BLOXAZOC 100mg comprimate eliberare prelungită prospect medicament

Bloxazoc 25 mg comprimate cu eliberare prelungită

Bloxazoc 50 mg comprimate cu eliberare prelungită

Bloxazoc 100 mg comprimate cu eliberare prelungită

Bloxazoc 200 mg comprimate cu eliberare prelungită

Fiecare comprimat cu eliberare prelungită conține metoprolol succinat 23,75 mg, echivalent cu metoprolol tartrat 25 mg.

Fiecare comprimat cu eliberare prelungită conține metoprolol succinat 47,5 mg, echivalent cu metoprolol tartrat 50 mg.

Fiecare comprimat cu eliberare prelungită conține metoprolol succinat 95 mg, echivalent cu metoprolol tartrat 100 mg.

Fiecare comprimat cu eliberare prelungită conține metoprolol succinat 190 mg, echivalent cu metoprolol tartrat 200 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Comprimat cu eliberare prelungită.

25 mg: comprimate filmate de culoare albă, până la aproape albă, ovale, biconvexe, marcate pe o față cu o linie mediană și, cu 'C” de o parte a liniei mediane și cu '1” de cealaltă parte a liniei mediane (dimensiuni: 8,5 mm x 4,5 mm).

Comprimatul poate fi divizat în doze egale.

50 mg: comprimate filmate de culoare albă, până la aproape albă, ovale, ușor biconvexe, marcate pe o față cu o linie mediană și, cu 'C” de o parte a liniei mediane și cu '2” de cealaltă parte a liniei mediane (dimensiuni: 10,5 mm x 5,5 mm).

Linia mediană are numai rolul de a uşura ruperea comprimatului pentru a fi înghiţit uşor şi nu de divizare în doze egale.

100 mg: comprimate filmate de culoare albă, până la aproape albă, ovale, biconvexe, marcate pe o față cu o linie mediană și cu 'C” de o parte a liniei mediane și cu '3” de cealaltă parte a liniei mediane (dimensiuni: 13 mm x 8 mm).

Linia mediană are numai rolul de a uşura ruperea comprimatului pentru a fi înghiţit uşor şi nu de divizare în doze egale.

200 mg: comprimate filmate de culoare albă, până la aproape albă, biconvexe, în formă de capsulă, marcate cu o linie mediană pe ambele fețe și, cu 'C” de o parte a liniei mediane și cu '4” de cealaltă parte a liniei mediane pe una din fețe (dimensiuni: 19 mm x 8 mm).

Linia mediană are numai rolul de a uşura ruperea comprimatului pentru a fi înghiţit uşor şi nu de divizare în doze egale.

- Hipertensiune arterială.

- Angină pectorală.

- Aritmii cardiace, în special tahicardia supraventriculară, reducerea frecvenţei ventriculare în fibrilaţia atrială şi extrasistolele ventriculare.

- Tulburări funcţionale cardiace cu palpitaţii.

- Prevenirea decesului de etiologie cardiacă şi a reinfarctizării după faza acută a infarctului miocardic.

- Profilaxia migrenei.

- Insuficienţă cardiacă cronică simptomatic stabilă, cu disfuncţie sistolică de ventricul stâng.

Copii și adolescenți cu vârsta cuprinsă între 6 ani și 18 ani

- Tratamentul hipertensiunii arteriale.

Bloxazoc comprimate cu eliberare prelungită se administrează o dată pe zi, preferabil dimineaţa.

Comprimatele cu eliberare prelungită de 25 mg pot fi divizate în doze egale. Comprimatele cu eliberare prelungită de 50 mg, 100 mg și 200 mg pot fi rupte pentru a fi înghiţite uşor, şi nu pentru a fi divizate în doze egale.

Comprimatele de Bloxazoc (sau jumătățile de comprimat) nu trebuie mestecate sau zdrobite.

Comprimatele trebuie luate cu cel puţin jumătate de pahar de lichid.

Ingestia concomitentă de alimente nu influenţează biodisponibilitatea medicamentului.

Dozele trebuie adaptate individual pentru a evita bradicardia. Recomandările privind administrarea medicamentului sunt următoarele:

Metoprolol succinat 47,5-95 mg (echivalent cu metoprolol tartrat 50-100 mg), o dată pe zi.

La pacienţii care nu răspund la 95 mg (echivalent cu metoprolol tartrat 100 mg), doza poate fi asociată cu alte antihipertensive, de preferat diuretice şi blocante ale canalelor de calciu de tip dihidropiridinic, sau poate fi crescută la 190 mg metoprolol succinat (echivalent cu metoprolol tartrat 200 mg) o dată pe zi.

Angină pectorală:

Metoprolol succinat 95-190 mg (echivalent cu metoprolol tartrat 100-200 mg), o dată pe zi.

La nevoie, se pot asocia nitraţi.

Metoprolol succinat 95-190 mg (echivalent cu metoprolol tartrat 100-200 mg), o dată pe zi.

Tulburări funcţionale cardiace cu palpitaţii:

Metoprolol succinat 95 mg (echivalent cu metoprolol tartrat 100 mg), o dată pe zi. La nevoie, doza poate fi crescută la 190 mg metoprolol succinat (echivalent cu metoprolol tartrat 200 mg), o dată pe zi.

Tratament profilactic după infarct miocardic:

Se administrează metoprolol succinat 190 mg (echivalent cu metoprolol tartrat 200 mg), o dată pe zi, ca doză de întreţinere.

Metoprolol succinat 95-190 mg (echivalent cu metoprolol tartrat 100-200 mg), o dată pe zi.

Tratament suplimentar celui cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei, diuretice şi posibil digitalice, în insuficienţa cardiacă stabilă:

Pacienţii trebuie să prezinte insuficienţă cardiacă cronică stabilă, fără decompensare acută în ultimele 6 săptămâni şi un tratament de bază fără modificări majore în ultimele 2 săptămâni.

Tratamentul insuficienţei cardiace cu beta-blocante poate determina uneori o exacerbare temporară a simptomelor. În anumite cazuri este posibilă continuarea terapiei sau reducerea dozei, iar în alte cazuri poate fi necesară întreruperea tratamentului. Iniţierea tratamentului cu Bloxazoc la pacienţii cu insuficienţă cardiacă severă (NYHA IV) trebuie făcută doar de medici specializaţi în tratamentul insuficienţei cardiace (vezi pct. 4.4).

Doze la pacienţii cu insuficienţă cardiacă stabilă, clasă funcţională II:

Doza iniţială recomandată pentru primele două săptămâni este de metoprolol succinat 23,75 mg (echivalent cu metoprolol tartrat 25 mg), o dată pe zi.

După două săptămâni, doza poate fi crescută la 47,5 mg metoprolol succinat (echivalent cu metoprolol tartrat 50 mg) o dată pe zi, iar după aceea poate fi dublată la fiecare două săptămâni. Doza uzuală pentru tratamentul de lungă durată este de 190 mg metoprolol succinat (echivalent cu metoprolol tartrat 200 mg), o dată pe zi.

Doze la pacienţii cu insuficienţă cardiacă stabilă, clasele funcţionale III-IV:

Doza iniţială recomandată este 11,88 mg metoprolol succinat (echivalent cu metoprolol tartrat 12,5 mg) (jumătate din comprimatul de metoprolol succinat 23,75 mg/metoprolol tartrat 25 mg), administrată o dată pe zi. Doza trebuie să fie individualizată, iar pacientul monitorizat cu atenţie în timpul creşterii dozei, deoarece simptomele insuficienţei cardiace se pot agrava la unii pacienţi. După 1-2 săptămâni, doza poate fi crescută la 23,75 mg metoprolol succinat (echivalent cu metoprolol tartrat 25 mg), o dată pe zi. Apoi, după încă două săptămâni, doza poate fi crescută la 47,5 mg metoprolol succinat (echivalent cu metoprolol tartrat 50 mg), o dată pe zi. La pacienţii care tolerează o doză mai mare, aceasta poate fi dublată la fiecare două săptămâni, până la o doză maximă de 190 mg metoprolol succinat (echivalent cu metoprolol tartrat 200 mg) pe zi.

În caz de hipotensiune arterială şi/sau bradicardie, poate fi necesară reducerea medicaţiei concomitente sau a dozei de Bloxazoc. Hipotensiunea arterială iniţială nu înseamnă neapărat că doza de Bloxazoc nu poate fi tolerată în tratament cronic, dar doza nu trebuie crescută până la stabilizarea situaţiei, putând fi necesar, printre altele, controlul atent al funcţiei renale.

Eliminarea substanţei nu este afectată semnificativ de disfuncţiile renale şi prin urmare nu este necesară ajustarea dozei în cazul insuficienţei renale.

De obicei, Bloxazoc se administrează în aceeaşi doză, atât pacienţilor care au ciroză hepatică, cât şi celor cu funcţie hepatică normală. Numai atunci când există semne de insuficienţă hepatică severă (de exemplu pacienţii cu operaţie de şunt), trebuie avută în vedere reducerea dozei.

Nu este necesară ajustarea dozei.

Eficacitatea şi siguranţa utilizării la copii şi adolescenţi pentru alte indicaţii decât hipertensiunea arterială nu au fost încă determinate. Nu există date disponibile.

La copiii hipertensivi cu vârstă ≥ 6 ani, doza iniţială recomandată este de 0,48 mg/kg metoprolol succinat (echivalent cu metoprolol tartrat 0,5 mg/kg), o dată pe zi. Doza finală, calculată în miligrame trebuie să fie cât mai apropiată de doza calculată în mg/kg greutate corporală. La pacienţii care nu răspund la metoprolol succinat 0,48 mg/kg greutate corporală, doza poate fi crescută până la 0,95 mg/kg greutate corporală metoprolol succinat (echivalent cu metoprolol tartrat 1,0 mg/kg), fără a depăși 47,5 mg metoprolol succinat (echivalent cu metoprolol tartrat 50 mg). La pacienţii care nu răspund la 0,95 mg/kg greutate corporală metoprolol succinat, doza poate fi crescută până la o doză maximă de 1,9 mg/kg metoprolol succinat (echivalent cu metoprolol tartrat 2,0 mg/kg). Dozele de metoprolol succinat de peste 190 mg (echivalent cu metoprolol tartrat 200 mg), administrate o dată pe zi, nu au fost studiate la copii şi adolescenţi.

Eficacitatea şi siguranţa utilizării la copiii cu vârsta sub 6 ani nu au fost studiate. Prin urmare, metoprololul succinat nu este recomandat la această grupă de vârstă.

- Hipersensibilitate la substanța activă, alte beta-blocante sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

- Pacienţi cu insuficienţă cardiacă instabilă, decompensată (edem pulmonar, hipoperfuzie sau hipotensiune arterială) şi pacienţi cu tratament inotrop continuu sau intermitent care acţionează prin agonism de receptori beta.

- Bradicardie sau hipotensiune arterială simptomatice. Metoprololul nu trebuie administrat pacienţilor suspectaţi de infarct miocardic acut dacă frecvenţa cardiacă este < 45 bătăi/min., intervalul P-Q este > 0,24 secunde sau dacă tensiunea arterială este < 100 mmHg.

- În caz de insuficienţă cardiacă, pacienții care au în mod repetat în clinostatism tensiunea arterială sub 100 mmHg, trebuie reevaluaţi înainte de iniţierea tratamentului.

- Şoc cardiogen.

- Bloc AV de grad doi şi trei.

- Sindrom de sinus bolnav (fără pacemaker permanent).

- Afectări vasculare periferice grave cu gangrenă.

La pacienţii trataţi cu beta-blocante nu trebuie administrat verapamil pe cale intravenoasă.

Metoprololul poate agrava simptomele provocate de tulburările circulatorii arteriale periferice, precum claudicaţie intermitentă, simptomele insuficienţei renale severe, afecţiuni acute grave cu acidoză metabolică și tratament concomitent cu digitalice.

La pacienţii cu angină Prinzmetal, frecvenţa şi durata episoadelor anginoase pot creşte din cauza vasoconstricţiei coronariene mediate de receptorii alfa. Prin urmare, beta-blocantele neselective nu trebuie folosite la aceşti pacienţi. Blocantele selective ale receptorilor beta1 trebuie folosite cu precauţie.

În caz de astm bronşic sau alte afecţiuni pulmonare cronice obstructive, trebuie administrată concomitent şi terapie bronhodilatatoare adecvată. Poate fi necesară creşterea dozei de stimulante beta2.

În cursul tratamentului cu Bloxazoc riscul influenţării metabolismului carbohidraţilor sau de a masca hipoglicemia este mai redus decât în cazul beta-blocantelor neselective.

Foarte rar, preexistenţa unor tulburări de conducere AV de grad moderat se poate agrava (cu posibilitatea provocării unui bloc AV).

Tratamentul cu beta-blocante poate reduce efectul tratamentului unei reacţii anafilactice. Tratamentul cu adrenalină în doză normală nu are întotdeauna efectul terapeutic scontat. Dacă se administrează

Bloxazoc unui pacient cu feocromocitom, trebuie luat în considerare tratamentul cu un alfa-blocant.

Datele din studii clinice controlate privind eficienţa/siguranţa administrării în insuficienţa cardiacă simptomatică, stabilă şi severă (clasa IV NYHA) sunt limitate. Prin urmare, tratamentul insuficienţei cardiace la aceşti pacienţi trebuie iniţiat doar de medici cu specializare şi experienţă în acest domeniu (vezi pct. 4.2).

Pacienţii cu insuficienţă cardiacă simptomatică asociată cu infarct miocardic acut şi angină pectorală instabilă au fost excluşi din studiul pe care se bazează indicaţia medicamentului din insuficienţa cardiacă. Prin urmare, eficacitatea/siguranţa tratamentului pentru infarctul miocardic acut asociat cu aceste afecţiuni nu au fost documentate. Este contraindicată utilizarea în insuficienţa cardiacă instabilă, decompensată (vezi pct. 4.3).

Întreruperea bruscă a administrării beta-blocantelor este riscantă, mai ales la pacienţii cu risc înalt, putând agrava insuficienţa cardiacă cronică şi crescând riscul de infarct miocardic şi moarte subită. Prin urmare, orice întrerupere a administrării Bloxazoc trebuie făcută pe cât posibil treptat, pe parcursul a minimum două săptămâni, reducând doza la jumătate pentru fiecare treaptă, până la doza finală, când un comprimat de 23,75 mg metoprolol succinat (echivalent cu metoprolol tartrat 25 mg) se reduce la jumătate. Doza finală trebuie administrată timp de cel puţin patru zile înainte de oprire. Dacă apar simptome supărătoare, se recomandă o întrerupere mai lentă.

Înainte de intervenţiile chirurgicale anestezistul trebuie informat cu privire la tratamentul cu Bloxazoc administrat pacientului. Nu se recomandă întreruperea tratamentului cu beta-blocant la pacienţii cărora urmează să li se efectueze o intervenţie chirurgicală. La pacienţii cărora urmează să li se efectueze o intervenţie chirurgicală non-cardiacă trebuie evitată iniţierea bruscă a unui tratament cu doze mari de metoprolol, întrucât a fost asociată cu bradicardie, hipotensiune arterială şi accident vascular cerebral, inclusiv cu evoluție letală la pacienţii cu factori de risc cardiovascular.

Acest medicament conține sodiu mai puțin de 1 mmol (23 mg) pe comprimat, adică practic 'nu conține sodiu”.

Metoprololul este un substrat al CYP2D6. Medicamentele care inhibă CYP2D6 pot avea un efect asupra concentraţiei plasmatice a metoprololului. Exemple de medicamente care inhibă CYP2D6 sunt:

quinidina, terbinafina, paroxetina, fluoxetina, sertralina, celecoxib, propafenona şi difenhidramina. La inițierea tratamentului cu aceste medicamente, trebuie redusă doza de Bloxazoc.

Trebuie evitată asocierea următoarelor medicamente cu Bloxazoc:

Derivate de acid barbituric: Barbituricele (date obținute pentru pentobarbital) induc metabolizarea metoprololului prin inducţie enzimatică.

Propafenonă: Atunci când s-a administrat propafenonă la patru pacienţi sub tratament cu metoprolol, s-a constatat creşterea de 2-5 ori a concentraţiei plasmatice de metoprolol, iar doi pacienţi au avut reacţii adverse tipice metoprololului. Interacţiunea a fost confirmată la opt voluntari sănătoşi. Această interacţiune se explică probabil prin faptul că propafenona, într-un mod asemănător chinidinei, inhibă metabolizarea metoprololului de către citocromul P450 2D6. Asocierea este probabil dificil de realizat, ţinând cont că propafenona are şi proprietăţi beta-blocante.

Verapamil: În asociere cu medicamente beta-blocante (descrise pentru atenolol, propranolol şi pindolol), verapamilul poate determina bradicardie şi scăderea tensiunii arteriale. Verapamilul şi beta-blocantele au efecte inhibitorii aditive asupra conducerii AV şi a funcţiei nodului sinusal.

Următoarele asocieri cu Bloxazoc pot necesita modificarea dozelor de medicament:

Amiodaronă: O raportare de caz sugerează că pacienţii trataţi cu amiodaronă concomitent cu metoprolol pot dezvolta bradicardie sinusală pronunţată. Amiodarona are un timp de înjumătăţire plasmatică prin eliminare extrem de lung (în jur de 50 zile), ceea ce înseamnă că interacţiunile se pot produce mult timp după întreruperea administrării medicamentului.

Antiaritmice, clasa I: Antiaritmicele din clasa I şi beta-blocantele au efecte aditive inotrop negative, care pot duce la reacții adverse hemodinamice grave la pacienţii cu disfuncţie ventriculară stângă. Asocierea trebuie evitată şi în sindromul de sinus bolnav şi în conducerea AV patologică. Interacţiunea este cel mai bine documentată pentru disopiramidă.

Medicamente antiinflamatorii nesteroidiene/antireumatice: S-a demonstrat că AINS contracarează efectul antihipertensiv al medicamentelor beta-blocante. Iniţial s-a studiat indometacinul. Această interacţiune probabil nu are loc în cazul sulindacului. S-a făcut un studiu privind interacţiunea negativă cu diclofenac.

Glicozidele digitale: în asociere cu β-blocantele, acestea pot crește timpul de conducere atrioventriculară și pot induce bradicardie.

Difenhidramina: Difenhidramina reduce (de 2,5 ori) transformarea metoprololului în alfa-hidroximetoprolol pe calea CYP 2D6 la persoanele cu hidroxilare rapidă. Efectul metoprololului este crescut.

Diltiazem: Diltiazemul şi beta-blocantele au efecte inhibitorii aditive asupra conducerii AV şi funcţiei nodului sinusal. În timpul tratamentului asociat cu diltiazem s-a observat (raportări de cazuri) apariţia unei bradicardii pronunţate.

Epinefrină: Există aproximativ 10 raportări privind pacienţi trataţi cu beta-blocante neselective (incluzând pindolol şi propranolol) care au dezvoltat hipertensiune arterială pronunţată şi bradicardie după administrarea de epinefrină (adrenalină). Aceste observaţii clinice au fost confirmate de studii pe voluntari sănătoşi. S-a sugerat de asemenea, că adrenalina din anestezicele locale poate determina aceste reacţii când se administrează intravascular. Se presupune că riscul este mai mic în cazul beta-blocantelor cardioselective.

Fenilpropanolamină: Fenilpropanolamina (norefedrina) administrată în doze unice de 50 mg la voluntari sănătoşi, poate creşte tensiunea arterială diastolică până la valori patologice. Propranololul contracarează în general, creşterea tensiunii arteriale induse de fenilpropanolamină. Cu toate acestea, beta-blocantele pot determina reacţii de hipertensiune arterială paradoxală la pacienţii care iau doze mari de fenilpropanolamină. Au fost descrise în două cazuri crize hipertensive în timpul tratamentului cu fenilpropanolamină în monoterapie.

Chinidină: Chinidina inhibă metabolizarea metoprololului la aşa-numiţii hidroxilatori rapizi (peste 90% în Suedia), având ca rezultat concentraţii plasmatice mult crescute şi beta-blocare marcată. O interacţiune corespunzătoare se poate petrece şi cu alte beta-blocante metabolizate de aceeaşi enzimă (citocromul P450 2D6).

Clonidină: Hipertensiunea arterială de rebound la întreruperea bruscă a clonidinei poate fi potenţată de beta-blocante. În cazul în care tratamentul concomitent cu clonidină trebuie întrerupt, medicaţia beta-blocantă trebuie oprită cu câteva zile înainte de clonidină.

Rifampicină: Rifampicina poate induce metabolizarea metoprololului, ceea ce duce la reducerea concentraţiilor plasmatice de metoprolol.

Este necesară instituirea unei supravegheri atente în cazul administrării concomitente cu alte beta-blocante (de exemplu picături oftalmice), sau inhibitori de aminooxidază (IMAO). La pacienţii trataţi cu beta-blocante, anestezicele inhalatorii produc creşterea efectului cardiodepresiv. Este posibil să fie necesară modificarea dozelor de antidiabetice orale la pacienţii care primesc tratament cu beta-blocante.

Concentraţia plasmatică de metoprolol poate creşte atunci când se administrează simultan cimetidină sau hidralazină.

Bloxazoc nu trebuie administrat în cursul sarcinii şi al alăptării decât dacă se consideră că este absolut necesar. În general, beta-blocantele reduc perfuzia placentară, care a fost asociată cu întârziere a creșterii, deces intrauterin, avort și naștere prematură. Prin urmare, se recomandă monitorizarea materno-fetală corespunzătoare la femeile gravide tratate cu metoprolol. Beta-blocantele pot determina bradicardie la fetus, nou-născut şi sugarul alăptat. Trebuie ţinut cont de acest lucru în situaţiile în care aceste medicamente se prescriu în ultimul trimestru de sarcină şi în cursul naşterii.

Tratamentul cu Bloxazoc trebuie redus treptat cu 48-72 ore înaintea naşterii. Dacă acest lucru nu este posibil, nou-născutul ar trebui monitorizat 48-72 de ore postpartum pentru semne și simptome specifice beta-blocantelor (complicaţii cardiace şi pulmonare).

Metoprololul este concentrat în laptele matern într-o cantitate de aproximativ trei ori mai mare decât cantitatea din plasma mamei. La doze terapeutice, riscul de a exercita efecte asupra sugarului pare puţin probabil. Cu toate acestea, sugarul ar trebui monitorizat privind semnele specifice efectelor beta-blocantelor.

Nu există date privind fertilitatea.

Având în vedere că în timpul tratamentului cu Bloxazoc pot să apară ameţeli şi stare de oboseală, aceste manifestări trebuie avute în vedere când este necesară o atenţie sporită, de exemplu în timpul conducerii vehiculelor sau folosirii utilajelor.

Reacţiile adverse apar la aproximativ 10% din pacienţi şi de obicei sunt în funcţie de doză. Reacţiile adverse enumerate mai jos sunt clasificate în funcţie de frecvenţă şi de Clasificarea pe aparate, sisteme şi organe. Categoriile de frecvenţă sunt definite utilizând convenţia MedDRA.

- Foarte frecvente (≥1/10)

- Frecvente (≥1/100 și <1/10)

- Mai puţin frecvente (≥1/1000 și <1/100)

- Rare (≥1/10000 și <1/1000)

- Foarte rare (<1/10000)

- Cu frecvență necunoscută (nu poate fi estimată din datele disponibile) Foarte Frecvente Mai puţin Rare Foarte Cu frecvenţă frecvente frecvente rare necunoscută

Tulburări trombocitopenie hematologice şi limfatice

Tulburări depresie, tulburări de afectarea psihice coşmaruri, memorie, capacității de tulburări de confuzie, concentrare somn halucinaţii, nervozitate, anxietate

Tulburări ale fatigabilit amețeli, parestezii modificări ale crampe sistemului ate cefalee gustului musculare nervos

Tulburări tulburări de simptome oculare vedere, asemănătoaruscăciune şi/sau e iritaţii la nivelul conjunctiviteochilor i

Tulburări tinitus acustice şi vestibulare

Tulburări scăderea agravarea prelungirea gangrenă la cardiace temperatu tranzitorie perioadei de pacienţii cu rii a conducere AV, tulburări vasculare periferice insuficienţe aritmii cardiace periferice a i cardiace, grave extremităţ şoc ilor, cardiogen bradicardi la pacienţii e, cu infarct palpitaţii miocardic acut

Tulburări dispnee bronhospas rinită respiratorii, de efort m la toracice şi pacienţii cu mediastinale astm bronşic sau bronșită astmatiformă

Tulburări greaţă, xerostomie gastro- dureri intestinale abdominale, vărsături, diaree, constipaţie

Tulburări creşterea hepatită hepatobiliare concentrațiilor transaminazelor plasmatice

Afecţiuni reacţii agravarea cutanate şi cutanate de psoriazisului, ale ţesutului hipersensib reacţii de subcutanat ilitate fotosensibilitate, hiperhidroză, căderea părului

Tulburări artralgie musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv

Tulburări ale afectarea aparatului reversibilă a genital şi libidoului sânului

Tulburări durere generale şi la toracică, nivelul edeme, locului de creştere în administrare greutate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro

Website: www.anm.ro

Toxicitate 7,5 g la un adult au determinat intoxicaţie letală. 100 mg la un copil de 5 ani nu au determinat nici un simptom după lavaj gastric. 450 mg la un copil de 12 ani şi 1,4 g la un adult au determinat intoxicaţie moderată. 2,5 g la un adult au determinat intoxicaţie severă şi 7,5 g la un alt adult au determinat intoxicaţie foarte gravă.

Simptomele cardiovasculare sunt cele mai importante, dar în anumite cazuri, mai ales la copii şi adulţi tineri, pot predomina simptomele SNC şi depresia respiratorie. Pot să apară: bradicardie, bloc AV gradul

I-III, prelungirea intervalului QT (în cazuri excepționale), asistolie, scăderea tensiunii arteriale, insuficienţă circulatorie periferică, insuficienţă cardiacă, şoc cardiogen, depresie respiratorie, apnee.

Alte simptome sunt: oboseală, stare de confuzie, pierderea conştienţei, tremor fin, crampe, transpiraţie, parestezii, bronhospasm, greaţă, vărsături, posibil spasm esofagian, hipoglicemie (mai ales la copii) sau hiperglicemie, hiperkaliemie, efecte asupra funcţiei renale, sindrom miastenic tranzitor. Ingestia concomitentă de alcool, antihipertensive, chinidină sau barbiturice poate agrava starea pacientului.

Primele semne de supradozaj pot să apară în 20 minute până la 2 ore de la ingestia medicamentului.

Îngrijirea trebuie realizată într-un departament care poate furniza măsuri adecvate de suport, monitorizare și control.

Dacă este necesar, se va efectua lavaj gastric și/sau se poate administra cărbune activat.

Pentru tratamentul bradicardiei și tulburărilor de conducere se pot folosi atropina, medicamentele adrenostimulante sau pacemaker.

Hipotensiunea arterială, insuficiența cardiacă acută și șocul vor fi tratate cu terapie de substituție volemică adecvată, glucagon administrat intravenos (urmat, dacă este nevoie, de o perfuzie cu glucagon), administrarea intravenoasă de medicamente adrenostimulante cum este dobutamina și cu agoniști alfa-1 adrenergici, dacă pacientul prezintă vasodilatație. Poate fi luată în considerare administrarea intravenoasă de Ca ionic.

Se pot efectua intubare și ventilație mecanică, în funcție de indicație. Instalarea unui pacemaker este opțională. În stopul circulator determinat de supradozaj, pot fi necesare manevre de resuscitare timp de mai multe ore.

Bronhospasmul poate fi, de obicei, ameliorat de bronhodilatatoare.

Grupă farmacoterapeutică: Betablocante selective, codul ATC: C07AB02

Metoprolol este un blocant selectiv al receptorilor beta1. Metoprololul blochează receptorii beta1 de la nivelul cordului la doze inferioare celor necesare pentru a afecta receptorii beta2 din vasele periferice şi din bronhii. Selectivitatea Bloxazoc este dependentă de doză, dar întrucât concentraţia plasmatică maximă pentru această formă farmaceutică este semnificativ mai mică în comparaţie cu aceeaşi doză sub formă de comprimate obişnuite, se obţine un grad mai mare de beta1 selectivitate cu forma farmaceutică cu eliberare prelungită.

Metoprolol nu are niciun efect beta-stimulant şi are un efect redus de stimulare membranară. Beta-blocantele au efect inotrop şi cronotrop negativ.

Tratamentul cu metoprolol reduce efectul catecolaminelor asociat cu stresul fizic şi psihic, micşorând frecvenţa cardiacă, debitul cardiac şi tensiunea arterială. În situaţii de stres, atunci când se secretă cantităţi crescute de adrenalină din glandele suprarenale, metoprololul nu împiedică vasodilataţia fiziologică normală. În doze terapeutice, metoprololul are asupra musculaturii bronşice efect contractil mai mic decât beta-blocantele neselective. Această proprietate permite tratarea pacienţilor cu astm bronşic sau alte boli pulmonare obstructive avansate, cu metoprolol în asociere cu stimulante de receptori beta2. Metoprololul influenţează eliberarea de insulină şi metabolismul carbohidraţilor într-o măsură mai mică decât beta-blocantele neselective şi, prin urmare, poate fi administrat şi pacienţilor cu diabet zaharat. Reacţia cardiovasculară din hipoglicemie, ca de exemplu tahicardia, este mai puţin influenţată de metoprolol, iar revenirea la normal a glicemiei se produce mai rapid decât în cazul beta-blocantelor neselective.

În hipertensiune arterială, metoprololul scade semnificativ tensiunea arterială pentru mai mult de 24 ore, atât în clino- şi ortostatism, cât şi în timpul efortului. În tratamentul cu metoprolol se observă iniţial o creştere a rezistenţei vasculare periferice. Cu toate acestea, în tratamentul de lungă durată, obţinerea reducerii tensiunii arteriale se poate datora rezistenţei vasculare periferice scăzute şi debitului cardiac nemodificat.

Într-un studiu cu durată de 4 săptămâni la 144 copii și adolescenți (cu vârstă cuprinsă între 6 şi 16 ani) cu hipertensiune arterială esenţială, s-a observat că metoprololul a redus tensiunea arterială cu 5,2 mm

Hg la doză de 0,2 mg/kg greutate corporală (p=0,145), 7,7 mm Hg la doză de 1,0 mg/kg greutate corporală (p=0,027) și 6,3 mm Hg la doză de 2,0 mg/kg greutate corporală (p=0,049) cu o doză maximă de 200 mg/zi, comparativ cu 1,9 mm Hg în grupul placebo. Pentru tensiunea diastolică, această reducere a fost de 3,1 mm Hg (p=0,655), 4,9 mm Hg (p=0,280), 7,5 mm Hg (p=0,017) și, respectiv, 2,1 mmHg.

Nu s-au demonstrat diferenţe în funcţie de vârstă, stadiul Tanner sau rasă.

La bărbaţii cu hipertensiune arterială moderată/severă, metoprolol reduce riscul morţii de cauză cardiovasculară. Nu apare niciun dezechilibru electrolitic.

Efect în insuficienţă cardiacă cronică

În MERIT-HF, un studiu de supravieţuire cu 3991 pacienţi având insuficienţă cardiacă (NYHA II-IV) şi fracţie de ejecţie scăzută (≤0,40), s-a demonstrat că metoprolol creşte supravieţuirea şi reduce numărul de spitalizări. În tratamentul de lungă durată, pacienţii au manifestat o ameliorare generală a simptomelor (clasa New York Heart Association şi scorul de evaluare generală a tratamentului - Overall Treatment

Evaluation score).

În plus, s-a demonstrat că tratamentul cu metoprolol creşte fracţia de ejecţie şi reduce volumele telesistolic şi telediastolic ale ventriculului stâng.

În tahiaritmii, efectul activităţii simpatolitice crescute este blocat, ceea ce duce la o frecvenţă cardiacă scăzută, în primul rând prin reducerea automatismului în celulele pacemaker, dar şi prin creşterea timpului de conducere supraventriculară. Metoprolol reduce riscul reinfarctizării şi al stopului cardiac, în special al morţii subite după infarctul de miocard.

Comprimatul cu eliberare prelungită Bloxazoc este constituit din microgranule încapsulate conţinând metoprolol succinat, fiecare granulă fiind o unitate depozit separată. Fiecare granulă este învelită într-o membrană polimerică, responsabilă de controlul ritmului de eliberare a medicamentului. Comprimatul se dezintegrează rapid în contact cu lichidele, granulele fiind astfel dispersate pe o suprafaţă mare în tractul gastrointestinal. Eliberarea este independentă de pH-ul mediului înconjurător şi continuă în ritm aproape constant timp de aproximativ 20 ore. Această formă farmaceutică conferă o concentraţie plasmatică constantă şi o durată a efectului de peste 24 ore.

Absorbţia este completă după administrare orală şi substanţa este absorbită de-a lungul întregului tract gastrointestinal, inclusiv în colon. Biodisponibilitatea Bloxazoc este de 30-40%. Metoprololul este metabolizat în principal în ficat de CYP2D6. Au fost identificaţi trei metaboliţi principali, cu toate că niciunul nu are un efect beta-blocant important clinic. Metoprololul este excretat până la aproximativ 5% sub formă nemetabolizată prin rinichi, iar restul sub formă de metaboliţi.

Profilul farmacocinetic al metoprololului la pacienţii copii şi adolescenţi cu hipertensiune, cu vârste cuprinse între 6 -17 ani, este similar cu farmacocinetica descrisă anterior la adulţi. Clearance-ul oral aparent pentru metoprolol (CL/F) creşte liniar cu greutatea.

Metoprolol a fost testat clinic pe scară foarte largă. Informaţii relevante pentru medicii care prescriu sunt prezentate în alte secţiuni ale Rezumatului Caracteristicilor Produsului.

Dioxid de siliciu coloidal anhidru

Celuloză microcristalină

Hipromeloză

Laurilsulfat de sodiu

Polisorbat 80

Glicerol

Hidroxipropilceluloză

Etilceluloză

Stearilfumarat de sodiu

Hipromeloză

Dioxid de titan (E171)

Talc

Nu este cazul.

3 ani

A se păstra la temperaturi sub 30°C.

Blister din PVC-PE-PVdC/Al: cutii cu 10, 14, 28, 30, 50, 56, 60, 84, 90, 98 și 100 comprimate cu eliberare prelungită.

Flacon din polietilenă (PEÎD) închis cu capac securizat din polipropilenă (PP), cutii cu:

- 250 comprimate cu eliberare prelungită (25 mg, 50 mg, 100 mg).

- 100 comprimate cu eliberare prelungită (200 mg).

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Fără cerinţe speciale.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

KRKA, d.d., Novo mesto, Šmarješka cesta 68501 Novo mesto, Slovenia

13446/2020/01-12 13447/2020/01-12 13448/2020/01-12 13449/2020/01-12

Data primei autorizări: Martie 2016

Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Septembrie 2020

Septembrie 2024

Informații detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe site-ul Agenției Naționale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http:/www.anm.ro/.