BRUFEN 400mg comprimate filmate prospect medicament

Brufen 400 mg comprimate filmate

Un comprimat conţine ibuprofen 400 mg.

Excipienţi cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 26 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Comprimat filmat

Comprimate ovale, de culoare albă.

Artrită reumatoidă, artroză. Dismenoree fără cauză organică. Durere de intensitate uşoară până la moderată. Febră la adulţi şi adolescenţi.

Copii cu vârsta între 6 şi 12 ani (cu greutatea > 20 kg): durere acută şi febră asociată răcelii comune.

Indicaţiile pentru copii se aplică numai pentru medicamente care conţin ibuprofen 200 mg.

Tratamentul trebuie iniţiat cu cea mai mică doză anticipată a fi eficace, care poate fi ulterior ajustată în funcţie de răspunsul terapeutic şi de apariţia oricărei reacţii adverse. În tratamentul de lungă durată trebuie să se aibă în vedere administrarea unei doze mici de întreţinere.

Reacţiile adverse pot fi reduse la minim prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.4).

Adulţi şi adolescenţi cu vârsta peste 12 ani (cu greutatea ≥ 40 kg):

Un comprimat de 400 mg de trei ori pe zi sau un medicament care conţine ibuprofen 600 mg de trei ori pe zi. Trebuie asigurat un interval de cel puţin 4-6 ore între doze. Pentru o ameliorare mai rapidă a redorii matinale, prima doză poate fi administrată în condiţii de repaus alimentar. Doza trebuie redusă în caz de insuficienţă renală. Doza maximă zilnică este de 2400 mg.

Un comprimat de 400 mg administrat o dată până la de trei ori pe zi, la nevoie. Trebuie asigurat un interval de cel puţin 4-6 ore între doze. Tratamentul trebuie iniţiat la apariţia primului semn al tulburărilor menstruale.

Durere de intensitate uşoară până la moderată: un comprimat care conţine ibuprofen 200 mg sau un comprimat de 400 mg, în doză unică sau de trei până la de patru ori pe zi. Trebuie asigurat un interval de cel puţin 4-6 ore între doze. S-a demonstrat că dozele unice care depăşesc 400 mg nu au efect analgezic suplimentar.

Un comprimat care conţine ibuprofen 200 mg sau un comprimat de 400 mg o dată până la de trei ori pe zi, după cum este necesar.

Copii cu vârsta cuprinsă între 6 şi 12 ani (cu greutatea >20 kg)

Un comprimat care conţine ibuprofen 200 mg o dată până la de trei ori pe zi. Trebuie asigurat un interval de cel puţin 4-6 ore între doze.

Utilizarea formei de comprimat filmat nu se recomandă copiilor cu vârsta sub 6 ani.

La vârstnici, există un risc crescut de apariţie a consecinţelor grave ale reacţiilor adverse. Dacă este necesară administrarea unui antiinflamator nesteroidian (AINS), trebuie utilizată cea mai mică doză eficace pentru cel mai scurt timp posibil. În timpul tratamentului cu un AINS, pacientul trebuie monitorizat regulat pentru observarea eventualelor hemoragii gastro-intestinale. Dacă funcţia renală sau hepatică este afectată, doza trebuie stabilită individual.

La pacienţii cu insuficienţă renală, doza de ibuprofen trebuie administrată cu prudenţă. Doza trebuie stabilită individual. Doza trebuie menţinută la cea mai mică valoare posibilă şi funcţia renală trebuie monitorizată (vezi pct. pct. 4.3, pct. 4.4 și pct. 5.2).

La pacienţii cu insuficienţă hepatică, doza trebuie administrată cu prudenţă. Doza trebuie stabilită individual şi trebuie menţinută la cea mai mică valoare posibilă (vezi pct. pct. 4.3, pct. 4.4 și pct. 5.2).

Pentru a obţine un debut mai rapid al acţiunii, doza poate fi administrată pe stomacul gol. Este recomandat pacienţilor cu afecţiuni ale stomacului să utilizeze ibuprofen împreună cu alimente.

Brufen comprimate filmate se administrează cu un pahar cu apă. Comprimatele de Brufen trebuie înghiţite întregi, fără a fi mestecate, sparte, sfărâmate sau supte, pentru a evita disconfortul de la nivelul cavităţii bucale şi iritaţia de la nivelul faringelui.

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

Ulcer gastric sau duodenal activ sau antecedente de ulcer/hemoragii gastro-intestinale recurente (două sau mai multe episoade distincte de ulceraţii sau hemoragii dovedite).

Insuficienţă cardiacă severă (clasă IV NYHA).

Insuficienţă renală severă (filtrare glomerulară sub 30 ml/min).

Afecţiuni care determină o tendinţă crescută de hemoragie.

Hemoragii sau perforaţii gastrointestinale legate de terapia anterioară cu AINS.

Al treilea trimestru de sarcină.

Din cauza reacţiilor încrucişate, Brufen nu trebuie administrat pacienţilor care au avut simptome de astm bronşic, rinită sau urticarie după utilizarea acidului acetilsalicilic sau a altor AINS.

Reacţiile adverse pot fi reduse la minim prin administrarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.2 şi riscurile gastrointestinale şi cardiovasculare prezentate mai jos).

La utilizarea prelungită a oricărui tip de analgezice poate să apară cefalee care nu trebuie tratată cu doze crescute ale acestui medicament.

Consumul concomitent de alcool etilic şi AINS poate determina potenţarea reacţiilor adverse ale substanţei active, în special la nivelul tractului gastrointestinal sau la nivelul sistemului nervos central.

Există unele dovezi care arată că medicamentele care inhibă ciclooxigenaza/sinteza prostaglandinei pot determina tulburări ale fertilităţii la femei printr-un efect asupra ovulaţiei. Acest efect este reversibil după întreruperea tratamentului.

La pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă uşoară până la moderată, sunt necesare monitorizare şi recomandări adecvate, deoarece raportările au arătat că tratamentul cu AINS se asociază cu retenţie lichidiană şi edeme.

Studiile clinice sugerează că utilizarea ibuprofenului, în special în doze mari (2400 mg pe zi) poate fi asociată cu un risc uşor crescut de evenimente trombotice arteriale (de exemplu, infarct miocardic sau accident vascular cerebral). În general, studiile epidemiologice nu sugerează că o doză mai mică de ibuprofen (de exemplu, ≤ 1200 mg pe zi) se asociază cu un risc crescut de evenimente trombotice arteriale.

Pacienţii cu hipertensiune arterială necontrolată, insuficienţă cardiacă congestivă (clasă II-III NYHA), angină pectorală stabilă, arteriopatie periferică şi/sau boală cerebrovasculară trebuie trataţi cu ibuprofen numai după o evaluare atentă și administrarea dozelor crescute (2400 mg pe zi) trebuie evitată. O evaluare atentă trebuie efectuată înainte de iniţierea tratamentului de lungă durată la pacienţii care prezintă factori de risc în ceea ce priveşte apariţia unor evenimente cardiovasculare (de exemplu, hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat şi fumat) în special dacă sunt necesare doze mari de ibuprofen (2400 mg pe zi).

Este necesară prudenţă în cazul în care sunt trataţi pacienţi cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă, deoarece au fost raportate cazuri de retenţie lichidiană şi edeme asociate tratamentului cu AINS.

Există o strânsă legătură între doza administrată şi hemoragia gastro-intestinală severă. Trebuie evitată administrarea concomitentă de ibuprofen cu alte AINS, inclusiv inhibitori selectivi ai ciclooxigenazei-2 (COX-2).

Pacienţii vârstnici sunt expuşi unui risc crescut de reacţii adverse atunci când sunt trataţi cu AINS, în mod special riscului de sângerare şi perforație gastrointestinală, care pot fi letale.

Hemoragia, ulceraţia şi perforaţia gastrointestinală potenţial letale au fost raportate în asociere cu tratamentul cu toate tipurile de AINS şi au apărut în orice moment al tratamentului, cu sau fără simptome de alarmare sau antecedente de evenimente gastrointestinale severe.

Riscul apariţiei hemoragiei, ulceraţiei sau perforaţiei gastrointestinale este mai mare la doze crescute de AINS la pacienţii cu ulcer în antecedente, în special dacă a fost complicat cu hemoragie sau perforaţie (vezi pct. 4.3) precum şi la vârstnici. Pacienţii care prezintă factorii de risc menţionaţi anterior trebuie să iniţieze tratamentul cu cea mai mică doză posibilă.

La aceşti pacienţi şi, de asemenea, la pacienţii care urmează tratament cu doze mici de acid acetilsalicilic sau alte medicamente care pot determina creşterea riscului de apariţie a reacţiilor adverse gastrointestinale, trebuie luată în considerare terapia asociată cu protectoare gastrice (de exemplu, misoprostol sau inhibitori de pompă de protoni) (vezi mai jos şi pct. 4.5).

Pacienţii cu antecedente de reacţii adverse gastrointestinale, în special vârstnicii, trebuie avertizaţi să urmărească orice simptome abdominale neobişnuite (în special hemoragia gastrointestinală), cu precădere la iniţierea tratamentului şi, în cazul în care apar astfel de simptome, să solicite ajutor medical.

Este necesară prudenţă la pacienţii cărora li se administrează tratament concomitent cu medicamente care pot creşte riscul apariţiei ulceraţiei sau hemoragiei, cum sunt corticosteroizii orali, anticoagulantele de tipul warfarinei, inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei sau medicamentele antiagregante plachetare, cum este acidul acetilsalicilic (vezi pct. 4.5).

Tratamentul cu ibuprofen trebuie întrerupt dacă pacientul prezintă hemoragie sau ulceraţie gastrointestinală.

AINS trebuie administrate cu precauţie la pacienţii cu afecţiuni gastrointestinale în antecedente, de exemplu colită ulcerativă şi boală Crohn, deoarece pot determina exacerbarea acestor afecţiuni (vezi pct. 4.8).

Trebuie manifestată prudenţă la pacienţii deshidrataţi. Există risc de insuficienţă renală în special la adolescenţii deshidrataţi și la vârstnici.

Similar altor AINS, administrarea de lungă durată a ibuprofenului a determinat necroză papilară renală şi alte modificări renale patologice. Toxicitatea renală a fost constatată, de asemenea, la pacienţii la care prostaglandinele renale au un rol compensator în menţinerea perfuziei renale normale. La aceşti pacienţi, administrarea de AINS poate determina în primul rând reducerea dependentă de doză a sintezei de prostaglandine şi, în al doilea rând, scăderea fluxului sanguin renal, ceea ce poate determina insuficienţă renală. Din acest punct de vedere, cel mai mare risc îl au pacienţii cu insuficienţă renală, insuficienţă cardiacă, insuficienţă hepatică, vârstnicii şi pacienţii care utilizează diuretice sau inhibitori ai ECA. În mod normal, simptomele sunt reversibile după întreruperea tratamentului cu AINS.

Pentru pacienţii cu insuficienţă renală, hepatică sau cardiacă, este recomandată utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurtă perioadă de timp şi trebuie monitorizată funcţia renală în special, la pacienţii cu tratament de lungă durată (vezi pct. 4.3).

Ibuprofen poate inhiba agregarea plachetară, având drept rezultat prelungirea timpului de sângerare.

Este necesară prudenţă în cazul în care ibuprofen este administrat pacienţilor ce prezintă, sau au antecedente de astm bronşic, rinită cronică sau boli alergice, întrucât la aceşti pacienţi a fost raportat bronhospasm, urticarie sau angioedem cauzate de ibuprofen.

Reacţii cutanate grave, unele dintre ele letale, incluzând dermatita exfoliativă, sindromul Stevens-

Johnson şi necroliza epidermică toxică, au fost raportate, foarte rar, în asociere cu utilizarea de AINS (vezi pct. 4.8). Cel mai mare risc de apariţie a acestor reacţii este la iniţierea tratamentului, majoritatea cazurilor apărând în prima lună de tratament. Au fost raportate cazuri de pustuloză exantematică generalizată acută (PEGA) în asociere cu medicamentele care conțin ibuprofen. Tratamentul cu ibuprofen trebuie întrerupt la apariţia primelor semne de erupţie cutanată tranzitorie, leziuni ale mucoasei sau alte semne de hipersensibilitate.

În mod excepţional, varicela poate fi la originea unor complicaţii cutanate grave şi a unor infecţii ale ţesuturilor moi.

Până în prezent, nu se poate exclude posibilitatea ca AINS să contribuie la agravarea acestor complicaţii. Astfel, se recomandă evitarea tratamentului cu Brufen în cazurile de varicelă.

Brufen poate masca simptomele unei infecții, ceea ce poate duce la inițierea cu întârziere a unui tratament corespunzător și, prin urmare, la agravarea efectelor infecției. Acest lucru a fost observat în cazul pneumoniei comunitare dobândite de etiologie bacteriană și al complicațiilor bacteriene ale varicelei. Când Brufen se administrează pentru febră sau pentru ameliorarea durerii asociate unei infecții, se recomandă monitorizarea infecției. În cazul administrării în afara cadrului spitalicesc, pacientul trebuie să solicite consult medical dacă simptomele persistă sau se agravează.

În cazuri rare, s-a observat meningită aseptică la pacienţii trataţi cu ibuprofen. Deşi este mai probabil să apară la pacienţii cu lupus eritematos sistemic şi cu boli ale ţesutului conjunctiv asociate, totuşi această afecţiune s-a raportat la pacienţi care nu aveau o afecţiune cronică subiacentă.

Pacienţii cu tulburări gastrointestinale, lupus eritematos sistemic, tulburări hematologice şi de coagulare şi astm bronşic trebuie trataţi cu prudenţă şi trebuie monitorizaţi atent în timpul tratamentului cu AINS, deoarece afecţiunile preexistente pot fi exacerbate de către AINS.

Comprimatele filmate de Brufen conţin lactoză monohidrat şi nu trebuie administrate pacienţilor cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază Lapp sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză.

Acest medicament conţine sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) per doză, adică practic 'nu conţine sodiu”.

Clasa dicumarolului: AINS pot creşte efectul anticoagulantelor de tipul warfarinei. Studii experimentale indică faptul că ibuprofenul potenţează efectele warfarinei asupra timpului de sângerare.

AINS şi medicamentele din grupa dicumarolului sunt metabolizate de aceeaşi enzimă, CYP2C9.

Medicamente antiagregante plachetare: AINS nu trebuie asociate cu medicamente antiagregante plachetare cum este ticlopidina din cauza riscului de efect aditiv la nivelul inhibării funcţiei plachetare (vezi mai jos).

Metotrexat: AINS inhibă secreţia tubulară renală a metotrexatului şi, ca rezultat pot, de asemenea, să apară unele interacţiuni metabolice cu scăderea clearance-ului metotrexatului. Astfel, în cazul tratamentului cu metotrexat în doze mari, trebuie evitată întotdeauna prescrierea AINS (vezi mai jos).

Acid acetilsalicilic: Nu se recomandă administrarea concomitentă de ibuprofen cu acid acetilsalicilic datorită potențialului crescut de apariție a reacțiilor adverse.

Datele experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba competitiv efectul acidului acetilsalicilic în doză scăzută asupra agregării plachetare atunci când acestea sunt administrate concomitent. Deși există incertitudinii privind extrapolarea acestor date la situaţia clinică, nu se poate exclude posibilitatea ca utilizarea ibuprofenului în mod regulat și pe termen lung, să reducă efectul cardioprotector al acidului acetilsalicilic administrat în doză mică. Nu este probabil niciun efect relevant clinic asociat utilizării ocazionale a ibuprofenului (vezi pct. 5.1).

Glicozide cardiotonice: AINS pot exacerba insuficienţa cardiacă, pot reduce rata de filtrare glomerulară şi cresc concentraţiile plasmatice ale glicozidelor cardiotonice (de exemplu digoxină).

Mifepristonă: teoretic, poate să apară o scădere a eficacităţii medicamentului ca urmare a proprietăţilor antiprostaglandinice a medicamentelor antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), inclusiv a acidului acetilsalicilic. Dovezi limitate sugerează faptul că administrarea concomitentă de AINS în ziua în care se administrează prostaglandină, nu influenţează defavorabil efectele mifepristonei sau a prostaglandinei asupra maturării colului uterin sau a contractilităţii uterine şi nu reduce eficacitatea clinică a medicamentelor utilizate pentru întreruperea sarcinii.

Sulfoniluree: rar, au fost raportate cazuri de hipoglicemie la pacienţi care utilizează ibuprofen concomitent cu sulfoniluree.

Zidovudină: există dovezi ale unui risc crescut de apariţie a hemartrozelor şi hematoamelor la pacienţii cu hemofilie HIV pozitivi care urmează tratament concomitent cu zidovudină şi ibuprofen.

AINS pot reduce efectul diureticelor şi al altor medicamente antihipertensive.

De asemenea, diureticele pot creşte riscul nefrotoxic al AINS.

AINS pot reduce eliminarea aminoglicozidelor. Copii: este necesară prudenţă în timpul tratamentului concomitent cu ibuprofen şi aminoglicozide.

Litiu: ibuprofenul reduce clearance-ul renal al litiului şi, prin urmare, concentraţia serică a litiului poate să crească. Asocierea trebuie evitată cu excepţia cazului în care pot fi efectuate verificări frecvente ale litiului seric şi este posibilă o reducere a dozei de litiu.

Inhibitori ai ECA şi antagonişti ai angiotensinei II

Există un risc crescut de insuficienţă renală acută, de regulă reversibilă, la pacienţii cu deteriorare a funcţiei renale (de exemplu, pacienţi deshidrataţi şi/sau vârstnici) când tratamentul cu inhibitori ai

ECA sau antagonişti ai angiotensinei II este administrat concomitent cu AINS, inclusiv cu inhibitori selectivi de ciclooxigenază-2. Prin urmare, administrarea concomitentă trebuie făcută cu prudenţă la pacienţii cu tulburări renale, în special la vârstnici. Pacienţii trebuie hidrataţi corespunzător şi trebuie luată în considerare o verificare a funcţiei renale după iniţierea tratamentului concomitent şi, de asemenea, în timpul tratamentului la intervale regulate (vezi pct. 4.4).

Beta-blocante: AINS contracarează efectul antihipertensiv al blocantelor beta-adrenergice.

Atât ISRS, cât şi AINS au drept rezultat o creştere a riscului de apariţie a hemoragiilor, de exemplu de la nivelul tractului gastrointestinal. Acest risc este crescut în cazul tratamentului concomitent.

Mecanismul poate fi posibil corelat cu reducerea captării serotoninei la nivelul plachetelor (vezi pct. 4.4).

Ciclosporină: se consideră că administrarea concomitentă a AINS cu ciclosporină poate să crească riscul de nefrotoxicitate, ca urmare a scăderii sintezei de prostaciclină la nivelul rinichilor. În consecinţă, în cazul tratamentului concomitent, funcţia renală trebuie monitorizată atent.

Captopril: studii experimentale indică faptul că ibuprofenul contracarează efectul captoprilului asupra excreţiei sodiului.

Colestiramină: administrarea concomitentă de ibuprofen cu colestiramină întârzie şi reduce (cu 25%) absorbţia de ibuprofen. Aceste medicamente trebuie administrate la un interval de cel puţin 2 ore.

Tiazide, diuretice tiazidice înrudite şi diuretice de ansă: AINS pot contracara efectul diuretic al furosemidei şi bumetanidei, posibil prin inhibiţia sintezei prostaglandinei. De asemenea, pot contracara efectul antihipertensiv al tiazidelor.

Tacrolimus: se consideră că administrarea concomitentă a AINS şi tacrolimus poate să crească riscul de nefrotoxicitate datorită scăderii sintezei prostaciclinei la nivelul rinichilor. În consecinţă, în cazul tratamentului concomitent, funcţia renală trebuie monitorizată atent.

Metotrexat: de asemenea, riscul unei interacţiuni potenţiale între un AINS şi metotrexat trebuie luat în considerare în cazul tratamentului cu metotrexat în doză mică, în special la pacienţii cu disfuncţie renală. Ori de câte ori se administrează tratament concomitent, funcţia renală trebuie monitorizată.

Este necesară prudenţă dacă atât un AINS cât şi metotrexat sunt administrate în decurs de 24 de ore, deoarece concentraţia plasmatică a metotrexatului poate creşte, având drept rezultat creşterea toxicităţii (vezi mai sus).

Corticosteroizi: tratamentul concomitent este asociat cu o creşterea a riscului de ulceraţie sau hemoragie gastrointestinală.

Medicamente antiagregante plachetare: creşterea riscului de hemoragie gastrointestinală (vezi mai sus).

Inhibitori ai CYP2C9: utilizarea concomitentă de ibuprofen cu inhibitori ai CYP2C9 poate creşte expunerea la ibuprofen (substrat pentru CYP2C9). Într-un studiu cu voriconazol şi fluconazol (inhibitori ai CYP2C9), s-a arătat o creştere a expunerii la S(+) ibuprofen- cu aproximativ 80 până la 100%. Trebuie luată în considerare o reducere a dozei de ibuprofen când se administrează concomitent inhibitori puternici ai CYP2C9, în special când se administrează doze mari de ibuprofen cu voriconazol sau fluconazol.

Studiile privind interacţiunea cu alte medicamente au fost efectuate numai la adulţi.

Inhibarea sintezei prostaglandinei poate avea o influenţă negativă asupra sarcinii şi/sau a dezvoltării embrionare/fetale. Datele din studiile epidemiologice sugerează o creştere a riscului de avort spontan şi de malformaţii cardiace şi de gastroschizis după administrarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandină la începutul sarcinii. Riscul absolut de malformaţii cardiovasculare a crescut de la mai puţin de 1% la aproximativ 1,5%. Se presupune că riscul creşte în raport cu doza şi cu durata tratamentului. La animale, s-a demonstrat că administrarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandină a avut drept rezultat creşterea numărului de sarcini pierdute pre- şi postimplant şi a letalităţii embrio-fetale. În plus, la animalele expuse la un inhibitor al sintezei de prostaglandină în timpul organogenezei a fost raportată creşterea incidenţei diverselor malformaţii, inclusiv cardiovasculare. În timpul primului şi celui de-al doilea trimestru de sarcină, Brufen nu trebuie utilizat decât dacă este absolut necesar. Dacă Brufen este utilizat de o femeie care încearcă să rămână gravidă sau de o femeie în primul şi în al doilea trimestru de sarcină, doza trebuie să fie cât mai mică şi durata tratamentului să fie cât mai scurtă posibil.

În timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină, toţi inhibitorii sintezei de prostaglandine pot expune fătul la:

- toxicitate cardiopulmonară (cu închidere prematură a canalului arterial şi hipertensiune pulmonară);

- disfuncţie renală, care poate evolua până la insuficienţă renală cu oligohidramnios.

Inhibitorii sintezei de prostaglandine pot expune mama şi nou-născutul, la sfârşitul sarcinii la:

- prelungirea timpului de sângerare;

- inhibarea contracţiilor uterine, având ca rezultat întârzierea sau prelungirea travaliului.

În consecinţă, Brufen este contraindicat în ultimul trimestru de sarcină.

Ibuprofen este eliminat în laptele matern, dar la doze terapeutice în timpul tratamentului de scurtă durată, riscul de afectare a sugarului pare puţin probabil. Cu toate acestea, dacă se recomandă un tratament de lungă durată, trebuie luată în considerare întreruperea definitivă a alăptării.

Utilizarea ibuprofenului poate afecta fertilitatea şi nu este recomandat femeilor care încearcă să rămână gravide. Trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului cu ibuprofen la femeile care au dificultăţi în a rămâne gravide sau care sunt investigate pentru infertilitate.

După tratamentul cu ibuprofen, timpul de reacţie al anumitor pacienţi poate fi afectat. Acest lucru trebuie luat în considerare când este necesară vigilenţă sporită, de exemplu când se conduce un vehicul și se aplică într-o mai mare măsură dacă Brufen este utilizat concomitent cu alcool. Nu au fost efectuate studii.

Tabloul reacţiilor adverse raportate pentru ibuprofen este similar cu al celorlalte AINS.

- Tulburări gastrointestinale

Evenimentele adverse cel mai frecvent observate sunt de natură gastrointestinală. La administrarea ibuprofenului au fost raportate: greaţă, vărsături, diaree, flatulenţă, constipaţie, dispepsie, durere abdominală, melenă, hematemeză, stomatită ulceroasă, hemoragie gastrointestinală şi exacerbare a colitei şi a bolii Crohn (vezi pct. 4.3). Mai puţin frecvent s-au observat gastrită, ulcer duodenal şi gastric şi perforaţie gastrointestinală.

Ulcerele, perforaţiile sau sângerările gastrointestinale pot fi uneori letale, în special pentru vârstnici (vezi pct. 4.4).

- Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

În mod excepţional, s-au produs complicaţii infecţioase severe la nivelul pielii şi a ţesutului conjunctiv la cazurile de infecţie cu varicelă. A fost descrisă exacerbarea inflamaţiilor provocate de infecţii (de exemplu, dezvoltare a fasciitei necrozante), care coincide cu utilizarea de AINS.

- Tulburări cardiace şi vasculare

Studiile clinice sugerează că utilizarea ibuprofenului, în special la o doză mare (2400 mg pe zi) se poate asocia cu un risc uşor crescut de evenimente trombotice arteriale (de exemplu, infarct miocardic sau accident vascular cerebral, vezi pct. 4.4).

În contextul tratamentului cu AINS, s-a observat apariţia edemului, hipertensiunii arteriale şi insuficienţei cardiace.

- Tulburări hematologice şi limfatice

Ibuprofenul poate provoca prelungirea timpului de sângerare prin inhibarea reversibilă a agregării trombocitare.

- Infecţii şi infestări

În majoritatea cazurilor în care a fost raportată meningită aseptică, a existat o anumită formă de boală autoimună subiacentă (în special lupus eritematos sistemic şi boli ale ţesutului conjunctiv asociate).

Reacţiile adverse cel puţin posibil asociate cu administrarea ibuprofenului sunt prezentate în funcţie de aparate, sisteme şi organe şi frecvenţă utilizând convenţia MedDRA. Se utilizează următoarele grupe de frecvenţă: foarte frecvente (1/10), frecvente (1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (1/1000 şi <1/100), rare (1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000) şi cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Aparate, sisteme şi organe Frecvenţă Reacţie adversă

Infecţii şi infestări Mai puţin frecvente Rinită

Rare Meningită aseptică (vezi pct. 4.4)

Tulburări hematologice şi Mai puţin frecvente Leucopenie, agranulocitoză, limfatice trombocitopenie, anemie aplastică şi anemie hemolitică

Tulburări ale sistemului imunitar Mai puţin frecvente Hipersensibilitate Rare Reacţie anafilactică

Tulburări psihice Mai puţin frecvente Insomnie, anxietate

Rare Depresie, stare confuzională

Tulburări ale sistemului nervos Frecvente Cefalee, ameţeli

Mai puţin frecvente Parestezie, somnolenţă

Rare Nevrită optică

Tulburări oculare Mai puţin frecvente Tulburări de vedere

Rare Neuropatie optică toxică

Tulburări acustice şi vestibulare Mai puţin frecvente Tulburări de auz

Rare Tinitus, vertij

Tulburări respiratorii, toracice şi Mai puţin frecvente Astm bronşic, bronhospasm, mediastinale dispnee Frecvente Dispepsie, diaree, greaţă, vărsături,

Tulburări gastrointestinale durere abdominală, flatulenţă, constipaţie, melenă, hematemeză, hemoragie gastrointestinală

Mai puţin frecvente Gastrită, ulcer duodenal, ulcer gastric, ulceraţie bucală, perforaţie gastrointestinală

Foarte rare Pancreatită

Frecvenţă Exacerbare a colitei şi bolii Crohn necunoscută

Tulburări hepatobiliare Mai puţin frecvente Hepatită, icter, funcţie hepatică deteriorată

Rare Leziuni hepatice

Foarte rare Insuficienţă hepatică

Frecvente Erupţie cutanată tranzitorie

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului Mai puţin frecvente Urticarie, prurit, purpură, subcutanat angioedem, reacţie de fotosensibilitate

Foarte rare Forme severe ale reacţiilor cutanate (de exemplu: eritem multiform, reacţii buloase inclusiv sindrom

Stevens-Johnson și necroliză epidermică toxică)

Cu frecvență Reacție indusă de medicament necunoscută asociată cu eozinofilie și simptome sistemice (sindrom DRESS)

Pustuloză exantematică generalizată acută (PEGA)

Tulburări renale şi ale căilor Mai puţin frecvente Nefrotoxicitate în diferite forme, de urinare exemplu: nefrită interstiţială, sindrom nefrotic şi insuficienţă renală

Tulburări generale şi la nivelul Frecvente Fatigabilitate locului de administrare Rare Edem

Tulburări cardiace Cu frecvență Insuficienţă cardiacă, infarct necunoscută miocardic (vezi pct. 4.4).

Tulburări vasculare Cu frecvență Hipertensiune arterială necunoscută

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro.

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucureşti 011478-RO e-mail: adr@anm.ro.

Risc de apariţie a simptomelor la doze > 80-100 mg/kg. La doze > 200 mg/kg există riscul de apariţie a simptomelor severe, deşi cu variabilitate considerabilă de la o persoană la altă. O doză de 560 mg/kg la un copil cu vârsta de 15 luni a determinat intoxicaţie severă, o doză de 3,2 g la un copil cu vârsta de 6 ani a determinat intoxicaţie moderată, o doză de 2,8-4 g la un copil cu vârsta de 1½ ani şi de 6 g la un copil cu vârsta de 6 ani au determinat intoxicaţie severă chiar și după lavajul gastric, o doză de 8 g la un adult a determinat intoxicaţie moderată şi o doză > 20 g la un adult a determinat intoxicaţie foarte severă. O doză de 8 g administrată la un copil cu vârsta de 16 ani a determinat tulburări renale, iar la un adolescent, o doză de 12 g utilizată concomitent cu alcool etilic, a determinat necroză tubulară acută.

Simptomele principale sunt cele de la nivelul tractului gastrointestinal, de exemplu greaţă, dureri abdominale, vărsături (posibil cu striuri sanguinolente) şi cefalee, tinitus, confuzie şi nistagmus. La doze mari, au apărut pierdere a cunoştinţei, convulsii (în principal la copii). Pot apărea bradicardie, scădere a tensiunii arteriale. Pot apărea acidoză metabolică, hipernatremie, tulburări renale, hematurie. Posibil pot apărea tulburări hepatice. Ocazional au fost raportate cazuri de hipotermie şi sindrom de detresă respiratorie acută.

Dacă este cazul, se recomandă lavaj gastric şi cărbune activat. În cazul tulburărilor gastrointestinale, se recomandă medicamente antiacide. În caz de hipotensiune arterială, se recomandă administrare intravenoasă de lichide şi, dacă este necesar, suport inotrop. Se recomandă asigurarea unei diureze adecvate. Sunt indicate corectarea tulburărilor hidroelectrolitice şi ale echilibrului acido-bazic. De asemenea, se recomandă tratament simptomatic.

Grupa farmacoterapeutică: antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene, derivaţi de acid propionic.

Cod ATC: M01AE01.

Brufen aparţine grupului de medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS). Conţine derivatul p-izobutil hidrotrop al acidului propionic cu denumirea generică de ibuprofen. Ibuprofenul are efecte antiinflamatoare, analgezice şi antipiretice. Efectul antiinflamator este comparabil cu cel al acidului acetilsalicilic şi al indometacinului. Efectul farmacologic al ibuprofenului este asociat, probabil, cu capacitatea sa de a inhiba sinteza de prostaglandine. Ibuprofenul prelungeşte timpul de sângerare prin inhibarea reversibilă a agregării plachetare.

Datele experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba competitiv efectul acidului acetilsalicilic în doză scăzută asupra agregării plachetare, atunci când sunt administrate concomitent. Unele studii farmacocinetice arată că atunci când au fost administrate doze unice de ibuprofen 400 mg în intervalul de 8 ore înainte sau în intervalul de 30 de minute după doza cu eliberare imediată de acid acetilsalicilic (81 mg), a apărut o scădere a efectului acidului acetilsalicilic asupra formării tromboxanului sau agregării plachetare. Cu toate că există incertitudini privind extrapolarea acestor date la situaţia clinică, nu se poate exclude posibilitatea ca utilizarea ibuprofenului în mod regulat și pe termen lung, sa reducă efectul cardioprotector al acidului acetilsalicilic administrat în doză mică. Nu este probabil niciun efect relevant clinic asociat utilizării ocazionale a ibuprofenului (vezi pct. 4.5).

Ibuprofenul inhibă sinteza prostaglandinei la nivel renal. La pacienţii cu funcţie renală normală, acest efect nu are o importanţă deosebită. La pacienţii cu insuficienţă renală cronică, decompensare cardiacă sau insuficienţă hepatică, precum şi cu afecţiuni care implică modificări ale volumului plasmatic, inhibarea sintezei de prostaglandină poate determina insuficienţă renală acută, retenţie de lichide şi insuficienţă cardiacă. (vezi pct. 4.3.)

Ibuprofenul este absorbit rapid la nivelul tractului gastrointestinal cu o biodisponibilitatea de 80-90%. Concentraţia serică maximă este obţinută după o oră până la două ore de la administrare.

Dacă medicamentul se administrează concomitent cu alimente, concentraţia serică maximă este mai mică şi se atinge mai lent decât în cazul în care se administrează în condiţii de repaus alimentar.

Biodisponibilitatea totală nu este influenţată considerabil de prezenţa alimentelor.

Ibuprofenul se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice (99%). Ibuprofenul are un volum mic de distribuţie, la adult fiind de aproximativ 0,12-0,2 l/kg.

Ibuprofenul este metabolizat rapid la nivel hepatic prin intermediul sistemului enzimatic al citocromului P450, mai ales de către CYP2C9, în doi metaboliţi principali inactivi, 2-hidroxiibuprofen şi 3-carboxiibuprofen. După administrarea orală a medicamentului, ceva mai puţin de 90% din doza orală de ibuprofen se poate regăsi în urină sub forma metaboliţilor oxidativi şi glucuronoconjugaţilor acestora. Ibuprofenul se elimină foarte puţin nemodificat în urină.

Eliminarea la nivelul rinichilor este rapidă şi completă. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de aproximativ 2 ore. Eliminarea ibuprofenului este completă teoretic la 24 ore după ultima administrare.

În cazul în care nu există nicio deteriorare a funcţiei renale, se observă doar diferenţe mici, nesemnificative clinic ale profilului farmacocinetic şi ale eliminării renale între pacienţii tineri şi vârstnici.

La copiii cu vârsta de 1 an şi peste, expunerea sistemică la ibuprofen după doza stabilită în funcţie de greutatea corporală (5 mg/kg până la 10 mg/kg greutate corporală), pare să fie similară cu a adulţilor.

La copiii cu vârsta de 3 luni până la 2,5 ani se pare că volumul de distribuţie (l/kg) şi clearance-ul ibuprofenului (l/kg/oră) sunt mai mari decât la copiii cu vârsta peste 2,5 ani până la 12 ani.

La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară, comparativ cu pacienţii cu funcţia renală normală, s-au raportat creşterea S-ibuprofenului liber, valori mai mari ale ASC pentru S-ibuprofen şi creşterea raportului ASC (S/R) enantiomeric.

La pacienţii cu insuficienţă renală în stadiul final care efectuează şedinţe de dializă, valoarea medie a fracţiunii libere de ibuprofen a fost de aproximativ 3%, comparativ cu aproximativ 1% la voluntarii sănătoşi. Deteriorarea severă a funcţiei renale determină acumularea de metaboliţi ai ibuprofenului. Nu se cunoaşte semnificaţia acestui efect. Metaboliţii pot fi eliminaţi prin hemodializă (vezi pct. 4.2, pct. 4.3 și pct. 4.4).

Boala hepatică alcoolică cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată nu a determinat o modificare semnificativă a parametrilor farmacocinetici.

La pacienţii cu ciroză care au insuficienţă hepatică moderată (scor Child Pugh 6-10) şi care au utilizat ibuprofen racemic, s-a observat o prelungire a timpului de înjumătăţire plasmatică de aproximativ 2 ori şi raportul ASC (S/R) enantiomeric a fost semnificativ mai mic comparativ cu cel întâlnit la voluntarii sănătoşi, sugerând o afectare a transformării metabolice a R-ibuprofenului în enantiomerul (S-) (vezi pct. 4.2, pct. 4.3 și pct. 4.4).

Nu există date preclinice relevante pentru evaluarea siguranţei, cu excepţia celor care au fost deja luate în considerare în prezentul rezumat al caracteristicilor produsului.

Celuloză microcristalină

Croscarmeloză sodică

Lactoză monohidrat

Dioxid de siliciu coloidal anhidru

Laurilsulfat de sodiu

Stearat de magneziu

Hipromeloză

Talc

Dioxid de titan

Nu este cazul.

3 ani.

A se păstra la temperaturi sub 25°C.

Blister din PVC/Al sau PVC-PVdC/Al: 20, 30, 60 comprimate filmate.

Flacon din PEÎD cu capac din polipropenă: 100 comprimate filmate.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Fără cerinţe speciale.

Viatris Healthcare Limited

Damastown Industrial Park

Mulhuddart, Dublin 15, DUBLIN, Irlanda

7460/2015/01-02-03-04-05-06-07

Data ultimei reînnoiri a autorizației: Martie 2015

Martie 2022

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro .