BUPROFESS ULTRA 200mg / 500mg capsule moi prospect medicament

Buprofess Ultra 200 mg/500 mg capsule moi

Fiecare capsulă conține ibuprofen 200 mg și paracetamol 500 mg

O capsulă conține propilenglicol 16 mg și sorbitol lichid 60 mg.

Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1

Capsule moi

Capsulă moale de gelatină de culoare opac albă pe o parte și opac maro deschis colorat pe cealaltă parte a capsulei moi de formă ovală, care conține suspensie de culoare albă până la alb (19,00 ± 1,00 mm lungime x 11,00 ± 1,00 mm lățime).

Pentru tratamentul de scurtă durată al durerii ușoare până la moderate, asociată cu migrenă, cefalee, dureri lombare, dismenoree, dureri dentare, dureri musculare, simptome de răceală și gripă, durere faringiană și febră. Acest medicament este adecvat în special pentru durerea care necesită analgezie mai puternică decât ibuprofenul sau paracetamolul în monoterapie.

Buprofess Ultra este destinat administrării la adulți cu vârsta peste 18 ani.

Trebuie utilizată cea mai mică doză eficace pentru cea mai scurtă perioadă de timp necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.4). Pacientul trebuie să consulte un medic dacă simptomele persistă sau se agravează sau dacă medicamentul este necesar mai mult de 3 zile.

Acest medicament este pentru utilizare pe termen scurt și nu este recomandat pentru utilizare mai mult de 3 zile.

Se administrează câte un comprimat de până la trei ori pe zi cu apă. Intervalul dintre doze trebuie să fie de cel puțin 6 ore.

Dacă administrarea unui singur comprimat nu controlează simptomele, pot fi administrate maxim câte două comprimate de până la 3 ori pe zi. Datorită prezenței paracetamolului, doza unică de 2 comprimate este destinată numai pacienților cu greutate corporală de 60 kg sau mai mult.

Intervalul dintre dozele unice trebuie să fie de cel puțin 6 ore.

Doza maximă zilnică de 6 comprimate (1200 mg ibuprofen, 3000 mg paracetamol) nu trebuie depășită într-o perioadă de 24 ore.

Nu sunt necesare modificări speciale ale dozei (vezi pct 4.4).

Persoanele în vârstă prezintă un risc crescut de complicații grave ale reacţiilor adverse. În cazul în care un antiinflamator nesteroidian (AINS) este considerat necesar, trebuie utilizată doza minimă eficace pentru cea mai scurtă durată de timp posibilă. În timpul tratamentului cu AINS, pacientul trebuie monitorizat în mod regulat pentru hemoragii gastro-intestinale.

Se recomandă prudență la pacienții cu insuficiență renală/hepatică ușoară până la moderată. Doza trebuie evaluată individual. Acest medicament este contraindicat la pacienţii cu insuficienţă renală/hepatică severă (vezi pct. 4.3).

Acest medicament nu este recomandat pentru administrare la copii și adolescenți cu vârsta sub 18 ani.

Pacienții trebuie să ia Buprofess Ultra cu un pahar cu apă.

Pentru a scădea riscul apariției reacțiilor adverse, pacienții trebuie să administreze Buprofess Ultra după masă.

* hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1

* antecedente de reacții de hipersensibilitate (de exemplu bronhospasm, astm, rinită, angioedem sau urticarie) asociate cu administrarea de acid acetilsalicilic sau alte medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS).

* antecedente sau ulcerații/perforații sau sângerări gastro-intestinale existente, inclusiv cele asociate cu AINS (vezi pct. 4.4)

* defecte de coagulare

* insuficiență hepatică severă, insuficiență renală severă sau insuficiență cardiacă severă (clasa IV clasificarea NYHA) (vezi pct. 4.4)

* în cazul utilizării concomitente cu alte produse care conţin AINS, inclusiv inhibitori specifici de ciclooxigenază-2 (COX-2) şi doze de acid acetilsalicilic mai mari de 75 mg pe zi - risc crescut de reacţii adverse (vezi pct. 4.5)

* în utilizarea concomitentă cu alte produse care conțin paracetamol - risc crescut de reacții adverse grave (vezi pct. 4.5)

* în timpul ultimului trimestru de sarcină din cauza riscului de închidere prematură a canalului arterial fetal cu posibilă hipertensiune pulmonară (vezi pct. 4.6)

Acest medicament este destinat utilizării pe termen scurt și nu este recomandat pentru mai mult de 3 zile.

Se recomandă prudenţă la pacienţii cu insuficienţă renală sau hepatică uşoară până la moderată (vezi pct. 4.2). Riscul de supradozaj cu paracetamol este mai mare la pacienții cu hepatită alcoolică non-cirotică. Pacienții trebuie sfătuiți să nu ia niciun alt medicament care conține paracetamol (vezi pct.

4.3). În cazul unui supradozaj, trebuie solicitat imediat sfatul medicului, chiar dacă pacientul se simte bine, din cauza riscului de afectare hepatică gravă, întârziată (vezi pct. 4.9).

Se recomandă prudență dacă paracetamolul este administrat concomitent cu flucloxacilină din cauza riscului crescut de acidoză metabolică cu decalaj anionic ridicat (AMDAR), în special la pacienții cu insuficiență renală severă, sepsis, malnutriție și alte surse de deficit de glutation (de exemplu alcoolism cronic), precum și la cei care folosesc doze maxime zilnice de paracetamol. Se recomandă monitorizarea atentă, inclusiv măsurarea 5-oxoprolinei urinare.

Reacțiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurtă durată de timp necesară pentru a controla simptomele (vezi pct. 4.2 și riscurile gastrointestinale și riscurile cardiovasculare de mai jos) și prin administrarea dozei după masă (vezi pct. 4.2).

Vârstnicii prezintă o frecvență crescută de apariție a reacțiilor adverse la AINS, în special sângerare și perforație gastro-intestinală care poate fi letală (vezi pct. 4.2).

Este necesară prudență la pacienții cu anumite afecțiuni:

* Tulburări respiratorii

La pacienții care suferă sau au antecedente de astm bronșic sau de afecţiune alergică, s-a raportat că

AINS pot precipita bronhospasmul.

* Insuficiență cardiacă, renală și hepatică

Administrarea de AINS poate provoca o reducere, dependentă de doză, a formării prostaglandinei și poate precipita insuficiența renală. Pacienții cu cel mai mare risc de apariţie a reacțiilor adverse sunt cei cu insuficiență renală, insuficiență cardiacă, disfuncție hepatică, cei cărora li se administrează diuretice și vârstnicii. Funcția renală trebuie monitorizată la acești pacienți (vezi pct. 4.3). Tratamentul trebuie întrerupt la acei pacienţi care dezvoltă insuficienţă renală severă (vezi pct. 4.3).

Se recomandă reducerea dozei la pacienții care prezintă semne de agravare a funcției hepatice.

Tratamentul trebuie întrerupt la acei pacienţi care dezvoltă insuficienţă hepatică severă (vezi pct. 4.3).

* Efecte cardiovasculare și cerebrovasculare

La pacienții cu antecedente de hipertensiune arterială și/sau insuficiență cardiacă congestivă ușoară până la moderată se recomandă monitorizare şi sfaturi adecvate, deoarece au fost raportate retenția de lichid și edem asociate cu tratamentul cu AINS.

Date din studii clinice sugerează că utilizarea ibuprofenului, în special în doze mari (2400 mg pe zi) poate fi asociată cu un risc ușor crescut de evenimente trombotice arteriale (de ex., infarct miocardic sau accident vascular cerebral). În general, studiile epidemiologice nu sugerează că ibuprofenul în doză mică (de ex. ≤1200 mg/zi) este asociat cu un risc crescut de evenimente trombotice arteriale.

Pacienții cu hipertensiune arterială necontrolată terapeutic, insuficiență cardiacă congestivă (clasa II-

III clasificarea NYHA), boală cardiacă ischemică stabilă, boală arterială periferică și/sau boli cerebrovasculare trebuie tratați cu ibuprofen numai după o evaluare atentă și trebuie evitate dozele mari (2400 mg pe zi). Înainte de începerea tratamentului de lungă durată pentru pacienții cu factori de risc pentru evenimente cardiovasculare (de ex., hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat), trebuie avută în vedere o evaluare atentă, în special dacă sunt necesare doze mari de ibuprofen (2400 mg pe zi).

* Sângerare gastro-intestinală, ulcerație și perforație

Hemoragia, ulcerația și perforația gastro-intestinală (GI), care pot fi letale, au fost raportate la toate

AINS, în orice moment în timpul tratamentului, cu sau fără simptome de avertizare sau antecedente de evenimente grave GI.

Riscul de hemoragie GI, ulcerație sau perforație este mai mare odată cu creșterea dozelor de AINS, la pacienții cu antecedente de ulcer, în special ulcer complicat cu hemoragie sau perforație (vezi pct. 4.3) și la vârstnici. Acești pacienți trebuie să înceapă tratamentul cu cea mai mică doză disponibilă. Terapia combinată cu medicamente gastroprotecoare (de ex., misoprostol sau inhibitori ai pompei de protoni) trebuie luată în considerare pentru acești pacienți, precum și pentru pacienții care necesită administrarea concomitentă de doze mici de acid acetilsalicilic sau alte medicamente care au probabilitatea de a crește riscul gastro-intestinal (vezi mai jos și 4.5).

Pacienții cu antecedente de toxicitate GI, în special vârstnicii, trebuie să raporteze orice simptome abdominale neobișnuite (în special hemoragii GI), în special în stadiile inițiale ale tratamentului.

Se recomandă prudență la pacienții cărora li se administrează concomitent medicamente care ar putea crește riscul de ulcerație sau sângerare, cum ar fi corticosteroizi administrați pe cale orală, anticoagulante, cum ar fi warfarina, inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei sau antiagregante plachetare, cum ar fi acidul acetilsalicilic (vezi pct. 4.5).

Tratamentul trebuie întrerupt când apar sângerare sau ulcerații gastro-intestinale la pacienții cărora li se administrează medicamente care conțin ibuprofen.

AINS vor fi administrate cu prudenţă pacienților cu antecedente de boală GI (colită ulcerativă, boala

Crohn), deoarece aceste afecțiuni pot fi agravate (vezi pct. 4.8).

* Lupus eritematos sistemic (LES) și boala mixtă a țesutului conjunctiv

La pacienții cu lupus eritematos sistemic (LES) și boală mixtă de țesut conjunctiv poate exista un risc crescut de apariţie a meningitei aseptice (vezi pct. 4.8).

* Efecte dermatologice grave

Reacțiile cutanate grave unele cu potenţial letal, inclusiv dermatită exfoliativă, sindromul Stevens-

Johnson și necroliză epidermică toxică, au fost raportate foarte rar în asociere cu utilizarea AINS (vezi pct. 4.8). Pacienții par să aibă cel mai mare risc de apariție a acestor reacții la începutul tratamentului, debutul reacției survenind în majoritatea cazurilor în prima lună de tratament. Pustuloza exantematică acută generalizată (PEGA) a fost raportată în legătură cu administrarea medicamentelor care conțin ibuprofen. Utilizarea acestui medicament trebuie întreruptă la primele semne și simptome de reacții cutanate severe cum ar fi erupția cutanată tranzitorie, leziuni ale mucoasei sau a oricărui alt semn de hipersensibilitate.

* Mascarea simptomelor infecțiilor subiacente

Buprofess Ultra poate masca simptomele infecției, ceea ce poate duce la inițierea întârziată a tratamentului adecvat și, prin urmare, la agravarea rezultatului infecției. Acest lucru a fost observat în pneumonia comunitară bacteriană și în complicațiile bacteriene ale varicelei. Când Buprofess Ultra este administrat pentru febră sau pentru ameliorarea durerii în legătură cu infecția, se recomandă monitorizarea infecției. În ambulator, pacientul trebuie să solicite consultul unui medic dacă simptomele persistă sau se agravează

Sorbitol: Pacienții cu intoleranță ereditară la fructoză (IEF) nu trebuie să utilizeze/să ia acest medicament

Propilenglicol: Acest medicament conține propilenglicol 16 mg în fiecare capsulă.

Acest medicament (prin prezența paracetamolului) este contraindicat în asociere cu alte medicamente care conțin paracetamol - risc crescut de apariţie a reacţiilor adverse grave (vezi pct. 4.3).

Acest medicament (prin prezența ibuprofenului) este contraindicat în asociere cu:

* Acidul acetilsalicilic cu excepția cazului în care un medic a recomandat doze mici de acid acetilsalicilic (nu mai mult de 75 mg pe zi), deoarece poate crește riscul de reacții adverse (vezi pct. 4.4). Datele experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba în mod competitiv efectul dozei mici de acid acetilsalicilic asupra agregării plachetare atunci când acestea sunt administrate concomitent. Deși există incertitudini cu privire la extrapolarea acestor date la situația clinică, nu poate fi exclusă posibilitatea ca utilizarea regulată, pe termen lung, a ibuprofenului să reducă efectul cardioprotector al acidului acetilsalicilic în doze mici.Un efect relevant clinic în utilizarea ocazională este considerat a fi puțin probabil (vezi pct. 5.1).

* Alte AINS, inclusiv inhibitori selectivi ai ciclooxigenazei-2, deoarece aceștia pot crește riscul de apariţie a reacţiilor adverse (vezi pct. 4.3).

Acest medicament (prin prezența paracetamolului) trebuie utilizat cu precauție în asociere cu:

* Cloramfenicol: crește concentrația plasmatică de cloramfenicol.

* Colestiramină: viteza de absorbție a paracetamolului este redusă de colestiramină. Prin urmare, colestiramina nu trebuie administrată mai devreme de o oră, dacă este necesar un efect analgezic maxim

* Metoclopramidă și domperidona: absorbția paracetamolului este crescută de metoclopramidă și domperidonă. Cu toate acestea, nu trebuie evitată utilizarea simultană.

* Warfarină: efectul anticoagulant al warfarinei și al altor cummarinice poate crește prin utilizarea regulată pe termen lung a paracetamolului cu creșterea riscului de sângerare; dozele ocazionale nu au efect semnificativ.

* Flucloxacilină: se recomandă prudenţă când paracetamolul este utilizat concomitent cu flucloxacilină, deoarece administrarea concomitentă a fost asociată cu acidoză metabolică cu decalaj anionic ridicat, în special la pacienţii cu factori de risc (vezi pct. 4.4).

Acest medicament (prin prezența ibuprofenului) trebuie utilizat cu precauție în asociere cu:

* Anticoagulante: AINS pot crește efectele anticoagulantelor, precum warfarina.

* Antihipertensive (IECA și antagoniști ai receptorilor de angiotensină II) și diuretice: AINS pot reduce efectele acestor medicamente. La unii pacienți cu funcție renală compromisă (de ex., pacienți deshidratați sau pacienți vârstnici cu funcție renală compromisă), administrarea concomitentă a unui inhibitor ACE sau a unui antagonist al angiotensinei II și a inhibitorilor de ciclooxigenază poate conduce la deteriorarea suplimentară a funcției renale, inclusiv posibilă insuficiență renală acută, care este, de obicei, reversibilă. Aceste interacțiuni trebuie luate în considerare la pacienții cărora li se administrează un coxib concomitent cu IECA sau antagoniști ai angiotensinei II.

Prin urmare, combinația trebuie administrată cu precauție, în special la vârstnici. Pacienții trebuie să se hidrateze adecvat și trebuie luată în considerare monitorizarea funcției renale după inițierea terapiei concomitente și apoi periodic. Diureticele pot crește riscul de nefrotoxicitate a AINS.

* Antiagregante plachetare și inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS): risc crescut de sângerare gastro-intestinală (vezi pct. 4.4).

* Acidul acetilsalicilic: datele experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba competitiv efectul dozelor reduse de acid acetilsalicilic asupra agregării plachetare atunci când sunt administrate concomitent. Deși există incertitudini cu privire la extrapolarea acestor date la situația clinică, nu poate fi exclusă posibilitatea ca utilizarea periodică și îndelungată a ibuprofenului să reducă efectul cardioprotector al acidului acetilsalicilic în doze mici.Un efect relevant clinic este considerat puțin probabil în cazul utilizării ocazionale de ibuprofen (vezi pct. 5.1).

* Glicozide tonicardiace: AINS pot agrava insuficiența cardiacă, reduc RFG și cresc concentraţia plasmatică a glicozidelor.

* Ciclosporină: risc crescut de nefrotoxicitate.

* Corticosteroizi: risc crescut de ulcerații gastro-intestinale sau hemoragie (vezi secțiunea 4.4).

* Diuretice: reducerea efectului diuretic. Diureticele pot crește riscul de nefrotoxicitate a AINS.

* Litiu: scăderea eliminării litiului.

* Metotrexat: scăderea eliminării metotrexatului.

* Mifepristonă: AINS nu trebuie utilizate timp de 8-12 zile după administrarea mifepristonei deoarece AINS pot reduce efectul mifepristonei.

* Antibiotice chinolonelor: datele provenind din studii la animale indică faptul că AINS pot crește riscul de apariţie a convulsiilor când sunt asociate cu antibioticele chinolone. Pacienții cărora li se administrează AINS și chinolone pot avea un risc crescut de apariţie a convulsiilor.

* Tacrolimus: posibil risc crescut de nefrotoxicitate când AINS sunt administrate în asociere cu tacrolimus.

* Zidovudină: un risc crescut de toxicitate hematologică la administrarea de zidovudină împreună cu AINS. Există dovezi ale unui risc crescut de hemartroze și hematoame la pacienții hemofilici cu infecție HIV (+) cărora li se administrează tratament concomitent cu zidovudină și ibuprofen

Nu există experiență în folosirea acestui medicament la femei în timpul sarcinii.

Date ample referitoare la femeile însărcinate care utilizează paracetamol indică absența malformațiilor și a toxicității fetale și neonatale. Studiile epidemiologice privind dezvoltarea neurologică a feților expuși la paracetamol in utero arată rezultate neconcludente. Dacă este necesar clinic, paracetamolul poate fi utilizat în timpul sarcinii, dar trebuie utilizat la cea mai mică doză eficientă, pentru cel mai scurt timp posibil și la cea mai mică frecvență de administrare posibilă.

Inhibarea sintezei prostaglandinei poate afecta negativ sarcina și/sau dezvoltarea embrio/fetală.

Datele obținute din studii epidemiologice sugerează un risc crescut de avort și de malformații cardiace și gastroschizis după utilizarea unui inhibitor de sinteză a prostaglandinei la începutul sarcinii. Riscul absolut de malformație cardiovasculară a crescut de la mai puțin de 1% până la aproximativ 1,5%.

Riscul este considerat dependent de doza și durata terapiei. La animale s-a demonstrat că administrarea unui inhibitor de sinteză a prostaglandinei are ca rezultat avortul pre- şi post-implantare şi mortalitate embrio-fetală sporită. În plus, au fost raportate incidențe crescute ale diferitelor malformații, inclusiv cardiovasculare, la animalele cărora li s-a administrat un inhibitor al sintezei de prostaglandină în timpul perioadei de organogeneză.

În primul șial doilea trimestru de sarcină, ibuprofenul trebuie administrat numai dacă este necesar.

Dacă Ibuprofen este folosit de către o femeie care încearcă să rămână gravidă sau în primul şi alal doilea trimestru de sarcină, doza și durata tratamentului trebuie să fie cât mai reduse posibil.

În timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină toți inhibitorii sintezei prostaglandinei pot expune fătul la:

* toxicitate cardiopulmonară (cu închiderea prematură a canalului arterial și hipertensiune pulmonară);

* disfuncție renală, care poate progresa până la insuficiență renală cu oligohidramnios.

mama și nou-născutul, la sfârșitul sarcinii, la:

* prelungire posibilă a timpului de sângerare, printr-un efect de antiagregare plachetară care se poate manifesta chiar şi la doze foarte mici;

* inhibarea contracţiilor uterine, care are ca rezultat un travaliu întârziat sau prelungit.

Prin urmare, ibuprofenul este contraindicat înal treilea trimestru de sarcină (vezi pct. 4.3).

În consecință, dacă este posibil, utilizarea acestui produs trebuie evitată în primele șase luni de sarcină și contraindicată în ultimele trei luni de sarcină (vezi pct. 4.3).

Ibuprofenul și metaboliții săi pot trece în cantități foarte mici (0,0008 % din doza maternă) în laptele matern. Nu se cunosc efecte nocive la sugari.

Paracetamolul este excretat în laptele matern, dar nu într-o cantitate semnificativă clinic.

Datele disponibile publicate nu contraindică alăptarea.

Prin urmare, nu este necesară întreruperea alăptării pentru tratamentul pe termen scurt cu doza recomandată din acest medicament.

Există dovezi limitate că medicamentele care inhibă sinteza ciclo-oxigenazei/prostaglandinelor pot afecta fertilitatea femeilor printr-un efect asupra ovulației și nu sunt recomandate femeilor care încearcă să rămână însărcinate. Acest lucru este reversibil la întreruperea tratamentului. La femeile care au dificultăți în a rămâne însărcinate sau care sunt supuse unei investigații privind infertilitatea, trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului cu acest medicament.

Reacții adverse precum amețeală, somnolență, oboseală și tulburări de vedere sunt posibile după administrarea de AINS. Dacă sunt afectați de ele, pacienții nu trebuie să conducă vehicule sau să folosească utilaje.

Studiile clinice cu acest medicament nu au indicat alte reacții adverseîn afara celor cunoscute pentru ibuprofen sau paracetamol în monoterapie.

Următorul tabel enumeră reacțiile adverse, așa cum rezultă din datele de farmacovigilență , experimentate de pacienții care iau ibuprofen în monoterapie sau paracetamol în monoterapie, pe termen scurt și pe termen lung.

Frecvențele sunt definite ca: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 la <1/10), mai puțin frecvente (≥1/1000 la <1/100), rare (≥1/10000 la <1/1000), foarte rare (<1/10000) și cu frecvenţă necunoscută (nu poate fi estimată din datele disponibile).

Clase de organe și Frecvență Reacții adverse sisteme

Tulburări Foarte rare Tulburări hematopoietice1 hematologice și limfatice

Tulburări ale Mai puțin Hipersensibilitate cu urticarie și prurit2 sistemului imunitar frecvente .

Foarte rare Reacții de hipersensibilitate severă. Simptomele pot include: edem al feței, limbii și laringelui, dispnee, tahicardie, hipotensiune arterială (anafilaxie, angioedem sau șoc sever)2

Tulburări psihiatrice Foarte rare Confuzie, depresie,halucinații

Tulburări ale Mai puțin Cefalee și amețeală sistemului nervos frecvente

Rare Parestezii

Foarte rare Meningita aseptică, nevrita optică și somnolență

Tulburări oculare Foarte rare Tulburări de vedere

Tulburări acustice și Rare Tinitus și vertij vestibulare

Tulburări cardiace Frecvente Edem

Foarte rare Insuficiență cardiacă

Tulburări vasculare Foarte rare Hipertensiune arterială4

Tulburări respiratorii, Foarte rare Reactivitatea tractului respirator, inclusiv astm, toracice şi exacerbarea astmului, bronhospasm și dispnee 2.

mediastinale

Tulburări Frecvente Dureri abdominale, vărsături, diaree, dispepsie, greață și gastrointestinale disconfort abdominal5

Mai puțin Ulcer peptic, perforație sau hemoragie gastrointestinală, frecvente melenă, hematemeză6, ulcerație bucală, exacerbare a colitei ulcerative și a bolii Crohn7, gastrită, pancreatită, flatulență și constipație.

Tulburări Foarte rare Funcție hepatică anormală, hepatită și icter8 hepatobiliare

Afecțiuni cutanate și Frecvente Hiperhidroza ale țesutului

Mai puțin Diverse erupții cutanate tranzitorii.2 subcutanat frecvente

Foarte rare Reacții buloase, inclusiv sindromul Stevens-Johnson, eritem multiform și necroliză epidermică toxică2.

Dermatoze exfoliative, purpură, fotosensibilitate

Cu frecvență Reacție adversă la medicament cu eozinofilie și simptome necunoscută sistemice (sindrom DRESS), pustuloză exantematică generalizată acută (PEGA)

Tulburări renale și ale Foarte rare Diferite forme de nefrotoxicitate, care includ căilor urinare nefrită interstițială, sindrom nefrotic și insuficiență renală acută sau cronică9

Tulburări generale și Foarte rare Fatigabilitate și stare generală de rău.

la nivelul locului de administrare

Investigații diagnostice Frecvente Valori serice crescute ale alanin aminotransferazei, gama glutamiltransferazei, afectarea activității și parametrilor funcției hepatice ca urmare a administrării de paracetamol.

Creatininemia și valoarea serică a ureei crescute.

Mai puțin Valori serice crescute ale aspartat frecvente Aminotransferazei, fosfatazei alcaline,

Creatininfosfokinazei, hemoglobină scăzută și număr crescut de trombocite.

* 1 Exemplele includ agranulocitoză, anemie, anemie aplastică, anemie hemolitică, leucopenie, neutropenie, pancitopenie și trombocitopenie.

Primele semne sunt febră, durere în gât, ulcere bucale superficiale, simptome asemănătoare gripei, epuizare severă, sângerare și echimoze inexplicabile și epistaxis.

* 2 Au fost raportate reacții de hipersensibilitate. Acestea pot consta în (a) reacții alergice nespecifice și anafilaxie, (b) afectarea tractului respirator, de ex. astm bronșic, astm bronșic agravat, bronhospasm sau dispnee sau (c) diverse reacții cutanate, de exemplu prurit, urticarie, angioedem și, mult mai rar, dermatoze exfoliative și buloase (care includ necroliza epidermică și eritem multiform).

* 3 Mecanismul patogenic al meningitei aseptice indusă medicamentos nu este pe deplin clarificat.

Cu toate acestea, datele disponibile referitoare la meningita aseptică cauzată de AINS indică o reacție de hipersensibilitate (datorită unei relații temporale pe durata de administrare a medicamentului și dispariția simptomelor după întreruperea medicamentului). De subliniat faptul că au fost observate cazuri izolate de meningită aseptică la pacienții cu tulburări autoimune existente (cum ar fi lupusul eritematos sistemic și boala mixtă a țesutului conjunctiv) în timpul tratamentului cu ibuprofen, cu simptome precum: redoarea cefei, cefalee, greață, vărsături, febră sau dezorientare (vezi pct. 4.4).

* 4 Studiile clinice sugerează că utilizarea ibuprofenului, în special la doze mari (2400 mg/zi) poate fi asociată cu o mică creștere a evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu infarct miocardic sau accident vascular cerebral) (vezi pct. 4.4).

* 5 Reacțiile adverse observate cel mai des sunt de etiologie gastrointestinală.

* 6 Uneori letal, în special la vârstnici.

* 7 Vezi pct. 4.4.

* 8 În supradozaj Paracetamolul poate provoca insuficienţă hepatică acută, insuficienţă hepatică, necroză hepatică şi leziuni hepatice (vezi pct. 4.9).

* 9 În special în cazul utilizării pe termen lung, asociat cu creșterea ureei serice și edem.

De asemenea, include necroza papilară.

Raportarea reacțiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniștii din domeniul sănătății sunt rugați să raporteze orice reacție adversă suspectată la

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucuresti 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro

Leziunile hepatice sunt posibile la adulții care au luat paracetamol 10 g (echivalentul a 20 comprimate) sau mai mult. Ingestia de paracetamol 5 g (echivalentul a 10 comprimate) sau mai mult poate determina leziuni hepatice dacă pacientul are unul sau mai mulți din factorii de risc de mai jos:

a) Se află în tratament de lungă durată cu carbamazepină, fenobarbitonă, fenitoină, primidonă, rifampicină, medicamente care conțin extract de sunătoare sau alte medicamente care induc modificarea valorilor enzimelor hepatice.

b) Consumă în mod regulat alcool în exces, în cantități care depășesc recomandările.

c) Este probabil să prezinte depleție de glutation, de exemplu, tulburări de alimentație, fibroză chistică, infecție HIV, inaniție, cașexie.

Simptomele supradozajului cu paracetamol în primele 24 ore includ paloare, greață, vărsături, anorexie și durere abdominală. Afectarea hepatică poate deveni manifestă la 12 ore după ingestie și poate dura până la 48 ore după ingestie, pe măsură ce testele funcționale hepatice se modifică. Pot apărea anomalii ale metabolizării glucozei și acidoză metabolică. În caz de intoxicație severă, insuficiența hepatică poate evolua spre encefalopatie, hemoragie, hipoglicemie, edem cerebral și deces. Insuficiența renală acută cu necroză tubulară acută, foarte probabilă în prezența durerii lombare, hematuriei și proteinuriei, se poate dezvolta chiar și în absența leziunilor hepatice severe. S-au raportat aritmii cardiace și pancreatită.

Tratamentul imediat este esențial în managementul cazului de supradozaj cu paracetamol. Chiar dacă nu există semne clinice precoce, pacienții trebuie trimiși urgent la spital pentru îngrijiri medicale imediate. Simptomele se pot limita la greață sau vărsături și pot să nu reflecte severitatea supradozajului sau riscul apariției leziunilor la nivelul organelor interne. Abordarea terapeutică trebuie efectuată în conformitate cu protocolul de tratament specific supradozajului cu paracetamol.

Tratamentul cu cărbune activat trebuie avut în vedere dacă supradozajul a avut loc cu mai puțin de 1 oră în urmă. Concentrația plasmatică a paracetamolului trebuie măsurată la 4 ore după ingestie sau mai târziu (valorile concentrației măsurate mai devreme nu sunt fiabile).

Tratamentul cu N-acetilcisteină poate fi utilizat în interval de până la 24 ore de la ingestia de paracetamol; totuși, efectul protector maxim este obținut în interval de până la 8 ore de la ingestie.

Eficacitatea antidotului scade brusc după această perioadă de timp.

Dacă este necesar, pacientului trebuie să i se administreze N-acetilcisteină pe cale intravenoasă, conform schemei de administrare stabilite. Dacă vărsăturile nu reprezintă o problemă, metionina administrată pe cale orală poate reprezenta o alternativă adecvată pentru regiunile izolate, aflate în afara spitalului.

Pacienții care se prezintă cu disfuncție hepatică gravă la mai mult de 24 ore de la ingestie trebuie îngrijiți de medicul de toxicologie clinică în conformitate cu recomandările stabilite în ghidurile de practică.

La copii, ingestia a mai mult de 400 mg/kg de ibuprofen poate provoca simptome. La adulți, efectul clinic dependent de doză este mai puțin evident.

Timpul de înjumătățire în caz de supradozaj este de 1,5-3 ore.

Majoritatea pacienților care au ingerat cantități de AINS semnificative din punct de vedere clinic vor prezenta doar greață, vărsături, durere epigastrică sau, mai rar, diaree.

Acufenele, cefaleea și hemoragia gastro-intestinală sunt ,de asemenea, posibile. În cazul intoxicațiilor mai grave, se observă efecte toxice asupra sistemului nervos central, manifestate sub formă de somnolență, ocazional excitație, și dezorientare sau comă. Uneori, pacienții pot dezvolta convulsii. În cazul intoxicațiilor grave poate apărea acidoză metabolică, iar raportul timp de protrombină (TP)/ INR poate fi crescut, probabil din cauza efectului asupra activității factorilor de coagulare circulanți. Pot apărea insuficiență renală acută și leziuni hepatice dacă există concomitent o stare de deshidratare. La astmatici este posibilă exacerbarea astmului bronșic.

Abordarea terapeutică în caz de supradozaj

Abordarea terapeutică trebuie să fie simptomatică și de susținere, și include menținerea căilor respiratorii libere și monitorizarea semnelor cardiace și vitale până când acestea devin stabile. Se va lua în considerare administrarea orală de cărbune activat dacă pacientul se prezintă în mai puțin de 1 oră de la ingestia unei cantități potențial toxice de medicament. În caz de convulsii frecvente sau prelungite, trebuie administrat diazepam sau lorazepam pe cale intravenoasă. În cazul astmului bronșic, se administrează bronhodilatatoare

Grupa farmacoterapeutică: Sistem muscular și osteoarticular, medicamente antiinflamatoare și antireumatice, nesteroidiene, derivați ai acidului propionic. Ibuprofen, combinații.

Codul ATC: M01AE51

Efectele farmacologice ale ibuprofenului și paracetamolului diferă în funcție de locul de acțiune și modul de acțiune. Aceste moduri de acțiune complementare suntsinergice, ceea ce înseamnă că medicamentul are proprietăți antinociceptive și antipiretice mai puternice decât atunci când doar una din substanțele sale active este folosită.

Ibuprofenul este un medicament antiinflamator nesteroidian (AINS), a cărui eficacitate de inhibare a sintezei prostaglandinelor a fost confirmată în modele experimentale clasice pe animale pentru studiuul inflamației.

Prostaglandinele sensibilizează terminațiile nervoase nociceptive aferente la mediatori cum ar fi bradikinina. Efectul analgezic al ibuprofenului este obținut prin inhibarea periferică a izoenzimei ciclooxigenază- 2 (COX-2) și prin diminuarea consecutivă a sensibilității terminațiilor nervoase nociceptive. De asemenea , s-a arătat că Ibuprofenul inhibă migrarea indusă a leucocitelor în zonele de inflamație. Ibuprofenul are o acțiune semnificativă asupra măduvei spinării, parțial datorită capacității sale de a inhiba activitatea COX. Efectele antipiretice al ibuprofenului se datorează inhibării centrale a prostaglandinelor la nivelul hipotalamusului. Ibuprofenul inhibă reversibil agregarea plachetară. La om, ibuprofenul reduce durerea inflamatorie, edemul și febra.

Datele experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba competitiv efectul asupra agregării plachetare manifestat de acidul acetilsalicilic administrat în doză mică, atunci când aceste medicamente sunt administrate concomitent. Într-un studiu farmacodinamic, când s-a administrat o singură doză de ibuprofen (400 mg) cu 8 ore înainte sau la 30 minute după administrarea acidului acetilsalicilic cu eliberare imediată (81 mg), s-a observat că acidul acetilsalicilic are un efect scăzut în formarea de tromboxan sau asupra agregării plachetare Cu toate acestea, limitările acestor date și incertitudinile privind extrapolarea datelor din laborator la situația clinică implică faptul că nu pot fi trase concluzii ferme asupra utilizarii regulate a ibuprofenului., Nu există niciun efect relevant clinic în utilizarea ocazională a ibuprofenului, astfel încât acesta să poată fi luat în considerare.(vezi pct. 4.5).

Mecanismul de acțiune exact al paracetamolului nu este încă complet definit; totuși, există dovezi considerabile care susțin ipoteza unui efectantinociceptiv central. Variate studii biochimice sugerează inhibarea activității centrale a enzimei COX-2.

Paracetamolul poate, de asemenea, stimula activitatea căilor descendente ale 5-hidroxitriptaminei (serotoninei), care inhibă transmiterea semnalului nociceptiv la nivelul măduvei spinării. Studiile au demonstrat că paracetamolul este un inhibitor foarte slab al izoenzimelor COX-1 și COX-2 periferice.

Eficacitatea clinică a ibuprofenului și paracetamolului a fost demonstrată în durerea asociată cu cefalee, durere dentară și dismenoree, și febră; mai mult, eficacitatea a fost evidențiată la pacienții cu durere și febră asociate răcelii și gripei și pe modele de durere cum ar fi cele pentru durerea faringiană, durerea musculară sau leziuni ale țesutului moale și dorsalgie.

Acest medicament este în special adecvat pentru tratamentul durerii care necesită o analgezie mai puternică decât cea oferită de ibuprofen 400 mg sau paracetamol 1000 mg utilizate în monoterapie, sau ca analgezic pentru ameliorarea durerii într-un timp mai scurt decât ar fi posibil prin utilizarea ibuprofenului.

S-au efectuat studii randomizate, în regim dublu-orb, controlate cu placebo, folosind combinația ibuprofen paracetamol pe modelul de durere acută din durerea dentară postoperatorie. Studiile au evidențiat că:

* Acest medicament oferă o ameliorare mai eficace a durerii decât paracetamol 1000 mg (p < 0,0001) și ibuprofen 400 mg (p < 0,05), ceea ce este semnificativ din punct de vedere clinic și statistic.

* Durata analgeziei a fost semnificativ mai lungă pentru acest medicament (8,4 ore), comparativ cu paracetamol 500 mg (4 ore, p < 0,0001) sau 1000 mg (5.2 ore, p < 0,0001).

* Evaluarea globală a medicației de studiu de către subiecți a evidențiat un nivel crescut de satisfacție, cu 88,0% dintre respondenți clasificând medicamentul ca 'bun”, 'foarte bun” sau 'excelent” în ceea ce privește ameliorarea durerii. Medicamentul cu combinație fixă a evidențiat rezultate semnificativ mai bune decât ibuprofen 200 mg, paracetamol 500 mg și 1000 mg (p < 0,001 în toate cazurile).

O doză de o capsulă din acest produs oferă o ameliorare mai eficientă a durerii decât o combinație de paracetamol 1000 mg/codeină fosfat 30 mg (p=0,0001) și s-a dovedit a fi non-inferioară unei combinații de ibuprofen 400 mg/codeină fosfat 25,6 mg.

Acest medicament are un debut rapid de acțiune cu 'confirmarea percepției ameliorării durerii” obținută într-o medie de 15,6 minute (doză de 1 capsulă) sau 18,3 minute (doză de 2 capsule), ceea ce este mai rapid decât pentru ibuprofen 200 mg (30,1 minute, p < 0,001), ibuprofen 400 mg (23,8 minute, p=0,0001) și paracetamol 500 mg (23,7 minute, p=0,0001).

'Ameliorarea semnificativă a durerii” pentru acest produs a fost obținută într-o medie de 39,3 minute (doză de 1 capsulă) sau 44,6 minute (doză de 2 capsule), ceea ce a fost semnificativ mai rapid decât pentru ibuprofen 200 mg (80,0 minute, p < 0,0001), ibuprofen 400 mg (70,5 minute, p=0,0001), paracetamol 500 mg (50,4 minute, p=0,001) și paracetamol 1000 mg (45,6 minute, p < 0,05) Alte studii randomizate, dublu-orb, controlate cu placebo au fost efectuate cu combinația ibuprofen paracetamol folosind modelul de durere acută din durerea dentară postoperatorie. Studiile arată că:

* Acest medicament oferă o ameliorare mai eficace a durerii decât paracetamol 1000 mg (p < 0,0001) și ibuprofen 400 mg (p < 0,05).

* Durata analgeziei a fost semnificativ mai lungă pentru acest medicament (9,1 ore), comparativ cu paracetamol 500 mg (4 ore) sau 1000 mg (5.2 ore).

* Evaluarea globală a medicației de studiu de către subiecți a evidențiat un nivel crescut de satisfacție, cu 93,2% dintre respondenți clasificând medicamentul ca 'bun”, 'foarte bun” sau 'excelent” în ceea ce privește ameliorarea durerii. Medicamentul cu combinație fixă a evidențiat rezultate semnificativ mai bune decât paracetamol 1000 mg (p < 0,0001).

Un alt studiu clinic controlat, randomizat, dublu-orb, a fost efectuat cu produsul în tratamentul durerii cronice de genunchi. Studiul a arătat că:

* Medicamentul oferă o ameliorare mai eficace a durerii decât paracetamol 1000 mg în tratamentul de scurtă durată (p < 0,01) și tratamentul de lungă durată (p < 0,01).

* Evaluarea globală a medicației de studiu de către subiecți a evidențiat un nivel crescut de satisfacție, cu 60,2% dintre respondenți clasificând medicamentul ca 'bun” sau 'excelent” ca tratament pe termen lung pentru durerea de genunchi.Medicamentul a evidențiat rezultate semnificativ mai bune decât paracetamol 1000 mg (p < 0,001).

Acest produs oferă o ameliorare mai eficientă a durerii decât o combinație de paracetamol 1.000 mg/codeină fosfat 30 mg (p < 0,0001) și o combinație de ibuprofen 400 mg/codeină fosfat 25,6 mg (p=0,0001).

Ibuprofenul este bine absorbit din tractul gastro-intestinal și se leagă majoritar de proteinele plasmatice. Ibuprofenul difuzează în lichidul sinovial Concentrații plasmatice de ibuprofen sunt detectate la 5 minute de la administrarea acestui medicament, concentrația maximă în plasmă fiind atinsă în interval de 1-2 ore după ingestia pe stomacul gol. Atunci când medicamentul a fost administrat împreună cu alimentele, s-a observat scăderea concentrației maxime a ibuprofenului din plasmă și apariția concentrației maxime în medie cu 25 minute mai târziu, dar ,în general, gradul de absorbție a fost echivalent.

Ibuprofenul este metabolizat în ficat în doi metaboliți principali cu excreție primară prin rinichi, fie nemodificați, fie sub formă de conjugați majori, împreună cu o cantitate neglijabilă de ibuprofen nemodificat.

Excreția pe cale renală este atât rapidă cât și completă.

Timpul de înjumătățire plasmatică prin eliminare este de aproximativ 2 ore.

Într-un număr limitat de studii, ibuprofenul apare în laptele matern în concentrații foarte mici.

Nu au fost observate diferențe semnificative privind profilul farmacocinetic al ibuprofenului la vârstnici.

Paracetamolul este absorbit imediat din tractul gastro-intestinal. Paracetamolul este detectat în plasmă la 5 minute de la administrarea acestui medicament, concentrația plasmatică maximă fiind atinsă în interval de 0,5- 0,67 ore după ingestia pe stomacul gol. Atunci când medicamentul a fost administrat împreună cu alimente, s-a observat scăderea concentrației plasmatice maxime a paracetamolului și apariția concentrației maxime în medie cu 55 minute mai târziu, dar, în general, gradul de absorbție a fost echivalent.

Legarea de proteinele plasmatice este neglijabilă la concentrațiile terapeutice obișnuite, deși aceasta este dependentă de doză.

Biotranformare și eliminare

Paracetamolul este metabolizat hepatic și se excretă în urină în principal sub formă de conjugați de glucuronidă și de sulfat, și aproximativ 10% sub formă de conjugați de glutation. Mai puțin de 5% se excretă sub formă de paracetamol nemodificat. Timpul de înjumătățire plasmatică prin eliminare este de aproximativ 3 ore.

Un metabolit hidroxilat minor, care este de obicei produs la nivelul ficatului în cantități foarte mici, de către oxidazele cu funcție mixtă și detoxificat prin conjugarea cu glutationul hepatic, se poate acumula ca urmare a supradozajului cu paracetamol și poate cauza leziuni hepatice.

Nu au fost observate diferențe semnificative privind profilul farmacocinetic al paracetamolului la vârstnici.

Biodisponibilitatea și profilul farmacocinetic al ibuprofenului și paracetamolului administrate sub forma acestui medicament nu sunt influențate când sunt combinate și administrate ca doză unică sau multiplă.

Acest medicament este formulat printr-o tehnologie care eliberează simultan atât ibuprofen, cât și paracetamol, astfel încât substanțele active să ofere un efect combinat.

Profilul de siguranță toxicologic al ibuprofenului și paracetamolului a fost stabilit în cadrul experimentelor pe modele animale și pe baza experienței clinice extinse la om. Nu există date preclinice relevante noi pentru medicul prescriptor, în afara celor prezentate deja în acest Rezumat al caracteristicilor produsului.

Nu sunt disponibile studii convenționale care utilizează standardele acceptate în prezent pentru evaluarea toxicității asupra reproducerii și dezvoltării.

Macrogol 400 E 1521

Propilenglicol E 1520

Hidroxid de potasiu E 525

Apă purificată

Învelișul capsulei- masa gelatinoasă alb opacă:

Gelatină

Glicerol E 422

Sorbitol lichid, parțial deshidratat E 420

Dioxid de titan E 171

Apa purificată

Învelișul capsulei- masa gelatinoasă maro deschis opacă:

Gelatină

Glicerol E 422

Sorbitol lichid, parțial deshidratat E 420

Dioxid de titan E 171

Oxid roșu de fer E 172

Oxid galben de fer E 172

Apă purificată

Nu este cazul.

30 luni

A se păstra la temperaturi sub 25 °C. A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de umiditate.

Blistere albe, opace, din PVC/PVDC-Aluminiu, care conțin 10 sau 20 de capsule moi.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

STADA M&D SRL

Strada SFÂNTUL ELEFTERIE, Nr.18, PARTE A, Et.1,

Sectorul 5, București

România

14615/2022/01-02

Data primei autorizări - August 2022

August 2022