BIOFLU HOT DRINK 500mg / 200mg / 4mg granule soluție orală în plic prospect medicament

Bioflu Hot Drink 500 mg/200 mg/4 mg granule pentru soluție orală în plic

Fiecare plic cu granule conține paracetamol 500 mg, acid ascorbic 200 mg și maleat de clorfenamină 4,00 mg.

Excipient cu efect cunoscut: zahăr 11,926 g.

Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1.

Granule pentru soluție orală

Granule omogene de culoare alb-gălbui, cu miros slab caracteristic de lămâie.

Tratamentul simptomatic al răcelilor comune, rinitelor alergice și vasomotorii, stărilor gripale (pentru ameliorarea strănutului, rinoreei, congestiei nazale şi sinusale, febrei, cefaleei şi durerilor musculare).

Tratamentul cu antibiotice poate fi necesar în cazul apariţiei infecțiilor bacteriene.

Medicamentul este destinat utilizării de către adulţi şi adolescenţi cu vârsta mai mare de 15 ani.

1 plic Bioflu Hot Drink de 2-3 ori pe zi.

Intervalul între administrări trebuie să fie de cel puţin 4 ore.

În caz de insuficiență renală severă (clearance-ul creatininei <10 ml/min), intervalul între administrări trebuie să fie de cel puţin 8 ore.

Conținutul fiecărui plic se administrează cu o cantitate suficientă de apă fierbinte.

Pentru tratamentul stărilor gripale, este preferabilă administrarea acestui medicament cu apă fierbinte, seara, din momentul apariției primelor simptome.

- hipersensibilitate la paracetamol, fenacetină sau alte antiinflamatoare (risc crescut de reacţii alergice); hipersensibilitate la clorfenamină sau alte antihistaminice sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1.

- deficit de glucozo-6-fosfat-dehidrogenază,

- insuficienţă renală severă (riscul de reacţii adverse renale poate fi crescut în cazul administrării prelungite de doze mari),

- tulburări uretro-prostatice cu risc de retenţie urinară,

- glaucom cu unghi închis sau predispoziţie la glaucom cu unghi închis; glaucom cu unghi deschis

- insuficienţă hepato celulară,

- tratament concomitent cu inhibitori de monoaminooxidază (IMAO) non-selectivi vezi (4.5.),

- litiază renală oxalocalcică (doze mari-1 g acid ascorbic pe zi, timp îndelungat),

- copii cu vârsta sub 15 ani.

Se recomandă să nu se depăşească dozele recomandate.

Dacă apar reacţii de hipersensibilitate, tratamentul va fi întrerupt imediat.

Tratamentul trebuie întrerupt dacă simptomele nu dispar după 5 zile.

Se impun precauţii în caz de alcoolism și afecţiuni hepatice, incluzând hepatită virală (creşte riscul hepatotoxicităţii) şi în caz de insuficientă renală gravă (numai în tratamentul de lungă durată cu doze mari, în tratamentul ocazional fiind acceptabil).

Este necesară monitorizarea funcţiilor hepatice în cazul tratamentului de lungă durată şi cu doze mari la pacienţii cu leziuni hepatice preexistente.

Asocierea cu antiinflamatoarele nesteroidiene se va face la doze adaptate și se va evita administrarea pe termen lung.

Funcţia renală trebuie monitorizată în caz de administrare prelungită sau de insuficienţă renală, totuşi cazuri de nefrotoxicitate datorită paracetamolului nu au fost raportate în condiţiile administrării dozelor uzuale.

Maleat de clorfenamină

În caz de insuficienţă renală gravă se impune prudență, datorită riscului de acumulare.

Clorfenamina se va administra cu precauţie la pacienţii cu afecţiuni cardiovasculare (mai ales la hipertensivi), presiune intraoculara crescută, astm bronşic, ulcer gastro-duodenal, obstrucţie pilorică şi epilepsie.

Este necesară prudenţă la vârstnici.

Datorită creşterii efectului sedativ al antihistaminicelor de către consumul de băuturi alcoolice sau consumul de medicamente sedative (în special barbiturice) nu se recomandă administrarea concomitentă de Bioflu Hot Drink cu alcool etilic sau medicamente care conţin alcool etilic (vezi 4.5.-

Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune).

Se recomandă prudenţă la pacienţii cu diabet zaharat, deficit de glucozo-6-fosfatdehidrogenază (G6PD), hemocromatoză, anemie sideroblastică și talasemie.

Doze mari de acid ascorbic pot interfera cu testele de determinare a sângerărilor oculte şi cu determinările serice ale glucozei.

Acest medicament conţine 11,926 g de zahăr de zahăr pe plic, cantitate ce trebuie luată în calcul la consumul zilnic.

- alcoolul (consum cronic), medicamentele inductoare enzimatice (barbiturice, primidona,carbamazepina, hidantoina, rifampicina, sulfinpirazona, estrogeni şi contraceptive estro-progestative) şi cele hepatotoxice cresc riscul afectării hepatice al dozelor mari sau tratamentului prelungit cu paracetamol.

De asemenea, riscul hepatotoxicităţii poate creşte la asocierea cu antifungice derivaţi de imidazol, carmustină şi înrudite, doxorubicină şi înrudite, izoniazida şi înrudite, mercaptopurina, metotrexat, săruri de aur;

- tratamentul cronic cu barbiturice sau primidonă scade efectul paracetamolului;

- dozele mari de paracetamol cresc efectul anticoagulantelor cumarinice, probabil prin reducerea sintezei hepatice de profactori ai coagulării; în cazul administrării dozelor mari de paracetamol (peste 2 g pe zi) pe perioade lungi este necesară monitorizarea timpului de protrombină; nu este necesar în cazul tratamentului ocazional sau celui cronic cu doze mici.

- asocierea paracetamolului cu salicilaţi sau alte antiinflamatoare nesteroidiene pe termen lung şi la doze mari creşte riscul de nefropatie, necroză papilară renală, cancer renal. Asocierea paracetamol-salicilaţi trebuie administrată pe termen scurt. Diflunisalul creşte cu 50% concentraţia plasmatică a paracetamolului şi măreşte astfel riscul hepatotoxicităţii acestuia.

- ciclosporina: apare o creştere a potenţialului nefrotoxic al ciclosporinei prin inhibiţia de către paracetamol a sintezei de prostaglandine renale cu efect vasodilatator şi deci protector renal.

Prin scăderea funcţiei renale poate apare astfel o creştere a concentraţiei ciclosporinei, cu accentuarea nefrotoxicităţii sale. Asocierea trebuie evitată.

- agoniştii morfinici, antiacidele, cărbunele activat şi anticolinergicele scad viteza de absorbţie a paracetamolului, dar nu şi cantitatea totală absorbită;

- fenicoli: rezultatele clinice ale acestei interacţiuni sunt contradictorii. Poate să apară o formă reversibilă de deprimare medulară atunci când concentraţiile plasmatice ale cloramfenicolului depăşesc un anumit nivel. Este necesară supraveghere clinică şi hematologică.

- interferoni: paracetamolul poate scădea reacţiile adverse legate de administrarea interferonului.

Maleat de clorfenamină

- alcool etilic: creşte efectul sedativ al clorfenaminei; în timpul tratamentului cu clorfenamină, trebuie evitat consumul de alcool etilic sau medicamente ce conţin alcool etilic;

- sultoprida: risc major de aritmii ventriculare, torsada vârfurilor;

- IMAO: administrarea concomitentă, poate prelungi şi intensifica efectele secundare anticolinergice şi deprimante ale sistemului nervos central (SNC) ale clorfenaminei, asocierea este contraindicată.

- deprimante ale SNC (antidepresive sedative, barbiturice, hipnotice, analgezice opioide, metadonă, neuroleptice, anxiolitice, alcool etilic): asocierea cu clorfeniramina creşte riscul de deprimare centrală;

- atropina şi alte anticolinergice (antidepresive triciclice, antiparkinsoniene, anticolinergice centrale, antispastice neurotrope, disopiramida, neuroleptice fenotiazinice) potenţează efectele de tip parasimpatolitic (constipaţie, retenţie urinară) prin efect aditiv cu clorfeniramină.

- fenitoina: s-au descris creşteri ale concentraţiei plasmatice ale fenitoinei la pacienţii trataţi cu clorfenamină, probabil prin acţiunea acestuia de inhibare a metabolismului hepatic al fenitoinei. În plus, fenitoina stimulează metabolismul hepatic al substanţei asociate, cu scăderea valorilor plasmatice ale acesteia.

Doze mari de acid ascorbic pot favoriza reabsorbția tubulară (scăzând eliminarea renală) a medicamentelor slab acide (barbiturice, sulfamide, salicilați) și pot crește eliminarea unor baze slabe (chinidina).

Acidul ascorbic administrat concomitent cu deferoxamina, crește toxicitatea tisulară a fierului.

Acidul ascorbic influențează acțiunea celorlalte vitamine; vitamina A (retinol) şi vitamina C (acidul ascorbic) îşi stimulează reciproc biosinteza; acidul ascorbic şi vitamina E (tocoferol) se protejează reciproc față de acțiunea oxidanților, exercitându-şi astfel funcţiile lor biologice în condiţii favorabile; vitamina C influenţează favorabil şi acţiunea vitaminelor B.

Se recomandă prudenţă în cazul pacienţilor cu absorbţie deficitară a vitaminei B12, deoarece acidul ascorbic inactivează vitamina B12 din alimente.

La pacienții tratați cu anticoagulante orale, acidul ascorbic reduce timpul de protrombină.

Au fost raportate interacțiuni medicamentoase cu celuloza și disulfiramul.

Acidul ascorbic administrat în doze mari (mai mult de 2 g/zi) poate modifica testele biologice pentru dozarea creatininei şi glucozei sanguine şi urinare.

Acidul ascorbic interferă cu determinările transaminazelor şi lactat-dehidrogenazelor serice.

Concentraţiile plasmatice ale bilirubinei pot fi reduse de acidul ascorbic, astfel ca prezenţa unei afecţiuni hepatice poate fi mascată.

Deoarece acidul ascorbic este un agent reducător puternic, el interferă cu testele de laborator bazate pe reacţii de oxido-reducere:

- determinarea glucozei în urină prin reactivul sulfat cupric (testul Benedict): concentraţia poate fi fals crescută;

- determinarea glucozei în urină prin metoda oxidării glucozei (Tes-Tape);

- lactat-dehidrogenaza şi transaminazele hepatice: concentraţiile lor serice pot fi scăzute dacă se administrează acid ascorbic în doze mai mari de 200 mg/zi;

- sângerari oculte: dozele mari pot determina rezultate fals-negative.

- concentraţiile serice de bilirubină pot fi crescute;

- pH-ul urinar poate fi scăzut de dozele mari de acid ascorbic;

- acid uric şi oxalat urinar: concentraţiile pot fi crescute la pacienţi care au primit doze mari de acid ascorbic.

Numeroase date referitoare la administrarea la femeile gravide au indicat atât lipsa toxicității malformative, cât și a celei fetale/neonatale. Studiile epidemiologice privind neurodezvoltarea la copiii expuși la paracetamol in utero nu prezintă rezultate concludente. Paracetamolul poate fi administrat în timpul sarcinii dacă este clinic necesar, totuși, trebuie utilizată doza eficientă cea mai mică, pentru cea mai scurtă durată și cu cea mai redusă frecvență de administrare posibile.

Datorită reacţiilor adverse pe care le are (de exemplu somnolenţă, sedare, confuzie, ameţeală, tulburări de acomodare etc.), produsul poate influenţa capacitatea de a conduce autovehicule sau de a folosi utilaje.

Frecvenţa este definită utilizând următoarea convenţie: foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi <1/100), rare (≥ 1/10000 şi <1/1000), foarte rare (< /10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Frecvenţa reacţiilor adverse asociate cu paracetamolul a fost estimată din raportările spontane după punerea pe piaţă şi este prezentată în tabelul de mai jos.

Clasificarea pe aparate,

Reacţii adverse Frecvenţă sisteme şi organe

Tulburări hematologice şi

Trombocitopenie Foarte rare limfatice

Tulburări ale sistemului Hipersensibilitate cutanată, inclusiv

Foarte rare imunitar erupţie cutanată tranzitorie, edem angioneurotic şi sindrom

Stevens Johnson

Tulburări respiratorii, Bronhospasm la pacienţii hipersensibili la acid

Foarte rare toracice şi mediastinale acetilsalicilic sau alte antiinflamatoare nesteroidiene

Tulburări hepatobiliare Tulburări hepatice Foarte rare

Frecvenţa reacţiilor adverse asociate cu maleatul de clorfenamină sunt prezentate în tabelul de mai jos.

Clasificarea pe aparate, sisteme şi Reacţii adverse Frecvenţă organe

Anemie hemolitică, neutropenie, trombocitopenie (manifestate

Tulburări Cu frecvenţă prin ulceraţii la nivelul faringelui şi febră, sângerări şi echimoze hematologice necunoscută neobişnuite, stare de oboseală şi slăbiciune neobişnuită)

Sedare şi somnolenţă, efecte atropinice (uscăciune a gurii, nasului şi gâtului, constipaţie, tulburări de acomodare, midriază,

Tulburări palpitaţii, tulburări de micţiune); hipotensiune ortostatică, Cu frecvenţă neurovegetative tulburări de echilibru, vertij, scăderea memoriei şi capacităţii de necunoscută concentrare, incoordonare motorie, tremor, confuzie, halucinaţii şi, foarte rar, agitaţie, nervozitate, insomnie

Tulburări ale Eritem, eczemă, prurit, purpură, urticarie, edeme, foarte rar edem Cu frecvenţă sistemului imunitar Quincke, şoc anafilactic necunoscută

Frecvenţa reacţiilor adverse asociate cu acidul ascorbic sunt prezentate în tabelul de mai jos.

Clasificarea pe aparate, sisteme şi organe Reacţii adverse Frecvenţă

Litiază oxalică şi urică.

Tulburări renale Foarte rare

Pirozis

Tulburări digestive Foarte rare

La pacienţii cu deficit de G-6-PD, dozele mari de acid ascorbic pot provoca hemoliză.

Pacientul trebuie avertizat să întrerupă administrarea medicamentului la primele semne de reacţii de hipersensibilitate, cutanate sau reacţii adverse hepatice şi să se prezinte imediat la medic.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucuresti 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro.

Datele din literatura de specialitate au arătat că supradozajul acut al paracetamolului provoacă pierderea apetitului alimentar, greaţă, vărsături, dureri abdominale, diaree, hepatomegalie, icter, somnolenţă, confuzie, aritmii cardiace, hipotensiune arterială, transpiraţii profuze, stare de rău, putând evolua până la insuficienţă hepato-renală acută. Totuşi, adesea nu apar simptome sau semne precoce specifice supradozajului.

Manifestările clinice şi modificările testelor de laborator provocate de hepatotoxicitate nu apar de obicei decât după 48 - 72 ore. Astfel, evoluţia clinică a toxicităţii la paracetamol cuprinde 4 stadii:

- stadiul 1 (în primele 12 - 24 ore de la ingestia supradozei): greaţă, vărsături, anorexie, transpiraţii profuze;

- stadiul 2 (la 24 - 48 ore de la ingestie): starea clinică se ameliorează, dar încep să crească concentraţiile plasmatice ale transaminazelor hepatice (TGO, TGP), bilirubinei şi protrombinei;

- stadiul 3 (la 72 - 96 ore de la ingestie): hepatotoxicitatea este maximă;

- stadiul 4 (după 7 - 8 zile de la ingestie): pacientul revine la normal.

Doza minimă toxică de paracetamol este de l0 g (140 mg/kg), dar s-a raportat afectare hepatică chiar şi după administrarea unei doze unice de 5,85 g. Doza minimă letală este de 15 g (200 mg/kg). Dacă s-a ingerat o doză de 150 mg/kg sau dacă doza ingerată nu poate fi determinată, se recomandă determinarea concentraţiei plasmatice a paracetamolului cât mai curând posibil, dar nu mai devreme de 4 ore de la ingerare.

De asemenea, se recomandă efectuarea testelor hepatice repetat, la intervale de 24 ore.

Poate apărea encefalopatie hepatică (cu modificări ale funcţiilor cerebrale, confuzie, agitaţie sau stupoare), convulsii, deprimare respiratorie, comă, edem cerebral tulburări de coagulare, sângerări gastro-intestinale, coagulare intravasculară diseminată, hipoglicemie, acidoză metabolică, aritmii cardiace, colaps cardiovascular şi deces.

Concentraţii plasmatice mai mari decât 300 µg/ml la 4 ore după ingestie sunt întotdeauna asociate cu afectare hepatică, aceasta fiind minimă dacă concentraţiile plasmatice la 4 ore sunt mai mici de 120 µg/ml. De asemenea, se poate suspecta hepatotoxicitate, dacă concentraţia plasmatică de paracetamol la 12 ore după ingestie este mai mare de 50 µg/ml. În plus, dacă timpul de înjumătăţire plasmatică este mai mare de 4 ore, este probabil să existe necroză hepatică, iar dacă este mai mare de 12 ore, este probabil să se instaleze comă hepatică.

Supradozajul cronic constând în administrarea zilnica de doze de 5 - 8 g de paracetamol timp de câteva săptămâni sau de doze de 3 - 4 g/zi timp de 1 an a determinat, de asemenea, afectare hepatică, precum şi necroză tubulară renală şi afectare miocardică acută. Necroza tubulară renală poate evolua până la insuficienţa renală şi este cel mai adesea asociată cu hepatotoxicitatea.

Supradozajul acut al clorfenaminei se manifestă prin agravarea efectelor anticolinergice, aritmii cardiace, deprimarea SNC cu sedare excesivă, fenomene paradoxale de stimulare a SNC (halucinaţii, convulsii) şi hipotensiune arterială.

Tratamentul trebuie instituit rapid, chiar dacă manifestările sunt minore:

- Pentru scăderea absorbţiei se evacuează conţinutului gastric prin provocarea de vărsături şi lavaj gastric cu soluţie izotonică de ser fiziologic, pentru accelerarea eliminării se foloseşte la nevoie hemodializă sau hemoperfuzia. Acestea pot fi benefice dacă N-acetilcisteina nu poate fi administrată în primele 24 ore după ingestia unei supradoze masive; pentru a creşte eliminarea se poate administra un purgativ salin;

- Administrarea antidotului specific - N-acetilcisteina. În intoxicaţii grave se introduc intravenos 150 mg/kg (în 200 ml soluţie glucozată izotonă) în decurs de 15 minute, apoi 50 mg/kg (în 500 ml) în 4 ore şi ulterior 100 mg/kg (în 1000 mI) în următoarele 16 ore (deci un total de 300 mg/kgc în 20 de ore).

Este recomandat, ca N-acetilcisteina, să fie administrată cât mai curând posibil după ingestia supradozei sau măcar în primele 24 de ore. În intoxicaţii uşoare se administrează metionina 2,5 g la intervale de 4 ore, până la o doză totală de l0 g;

- Monitorizarea pacientului, care include determinarea concentraţiilor plasmatice de Paracetamol la cel puțin 4 ore după ingestie (din cauză că determinările efectuate mai devreme de acest interval nu sunt relevante pentru evaluare corectă a riscului de hepatotoxicitate). Concentraţii plasmatice iniţiale de peste 150 µg/ml la 4 ore, 100 µg/ml la 6 ore, 70 µg/ml la 8 ore, 50 µg/ml la 10 ore, 20 µg/ml la 15 ore, 8 µg/ml la 20 de ore sau 3,5 µg/ml la 24 de ore după ingestie indică o posibilă hepatotoxicitate şi necesitatea de a efectua întreaga schemă terapeutică cu N-acetilcisteină.

Dacă determinările iniţiale indică concentraţii plasmatice situate sub cele descrise anterior, atunci administrarea N-acetilcisteinei poate fi oprită. Cu toate acestea, unii clinicieni recomandă efectuarea mai multor determinări succesive pentru a afla concentraţia plasmatică maximă şi timpul de înjumătăţire plasmatică al paracetamolului înainte de a decide oprirea administrării N-acetilcisteinei;

- Efectuarea testelor funcţionale hepatice (TGO, TGP, bilirubina, timpul de protrombină) la intervale de 24 ore pentru cel puţin 96 ore postingestie, dacă concentraţiile plasmatice de paracetamol indică risc de hepatotoxicitate; dacă nu sunt determinate anomalii în 96 de ore, nu sunt necesare alte determinări. Este necesară monitorizarea funcţiilor renală şi cardiacă şi administrarea unei terapii adecvate;

- Terapie suportivă, care constă în menţinerea echilibrului hidro-electrolitic, oxigenoterapie, corectarea hipoglicemiei şi administrarea de vitamina K (dacă timpul de protrombină depăşeşte 1,5xN) şi de plasmă proaspătă congelată sau concentrația de factori de coagulare (dacă timpul de protrombină depăşeste 3xN); pentru tratamentul delirului şi convulsiilor se administrează diazepam intravenos; hipokaliemia poate fi tratată la nevoie prin perfuzarea lentă a unei soluţii diluate de clorură de potasiu, cu măsurarea concentraţiilor plasmatice de potasiu.

La pacienţii la care ingestia voluntară de supradoză este cunoscută sau suspectată, este necesar un consult psihiatric.

Grupa farmacoterapeutică: analgezice - antipiretice; anilide; combinaţii, codul ATC: N02BE51

Bioflu Hot Drink conţine substanţe cu proprietăţi antihistaminice H1 şi analgezice - antipiretice, fiind indicat pentru ameliorarea congestiei nazale şi sinusale, precum şi a cefaleei, durerilor musculare şi disconfortului general provocate de răceală, gripă sau alergii.

Bioflu Hot Drink acţionează prin trei mecanisme:

- Paracetamol: acţiune analgezică-antipiretică ce ameliorează durerea şi febra (cefalee, dureri musculare).

- Maleat de clorfenamină: acţiunea antihistaminică ce reduce congestia nazală, lăcrimarea ochilor, asociate adesea cu acestea şi acţionează asupra fenomenelor spasmodice de tipul strănutului.

- Vitamina C: completează necesarul de acid ascorbic al organismului şi participă la unele reacţii de oxidare celulară.

Paracetamolul este un derivat de para-aminofenol, fiind principalul metabolit activ al fenacetinei şi acetanilidei, dar este mai puţin toxic la dozele recomandate uzual.

Paracetamolul este indicat pentru tratamentul simptomatic al durerilor usoare pâna la moderate şi ca antipiretic. Sediul şi mecanismul acţiunii analgezice nu sunt pe deplin cunoscute. Actiunea analgezică se bazează pe inhibarea sintezei prostaglandinelor la nivelul sistemului nervos central şi, în mai mică măsură, la nivel periferic. Acţiunea periferică poate, de asemenea, să se datoreze inhibării sintezei prostaglandinelor sau inhibării sintezei sau acţiunii altor substanţe care sensibilizează receptorii dureroşi la stimularea mecanică sau chimică. Paracetamolul reduce febra probabil prin acţiune directă la nivel central asupra centrilor hipotalamici ai termoreglării, producând vasodilataţie periferică cu creşterea fluxului sanguin la nivel cutanat, transpiraţie şi pierdere de căldura. Acţiunea centrală implică probabil inhibarea sintezei prostaglandinelor în hipotalamus.

Paracetamolul inhibă acţiunea pirogenilor endogeni asupra centrilor termoreglatori.

Maleatul de clorfenamină este un derivat de alkilamină, cu efecte sedative slabe, activitate anticolinergică moderată, dar proprietaţi antihistaminice marcate. Îşi exercită acţiunea antihistaminică prin antagonizarea competitivă a histaminei în ocuparea situsurilor receptorilor H1 de pe suprafaţa celulelor efectoare, dar nu se leagă de histamina pentru a o inactiva. Prin aceasta previne, dar nu inversează răspunsul mediat prin histamină. Clorfenamina nu blochează eliberarea histaminei, producţia de anticorpi sau interacţiunea antigen - anticorp. Clorfenamina antagonizează, în grade variate, majoritatea efectelor histaminei, inclusiv urticaria şi pruritul. Ea induce o ameliorare a congestiei nazale, rinoreei şi strănutului datorită efectelor anticolinergice de diminuare a secreţiilor mucoase.

Acidul ascorbic (vitamina C) face parte din grupa vitaminelor hidrosolubile.

Funcţiile biologice ale acidului ascorbic sunt numeroase.

Deşi influenţează numeroase procese enzimatice, acidul ascorbic nu îndeplineşte în ţesuturi un rol enzimatic tipic, având funcţii de substrat, cofactor, transportor etc.

Acidul ascorbic intervine în procesele metabolice în reacţii de oxido-reducere, în biogeneza substanţei celulare şi a colagenului, a carnitinei şi a catecolaminelor. Prin proprietăţile reducătoare şi capacitatea sa de a forma chelaţi, acidul ascorbic intervine în metabolismul mineral, având o deosebită importanţă în procesul absorbţiei, circulaţiei şi distribuţiei ionilor metalici la nivel tisular.

Acidul ascorbic are un rol important în metabolismul histaminei şi are rol de modulator în biosinteza prostaglandinelor. Acidul ascorbic este implicat în funcţiile imunologice şi antibacteriene ale leucocitelor, prin creşterea mobilitatii lor şi protejarea membranei leucocitare faţă de agenţii antioxidanti. Acidul ascorbic intervine în metabolismul glucidelor, lipidelor şi proteinelor, favorizează depunerea calciului în oase şi vindecarea fracturilor, creşte rezistenţa capilarelor şi grăbeşte vindecarea plăgilor; creşte rezistenţa la infecţii a organismului.

Absorbţia paracetamolului după administrare orală este rapidă şi aproape completă de la nivelul tractului gastro-intestinal, având o biodisponibilitate medie de 88%.

Absorbţia poate fi redusă dacă se administrează după o masă cu conţinut ridicat de glucide şi favorizată de ingestia unei cantităţi mari de lichid.

Maleatul de clorfenamină se absoarbe bine după administrarea orală, iar legarea de proteinele plasmatice se realizează în proporţie de 72%.

Acidul ascorbic se absoarbe bine din tubul digestiv. Absorbţia este diminuată la cei cu hipoaciditate sau cu tranzit intestinal accelerat. La nivel intestinal, absorbţia de vitamina C se realizează împotriva gradientului de concentraţie, prin intermediul unui sistem de transport specific (transport activ). În cazul administrării unor doze mari de vitamina C, absorbţia intestinală se realizează prin transport pasiv (difuzie).

Capacitatea maximă de absorbţie intestinală este de 1200 mg în 24 de ore, la o doză de 3 g/zi.

Paracetamolul se distribuie rapid în mediile lichidiene. Concentraţia plasmatică maximă este atinsă în 0,5 - 2 ore, iar în caz de supradozaj absorbţia este completă în 4 ore. Dozele uzuale cu efect analgezic (doze de până la 650 mg) realizează concentraţii plasmatice de 5 - 20 µg/ml. Nu se poate face o bună corelaţie între concentraţia plasmatică şi efectul analgezic.Efectul maxim se manifestă la 1- 3 ore după administrarea orală, acţiunea paracetamolului durând 3 - 4 ore. Legarea de proteinele plasmatice este nesemnificativă la doze care produc concentrații plasmatice sub 60 µg/ml si poate să atingă valori moderate, ce variază între 20 -50% la doze mari sau toxice.

Concentraţia plasmatică fiziologică a acidului ascorbic este de 0,7-1 μg/100 ml. Nu se depozitează în organism, fiind necesar un aport exogen continuu. S-a demonstrat că vitamina C traversează bariera fetoplacentară;

Paracetamolul este extensiv metabolizat (aproximativ 90 - 95% din doză) în principal în ficat prin conjugare cu acid glucuronic, acid sulfuric şi cisteină. O mică fracţiune (aproximativ 4%) este transformată prin intervenţia citocrom P450 oxidazei până la un metabolit intermediar toxic care este în mod normal inactivat prin conjugare cu glutationul hepatic şi excretat în urină sub formă de conjugaţti de cisteinăşi acid mercapturic. Când paracetamolul este administrat timp îndelungat sau pe perioadă scurtă în doze mari, depozitele de glutation sunt epuizate, putându-se instala necroză hepatică. Acest metabolit este hepatotoxic si nefrotoxic. Timpul mediu de înjumatatire plasmatică este de 1 - 4 ore. Timpul de înjumătăţire nu este modificat în caz de insuficienţă renală, dar poate fi prelungit în caz de supradozaj acut, în anumite afecţiuni hepatice (ex: la cirotici), la vârstnici şi la nou-născuţi (2,2- 5 ore). Uneori, timpul de înjumătăţire poate fi scurtat la copii.

Metabolizarea clorfenaminei se realizează la nivel hepatic prin sistemul citocromului P- 450. Timpul de înjumătăţire plasmatică este de 14 - 25 de ore. Concentraţia plasmatică maximă este atinsă dupa 2 - 6 ore de la administrare, iar efectul maxim de 4 - 8 ore.

Paracetamolul se elimină pe cale renală, mai ales sub formă de metaboliţi glucuronoconjugaţi (60 - 80%) şi sulfoconjugaţi inactivi (20 - 30%). Paracetamolul este excretat şi sub formă neschimbată în proporţie de 2 - 4%.

Prin hemodializă se elimină 120 ml/min sub formă nemetabolizată, dar şi metaboliţii sunt, de asemenea, epuraţi rapid. Prin hemoperfuzie se elimină 200 ml/min, iar prin dializă peritoneală mai puţin de 10ml/min.

Eliminarea feniraminei se face pe cale renală sub formă de metaboliţi, într-un interval de 24 ore de la administrare.

Acidul ascorbic se elimină prin urină atât sub formă nemodificată cât şi sub formă de metaboliţi: acid

L(-)-dehidroascorbic, acid 2,3-dioxo-L-gluconic şi acid oxalic, în proporţii variabile. Pentru un aport zilnic normal de vitamina C (60-100 mg), principalul metabolit ce se regăseşte în urina adultului sănătos este acidul oxalic (30-50) mg.

Insuficienţă renală: în caz de insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei sub 10 ml/min), eliminarea paracetamolului şi a metaboliţilor este întârziată.

Vârstnici: capacitatea de conjugare hepatică nu este modificată.

Studiile convenționale care utilizează standardele acceptate în prezent pentru evaluarea toxicității la reproducere și dezvoltare nu sunt disponibile.

Acid citric anhidru

Zaharină sodică

Aromă de lămâie

Nu este cazul.

2 ani

A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original.

Cutie cu 6 plicuri unidoză din folie multistrat (hârtie/Al/PE) a câte13,1 g granule pentru soluţie orală.

Cutie cu 8 plicuri unidoză din folie multistrat (hârtie/Al/PE) a câte13,1 g granule pentru soluţie orală.

Fără cerințe speciale.

BIOFARM S.A.

Str. Logofătul Tăutu Nr. 99,

Sector 3, Bucureşti,

România

15173/2023/01-02

Data primei autorizări: Noiembrie 2023

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro.