BUPIVACAINA ROMPHARM 5mg / ml soluție injectabilă prospect medicament

Bupivacaină Rompharm 5 mg/ml soluţie injectabilă

Un ml soluţie injectabilă conţine:

- clorhidrat de bupivacaină 5 mg (sub formă de clorhidrat de bupivacaină monohidrat)

- glucoză monohidrat 80 mg

Excipient cu efect cunoscut: sodiu

Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1.

Soluţie injectabilă

Soluţie limpede, incoloră, practic lipsită de particule vizibile pH-ul soluției: 4,0 - 6,0

Bupivacaină Rompharm 5 mg/ml soluție injectabilă este indicată pentru anestezie spinală intratecală (subarahnoidiană) în intervențiile chirurgicale urologice, chirurgie la nivelul abdomenului inferior (inclusiv cezariană) şi chirurgia la nivelul membrelor inferioare, inclusiv chirurgia șoldului, cu durată de 1,5 - 3 ore (vezi și pct. 4.2).

Bupivacaină Rompharm 5 mg/ml soluție injectabilă este indicată la adulţi şi copii de toate vârstele.

Bupivacaină Rompharm 5 mg/ml soluție injectabilă se administrează de către personal medical, în cea mai mică doză posibilă care asigură o anestezie adecvată, sub o atentă supraveghere medicală, la adulți și copii de orice vârstă.

Adulți și copii cu vârsta peste 12 ani

Dozele următoare sunt orientative pentru un adult de greutate medie. La stabilirea dozei trebuie să se țină seama de starea fizică a pacientului și de alte medicamente administrate. Trebuie utilizată cea mai mică doză necesară pentru atingerea nivelului de anestezie dorit. Durata variază în funcție de doză și este dificil de prezis distribuția la nivelul segmentelor. Doza trebuie redusă la vârstnici și la pacientele aflate la sfârșitul sarcinii. (vezi pct. 4.4)

Dozele recomandate pentru Bupivacaină Rompharm 5 mg/ml soluție injectabilă

Indicație Concentrație Volum Doză Debut Durată mg/ml ml mg min ore

Urologie 5,0 1,5-3 7,5-15 5-8 2-3

Chirurgie la nivelul abdomenului 5,0 2-4 10-20 5-8 1,5-3 inferior (inclusiv cezariană) şi chirurgia la nivelul membrelor inferioare (inclusiv chirurgia șoldului)

Dozele prezentate în tabel sunt considerate a fi cele necesare pentru a efectua blocarea eficientă a nervului la pacientul adult pentru cele mai frecvente tehnici de utilizare ale acestui medicament. Există variații individuale în ceea ce privește debutul și durata anesteziei. Cifrele indică intervalul mediu care trebuie respectat între doze. Consultați literatura de specialitate pentru tehnici specifice blocului și nevoile individuale ale fiecărui pacient în parte.

Nou-născuţi, copii şi adolescenţi cu greutate sub 40 kg

Bupivacaină Rompharm 5 mg/ml soluție injectabilă poate fi utilizat la copii.

Una dintre diferenţele între copiii mici şi adulţi este volumul relativ mare de lichid cefalorahidian (LCR) la nou născuţi şi copii mici, necesitând o doză relativă mare/kg pentru a produce acelaşi nivel de bloc, comparativ cu adulţii.

Procedurile privind anestezia regională la copii trebuie efectuate de către medici cu experiență care sunt obişnuiţi cu această populaţie şi cu tehnica necesară. Dozele din tabelul de mai jos trebuie privite ca recomandări pentru utilizarea la copii. Pot apărea variaţii individuale. Trebuie folosită cea mai mică doză necesară pentru o anestezie adecvată.

Dozele recomandate la nou-născuţi, copii şi adolescenţi

Masa corporală (kg) Doză (mg/kg) <5 0,40-0,50 5-15 0,30-0,40 15-40 0,25-0,30

Pentru administrare intratecală.

Injecțiile spinale trebuie realizate numai după ce spațiul subarahnoidian a fost clar identificat prin puncție lombară. Niciun medicament nu trebuie injectat până când nu se observă că lichidul cefalorahidian limpede picură prin acul de puncție lombară sau nu este detectat prin aspirație.

Când se injectează în spațiul L3-L4 cu pacientul în poziție șezândă 3 ml de bupivacaină 5 mg/ml hiperbară, anestezia se extinde până la nivelul segmentelor T7-T10. Când se injectează 3 ml de bupivacaină 5 mg/ml hiperbară la un pacient plasat în clinostatism și apoi ridicat, blocajul se extinde la segmentele spinale T4 - T7.

Efectele administrării a mai mult de 4 ml de bupivacaină 5 mg/ml hiperbară nu au fost încă studiate și, de aceea, aceste cantități nu sunt recomandate.

Bupivacaină Rompharm 5 mg/ml soluție injectabilă este contraindicată la pacienții cu hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1.

Anestezia spinală, indiferent de anestezicul local utilizat, are contraindicaţii generale, care includ:

- boli active ale sistemului nervos central precum meningite, poliomielita, hemoragia intracraniană, degenerescenţă combinată subacută a măduvei spinării datorată deficitului de vitamină B12 din anemia pernicioasă, tumori cerebrale şi spinale;

- stenoză spinală şi boli active (de exemplu: spondilită, tuberculoză, tumori) sau traume recente (de exemplu, fracturi) la nivelul coloanei vertebrale;

- septicemie;

- infecție cutanată purulentă la locul puncției lombare sau a zonei învecinate;

- şoc cardiogenic sau hipovolemic;

- tulburări de coagulare sau tratament curent cu anticoagulante.

Administrarea anestezicului trebuie făcută sub supraveghere; la apariţia primului semn de toxicitate, administrarea trebuie întreruptă. Este necesar să fie disponibil echipament medical, medicamente, precum şi personal instruit pentru a acorda asistenţa medicală în situaţiile de urgenţă.

Abordul intravenos, de exemplu, pentru perfuzia intravenoasă, trebuie realizat înainte de debutul anesteziei intratecale. Medicul specialist responsabil trebuie să își ia toate măsurile de precauție necesare pentru a evita injectarea intravasculară și trebuie să fie instruit corespunzător și familiarizat cu diagnosticul și tratamentul reacțiilor adverse, toxicității sistemice și altor complicații.

Administrarea anestezicului local trebuie oprită imediat dacă apar semne de toxicitate acută sau de bloc rahidian total (vezi pct. 4.8 și 4.9).

Administrarea unor doze mai mari decât cele recomandate sau injectarea intravenoasă accidentală rapidă pot provoca reacţii toxice.

Bupivacaină Rompharm 5 mg/ml soluție injectabilă se administrează cu precauţie la pacienţii cu blocuri atrio-ventriculare de grad II sau III, deoarece anestezicele locale determină scăderea capacităţii de conducere a miocardului.

De asemenea, este necesară precauţie specială şi la pacienţii vârstnici, la cei cu boli hepatice severe, cu afectare severă a funcţiei renale, când se recomandă doze mai scăzute.

În cadrul anesteziei spinale, mai ales la femeile însărcinate, există riscul apariţiei unor blocuri neuromusculare majore, cu paralizia muşchilor intercostali şi a diafragmului.

Pacienţii trataţi cu medicamente antiaritmice din clasa a III-a (de exemplu, amiodarona) trebuie monitorizaţi cu atenţie şi trebuie luată în considerare monitorizarea ECG, deoarece efectele cardiace ale bupivacainei şi ale antiaritmicelor din clasa a III-a pot fi aditive.

Atingerea unor concentraţii sangvine mari de bupivacaină, ca majoritatea anestezicelor locale, poate provoca efecte toxice acute cardiovasculare şi la nivelul sistemului nervos central. Acest lucru este valabil în special după administrarea intravasculară accidentală. Apariţia aritmiilor ventriculare, a fibrilaţiei ventriculare, a colapsului cardiovascular subit şi a decesului a fost raportată în asociere cu concentraţii sistemice mari de bupivacaină. Totuşi, în cazul dozelor utilizate în mod normal pentru anestezia spinală sunt mai puţin frecvente concentraţiile sistemice mari.

Un efect secundar mai puţin frecvent, dar periculos, al anesteziei spinale este blocarea spinală întinsă sau totală, care duce la deprimare cardiovasculară şi la deprimare respiratorie. Deprimarea cardiovasculară este determinată de blocarea simpatică extinsă, ce poate duce la hipotensiune arterială şi bradicardie sau chiar la stop cardiac. Deprimarea respiratorie poate fi determinată de blocarea inervaţiei muşchilor respiratorii, inclusiv a diafragmului.

Există un risc crescut de blocare spinală întinsă sau totală la pacienţii vârstnici şi la pacientele aflate în ultimele stadii ale sarcinii. De aceea, la aceşti pacienţi trebuie redusă doza.

La pacienţi cu valori scăzute ale tensiunii arteriale sau pacienţii aflaţi în tratament antihipertensiv există riscul scăderii bruşte a tensiunii arteriale, în urma anesteziei spinale, care poate duce la o scădere a tensiunii arteriale şi la bradicardie. Riscul poate fi redus prin administrarea intravenoasă de soluţii coloidale sau de soluţii de cristaloizi. Scăderea tensiunii arteriale trebuie tratată imediat, de exemplu, cu efedrină 5-10 mg intravenos, repetată în funcţie de necesităţi.

Este necesară administrarea cu precauţie a medicamentului Bupivacaină Rompharm 5 mg/ml soluție injectabilă la pacienţi cu scleroză multiplă, hemiplegie, paraplegie şi tulburări neuromusculare, din cauza riscului de agravare a acestor boli în urma anesteziei spinale.

Este necesară prudenţă la pacienţii cu insuficienţă hepatică, hipoxie, hiperpotasiemie sau acidoză, precum şi cu antecedente de hipertermie malignă.

Bupivacaina trebuie utilizată cu precauţie împreună cu alte anestezice locale sau cu alte medicamente care au o structură asemănătoare cu cea a anestezicelor locale, adică medicamentele antiaritmice din clasa IB, deoarece efectele toxice sunt aditive.

Deoarece anestezicele locale cu structură amidică se excretă în laptele matern în cantităţi foarte mici, se recomandă prudenţă la administrarea produsului în perioada de alăptare.

În cazul unui efect anestezic ineficient, o nouă administrare a medicamentului trebuie să se facă prin injectarea la un alt nivel şi cu un volum mai mic. O cauză a absenţei efectului poate fi distribuţia intratecală scăzută a medicamentului, situaţie ce poate fi ameliorată prin schimbarea poziţiei pacientului.

Anestezia intratecală poate duce la hipotensiune arterială și bradicardie. Riscul unor astfel de efecte pot fi reduse, de exemplu, prin injectarea unui vasopresor. Hipotensiunea arterială trebuie tratară prompt cu un simpatomimetic intravenos, repetat dacă este necesar.

Acest medicament conţine sodiu, <1 mmol (23 mg) pe doză, adicǎ practic 'nu conţine sodiu”.

Bupivacaina trebuie utilizată cu prudență la pacienții care primesc alte anestezice locale sau substanțe cu structură asemănătoare, de exemplu, anumite antiaritmice cum sunt lidocaina și mexiletina, deoarece efectele lor toxice sistemice sunt aditive.

Nu au fost efectuate studii privind interacţiunile specifice cu anestezicele locale şi medicamentele antiaritmice din clasa a III-a (de exemplu, cu amiodaronă), dar se recomandă precauţie (vezi pct. 4.4.).

Bupivacaina traversează placenta însă nu există riscuri cunoscute pentru făt ca urmare a utilizării în timpul sarcinii. Cu toate acestea, trebuie reţinut faptul că doza trebuie să fie redusă la pacientele aflate în ultimele stadii ale sarcinii (vezi pct. 4.4.).

Bupivacaina se excretă în laptele matern în cantităţi foarte mici, dar pare improbabil să existe un risc de afectare a copilului în cazul dozelor terapeutice. Totuşi, se recomandă prudenţă la administrarea produsului în perioada de alăptare.

Nu există date disponibile privind efectul clorhidratului de bupivacaină asupra fertilității umane.

Bupivacaină Rompharm 5 mg/ml soluţie injectabilă poate influenţa semnificativ capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Pacienţii trebuie avertizaţi să nu conducă vehicule sau să folosească utilaje până când efectele anesteziei şi efectele imediate ale intervenţiei chirurgicale nu dispar.

Profilul reacţiilor adverse pentru bupivacaină este similar cu cel al altor anestezice locale cu durată lungă de acţiune utilizate pentru anestezia intratecală.

Reacţiile adverse sunt clasificate în funcţie de frecvenţă, folosind următoarea convenţie:

- foarte frecvente ( ≥ 1/10 );

- frecvente ( ≥ 1/100 şi < 1/10);

- mai puţin frecvente ( ≥ 1/1000 şi < 1/100);

- rare ( ≥ 1/10000 şi < 1/1000);

- foarte rare ( < 1/10000);

- cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Aparate, sisteme şi organe Frecvenţa Reacţia adversă

Tulburări ale sistemului imunitar Rare Reacţii alergice, şoc anafilactic

Tulburări ale sistemului nervos Frecvente Cefalee post puncție durală

Mai puţin frecvente Parestezii, pareză, disestezie

Rare Bloc spinal total accidental, paraplegie, paralizie, neuropatie, arahnoidită

Tulburări cardiace Foarte frecvente Hipotensiune arterială, bradicardie

Rare Stop cardiac

Tulburări respiratorii, toracice şi Rare Deprimare respiratorie mediastinale

Tulburări gatro-intestinale Foarte frecvente Greaţă

Frecvente Vărsături

Tulburări musculo-scheletice şi ale Mai puţin frecvente Slăbiciune musculară, dureri de spate ţesutului conjuctiv

Tulburări renale şi ale căilor urinare Frecvente Retenţie urinară, incontinenţă urinară

Este dificil de diferențiat între reacțiile adverse cauzate de medicamentul per se și efectele fiziologice ale blocadei nervoase (de exemplu, hipotensiune arterială, bradicardie, retenție urinară temporară), rezultatele directe (de exemplu, hematom rahidian) sau indirecte (de exemplu, meningită, abces epidural) ale puncției și efectele asociate pierderii de lichid cefalorahidian (de exemplu, cefalee post-puncție durală).

Toxicitate sistemică acută

Nu este de așteptat ca administrarea de Bupivacaină Rompharm 5 mg/ml soluție injectabilă conform recomandărilor să fie urmată de niveluri plasmatice atât de crescute încât să determine reacții toxice sistemice. Cu toate acestea, dacă se administrează concomitent și alți agenți anestezici locali, efectele toxice sunt aditive și pot determina reacții toxice sistemice.

Toxicitatea sistemică se asociază rareori cu rahianestezia, dar poate să apară după administrări accidentale intravasculare. Reacțiile adverse sistemice sunt caracterizate de parestezii la nivelul limbii, senzație de confuzie, amețeli și tremor, urmate de convulsii și afectare cardiovasculară.

Tratamentul toxicității sistemice acute

Nu este necesar niciun tratament în cazul simptomelor ușoare de toxicitate sistemică, dar dacă apar convulsii este important să se asigure o ventilație adecvată cu oxigen și oprirea convulsiilor, dacă acestea durează mai mult de 15-30 secunde. Se administrează oxigen pe mască și se realizează respirație asistată sau controlată, dacă este necesar. Convulsiile pot fi oprite prin administrarea în injecție intravenoasă a 100-150 mg de tiopental sau 5-10 mg diazepam. Altă opțiune de tratament este administrarea intravenoasă a 50-100 mg de succinilcolină, dar numai dacă medicul specialist are abilitatea de a efectua o intubație endotraheală și de a controla un pacient complet paralizat.

Blocul rahidian înalt sau total urmat de paralizie respiratorie trebuie tratat prin asigurarea și menținerea permeabilității căilor aeriene și oxigenoterapie prin ventilație asistată sau controlată.

Pentru tratamentul hipotensiunii arteriale trebuie utilizate medicamente vasopresoare, de exemplu 10-15 mg de efedrină administrată intravenos, în mod repetat până la atingerea valorii adecvate a tensiunii arteriale. Administrarea intravenoasă cu ritm rapid de soluții, atât de electroliți cât și coloidale, poate să refacă nivelul tensiunii arteriale.

Reacţiile adverse la copii şi adolescenţi sunt similare cu cele prezentate de adulţi, însă la copii semnele precoce ale toxicităţii anesteziei locale pot fi dificil de detectat în cazurile în care blocul este atins în timpul sedării sau anesteziei generale.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România:

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucureşti 011478 - RO e-mail: adr@anm.ro

Website: www.anm.ro

Dacă bupivacaina se administrează conform recomandărilor, este puţin probabil să realizeze concentraţii sanguine atât de mari încât să determine toxicitate sistemică. Dacă se administrează concomitent şi alte anestezice locale, efectele toxice sunt aditive şi pot cauza reacţii toxice sistemice.

Toxicitatea sistemică este rareori asociată cu anestezia spinală, dar poate apărea după administrarea accidentală intravasculară.

În cazul toxicităţii sistemice cu simptome moderate nu este necesar tratament, dar dacă apar convulsiile, este important să se asigure oxigenare adecvată şi oprirea convulsiilor dacă durează mai mult de 15-30 secunde. Convulsiile pot fi împiedicate prin administrare de tiopental 100-150 mg intravenos sau diazepam 5-10 mg intravenos. Alternativ, poate fi administrată intravenos colină succinat 50-100 mg.

Hipotensiunea trebuie tratată cu vasopresoare precum efedrina 10 - 15 mg intravenos până se atinge nivelul presiunii arteriale dorite. De asemenea, administrarea intravenoasă rapidă a lichidelor, atât electroliţi cât şi coloizi, poate conduce la corectarea hipotensiunii.

Grupa farmacoterapeutică: Sistemul nervos. Anestezice. Anestezice locale. Amide.

Codul ATC: N01BB01

Bupivacaina este un anestezic local de tip amidic. Când este administrat intratecal, are un timp scurt de debut şi o durată de acţiune medie spre lungă. Durata de acțiune depinde de doză.

Bupivacaina blochează reversibil conducerea impulsurilor nervoase, prin blocarea canalelor rapide ale ionilor de sodiu de la nivelul membranelor nervilor. Creşte pragul de excitabilitate şi inhibă procesul de depolarizare, până la împiedicarea dezvoltării potenţialului de acţiune cu blocarea impulsului nervos. Propagarea anesteziei se realizează în funcţie de tipul fibrei nervoase, diametru, mielinizare, astfel primele sunt fibrele simpatice, apoi cele termice şi dureroase, apoi cele tactile şi propioceptive, iar ultimele fiind abolite fibrele somatice motorii.

Debutul abolirii senzoriale este foarte rapid, în mai puţin de un minut, blocarea fibrelor motorii şi nivelul maxim al anesteziei spinale este atins în 15 minute. Durata blocării senzoriale este în medie de 2 ore, iar a funcţiei motorii de 3 ore jumătate.

Bupivacaină Rompharm 5 mg/ml soluţie injectabilă are o densitate mai mare decât cea a LCR (este hiperbară) și difuzia sa inițială în spațiul intratecal este influențată de gravitație. Datorită dozei mici, distribuția intratecală are ca rezultat o concentrație relativ scăzută și se obține o anestezie relativ scurtă. Soluțiile fără glucoză produc un bloc mai puțin previzibil, dar durează mai mult decât soluția hiperbară.

Bupivacaina, datorită grupării amidice, este insolubilă în apă, fiind foarte lipofilă, cu un coeficient de distribuţie ulei/apă de 27,5. Întrucât în terapeutică se folosesc cu precădere soluţii apoase injectabile, substanţa se foloseşte sub formă de clorhidrat, care este hidrosolubil.

Bupivacaina prezintă o absorbţie din spaţiul subarahnoidian completă şi bifazică, cu timp de înjumătăţire pentru cele două faze de aproximativ 50, respectiv aproximativ 400 minute, cu variaţii mari. Faza de absorbţie lentă reprezintă factorul de care depinde rata de eliminare a bupivacainei, fapt ce explică de ce timpul de înjumătăţire aparent este mai lung decât cel al administrării intravenoase.

Absorbţia din spaţiul subarahnoidian este relativ lentă, fapt ce, combinat cu doza scăzută necesară pentru anestezia spinală, determină o concentraţie plasmatică relativ scăzută (de aproximativ 0,4 mg/l la 100 ml volum injectat). După administrare intravenoasă, clearance-ul plasmatic total este de aproximativ 0,58 l/min, volumul de distribuţie la starea de echilibru este de aproximativ 73 l, timpul de înjumătăţire plasmatică este de 2,7 ore, iar rata de extracţie hepatică este de aproximativ 0,40.

Bupivacaina se leagă în proporţie de 96% de proteinele plasmatice, în principal de alfa-1- glicoproteina acidă.

Bupivacaina traversează uşor bariera hematoencefalică şi bariera feto-placentară.

Bupivacaina străbate placenta, prin difuziune pasivă. Rata şi gradul difuziei depind de legarea de proteine, gradul de ionizare şi gradul de liposolubilitate, fiind invers proporţionale cu gradul de legare de proteinele plasmatice, numai fracţia nelegată de proteinele plasmatice străbătând placenta. Totuşi, concentraţia plasmatică totală este mai mică la făt, care prezintă un grad mai redus de legare de proteine.

Metabolism

Bupivacaina este metabolizată aproape complet la nivel hepatic, în principal prin hidroxilare aromatică cu formare de 4-hidroxi-bupivacaină şi N-dealchilare cu formare de pipecolixilidină (PPX), ambele procese fiind mediate de către izoenzima 3A4 a citocromul P450. Concentrațiile plasmatice ale PPX și 4-hidroxi-bupivacainei sunt scăzute (comparativ cu bupivacaina) în timpul și după administrarea continuă. Metaboliții au o activitate farmacologică mai scăzută decât bupivacaina.

Clearance-ul este dependent de perfuzia hepatică şi de activitatea enzimelor de metabolizare.

Clearance-ul bupivacainei este mai sensibil la modificările funcției intrinseci a enzimelor hepatice decât la perfuzia hepatică.

Farmacocinetica la copii este similară celei la adulți.

Nu sunt disponibile.

Glucoză monohidrat

Hidroxid de sodiu 0,01M/ Acid clorhidric 0,01M (pentru ajustarea pH-ului)

Apă pentru preparate injectabile.

Nu este cazul.

3 ani

A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original, pentru a fi protejat de lumină.

A nu se congela.

Cutie cu 5 fiole din sticlă incoloră, clasa hidrolitică I, cu capacitatea de 5 ml, prevăzute cu inel de rupere, care conţin 4 ml soluţie injectabilă.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

S.C. Rompharm Company S.R.L. str. Eroilor, nr. 1A, Otopeni cod 075100, Jud. Ilfov

România

14326/2022/01

Data primei autorizări: Martie 2022

Martie 2022

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro.