienţii trebuie atent monitorizaţi în perioada de iniţiere a tratamentului datorită riscului de apariţie a evenimentelor adverse legate de hipotensiunea arterială ortostatică (vezi şi pct.4.4).

La pacienţii cu insuficienţă renală nu s-au observat modificări ai parametrilor farmacocinetici ai doxazosinei şi, deoarece nu sunt date cu privire la agravarea insuficienţei renale preexistente, de către doxazosină, doza recomandată este cea obişnuită.

Cardura XL 4 mg trebuie administrat cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată. Nu sunt date clinice cu privire la administrarea doxazosinei la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă şi de aceea, nu se recomandă administrarea la această grupă de pacienţi.(vezi pct. 4.4).

Siguranţa şi eficacitatea administrării Cardura XL 4 mg la copii şi adolescenţi nu au fost stabilite.

Hipersensibilitate la doxazosină, chinazoline sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

Antecendente de obstrucţie esofagiană sau gastro-intestinală sau micşorarea diametrului lumenului gastro-intestinal.

Congestia tractului urinar superior, infecţii cronice ale tractului urinar sau litiază vezicală (atunci când este utilizat pentru HBP).

Incontinenţă urinară prin 'prea plin”, anurie, insuficienţă renală evolutivă.

Pacienţi cu afecţiuni cardiace acute

Cardura XL 4 mg trebuie administrat cu precauţie pacienţilor cu următoarele afecţiuni cardiace acute: edem pulmonar determinat de stenoza aortică sau mitrală, insuficienţă cardiacă cu minut-volum cardiac crescut, insuficienţă cardiacă dreaptă determinată de embolism pulmonar sau de exudat pericardic, insuficienţă cardiacă stângă cu presiune de umplere scăzută.

La pacienţii hipertensivi care au suplimentar unul sau mai mulţi factori de risc pentru boală cardiovasculară, doxazosina nu trebuie utilizată în monoterapie ca tratament de primă intenţie al hipertensiunii arteriale, din cauza posibilităţii creşterii riscului de producere a insuficienţei cardiace.

Hipotensiune arterială ortostatică/sincopă

În faza iniţială a tratamentului sau la creşterea dozei, pacientul trebuie monitorizat pentru a reduce la minimum eventualele reacţii adverse, cum sunt scăderea tensiunii arteriale şi sincopa, care pot apărea la schimbarea poziţiei. La pacienţii în tratament pentru hipertrofie benignă de prostată şi fără hipertensiune arterială, media variaţiilor tensiunii arteriale a fost scăzută, dar hipotensiunea arterială, ameţelile, fatigabilitatea au apărut la 10-20% dintre pacienţi, iar edemul şi dispneea la mai puţin de 5% dintre pacienţi. Atenţie specială trebuie să se acorde pacienţilor cu hipotensiune arterială sau cu tulburări vegetative ortostatice, atunci când utilizează Cardura XL 4 mg pentru HBP. Aceştia trebuie informaţi asupra riscului potenţial de afectare şi măsurilor de precauţie pentru a reduce la minimum simptomele de hipotensiune arterială ortostatică.

Administrarea de inhibitori ai PDE-5

Administrarea doxazosinei în asociere cu un inhibitor al PDE-5 (sildenafil, tadalafil, vardenafil), trebuie făcută cu prudenţă, deoarece la unii pacienţi aceasta poate determina hipotensiune arterială simptomatică (vezi pct. 4.5). În această privinţă, nu au fost efectuate studii cu doxazosină cu eliberare modificată.

Similar altor medicamente care sunt metabolizate complet la nivel hepatic, doxazosina trebuie administrată cu precauţie la pacienţii cu semne de afectare uşoară sau moderată a funcţiei hepatice (vezi pct. 5.2). Deoarece nu există date clinice la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, nu se recomandă administrarea doxazosinei la aceşti pacienţi.

Reducerea marcată a timpului gastro-intestinal al absorbţiei Cardura XL 4 mg poate influenţa profilul farmacocinetic şi, consecutiv, eficacitatea clinică a medicamentului. Similar altor medicamente cu înveliş nedeformabil, trebuie manifestată precauţie în cazul administrării Cardura XL 4 mg la pacienţii cu afecţiuni gastro-intestinale severe preexistente (patologice sau iatrogene).

Rar, în asociere cu ingestia altor medicamente cu această formulare farmaceutică cu eliberare modificată cu înveliş neabsorbabil, au fost raportate simptome de obstrucţie la pacienţii cu stricturi preexistente (vezi pct. 4.3).

Pacienţii nu trebuie să se îngrijoreze dacă, uneori, constată prezenţa în scaun a unor particule asemănătoare comprimatelor. Cardura XL 4 mg este acoperit de un înveliş neabsorbabil, conceput special pentru eliberarea lentă a medicamentului, astfel încât organismul să-l poată absorbi. Când acest proces este complet, comprimatul golit este eliminat din organism.

“Sindromul de iris intraoperator flotant” (SIIF, o variantă a sindromului de pupilă mică) a fost observat în timpul operaţiei de cataractă la unii pacienţi care au fost trataţi anterior cu tamsulosin.

Au fost raportate cazuri izolate, în care acest sindrom a fost observat, la administrarea altor alfa-1 blocante şi astfel nu se poate exclude posibilitatea unui efect de clasă. Datorită faptului că SIIF poate să determine creşterea frecvenţei complicaţiilor operaţiei de cataractă, utilizarea în mod curent sau anterior a alfa-1 blocantelor trebuie menţionată chirurgului oftalmolog înaintea operaţiei.

La utilizarea medicamentelor alfa1-blocante, inclusiv doxazosina, au fost raportate erecții prelungite și priapism, în cadrul experienței după punerea pe piață. Dacă priapismul nu este tratat imediat, acesta poate duce la deteriorarea țesutului penian și la pierderea permanentă a potenței. Prin urmare, pacientul trebuie să solicite asistență medicală imediată.

Screening pentru cancerul de prostată

Carcinomul de prostată cauzează multe dintre simptomele asociate cu HBP şi cele două afecţiuni pot exista concomitent. Prin urmare, carcinomul de prostată trebuie exclus înainte de începerea terapiei cu doxazosină pentru tratamentul simptomelor HBP.

Acest medicament conţine sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) per doză, adică practic 'nu conţine sodiu”.

Doxazosina potenţează efectul hipotensor al altor medicamente antihipertensive.

Antiinflamatoarele nesterioidiene pot reduce efectul hipotensor al doxazosinei.

Simpatomimeticele pot reduce efectul hipotensor al doxazosinei; la rândul său doxazosina poate diminua efectele dopaminei, efedrinei, adrenalinei, fenilefrinei şi metaraminolului asupra tensiunii arteriale şi efectele lor vasculare.

Administrarea doxazosinei în asociere cu un inhibitor al PDE-5 poate determina hipotensiune arterială simptomatică. Aceasta este mai probabil să fie observată la începutul administrării inhibitorului de

PDE-5. Pentru a reduce la minimum riscul producerii hipotensiunii arteriale ortostatice, pacienţii trebuie să fie stabili hemodinamic, în cursul tratamentului cu alfa-blocant, înaintea începerii tratamentului cu un inhibitor de PDE-5. Trebuie luată în considerare iniţierea tratamentului cu doze mici de inhibitor de PDE-5. În plus, pacienţii trebuie avertizaţi să se adreseze medicului la apariţia simptomelor de hipotensiune arterială ortostatică.

Doxazosina se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice (98%). În studii in vitro, doxazosina nu influenţează legarea de proteinele plasmatice a digoxinei, warfarinei, fenitoinei sau indometacinei.

Nu au fost observate reacţii adverse în cazul tratamentului concomitent cu diuretice tiazidice, furosemidă, beta-blocante adrenergice, antibiotice, antidiabetice orale, uricozurice şi anticoagulante.

Studiile in vitro sugerează că doxazosina este un substrat al citocromului P450 3A4 (CYP 3A4). Este necesară prudență atunci când se administrează concomitent doxazosină cu un inhibitor puternic al

CYP 3A4, cum ar fi claritromicină, indinavir, itraconazol, ketoconazol, nefazodonă, nelfinavir, ritonavir, saquinavir, telitromicină sau voriconazol (vezi pct 5.2).

Nu s-au efectuat studii privind interacţiunile cu alte medicamente care influenţează metabolizarea hepatică.

Cardura XL 4 mg poate influenţa activitatea plasmatică a reninei şi excreţia urinară a acidului vanilmandelic. Trebuie avut în vedere acest lucru la interpretarea rezultatelor de laborator.

Nu există date adecvate referitoare la utilizarea Cardura la femei gravide. În studiile cu doxazosină la animale, la doze foarte mari a fost observată o reducere a supravieţuirii fetale. Aceste doze au fost de aproximativ 300 de ori mai mari decât doza maximă recomandată la om. De aceea, în timpul sarcinii, doxazosina trebuie administrată doar după evaluarea raportului beneficiu matern /risc potenţial fetal.

S-a demonstrată că excreția doxazosinei în laptele matern este foarte scăzută (cu doza relativă la sugar mai mică de 1%), cu toate acestea,, la om, nu sunt date suficiente. Nu poate fi exclus riscul la nou-născut sau la copil și, prin urmare, doxazosina trebuie administrată numai dacă medicul consideră că beneficiul aşteptat depășește riscul potențial.

Doxazosina poate afecta capacitatea de a conduce şi de a folosi utilaje, în special la începutul tratamentului.

În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

Reacţiile adverse considerate ca fiind posibil produse de tratamentul cu doxazosină sunt clasificate pe aparate, sisteme şi organe şi în funcţie de frecvenţă. Frecvenţele sunt definite astfel: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100, <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000, <1/100), rare (≥1/10000, <1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Clasificarea pe aparate, sisteme, Frecvenţă Reacţii adverse organe

Infecţii şi infestări Frecvente Infecţii ale tractului respirator, infecţii ale tractului urinar

Tulburări hematologice şi Foarte rare Leucopenie, trombocitopenie limfatice

Tulburări ale sistemului imunitar Mai puţin Reacţii alergice frecvente

Tulburări metabolice şi de nutriţie Mai puţin Anorexie, gută, creşterea apetitului frecvente alimentar

Tulburări psihice Mai puţin Anxietate, depresie, insomnie frecvente Foarte rare Agitaţie, nervozitate

Tulburări ale sistemului nervos Frecvente Ameţeli, cefalee, somnolenţă Mai puţin Accident vascular cerebral , hipoestezie, frecvente sincopă, tremor Foarte rare Ameţeli posturale, parestezie

Tulburări oculare Foarte rare Vedere înceţoşată

Tulburări acustice şi vestibulare Frecvente Vertij Mai puţin Tinitus frecvente

Tulburări cardiace Frecvente Palpitaţii, tahicardie Mai puţin Angină pectorală, infarct miocardic frecvente Foarte rare Bradicardie, aritmii cardiace

Tulburări vasculare Frecvente Hipotensiune arterială, hipotensiune arterială posturală Foarte rare Eritem tranzitor al feţei şi gâtului

Tulburări respiratorii, toracice şi Frecvente Bronşită, tuse, dispnee, rinită mediastinale Mai puţin Epistaxis frecvente Foarte rare Bronhospasm

Tulburări gastro-intestinale Frecvente Dureri abdominale, dispepsie, xerostomie, greaţă

Mai puţin Constipaţie, diaree, flatulenţă, vărsături, frecvente gastroenterite

Rare Obstrucţie gastro-intestinală

Tulburări hepatobiliare Foarte rare Colestază, hepatită, icter

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului Frecvente Prurit subcutanat Mai puţin Erupţie cutanată tranzitorie frecvente Foarte rare Alopecie, purpură, urticarie

Tulburări musculo-schleletice şi Frecvente Lombalgii, mialgii ale ţesutului conjunctiv Mai puţin Artralgii frecvente Foarte rare Crampe musculare, slăbiciune musculară

Tulburări renale şi ale căilor Frecvente Cistită, incontinenţă urinară urinare Mai puţin Disurie, hematurie, micţiuni frecvente frecvente Foarte rare Tulburări de micţiune, nicturie, poliurie, creşterea diurezei

Tulburări ale aparatului genital şi Mai puţin Impotenţă sânului frecvente Foarte rare Ginecomastie, priapism Cu frecvenţă Ejaculare retrogradă necunoscută

Tulburări generale şi la nivelul Frecvente Astenie, dureri toracice, simptome locului de administrare asemănătoare gripei, edeme periferice Mai puţin Dureri frecvente Foarte rare Fatigabilitate, stare generală de rău

Investigaţii diagnostice Mai puţin Teste funcţionale hepatice anormale, frecvente creştere în greutate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

Cefalee, ameţeli, pierderea conştienţei, sincopă, dispnee, hipotensiune arterială, palpitaţii, tahicardie, aritmie, greaţă, vărsături, posibil hipoglicemie, hipokaliemie.

Tratamentul este simptomatic şi de susţinere a funcţiilor vitale. Se recomandă monitorizarea tensiunii arteriale.

Dializa nu este recomandată, deoarece doxazosina se leagă în proporţie crescută de proteinele plasmatice.

Grupa farmacoterapeutică: antihipertensive, antiadrenergice cu acţiune periferică, antagonişti ai receptorilor alfa-adrenergici; preparate urologice, medicamente pentru tratamentul hipertrofiei benigne de prostată, antagonişti ai receptorilor alfa-adrenergici codul ATC: C02CA04; G04CAN1

Hipertensiune

Doxazosina este un antagonist selectiv şi competitiv al receptorilor alfa-1-adrenergici postsinaptici.

Administrarea doxazosinei cu eliberare modificată la pacienţii hipertensivi determină o reducere semnificativă clinic a tensiunii arteriale, ca rezultat al scăderii rezistenţei vasculare periferice. Se pare că acest efect rezultă din blocarea selectivă a receptorilor alfa1-adrenergici localizaţi la nivel vascular.

În schema cu administrare o dată pe zi, reducerea semnificativă clinic a tensiunii arteriale este prezentă întreaga zi, menţinându-se până la 24 de ore după administrarea dozei. La majoritatea pacienţilor, tensiunea arterială este controlată prin administrarea dozei iniţiale de 4 mg doxazosină. La pacienţii cu hipertensiune arterială, reducerea tensiunii arteriale în cursul tratamentului cu doxazosină cu eliberare modificată a fost similară în ortostatism şi clinostatism.

Pacienţii trataţi cu doxazosină standard pentru hipertensiune arterială pot fi trecuţi la terapia cu doxazosină cu eliberare modificată şi, la nevoie, dozele pot fi mărite treptat.

Spre deosebire de blocantele neselective ale receptorilor alfa-adrenergici, în cazul terapiei de durată cu doxazosină nu au fost observate fenomene de toleranţă. Creşterea activităţii reninei plasmatice şi tahicardia au fost rareori observate în cazul terapiei prelungite cu doxazosină.

Doxazosina are efecte favorabile asupra profilului lipidic, cu o creştere a raportului HDL-colesterol/colesterol total şi o reducere modestă a trigliceridelor totale şi a colesterolului total.

Relevanţa clinică a acestor constatări nu este cunoscută. În plus, doxazosina îmbunătăţeşte sensibilitatea la insulină la pacienţii la care aceasta era afectată.

S-a arătat că tratamentul cu doxazosină determină regresia hipertrofiei ventriculare stângi, inhibarea agregării plachetare şi intensificarea capacităţii de activare a plasminogenului tisular.

S-a arătat că doxazosina nu are efecte adverse metabolice şi se poate folosi la pacienţii cu diabet zaharat şi gută.

Hiperplazia benignă de prostată

Administrarea doxazosinei STGI la pacienţii cu HBP duce la ameliorarea semnificativă a dinamicii urinare şi a simptomatologiei. Se consideră că efectele din HBP se datorează blocării selective a receptorilor alfa 1-adrenergici localizaţi în stroma musculară şi capsula prostatică, precum şi la nivelul colului vezical.

După administrarea orală de doze terapeutice, doxazosina cu eliberare modificată este bine absorbită, cu concentraţii plasmatice maxime atinse treptat după 8-9 ore de la administrare. Concentraţiile plasmatice maxime constituie aproximativ o treime faţă de cele obţinute în cazul administrării aceleiaşi doze sub forma comprimatelor de doxazosină cu eliberare imediată. Totuşi, după 24 de ore concentraţiile plasmatice înaintea dozei următoare sunt similare.

Caracteristicile farmacocinetice ale doxazosinei cu eliberare modificată duc la reducerea fluctuaţiilor concentraţiei plasmatice.

Diferenţa dintre concentraţia plasmatică maximă şi cea minimă a doxazosinei cu eliberare modificată se reduce la mai puţin de jumătate din cea în cazul doxazosinei cu eliberare imediată.

La starea de echilibru, biodisponibilitatea relativă a doxazosinei forma cu eliberare modificată comparativ cu forma cu eliberare imediată a fost de 54% la doza de 4 mg şi de 59% la doza de 8 mg.

Studiile de farmacocinetică cu doxazosină cu eliberare modificată la vârstnici nu au arătat o afectare a acesteia comparativ cu pacienţii mai tineri.

Biotransformare/Eliminare

Eliminarea plasmatică este bifazică, cu timpul de înjumătăţire plasmatică terminal de 22 de ore.

Această constatare stă la baza administrării dozei o dată pe zi. Doxazosina este intens metabolizată, mai puţin de 5% din doză fiind excretată sub formă nemetabolizată.

Studiile de farmacocinetică cu doxazosină cu eliberare imediată la pacienţii cu insuficienţă renală nu au arătat modificări semnificative faţă de pacienţii cu funcţie renală normală.

Nu există date suficiente cu privire la pacienţii cu insuficienţă hepatică şi la efectele medicamentelor care influenţează funcţia hepatică (de exemplu cimetidina). Într-un studiu clinic la 12 subiecţi cu insuficienţă hepatică moderată, administrarea doxazosinei în doză unică a dus la o creştere a ariei de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC) cu 43% şi la o reducere a clearance-ului oral aparent, cu 40%. Similar oricărui medicament metabolizat în întregime hepatic, administrarea doxazosinei la pacienţii cu funcţie hepatică afectată trebuie făcută cu precauţie (vezi pct. 4.4).

Doxazosina se leagă în proporţie de aproximativ 98% de proteinele plasmatice.

Prima etapă de metabolizare a doxazosinei se face prin O-demetilare şi hidroxilare. Doxazosina este metabolizată în ficat. Studiile in vitro sugerează că principala cale de eliminare este prin intermediul

CYP 3A4; cu toate acestea, căile de metabolizare CYP 2D6 și CYP 2C9 sunt implicate în eliminare, dar într-o măsură mai mică.

Potenţial carcinogen

Administrarea pe termen lung în cadrul dietei (până la 24 de luni) de doxazosină în doze maxime tolerate (40 mg/kg pe zi la şobolani şi 120 mg/kg pe zi la şoareci) nu evidenţiază potenţial carcinogen.

Cele mai mari doze investigate la şobolani şi şoareci au fost asociate cu creşterea ASC (măsură a expunerii sistemice) de 8 şi, respectiv, de 4 ori faţă de ASC la om la doza de 16 mg pe zi.

Studiile de mutagenitate nu evidenţiază un efect al medicamentului sau metaboliţilor acestuia la nivel cromozomial sau subcromozomial.

Studiile la şobolani au demonstrat reducerea fertilităţii la masculii trataţi cu doxazosină în doze orale de 20 mg/kg pe zi (dar nu şi la doze de 5 sau 10 mg/kg pe zi), corespunzător unei ASC de expunere de 4 ori mai mare decât cea la om, obţinută cu ajutorul unei doze de 12 mg pe zi. Acest efect a fost reversibil la 2 săptămâni de la întreruperea tratamentului. Nu a fost raportată afectarea fertilităţii la bărbaţi.

Strat activ

Oxid de polietilenă (55-75 cps)

Hipromeloză (5 cps)

Oxid roşu de fer (E 172)

Stearat de magneziu.

Strat osmotic

Oxid de polietilenă (5500-7500 cps)

Clorură de sodiu

Hipromeloză (5 cps)

Oxid roşu de fer (E 172)

Stearat de magneziu.

Membrana de acoperire

Acetat de celuloză

Macrogol 3350

Opadry white (YS-7063): hipromeloză (15 cps), macrogol 3350, dioxid de titan (E 171)

Cerneală neagră de imprimare (S-1-17823): shellac glaze 45% (20% esterificat) în etanol, alcool izopropilic, oxid negru de fer (E 172), alcool n-butilic, propilenglicol, hidroxid de amoniu 28%.

Nu este cazul.

3 ani

A se păstra la temperaturi sub 30°C, în ambalajul original.

Cutie cu 2 blistere din PVC-PVdC/Al-PVdC a câte 14 comprimate cu eliberare modificată

Cutie cu 4 blistere din Al-PA-PVdC/Al-PVdC a câte 7 comprimate cu eliberare modificată

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Fără cerinţe speciale.

UPJOHN EESV

Rivium Westlaan 142, 2909 LD Capelle aan den IJssel, Olanda

1245/2008/01-02

Reînnoirea autorizaţiei - Noiembrie 2008

Decembrie, 2020