CALYPSOL 50mg / ml soluție injectabilă prospect medicament

CALYPSOL 50 mg/ml soluţie injectabilă

Fiecare flacon a 10 ml soluţie injectabilă conţine ketamină 500 mg sub formă de clorhidrat de ketamină 576,7 mg.

Excipient cu efect cunoscut: 1 ml soluţie injectabilǎ conţine sodiu 1,6 mg (sub formǎ de clorurǎ de sodiu).

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Soluţie injectabilă.

Soluţie limpede, incoloră, fără particule vizibile.

Administrarea ketaminei este indicată la copii și la adulți.

Ca agent anestezic unic recomandat în intervenţiile chirurgicale şi procedurile diagnostice de scurtă durată. Pentru inducerea şi menţinerea anesteziei.

În doze mici poate fi asociat cu alte medicamente (în special cu benzodiazepină) utilizate în anestezie.

Poate fi asociat cu oricare altă metodă de anestezie locală.

Indicaţii speciale în care ketamina este indicată în monoterapie sau în asociere:

- intervenţii deosebit de dureroase (de exemplu schimbarea pansamentului la pacienţii cu arsuri);

- proceduri neurodiagnostice ( cum ar fi pneumoencefalograma, ventriculograma, mielograma);

- endoscopie;

- anumite intervenţii oftalmologice;

- intervenţii chirurgicale şi proceduri diagnostice asupra dinţilor, gurii sau gâtului;

- intervenţii otorinolaringologice;

- intervenţii ginecologice extraperitoneale;

- intervenţii asociate inducerii travaliului şi cezariană;

- intervenţii în ortopedie şi traumatologie;

- anestezia la pacienţi cu hipotensiune arterială şi stare de şoc, având în vedere efectele cardio-respiratorii ale ketaminei;

- când se recomandă administrarea intramusculară (de exemplu la copii).

Similar altor anestezice generale, răspunsul individual la Calypsol este diferit în funcţie de doză, calea de administrare şi vârsta pacientului; de aceea nu au putut fi stabilite recomandări exacte cu privire la dozaj.

În asociere, doza de ketamină trebuie redusă.

Doza iniţială de Calypsol administrată intravenos este de 0,7-2 mg/kg, care asigură anestezie chirurgicală corespunzătoare timp de 5 până la 10 minute în aproximativ 30 secunde după administrare (la pacienţii cu risc înalt, în stare de şoc sau vârstnici doza recomandată este de 0,5 mg/kg).

Administrare intramusculară

Doza iniţială este de 4-8 mg/kg, care asigură anestezie chirurgicală corespunzătoare timp de 12-25 minute, la câteva minute după administrare.

Administrare intravenoasă în perfuzie 500 mg ketamină + 500 ml perfuzie de glucoză sau clorură de sodiu: doza iniţială recomandată este 2-6 mg/kg/oră.

Menţinerea anesteziei

În caz de necesitate, jumătate din doza iniţială sau doza iniţială poate fi administrată repetat intramuscular sau intravenos. Insuficienţa anesteziei poate fi indicată de nistagmus, mişcare ca răspuns la stimulare. Anestezia se menţine prin administrarea de doze suplimentare de Calypsol.

Mişcări involuntare şi tonico-clonice ale extremităţilor pot apărea în timpul anesteziei. Aceste mişcări nu înseamnă un nivel superficial al anesteziei şi nu sunt indicatoare ale necesităţii unor doze suplimentare de anestezic.

- Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

- Ketamina este contraindicată la persoanele a căror hipertensiune arterială este severă sau slab controlată (TA>180/100 mmHg în repaus) şi la persoanele la care o creştere a tensiunii arteriale ar constitui un pericol grav (cum ar fi: insuficienţă cardiacă, tulburare cardiovasculară severă, traumatism cerebral, masă sau hemoragie intracraniană, accident vascular cerebral).

- Preeclampsie, eclampsie.

- Hipertiroidie netratată sau tratată inadecvat.

- Antecedente de convulsii; tulburări psihice (schizofrenie, psihoză acută).

- Ketamina trebuie administrată de către sau sub supravegherea atentă a unui medic cu experienţă, familiar cu modul de utilizare a anestezicelor.

- Similar altor anestezice generale, echipamentele de reanimare trebuie să fie disponibile pe parcursul administrării şi utilizării de ketamină soluţie injectabilă.

- Ketamina trebuie administrată cu precauţie, după evaluarea raportului risc/beneficiu: timp de 6 luni după angină instabilă sau infarct miocardic, în caz de presiune intracraniană crescută, glaucom sau traumatism ocular cu penetrare.

- Doza intravenoasă trebuie administrată lent, în interval de un minut. Administrarea rapidă poate duce la deprimare respiratorie tranzitorie şi creştere semnificativă a tensiunii arteriale.

- La pacienţii cu hipertensiune arterială sau insuficienţă cardiacă congestivă este necesară monitorizarea continuă a funcţiei cardiace.

- Deoarece reflexele faringiene şi laringiene rămân, de obicei, active, trebuie evitată stimularea mecanică a faringelui atunci când ketamina este utilizată în monoterapie. În cazul procedurilor chirurgicale sau diagnostice la nivelul faringelui, laringelui sau arborelui bronşic, ketamina trebuie administrată în asociere cu miorelaxante şi cu controlul minuţios al respiraţiei.

- În intervenţiile chirurgicale ce implică şi căile durerii viscerale, ketamina trebuie suplimentată cu un alt medicament analgezic.

- În procedurile obstetricale care necesită relaxarea totală a musculaturii uterine, ketamina nu trebuie administrată în monoterapie.

- În proceduri diagnostice sau terapeutice la nivelul ochiului, este recomandată administrarea concomitentă a anestezicelor locale.

- Ketamina trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii intoxicaţi cu alcool.

- În timpul perioadei de recuperare poate apărea fenomenul de delir. Administrarea benzodiazepinelor şi reducerea la minim a stimulării verbale, tactile sau vizuale a pacientului în această perioadă poate reduce incidenţa acestor reacţii. Aceasta nu exclude monitorizarea indicilor vitali.

- La administrarea ketaminei în condiţii de ambulatoriu, pacientul nu poate fi eliberat decât după recuperarea completă din anestezie şi să fie însoţit de un adult responsabil.

- Utilizarea pe termen lung

La pacienţii la care s-a administrat ketamină un timp îndelungat au fost raportate cazuri de cistită, inclusiv cistită hemoragică, afectare renală acută, hidronefroză și tulburări uretrale, în special în contextul abuzului de ketamină. (Aceste reacţii adverse apar la pacienţii la care se administrează tratament cu ketamină un timp îndelungat, după o perioadă cuprinsă între o lună până la câţiva ani).

A fost raportată și hepatotoxicitatea la pacienții cu utilizare prelungită (>3 zile).

Administrarea ketaminei pe termen lung nu este nici indicată, nici recomandată.

- Abuz medicamentos și dependență

S-a raportat utilizarea ketaminei ca drog de abuz. Rapoartele sugerează că aceasta produce o varietate de simptome care includ, fără limitare, flashback, halucinații, disforie, anxietate, insomnie sau dezorientare. Au fost raportate și reacții adverse: vezi 'Utilizarea pe termen lung”.

Pot apărea dependența și toleranța la ketamină la pacienții cu antecedente de abuz medicamentos sau dependență. Ca urmare, ketamina trebuie prescrisă și administrată cu prudență.

În cazul utilizării ilicite de către consumatorii de derivaţi impuri farmaceutic ai ketaminei, a fost observată apariţia: simptomelor la nivelul tractului urinar inferior, disfuncţiei vezicii urinare, cistitei, hidronefrozei uni- sau bilaterale, simptomelor la nivelul tractului gastro-intestinal superior, în special după utilizarea prin inhalare, precum şi a disfuncţiei hepatice, colestazei, dilatării arborelui biliar sau chiar dezvoltarea cirozei hepatice. Aceste tulburări urinare, gastro-intestinale şi hepatice au fost observate în timpul utilizării cronice sau repetate a ketaminei. Toate modificările pot dispărea după oprirea administrării de ketamină şi derivaţi ai acesteia cumpărate pe stradă.

- Acest medicament conţine sodiu mai puțin de 1 mmol (23 mg) per doză, adică practic 'nu conţine sodiu”.

Timpul de trezire se poate prelungi în cazul în care Calypsol se administrează concomitent cu barbiturice și/sau narcotice. Ketamina este incompatibilă cu barbituricele și diazepamul deoarece pot precipita. Prin urmare ele nu trebuie amestecate în același flacon sau aceeași seringă.

Ketamina poate potența efectul blocant neuromuscular al tubocurarinei și atracuriumului putând să producă inclusiv depresie respiratorie și apnee.

Folosirea anestezicelor halogenate concomitent cu ketamina poate prelungi timpul de înjumătățire al ketaminei și poate întârzia trezirea după anestezie. Folosirea concomitentă a ketaminei (mai ales la administrarea rapidă a unor doze mari) cu anestezice halogenate poate crește riscul de apariție a bradicardiei, hipotensiunii și scăderea ejecției cardiace.

Folosirea ketaminei cu alte depresive ale sistemului nervos central (SNC) (ex. etanol, fenotiazine, sedative blocante H1 sau musculo-relaxante) poate potența depresia SNC și/sau poate crește riscul de apariție a depresiei respiratorii. Reducerea dozelor de ketamină poate fi necesară atunci când este administrată concomitent cu anxiolitice, sedative și hipnotice.

Ketamina poate antagoniza efectul hipnotic al tiopentalului.

Pacienții care iau homoni tiroidieni au un risc crescut de apariție a tahicardiei și hipertensiunii arteriale atunci când li se administrează ketamină.

Utilizarea concomitentă de agenți antihipertensivi și ketamină crește riscul de apariție a hipotensiunii arteriale.

Când teofilina și ketamina sunt administrate concomitent se observă o scădere a pragului convulsivant semnificativă clinic. În mod imprevizibil au fost raportate convulsii la administrarea concomitentă a acestor agenți.

Studiile efectuate la animale au demonstrat toxicitate asupra funcției de reproducere (vezi pct. 5.3).

Ketamina trece prin placentă. Acest lucru trebuie avut în vedere în timpul procedurilor obstetricale operative efectuate în timpul sarcinii. Nu au fost efectuate studii clinice controlate privind utilizarea în timpul sarcinii. Utilizarea în timpul sarcinii nu a fost stabilită, iar o astfel de utilizare nu este recomandată, cu excepția administrării în timpul intervenției chirurgicale pentru naștere abdominală sau de naștere vaginală.

Unii nou-născuți expuși la ketamină administrată mamei intravenos în doze mai mari de 1,5 mg/kgc în timpul travaliului au prezentat depresie respiratorie și scor APGAR mic, necesitând resuscitare. Creșteri importante ale tensiunii arteriale la mamă și a tonusului uterin au fost observate la administrarea intravenoasă a unor doze mai mari de 2 mg/kgc.

Nu există date cu privire la injectarea intramusculară sau la perfuzia de menținere cu ketamină la populația de gravide, prin urmare nu pot fi făcute recomandări. Date disponibile sunt prezentate la pct. 5.2.

Siguranţa folosirii ketaminei în timpul alăptării nu a fost stabilită, prin urmare nu este recomandată.

Timp de 24 de ore după administrarea ketaminei în monoterapie este contraindicată conducerea vehiculelor, folosirea utilajelor sau efectuarea de activităţi periculoase.

Au fost raportate următoarele reacții adverse:

Clasificare MedDRA pe aparate, FrecvențㆠReacții adverse sisteme şi organe

Tulburări ale sistemului imunitar Rare Reacții anafilactice*

Tulburări metabolice și de nutriție Mai puțin frecvente Anorexie

Tulburări psihice Frecvente Halucinații, Vise anormale, Coșmaruri,

Confuzie, Agitație, Comportament anormal

Mai puțin frecvente Anxietate

Rare Delir*, Flashback*, Disforie*, Insomnie,

Dezorientare*

Tulburări ale sistemului nervos Frecvente Nistagmus, Hipertonie, Mișcări tonico-clonice

Tulburări oculare Frecvente Diplopie

Cu frecvență Creștere a presiunii intraoculare necunoscută

Tulburări cardiace Frecvente Creștere a tensiunii arteriale, Creștere a frecvenței cardiace

Mai puțin frecvente Bradicardie, Aritmii

Tulburări vasculare Mai puțin frecvente Hipotensiune arterială

Tulburări respiratorii, toracice și Frecvente Creștere a frecvenței respiratorii mediastinale Mai puțin frecvente Depresie respiratorie, Laringospasm

Rare Tulburare obstructivă a căilor respiratorii*, Apnee*

Tulburări gastro-intestinale Frecvente Greață, Vărsături

Rare Sialoree*

Tulburări hepatobiliare Cu frecvență Anomalii ale testelor funcționale necunoscută hepatice

Afecțiuni cutanate și ale țesutului Frecvente Eritem, Erupție cutanată tranzitorie subcutanat morbiliformă

Tulburări renale și ale căilor Rare Cistită*, Cistită hemoragică* urinare

Tulburări generale și la nivelul Mai puțin frecvente Dureri la locul de injectare, Erupție locului de administrare cutanată tranzitorie la locul de injectare † Frecvente (≥1/100 și <1/10); Mai puțin frecvente (≥1/1.000 și <1/100); Rare (≥1/10.000 și <1/1.000); Cu frecvență necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

* Frecvența estimată a RA este obținută din datele de după punerea pe piață

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

Ketamina are un indice terapeutic larg.

Ca urmare a administrării intravenoase a unor doze mari sau a administrării prea rapide a ketaminei poate să apară deprimare respiratorie sau apnee.

Trebuie efectuată susţinerea mecanică a respiraţiei până la restabilirea adecvată a respiraţiei spontane.

Grupa farmacoterapeutică: alte anestezice generale, codul ATC: N01AX03

Ketamina este un agent anestezic general care induce o stare de anestezie caracterizată prin analgezie profundă. Ketamina produce o aşa-numită 'anestezie disociativă”, care se descrie ca o disociaţie funcţională între sistemele talo-neocortical şi limbic.

Acţiunea analgezică a ketaminei se dezvoltă chiar şi la doze subdisociative şi durează mai mult decât anestezia în sine. Acţiunea sedativă şi hipnotică a ketaminei este mai puţin pronunţată. Are acţiune anestezică locală în măduva spinării şi nervii periferici.

În timpul administrării ketaminei, tonusul muscular rămâne neschimbat sau se poate intensifica; de aceea, reflexele de apărare nu sunt afectate. Nu se reduce pragul convulsivant.

În cazul respiraţiei spontane poate creşte presiunea intracraniană, care poate fi prevenită prin respiraţie artificială corespunzătoare.

Deoarece ketamina determină simpaticotonie, în timpul utilizării sale cresc tensiunea arterială şi frecvenţa contracţiilor cardiace; odată cu creşterea circulaţiei coronariene în miocard creşte necesitatea de oxigen.

Ketamina are efect inotrop negativ şi acţiune antiaritmică (efect cardiac direct). Datorită acţiunii antagoniste rezistenţa vasculară periferică nu se modifică.

După administrarea ketaminei se înregistrează hiperventilaţie semnificativă, fără devieri semnificative ale indicilor gazelor în sânge.

Ketamina relaxează musculatura bronhiilor.

Ketamina nu are niciun efect asupra metabolismului, ficatului, rinichilor, sistemului endocrin, tractului gastro-intestinal şi asupra coagulabilităţii sângelui.

Ketamina este liposolubilă. Concentraţia plasmatică maximă a ketaminei se atinge în primul minut după administrarea intravenoasă. Concentraţia plasmatică maximă a ketaminei se atinge peste 20 (5-30) minute după administrarea intramusculară. După administrarea intramusculară, biodisponibilitatea este de 93%.

Ketamina se leagă de proteină în proporţie de 47%. Faza iniţială (faza alfa) are o durată de aproximativ 45 de minute, cu un timp de înjumătăţire (T1/2) de 10-15 minute. Această primă fază corespunde efectului anestezic al ketaminei. Ketamina este distribuită rapid în ţesuturile bine vascularizate (de exemplu în creier).

Concentraţia ketaminei în ţesuturi corespunde modelului bifazic deschis.

Acţiunea anestezică este terminată prin redistribuirea de la nivelul sistemului nervos central (SNC) spre echilibrarea lentă a ţesuturilor periferice şi biotransformarea hepatică într-un metabolit activ. Printre metaboliţi există unul cu acţiune hipnotică.

În faza beta timpul de înjumătăţire este de aproximativ 2,5 ore. 90% dintre metaboliţi se elimină prin rinichi.

Ketamina traversează placenta.

Studiile publicate, efectuate la animale (inclusiv primate), cu doze care induc anestezie ușoară până la moderată, au demonstrat că utilizarea medicamentelor anestezice în perioada de creștere rapidă a creierului sau a sinaptogenezei a avut ca rezultat pierdere celulară la nivelul creierului aflat în dezvoltare, care poate fi asociată cu deficiențe cognitive prelungite. Nu se cunoaște semnificația clinică a acestor rezultate non-clinice.

Clorură de benzetoniu

Clorură de sodiu

Apă pentru preparate injectabile.

Barbituricele sunt incompatibile chimic cu ketamina; de aceea nu se vor amesteca în aceeaşi seringă (precipită). Atunci când este necesară administrarea concomitentă cu diazepam, cele două medicamente trebuie administrate separat şi nu trebuie amestecate în acelaşi dispozitiv pentru administrare (seringă sau perfuzie).

5 ani

A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de lumină.

Cutie cu 5 flacoane din sticlă brună a câte 10 ml soluţie injectabilă.

Fără cerinţe speciale la eliminare.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

Gedeon Richter România S.A.

Str. Cuza Vodă Nr. 99-105 540306 Târgu-Mureş, România

6439/2014/01

Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Mai 2014

Iulie 2021