BISOPROLOL/ACID ACETILSALICILIC SANDOZ 5mg / 75mg capsule prospect medicament

Bisoprolol/Acid acetilsalicilic Sandoz 5 mg/75 mg capsule

Fiecare capsulă conţine fumarat de bisoprolol 5 mg şi acid acetilsalicilic 75 mg

Excipient cu efect cunoscut: lecitina (din soia).

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Capsule

Capsule de culoare albă, inscripţionate cu 5/75, mărime 1.

Tratamentul hipertensiunii arteriale la pacienţii stabilizaţi anterior de componentele individuale ale medicamentului.

Tratamentul anginei pectorale la pacienţii stabilizaţi anterior de componentele individuale ale medicamentului.

Capsule pentru administrare pe cale orală.

Se administrează o capsulă pe zi.

Vârstnici: în mod obişnuit nu este necesară ajustarea dozelor, dar doza de bisoprolol 5 mg pe zi poate fi adecvată pentru unii pacienţi.

Din cauza conţinutului de acid acetilsalicilic, Bisoprolol/Acid acetilsalicilic Sandoz capsule este contraindicat la pacienţii cu insuficienţă hepatică sau renală severă ( vezi pct. 4.3). Trebuie acordată atenţie la pacienţii cu insuficienţă hepatică sau renală severă (vezi pct. 4.4 și pct. 5.2).

Copii şi adolescenţi: nu afost stabilită siguranţa şi eficacitatea administrării de bisoprolol la copii şi adolescenţi. Prin urmare, capsulele cu bisoprolol şi acid acetilsalicilic nu trebuie utilizate la copii şi adolescenţi.

În general, tratamentul cu bisoprolol este de lungă durată.

Tratamentul cu bisoprolol nu trebuie întrerupt brusc deoarece aceasta poate duce la agravarea tranzitorie a stării de sănătate. Tratamentul nu trebuie întrerupt brusc în special la pacienţii cu boală cardiacă ischemică. Se recomandă reducerea treptată a dozei zilnice.

Acest medicament este contraindicat la pacienţii cu:

- hipersensibilitate la bisoprolol

- hipersensibilitate la medicamentele care conţin acid acetilsalicilic sau inhibitori ai prostaglandin-sintetazei (de exemplu,la anumiți pacienți cu astm bronşic care pot prezenta o criză sau leşin și la anumiți pacienți care pot prezenta bronhospasm, rinită și urticarie), precum și la oricare dintre excipienți

- insuficienţă cardiacă acută sau în timpul episoadelor de decompensare ce necesită tratament inotrop administrat i.v.

- şoc cardiogen

- bloc sino-atrial

- sindrom de sinus blnav

- bloc AV de gradul II sau III (fără pacemaker)

- bradicardie simptomatică

- hipotensiune arterială simptomatică

- astm bronşic sever sau BPOC severă

- forme severe de arteriopatii periferice ocluzive sau forme severe de sindrom Raynaud

- feocromocitom netratat (vezi pct. 4.4)

- acidoză metabolică

- simptome gastrice sau pacienţi care au manifestat algii gastrice când au utilizat acest medicament

- ulcer peptic sau istoric de ulcer peptic și/sau hemoragie gastrică/intestinală sau alte forme de sângerare, precum hemoragiile vasculare cerebrale-

- insuficienţă hepatică sau renală severă

- diateză hemoragică sau tulburări de coagulare cum sunt hemofilia şi hipoprotrombinemia și în situațiile cu terapie anticoagulantă urmată în paralel

- deficienţă de glucozo-6-difosfat-dehidrogenază (deficienţă de G6dPD)

- metotrexat utilizat la doze > 15 mg/săptămână (vezi pct. 4.5)

- alergie la arahide sau soia

- gută

- alăptare

- doze > 100 mg/zi în timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină (vezi pct. 4.6).

Bisoprolol

Bisoprololul trebuie utilizat cu atenţie în caz de:

- diabet zaharat cu fluctuaţii mari ale valorilor glicemiei; pot fi mascate simptomele de hipoglicemie (de exemplu tahicardie, palpitaţii sau sudoraţie)

- post sever

- în cursul tratamentului de desensibilizare. Ca şi în cazul altor betablocante, bisoprololul poate creşte atât sensibilitatea la alergeni cât şi severitatea reacţiilor anafilactice. Tratamentul cu epinefrină poate uneori să accentueze efectul terapeutic aşteptat

- bloc AV grad I

- angină Prinzmetal

- boală ocluzivă arterială periferică Agravarea simptomelor poate să apară în special la iniţierea terapiei.

Bisoprolol trebuie utilizat cu atenţie la pacienţii cu hipertensiune arterială sau angină pectorală însoţite de insuficienţă cardiacă.

Pacienţii cu psoriazis sau cu antecedente de psoriazis pot fi trataţi cu medicamente betablocante (exemplu bisoprolol) numai după evaluarea atentă a risului faţă de beneficiul terapeutic.

Simptomele tireotoxicozei pot fi mascate de tratamentul cu bisoprolol.

La pacienţii cu feocromocitom bisoprololul nu trebuie administrat până după încetarea blocării alfa-receptorilor.

La pacienţii cărora li se efectuează anestezie generală, tratamentul cu beta-blocante reduce incidenţa aritmiilor şi ischemia miocardică în cursul inducţiei şi intubaţiei şi perioada postoperatorie. În prezent, se recomandă menţinerea tratamentului cu beta-blocante şi în perioada perioperatorie.Anestezistul trebuie avertizat de tratamentul cu betablocante, din cauza posibilei interacţiuni cu alte medicamente, care duce la bradicardie, atenuarea tahicardiei reflexe şi reducerea abilităţii reflexului de compensare a pierderii de sânge. Dacă se consideră necesară întreruperea tratamentului cu medicamente beta-blocante înainte de intervenţia chirurgicală, aceasta trebuie făcută treptat şi terminată cu aproximativ 48 ore înainte de anestezie.

În caz de astm bronşic sau sau alte afecţiuni pulmonare obstructive, care pot determina simptomatologie, se recomandă tratament concomitent cu medicamente bronhodilatatoare. Ocazional, poate să apară o creştere a rezistenţei căilor aeriene la pacienţii cu astm bronşic, prin urmare doza de medicamente beta2-stimulante poate fi crescută.

În general, nu este recomandată asocierea de bisoprolol cu antagonişti de calciu de tipul verapamilului sau diltiazemului sau cu medicamente antihipertensive cu acţiune centrală, pentru informaţii suplimentare vă rugăm să citiţi pct. 4.5.

Atleţi: Atleţii trebuie să aibă în vedere că acest medicament conţine o substanţă activă care poate determina pozitivarea testelor antidoping.

Tratamentul concomitent cu anticoagulante (derivaţi de cumarină, heparină) și cu alte medicamente care modifică hemostaza (de exemplu, agenți antiplacehtari, medicamente antiinflamatorii și inhibitori selectivi de recaptare a serotoninei) nu este recomandat şi în general, trebuie evitat. Dacă utilizarea concomitentă nu poate fi evitată, este indicată monitorizarea frecventă a Raportului Normalizat

Internaţional (INR) iar pacienţii trebuie urmăriţi cu atenţie pentru semnele de sângerare, în special la nivelul tractului gastrointestinal.

Acidul acetilsalicilic poate provoca crize de astm și bronhospasm sau alte reacții de hipersensibilitate.

Factorii de risc sunt astmul în antecedente, febra fânului, polipii nazali sau bolile respiratorii cronice existente. Același lucru este valabil și pentru pacienții care prezintă, de asemenea, reacții alergice la alte substanțe (de exemplu, reacții cutanate, mâncărime sau urticarie).

Pacienţii cu antecedente de boală ulceroasă severă şi/sau hemoragii gastrointestinale trebuie să evite utilizarea de acid acetilsalicilic (care poate determina iritaţii şi sângerări ale mucoasei gastrice). Dacă se menţin semne de sângerare şi simptome din cauza conţinutului în acid acetilsalicilic, medicul poate întrerupe administrarea acestui medicament.

Se recomandă precauție la pacienții cărora li se administrează concomitent medicamente care ar putea crește riscul de ulcerații, cum ar fi corticosteroizi pe cale orală, inhibitori selectivi de recaptare a serotoninei și Deferasirox (vezi secțiunea 4.5).

Reacții cutanate grave, inclusiv sindromul Steven-Johnsons, au fost raportate rar în asociere cu utilizarea acidului acetilsalicilic (vezi secțiunea 4.8). Comprimatele Bisoprolol/Acid acetilsalicilic

Sandoz trebuie întrerupte la imediata manifestare a erupției cutanate, a unor leziuni ale mucoasei sau a oricărui alt semn de hipersensibilitate.

Pacienții vârstnici sunt deosebit de sensibili la efectele adverse ale AINS, incluzând acidul acetilsalicilic, în special sângerarea gastrointestinală și perforarea, care pot fi letale. Atunci când este necesară o terapie prelungită, pacienții trebuie verificați în mod regulat.

Trebuie acordată atenţie pacienţilor cu insuficienţă hepatică (având în vedere că acidul acetilsalicilic este metabolizat în principal la nivel hepatic, vezi pct. 5.2) şi pacienţilor cu insuficienţă renală. Testele hepatice trebuie efectuate cu regularitate la pacienții care prezintă insuficiență hepatică ușoară sau moderată.

Acidul acetilsalicilic administrat în doze mici reduce excreția de acid uric. Datorită acestui fapt, pacienții care au tendința de a prezenta excreție redusă de acid uric sau care urmează tratament concomitent cu medicamente uricozurice (de exemplu, benzbromaronă, probenecid, sulfinpirazonă) pot suferi atacuri de gută (vezi pct. 4.5).

Acidul acetilsalicilic trebuie utilizat cu atenţie în cazuri de sângerări menstruale foarte severe.

Este de preferat oprirea utilizării acidului acetilsalicilic înainte de o intervenţie chirurgicală (incluzând extracţia dentară) din cauza riscului de prelungire a timpului de sângerare sau agravării sângerării.

Durata întreruperii tratamentului trebuie determinată pe baza fiecărui caz, dar de obicei este de o săptămână.

Există o posibilă asociere între acidul acetilsalicilic și sindromul Reye atunci când medicamentul le este administrat copiilor. Sindromul Reye este o boala foarte rară, care afecteaza creierul și ficatul, și care poate fi fatală. Din acest motiv, acidul acetilsalicilic nu trebuie administrat copiilor sub 16 ani, dacă nu se indică în mod specific acest lucru.

Acest medicament conţine lecitină din soia şi este contraindicat pacienţilor care au alergie la soia sau arahide.

Nu s-au efectuat studii privind interacţiunile.

Bisoprolol

Antagoniştii de calciu de tipul verapamilului şi în măsură mai mică de tipul diltiazemului: efect negativ asupra contractilităţii şi conducerii atrio-ventriculare. Administrarea intravenoasă de verapamil la pacienţii trataţi cu medicamente beta-blocante poate duce la hipotensiune arterială marcată şi bloc atrio-ventricular.

Medicamente antihipertensive cu acţiune centrală (exemplu clonidină, metildopa, moxonidină, rilmenidină): utilizarea concomitentă a medicamentelor antihipertensive cu acţiune centrală poate scădea mai mult tonusul simpatic central şi poate duce la scăderea ritmului cardiac şi a fracţiei de ejecţie şi la vasodilataţie. Întreruperea bruscă, în special înaintea întreruperii administrării de beta-blocant, poate creşte riscul de “rebound al hipertensiunii“.

Asocieri care trebuie utilizate cu atenţie

Medicamente antiaritmice din clasa I (exemplu chinidină, disopiramidă, lidocaină, fenitoină, flecainidă, propfenonă): efect asupra timpului de conducere atrio-ventriculară poate fi potenţat cu creşterea efectului inotrop negativ.

Antagonistii de calciu de tipul dihidropiridinei cum sunt felodipina şi amlodipina: utilizarea concomitentă poate creşte riscul de hipotensiune arterială şi nu poate fi exclusă o creştere a riscului unei deteriorări a funcţiei pompei ventriculare la pacienţii cu insuficienţă cardiacă.

Antiaritmice din clasa III (de exemplu amiodarona): poate fi potenţat efectul asupra timpului de conducere atrio-ventriculară.

Medicamente parasimpatomometice: utilizarea concomitentă poate creşte timpul de conducere atrio-ventriculară şi riscul de bradicardie.

Beta-blocante de uz topic (de exemplu, soluţiile oftalmice folosite pentru tratamentul glaucomului) pot avea efect de adiţie cu cel sistemic al bisoprololului.

Insulina şi antidiabeticele orale: creştere a efectului de reducere a glicemiei. Blocarea receptorilor beta-adrenergici poate masca simptomele de hipoglicemie.

Medicamente anestezice: atenuarea tahicardiei reflexe şi creşterea riscului de hipotensiune arterială (pentru informaţii suplimentare privind anestezia generală vezi pct.4.4).

Glicozide digitalice: scăderea frecvenţei cardiace, creşterea perioadei de conducere atrio-ventriculară.

Antiinflamatoare nesteroidiene (AINS): AINS pot reduce efectul hipotensiv al bisoprololului.

Medicamente beta-simpatomimetice (de exemplu isoprenalină, dobutamină): Asocierea cu bisoprolol poate reduce efectul ambelor medicamente.

Medicamente simpatomimetice care activează atât beta- cât şi alfa-adrenoceptorii (de exemplu noradrenalina, adrenalina): asocierea cu bisoprolol poate evidenţia pentru aceste medicamente efectele vasoconstrictoare mediate prin alfa-adrenoceptori care duc la creşterea tensiunii arteriale şi exacerbarea claudicaţiei intermitente. Astfel de interacţiuni sunt considerate a fi mai degrabă cu beta- blocante neselective.

Administrarea concomitentă cu medicamente antihipertensive ca şi cu alte medicamente care pot să scadă tensiunea arterială (de exemplu antidepresive triciclice, barbiturice, fenotiazine) poate creşte riscul de hipotensiune arterială.

Asocieri de luat în considerare

Meflochina: creşte riscul de apariţie a bradicardiei.

Inhibitori de monoaminoxidază (cu excepţia IMAO-B): creşterea efectului hipotensiv al β-blocantelor dar şi a riscului de apariţie a crizelor hipertensive.

Rifampicina: uşoară scădere a timpului de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al bisoprololului posibil prin inducerea metabolizării enzimatice a medicamentului la nivel hepatic. În mod normal, nu este necesară ajustarea dozelor.

Derivaţii de ergotamină: Exacerbarea tulburărilor circulatorii periferice.

Utilizarea câtorva inhibitori ai agregării plachetare, de exemplu acid acetilsalicilic, AINS, ticlopidină, clopidogrel, tirofiban, eptifibatidă creşte riscul de sângerare ca şi în cazul asocierii cu heparina sau derivaţii acesteia (hirudină, fondaparină), anticoagulante orale şi trombolitice. Parametrii clinici şi biologici ai hemostazei trebuie monitorizaţi cu regularitate.

Metotrexat (utilizat în doze > 15 mg/săptămână): asocierea de medicamente metotrexat şi acid acetilsalicilic creşte toxicitatea hematologică a metotrexatului prin scăderea clearanceului metotrexatului la nivel renal.

Prin urmare, este contraindicată utilizarea concomitentă de metotrexat cu acest medicament (vezi pct. 4.3).

Medicamente uricozurice (benzbromaronă, probenecid şi sulfinpirazonă): efect redus al excreţiei de acid uric prin mecanism competitiv asupra eliminării acidului uric la nivel tubular renal. Prin urmare, nu este recomandată administrarea concomitentă a acestui medicament cu medicamente uricozurice (vezi pct. 4.4)).

Asocieri care necesită precauţii în utilizare

AINS pot scădea efectele antihipertensive ale diureticelor și ale altor medicamente antihipertensive.

Ca și în cazul altor AINS administrarea concomitentă cu inhibitori ai ECA crește riscul insuficienței renale acute.

Diuretice: Risc de insuficienţă renală acută prin reducerea filtrării glomerulare pe calea scăderii sintezei renale de prostaglandine. Se recomandă hidratarea pacientului și monitorizarea funcției renale la începutul tratamentului.

Aspirina antagonizează efectul diuretic al spironolactonei.

Glucocorticoizi: Administrarea concomitentă de steroizi poate creşte riscul de sângerare gastrointestinală sau de ulceraţii.

Metotrexatul utilizat în doze mai mici de 15 mg/săptămână: asocierea medicamentelor metotrexat şi acid acetilsalicilic creşte toxicitatea metotrexatului prin scăderea clearanceului renal al metotrexatului de către acidul acetilsalicilic. Verificarea săptămânală a numărului elementelor figurate sangvine trebuie făcută în cursul primei săptămâni de asociere. Monitorizarea este accentuată în prezenţa chiar a unei afectări renale uşoare ca şi la vârstnici.

Heparina utilizată în doze curative sau la pacienţii vârstnici: când acidul acetilsalicilic este asociat cu heparina la doze curative sau la pacienţi vârstnici, există o creştere a riscului de sângerare.

Monitorizarea atentă a INR, aPTT şi/sau a timpului de sângerare trebuie efectuată în cazul administrării concomitente a ambelor medicamente.

Glicozide cardiace (de exemplu, digoxina): AINS (inclusiv acidul acetilsalicilic) poate exacerba insuficiența cardiacă, poate reduce GFR și crește concentrațiile plasmatice ale glicozidelor cardiace.

Litiu: Acidul acetilsalicilic afectează eliminarea renală a litiului, având ca rezultat concentrații plasmatice crescute. Monitorizarea concentrațiilor plasmatice de litiu se recomandă la inițierea și la finalizarea tratamentului cu bisoprolol și acid acetilsalicilic. Poate fi necesară ajustarea dozei.

Inhibitori ai anhidrazei carbonice (acetazolamida): pot avea ca rezultat acidoza severă și toxicitate crescută la nivelul sistemului nervos central.

Ciclosporina, tacrolimus: utilizarea concomitentă a AINS cu ciclosporină sau tacrolimus poate crește efectele nefrotoxice ale ciclosporinei și tacrolimusului. Funcția renală trebuie monitorizată în cazul utilizării acestor agenți concomitent cu acidul acetilsalicilic.

Valproat: S-a observat că acidul acetilsalicilic reduce legarea dintre valproat și albumina serică, crescând astfel concentrațiile sale plasmatice libere la starea de echilibru.

Fenitoină: Salicilatul diminuează legarea fenitoinei cu albumina plasmatică. Acest lucru poate duce la niveluri totale scăzute ale fenitoinei în plasmă, dar la un procent al fenitoinei libere crescut. Acest procent și, prin urmare, efectul terapeutic nu par să fi suferit modificări semnificative.

Ibuprofenul: Datele experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba efectul acidului acetilsalicilic în doză mică asupra agregării plachetare atunci când se administrează concomitent. Cu toate acestea, limitările acestor date și incertitudinile privind extrapolarea datelor ex vivo la situația clinică implică faptul că nu se pot trage concluzii ferme privind utilizarea regulată a ibuprofenului și nici nu pot fi luate în considerare efecte clinice relevante pentru utilizarea ocazională a ibuprofenului (a se vedea pct. 5.1).

Alte anticoagulante (derivaţii de cumarină, heparina la doze preventive), alte antiagregante plachetare şi alte trombolitice, inhibitori selectivi ai serotoninei (SSRI, cum ar fi sertralina sau paroxetina): risc crescut de sângerare.

AINS: risc crescut de sângerare şi de lezare a mucoasei gastro-intestinale precum şi accentuarea prelungiriii timpului de sângerare.

Antiacide: antiacidele pot să crească excreţia renală de acid acetilsalicilic prin alcalinizarea urinei.

Principalele incompatibilități sunt sărurile de fier, carbonații și hidroxizii alcalini.

Alcool etilic: risc crescut de sângerare gastrointestinală.

Antidiabeticele, de exemplu sulfonilureicele: Acidul acetilsalicilic poate crește efectul hipoglicemiant.

Metoclopramida: potențează efectul acidului acetilsalicilic.

Bisoprolol/Acid acetilsalicilic Sandoz capsule nu trebuie utilizat în cursul sarcinii decât dacă este absolut necesar.

Nu sunt disponibile date privind utilizarea de Bisoprolol/Acid acetilsalicilic Sandoz capsule la femei gravide.

Bisoprololul are efecte farmacologice care pot determina consecinţe negative asupra sarcinii şi/sau fătului/nou-născutului (vezi pct. 5.3). În general, blocantele ß-adrenoceptorilor reduc perfuzia placentară, care se poate asocia cu încetinirea creşterii fetale, moartea intrauterină a fătului, avort sau travaliu prematur. Efectele adverse (de exemplu hipoglicemia şi bradicardia) pot apărea la făt şi la nou-născut. Dacă tratamentul cu beta-blocante este neapărat necesar, se preferă utilizarea blocantelor ß1-selective.

Bisoprololul nu trebuie utilizat pe parcursul sarcinii decât dacă este absolut necesar. Dacă se consideră că tratamentul cu bisoprolol este absolut necesar, trebuie monitorizat fluxul sanguin utero-placentar şi creşterea fetală. În cazul apariţiei efectelor dăunătoare asupra sarcinii sau a fătului, trebuie luată în considerare posibilitatea unui tratament alternativ. Nou-născutul trebuie monitorizat cu atenţie.

Simptome ca hipoglicemia şi bradicardia sunt de aşteptat în general în primele 3 zile după naştere.

Acid acetilsalicilic: Inhibarea sintezei de prostaglandine poate afecta negativ sarcina și/sau dezvoltarea embrionului/fătului. Datele din studiile epidemiologice sugerează un risc crescut de avort și de malformații cardiace și de gastroschizis după utilizarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandine la începutul sarcinii. Riscul absolut de malformații cardiovasculare a crescut de la mai puțin de 1% până la aproximativ 1,5%. Se presupune că riscul crește odată cu doza și cu durata tratamentului. La animale, administrarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandine a demonstrat că acesta duce la pierderi accentuate pre- și post-implantare și la mortalitate embrio-fetală. În plus, creșterea incidenței diferitelor malformații, inclusiv cardiovasculare, a fost raportată la animale cărora li s-a administrat un inhibitor al sintezei de prostaglandine în perioada de organogeneză. În timpul primului și al celui de-al doilea trimestru de sarcină, acidul acetilsalicilic nu trebuie administrat decât dacă este absolut necesar.

În cazul în care acidul acetilsalicilic este utilizat de către o femeie care încearcă să rămână gravidă sau în timpul primului și al celui de-al doilea trimestru de sarcină, doza trebuie menținută cât mai scăzută și durata tratamentului, cât mai scurtă posibil.

În al treilea trimestru de sarcină, toți inhibitorii sintezei de prostaglandine pot expune fătul la:

- Toxicitate cardiopulmonară (cu închiderea prematură a canalului arterial și hipertensiune pulmonară)

- Disfuncție renală, care poate evolua până la insuficiență renală cu oligohidramnios

In plus, la sfârșitul sarcinii, inhibitorii sintezei de prostaglandine pot expune atât mama, cât și nou-născutul la:

- O posibilă prelungire a timpului de sângerare, un efect antiagregant care poate să apară chiar și la administrarea unor doze foarte mici

- Inhibarea contracțiilor uterine, având ca rezultat întârzierea sau prelungirea travaliului

În consecință, acidul acetilsalicilic în doze de 100 mg/zi și mai mari este contraindicat în al treilea trimestru de sarcină.

Nu este cunoscut dacă bisoprololul se excretă în laptele matern. Salicilaţii şi metaboliţii lor sunt excretaţi în cantităţi mici în laptele matern. Prin urmare, nu este recomandată alăptarea pe durata administrării acestui medicament.

Nu sunt disponibile date privind posibilele efecte ale acestui medicament aupra fertilităţii la bărbaţi sau femei.

Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Într-un studiu efectuat asupra bolnavilor cu boală ischemică coronariană, bisoprololul nu a afectat capacitatea de a conduce vehicule. Cu toate acestea, din cauza variaţiilor individuale ale reacţiilor la medicament, capacitatea de a şofa sau de a folosi utilaje poate fi afectată. Acest fenomen trebuie luat în considerare în special la începutul tratamentului, la schimbarea medicaţiei sau în cazul consumului de alcool.

Prezentare a reacţiilor adverse

Reacţiile adverse sunt clasificate în funcţie de frecvenţă şi clasificare pe aparate, sisteme şi organe.

Următoarele definiţii sunt valabile pentru terminologia frecvenţelor utilizată mai jos:

Foarte frecvente (≥1/10)

Frecvente (≥1/100 şi <1/10)

Mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100)

Rare (≥1/10000 şi <1/1000)

Foarte rare (<1/10000)

Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)

Bisoprolol

Datele următoare au fost obţinute pentru bisoprolol:

Rare: valori crescute ale concentraţiilor sanguine ale trigliceridelor şi ale enzimelor hepatice (ALAT,

ASAT)

Mai puţin frecvente: bradicardie, agravare a insuficienţei cardiace preexistente, tulburări de conducere AV

Rare: tulburări de auz

Rare: reducerea secreţiei lacrimale (trebuie avut în vedere de pacienţii cu lentile de contact)

Foarte rare: conjunctivită

Frecvente: manifestări neplăcute gastrointestinale cum sunt greaţă, vărsături, diaree, constipaţie

Frecvente: fatigabilitate*

Mai puţin frecvente: astenie

Rare: hepatită

Tulburări ale sistemul nervos

Frecvente: ameţeală, cefalee

Rare: sincopă

Rare: tulburări de potenţă

Mai puţin frecvente: bronhospasm la pacienţii cu astm bronşic sau cu obstrucţii ale căilor aeriene în antecedente

Rare: rinită alergică

Rare: reacţii de hipersensibilitate (cum sunt prurit, eritem difuz tranzitor, erupţie cutanată tranzitorie)

Foarte rare: beta-blocantele pot provoca apariţia sau agravarea psoriazisul sau pot determina erupţii psoriaziforme, alopecie

Mai puţin frecvente: slăbiciune musculară, crampe musculare

Frecvente: parestezii şi senzaţie de frig sau amorţeli în extremităţi

Mai puţin frecvente: hipotensiune arterială

Mai puţin frecvente: tulburări de somn, stare de depresie

Rare: Coşmaruri, halucinaţii Aceste simptome apar în special la începutul tratamentului. În general sunt uşoare şi de regulă dispar după 1 - 2 săptămâni.

Reacţiile adverse sunt deseori dependente de doză şi sunt din cauza efectului farmacologic al acidului acetilsalicilic (vezi pct. 5.1). Cele mai multe din reacţiile adverse sunt de obicei associate cu tractul gastro-intestinal. Pacienţii cu alergii cunoscute sau astm bronşic prezintă risc crescut de reacţii de hipersensibilitate. Se poate dezvolta hipersensibilitate încrucişată cu alte AINS.

Frecvente: tendințe crescute de sângerare

Mai puţin frecvente: sânge în urină

Rare: sindrom hemoragic (epistaxis, sângerări gingivale, vărsături sangvinolente şi pierderi de sânge prin materiile fecale, etc.), trombocitopenie, granulocitoză, anemie aplastică.

Necunoscute: cazuri de sângerare, cu prelungirea timpului de sângerare, cum ar fi epistaxis, sângerări gingivale și ciclul menstrual mai abundent. Simptomele pot persista timp de 4-8 zile după întreruperea tratamentului cu acid acetilsalicilic. Ca urmare, poate exista un risc crescut de sângerare în timpul procedurilor chirurgicale. Sângerările gastrointestinale evidente (hematemeza, melena) sau cele oculte, ceea ce poate duce la anemie cu deficit de fier (mai frecventă la doze mai mari).

Foarte rare: hipoglicemie

Necunoscute: hiperuricemie

Tulburări ale sistemul nervos:

Rare: hemoragie intracraniană, ameţeală

Necunoscute: vertij, dureri de cap

Mai puțin frecvente: rinită, dispnee

Rare: bronhospasm, crize de astm

Necunoscute: capacitate acustică redusă, tinitus

Rare: vasculita hemoragică

Tulburări ale aparatului genital și mamare

Rare: menoragie

Frecvente: gastrită, dispepsie, pierderi de sânge uşoare până la moderate în tractul gastrointestinal.

Prin utilizare de lungă durată sau repetată aceste pierderri de sânge pot duce la anemie.

Rare: hemoragie severă gastrointestinală, greață, vărsături

Necunoscute: ulcerații gastrice sau duodenale și perforații, diaree

Foarte rare: insuficienţă hepatică

Neobișnuite: urticarie

Rare: sindromul Steven-Johnsons, sindromul Lyell, purpură, eritem nodos, eritem multiform

Necunoscute: insuficiență renală acută, în special la pacienții cu insuficiență renală existentă, decompensare cardiacă, sindrom nefrotic sau tratament concomitent cu diuretice. Retenția de apă și sare.

Rare: reacții de hipersensibilitate, edem angioneurotic, edem alergic, reacții anafilactice, inclusiv șoc anafilactic

Foarte rare: agravarea simptomelor alergice în cazul alergiilor alimentare

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

București 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro.

Bisoprolol

Cele mai frecvente semne de supradozaj cu un ß-blocant care sunt de aşteptat, sunt bradicardie, hipotensiune arterială, bronhospasm, insuficienţă cardiacã acută şi hipoglicemie. Până în prezent au fost raportate câteva cazuri de supradozaj cu bisoprolol (maximum: 2000 mg). Au fost remarcate bradicardie şi/sau hipotensiune arterială. Toţi pacienţii s-au recuperat. Există o mare varietate interindividuală de sensibilitate la o doză mare unică de bisoprolol iar pacienţii cu insuficienţă cardiacă sunt probabil foarte sensibili.

În general, dacă apare supradozaj, tratamentul trebuie întrerupt şi trebuie intervenit cu tratament simptomatic şi de susţinere. Există date limitate care sugerează că bisoprololul se elimină greu prin dializă. Pe baza acţiunilor farmacologice aşteptate şi a recomandărilor pentru alte ß-blocante, trebuie luată în considerare respectarea următoarelor măsuri, sub supraveghere clinică.

Bradicardie: administrarea de atropină pe cale intravenoasă. În caz de răspuns inadecvat, se poate administra cu prudenţă isoprenalină sau o altă substanţă cu proprietăţi cronotrop pozitive. În anumite situaţii poate fi necesară inserţia transvenoasă a unui pacemaker cardiac.

Hipotensiune arterială: se administrează intravenos lichide şi vasopresoare. Poate fi utilă şi administrarea intravenaosă de glucagon.

Bloc AV (de gradul II sau III): pacienţii trebuie monitorizaţi atent; li se va administra o perfuzie cu isoprenalină sau li se va implanta transvenos un pacemaker.

Agravarea bruscă a insuficienţei cardiace: se administrează i.v. diuretice, medicamente inotrope şi vasodilatatoare.

Bronhospasm: se administrează tratament bronhodilatator cu isoprenalină, substanţe beta2-simpatomimetice şi/sau aminofilină.

Hipoglicemie: se administrează i.v. glucoză.

Este improbabil supradozajul la dozele mici de acid acetilsalicilic din acest medicament. Cu toate acestea, intoxicaţia (supradozajul accidental) la copii foarte mici sau doze mai mari decât cele terapeutice la vârstnici se poate manifesta după cum urmează: următoarele manifestări sunt asociate cu intoxicaţia moderată: ameţeli, cefalee, tinnitus, stare de confuzie, vertij, surditate, transpirație, extremități calde cu puls săltăreț, creșterea frecvenței respiratorii, hiperventilație şi simptome gastrointestinale (greaţă, vărsături şi gastralgii).

În intoxicaţiile severe, apar tulburări grave ale echilibrului acido-bazic. Hiperventilaţia iniţială duce la la alcaloză respiratorie. Ulterior apare acidoză respiratorie ca rezultat al unui efect de supresie a centrului respirator. O acidoză metabolică apare de asemenea din cauza prezenţei de salicilaţi. Acidoza poate crește transferul de salicilat prin bariera de sânge a creierului. Deoarece copii, sugarii şi copiii mici sunt consultaţi în ultimile stadii ale intoxicaţiei, de obicei sunt deja în stadiul de acidoză metabolică. Pot să apară de asemenea următoarele: hipertermie şi transpiraţie, ducând la deshidratare, stare de nelinişte, convulsii, halucinaţii şi hipoglicemie. Depresia sistemului nervos poate duce la comă, colaps cardio-vascular şi stop respirator. Doza letală de acid acetilsalicilic este de 25-30 grame.

Concentraţiile plasmatice de salicilaţi de peste 300 mg/l (1,67 mmol/l) constituie intoxicaţie.

Dacă a fost ingerată o doză toxică, atunci este necesară internarea în spital. În cazul unei intoxicaţii moderate, pot fi induse vărsături; dacă nu este posibil sunt indicate spălături gastrice. Se administrează cărbune activ (absorbant) şi sulfat de sodiu (laxativ). Este indicată alcalinizarea urinii (250 mmol NaHCO3 timp de 3 ore) în timp ce se monitorizează pH-ul urinar. Pentru intoxicaţii severe este preferat tratamentul cu hemodializă. Alte semne ale intoxicaţiei sunt tratate simptomatic.

Grupa farmacoterapeutică: Agenţi beta-blocanţi selectivi, Bisoprolol combinaţii, codul ATC: C07FX04

Bisoprololul este un blocant puternic şi selectiv al adrenoreceptorilor. Modul de acţiune în hipertensiunea arterială nu este clar dar, se ştie că bisoprololul reduce marcat activitatea reninei plasmatice. La pacienţii cu angină pectorală, blocarea ß1-receptorilor reduce activitatea cardiacă şi astfel reduce necesarul de oxigen. Astfel bisoprololul este eficace în eliminarea sau reducerea simptomelor.

Acidul acetilsalicilic inhibă activarea trombocitelor: blocând ciclooxigenaza plachetară prin acetilare, acesta inhibă sinteza tromboxanului A2, o substanţă pentru activarea fiziologică, eliberată de către trombocite şi care ar avea un rol în complicaţiile leziunilor ateromatoase.

Dozele repetate de la 20 la 325 mg implică o inhibare a activităţii enzimatice de la 30 la 95%.

Datorită ireversibilităţii legăturii, efectul persistă întreaga viaţă a unui trombocit (7-10 zile). Efectul inhibitor nu este exhaustiv în cursul tratamentului prelungit şi activitatea enzimatică reîncepe treptat după reînoirea trombocitelor 24 până la 48 ore de la întreruperea tratamentului.

Acidul acetilsalicilic prelungeşte timpul de sângerare cu o medie de aproximativ 50 până la 100%, dar pot fi remarcate variaţii individuale.

Datele experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba efectul acidului acetilsalicilic în doză mică asupra agregării plachetare atunci când se administrează concomitent. Într-un singur studiu, atunci când o singură doză de 400 mg ibuprofen a fost administrată în termen de 8 ore înainte sau în termen de 30 de minute după eliberarea imediată a dozării acidului acetilsalicilic (81 mg), a avut loc un efect de scădere al acidului acetilsalicilic asupra formării de tromboxan sau asupra agregarea trombocitelor. Cu toate acestea, caracterul limitat al acestor date și incertitudinile privind extrapolarea datelor ex vivo la situația clinică implică faptul că nu pot fi trase concluzii ferme privind utilizarea regulată a ibuprofenului și efecte clinice relevante sunt considerate a fi puțin probabil să se producă în cazul utilizării ocazionale a ibuprofenului.

Agenţia Europeană a Medicamentelor a acordat o derogare de la obligaţia de depunere a rezultatelor studiilor efectuate cu Bisoprolol/Acid acetilsalicilic Sandoz 5 mg/75 mg capsule la toate subgrupele de copii şi adolescenţi în hipertensiune arterială esenţială (primară), hipertensiune arterială secundară, angină pectorală (vezi pct. 4.2 pentru informaţii privind utilizarea la copii şi adolescenţi).

Bisoprolol

După administrarea pe cale orală, bisoprololul este absorbit şi are o biodisponibilitate de aproximativ 90%. Legarea bisoprololului de proteinele plasmatice este de aproximativ 30%. Volumul de distribuţie este de 3,5 l/kg. Clearanceul total este de aproximativ 15 l/h. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de 10-12 ore oferind un efect cu durata de 24 de ore după administrarea o dată pe zi.

Bisoprololul este eliminat din organism pe două căi. 50% este metabolizat la nivel hepatic în metaboliţi inactivi care sunt apoi excretaţi pe cale renală. Restul de 50% se excretă pe cale renală sub formă nemetabolizată. Deoarece eliminarea se face la nivel renal şi hepatic în proporţii egale, nu este necesară ajustarea dozelor la pacienţii cu insificienţă hepatică sau renală. Nu a fost studiată farmacocinetica la pacienţii cu insuficienţă cardiacă cronică stabilă şi cu afectarea funcţiei hepatice sau renale.

Cinetica bisoprololului este lineară şi independentă de vârstă.

La pacienţii cu insuficienţă cardiacă cronică (NYHA stadiul III), concentraţia plasmatică de bisoprolol este mai mare şi timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este prelungit comparativ cu cel de la voluntarii sănătoşi. Concentraţia plasmatică maximă la starea de echilibru este de 64±21 ng/ml la o doză zilnică de 10 mg şi timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de 17±5 ore.

Concentraţia maximă plasmatică (Cmax) este atinsă după aproximativ 50 de minute (tmax). Principalul loc de absorbţie este intestinul subţire proximal. Cu toate acestea, o parte semnificativă din doză este deja hidrolizată la acid salicilic în peretele intestinal în timpul procesului de absorbţie.

Gradul de hidroliză corespunde vitezei de absorbţie.

Ingestia simultană de alimente întârzie absorbţia acidului acetilsalicilic (concentraţii plasmatice mai mici) dar nu o reduce.

Volumul de distribuţie al acidului acetilsalicilic este de aproximativ 0,16 l/kg greutate corporală.

Acidul salicilic care este primul produs al conversiei din acidul acetilsalicilic, se leagă de proteinele plasmatice, în special de albumine, mai mult de 90%. Acidul salicilic difuzează lent în lichidul sinovial. Acesta traversează placenta şi trece în laptele matern.

Acetilsalicilatul este în principal convertit în acid salicilic prin hidroliză.

Timpul de înjumătăţire al acidului acetilsalicilic este scurt: aproximativ 15-20 minute.

Ulterior, acidul salicilic este convertit în conjugaţi - glicinic şi acid glucuronic, precum şi urme de acid gentizinic. La doze terapeutice mai mari, capacitatea de conversie a acidului salicilic este mărită prin farmacocinetica devenind nelineară.

Aceasta duce la prelungirea timpului aparent de înjumătăţire prin eliminare a acidului salicilic de la câteva ore la o perioadă de aproximativ 24 ore.

Eliminarea majoră se face prin rinichi. Reabsorbţia tubulară de acid acetilsalicilic este în funcţie de pH. Prin alcalinizarea urinii, partea nemodificată a acidului acetilsalicilic din urină poate creşte de la aproximativ 10% la aproximativ 80%.

Bisoprolol

Datele non-clinice nu au evidenţiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea, carcinogenitatea.

Ca şi alte beta-blocante, bisoprololul prezintă la doze mari, toxicitate maternă (scăderea aportului alimentar şi scădere în greutate) şi toxicitate embrio-fetală (creşterea incidenţei resorbţiilor, scăderea greutăţii la naştere, retardarea dezvoltării psihice), dar nu a fost teratogen.

În studii efectuate la şobolan, au fost urmărite pentru acidul acetilsalicilic efectele fetotoxice şi teratogene la doze toxice pentru mame. Relevanţa clinică este necunoscută deoarece doza utilizată în studiile non-clinice este mult mai mare (de 7 ori cel puţin) decât dozele maxime recomandate în indicaţiile cardiovasculare vizate.

Nu au fost remarcate efecte carcinogene în studiile la şoarece şi şobolan.

Comprimat cu acid acetilsalicilic:

Amidon de porumb

Celuloză microcristalină

Acid stearic

Filmul:

Alcool polivinilic parţial hidrolizat

Dioxid de titan (E 171)

Talc

Lecitină (soia)

Gumă Xantan

Bisoprolol pulbere:

Celuloză microcristalină

Stearat de magneziu

Gelatină

Dioxid de titan (E 171)

Cerneala de inscripţionare conţine:

Shellac, oxid de fer negru (E 172), propilenglicol, hidroxid de amoniu.

Nu este cazul.

4 ani

A se păstra la temperaturi sub 25°C.

sau implantare

Blistere din PCTFE-PVC/Al-PVC

Mărimea ambalajului : 7, 10, 14, 20, 28, 30, 50, 56, 84, 98, 100 capsule

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

S.C. Sandoz S.R.L.

Str. Livezeni nr. 7A, 540472 Târgu Mureş

România

9450/2016/01-11

Data primei autorizări : Autorizare - August 2011

Data reînnoirii autorizaţiei - Noiembrie 2016

Noiembrie 2017