BIMATOPROST MYLAN 0.1mg / ml picături oftalmice soluție prospect medicament

Bimatoprost Mylan 0,1 mg/ml picături oftalmice, soluţie

Un ml de soluţie conţine bimatoprost 0,1 mg.

O picătură conține bimatoprost aproximativ 2,5 micrograme.

Un ml soluţie conţine clorură de benzalconiu 0,20 mg şi fosfați 0,95 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Picături oftalmice, soluţie.

Soluţie limpede, incoloră. pH: 6,8 - 7,8; osmolalitate: 260 - 330 mOsm/kg

Reducerea presiunii intraoculare crescute în glaucomul cronic cu unghi deschis şi a hipertensiunii oculare la adulţi (ca monoterapie sau ca terapie adăugată la tratamentul cu beta-blocante).

Doza recomandată este de o picătură în ochiul afectat (ochii afectați) o dată pe zi, administrată seara.

Nu trebuie utilizată mai mult de o doză pe zi, deoarece o administrare mai frecventă poate diminua efectul de reducere a presiunii intraoculare.

Siguranţa şi eficacitatea administrării bimatoprost la copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 0 şi 18 ani nu au fost încă stabilite.

Pacienţi cu insuficienţă hepatică şi renală:

Bimatoprost nu a fost studiat la pacienţii cu insuficienţă renală sau insuficienţă hepatică moderată până la severă şi, prin urmare, trebuie să fie utilizat cu precauţie la aceşti pacienţi. La pacienţii cu antecedente de boală hepatică uşoară sau valori anormale ale concentraţiilor serice ale ALT (alanin aminotransferază), AST (aspartat aminotransferază) şi/sau bilirubină la momentul iniţial, bimatoprost 0,3 mg/ml picături oftalmice, soluţie nu a avut efecte adverse asupra funcţiei hepatice de-a lungul a 24 de luni.

Dacă se utilizează mai mult de un medicament cu administrare topică oftalmică, fiecare trebuie administrat separat, la un interval de cel puţin 5 minute.

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

Bimatoprost Mylan 0,1 mg/ml este contraindicat la pacienţii la care s-a suspectat anterior o reacţie adversă la clorura de benzalconiu, care a dus la întreruperea tratamentului.

Înaintea iniţierii tratamentului, pacienţii trebuie informaţi asupra posibilităţii de creştere a genelor, închidere la culoare a pielii pleoapelor şi pigmentare accentuată a irisului, deoarece acestea au fost observate în timpul tratamentului cu bimatoprost. Unele din aceste modificări pot avea caracter permanent şi pot duce la diferenţe de aspect între ochi, atunci când este tratat doar un singur ochi. Este posibil ca pigmentarea accentuată a irisului să fie permanentă. Modificarea pigmentării este cauzată mai degrabă de conţinutul crescut de melanină din melanocite, decât de creşterea numărului de melanocite. Efectele pe termen lung ale pigmentării accentuate a irisului nu sunt cunoscute.

Modificările de culoare ale irisului observate în cazul administrării oftalmice a bimatoprost pot să nu fie vizibile timp de mai multe luni sau ani. În mod caracteristic, pigmentaţia brună din jurul pupilei se extinde concentric spre periferia irisului şi întregul iris sau o parte a acestuia poate deveni brun mai închis. Nici nevii şi nici pistruii irisului nu par să fie afectaţi de tratament. După 12 luni, incidenţa hiperpigmentării irisului în cazul utilizării de bimatoprost 0,1 mg/ml picături oftalmice, soluţie a fost de 0,5%. După 12 luni, incidenţa hiperpigmentării irisului în cazul utilizării de bimatoprost 0,3 mg/ml picături oftalmice, soluţie, a fost de 1,5% (vezi pct. 4.8 Tabelul 2) şi nu a crescut după 3 ani de tratament. Pigmentarea ţesutului periorbital s-a dovedit reversibilă la unii pacienţi.

Edemul macular cistoid a fost raportat mai puţin frecvent (≥1/00 şi <1/100) în urma tratamentului cu bimatoprost 0,3 mg/ml picături oftalmice, soluţie. Prin urmare, bimatoprost trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii care prezintă factori de risc cunoscuţi că predispun la edem macular (de exemplu, pacienţi cu afachie, pacienţi cu pseudofachie cu ruptură de capsulă posterioară a cristalinului).

S-au semnalat raportări spontane rare de reactivare a infiltrărilor corneei sau ale infecţiilor oculare anterioare determinate de utilizarea de bimatoprost 0,3 mg/ml picături oftalmice, soluţie. Bimatoprost trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu antecedente de infecţii oculare virale semnificative (de exemplu, herpes simplex) sau uveită/irită.

Bimatoprost nu a fost studiat la pacienţii cu afecţiuni oculare inflamatorii, glaucom neovascular, glaucom inflamator, glaucom cu unghi închis, glaucom congenital sau glaucom cu unghi îngust.

Cutanat

Există posibilitatea creşterii părului în zonele în care soluţia care conține bimatoprost vine în mod repetat în contact cu suprafaţa pielii. Prin urmare, este important ca bimatoprost să fie administrat conform instrucţiunilor şi să se evite ca acesta să curgă pe obraz sau pe alte zone ale pielii.

Respirator

Bimatoprost nu a fost studiat la pacienţii cu disfuncţie respiratorie. Chiar dacă există informaţii limitate referitoare la pacienţii cu astm bronşic sau boală pulmonară obstructivă cronică, au fost înregistrate raportări de exacerbare a astmului bronşic, dispneei şi bolii pulmonare obstructive cronice, precum şi raportări de astm bronşic în timpul experienţei ulterioare punerii pe piaţă. Frecvenţa acestor simptome este necunoscută. Pacienţii cu boală pulmonară obstructivă cronică, astm bronşic sau cu disfuncţie respiratorie ca urmare a altor afecţiuni trebuie să fie trataţi cu atenţie.

Cardiovascular

Bimatoprost nu a fost studiat la pacienţii cu bloc cardiac mai sever decât cel de gradul unu sau cu insuficienţă cardiacă congestivă necontrolată. A fost înregistrat un număr limitat de raportări spontane de bradicardie sau hipotensiune arterială la utilizarea bimatoprost 0,3 mg/ml picături oftalmice, soluţie. Bimatoprost trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii predispuşi la bradicardie sau tensiune arterială mică.

În studiile efectuate cu bimatoprost 0,3 mg/ml la pacienţii cu glaucom sau hipertensiune oculară, s-a demonstrat că expunerea mai frecventă a ochiului la mai mult de o doză de bimatoprost pe zi poate scădea efectul de reducere a presiunii intraoculare (vezi pct. 4.5). Pacienţii care utilizează bimatoprost comcomitent cu alţi analogi de prostaglandine trebuie să fie monitorizaţi pentru modificări ale presiunii intraoculare.

Bimatoprost Mylan 0,1 mg/ml conţine conservantul clorură de benzalconiu (200 ppm), care poate fi absorbit de lentilele de contact moi. Iritaţia oculară şi modificarea culorii lentilelor de contact moi pot apărea, de asemenea, din cauza prezenţei clorurii de benzalconiu. Lentilele de contact trebuie îndepărtate înainte de instilare şi pot fi reaplicate la 15 minute după administrare.

Despre clorura de benzalconiu, utilizată frecvent cu rol de conservant în medicamentele oftalmice, s-a raportat că produce keratopatie punctiformă şi/sau keratopatie ulceroasă toxică. Deoarece

Bimatoprost Mylan 0,1 mg/ml conţine 200 ppm clorură de benzalconiu (de patru ori concentraţia din bimatoprost 0,3 mg/ml picături oftalmice), acesta trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu xeroftalmie, la cei cu leziuni ale corneei şi la pacienţii care utilizează multiple medicamente sub formă de picături oftalmice care conţin clorură de benzalconiu. În plus, este necesară monitorizarea în cazul utilizării prelungite la aceste grupe de pacienţi.

S-au semnalat raportări de keratită bacteriană asociată cu utilizarea de recipiente multidoză care conţin medicamente cu administrare topică oftalmică. Aceste recipiente au fost contaminate accidental de către pacienţii care, în majoritatea cazurilor, au avut concomitent o altă boală oculară. Pacienţii cu o leziune a suprafeţei epiteliale oculare prezintă un risc mai mare de a dezvolta keratită bacteriană.

Pacienţii trebuie instruiţi ca în timpul administrării să nu permită vârfului flaconului să intre în contact cu ochiul sau structurile din jurul acestuia, pentru a evita lezarea ochiului şi contaminarea soluţiei.

Nu s-au efectuat studii privind interacţiunile.

La om, nu se anticipează interacţiuni, deoarece în urma administrării oftalmice a bimatoprost 0,3 mg/ml picături oftalmice, soluţie, concentraţiile sistemice de bimatoprost sunt extrem de mici (mai mici de 0,2 ng/ml). Bimatoprost este metabolizat de diferite enzime pe multiple căi de metabolizare şi nu s-au observat efecte asupra enzimelor hepatice implicate în metabolizarea medicamentelor în cadrul studiilor preclinice.

În cadrul studiilor clinice, bimatoprost 0,3 mg/ml picături oftalmice, soluţie a fost utilizat concomitent cu diferite medicamente beta-blocante oftalmice fără dovezi ale unor interacţiuni.

Pentru indicația de glaucom, utilizarea concomitentă de bimatoprost cu alte medicamente antiglaucomatoase, în afara beta-blocantelor cu administrare topică, nu a fost evaluată în cadrul tratamentului adăugat.

Există un potenţial de scădere a efectului de reducere a presiunii intraoculare al analogilor de prostaglandine (de exemplu, bimatoprost) la pacienţii cu glaucom sau hipertensiune oculară, atunci când sunt utilizaţi împreună cu alţi analogi de prostaglandine (vezi pct. 4.4).

Nu există date adecvate privind utilizarea bimatoprost la femeile gravide. Studiile la animale au evidenţiat efecte toxice asupra funcţiei de reproducere la doze mari, maternotoxice (vezi pct. 5.3).

Bimatoprost nu trebuie administrat în timpul sarcinii dacă nu este absolut necesar.

Nu se cunoaşte dacă bimatoprost este excretat în laptele uman. Studiile efectuate la animale au indicat excreţia bimatoprost în laptele matern. Decizia de a întrerupe alăptarea sau de a întrerupe tratamentul cu bimatoprost trebuie luată ţinând cont de beneficiul alăptării pentru copil şi beneficiul tratamentului pentru femeie.

Nu există date cu privire la efectele bimatoprost asupra fertilităţii la om.

Bimatoprost are o influenţă neglijabilă asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.

Similar oricărui tratament oftalmic, dacă după instilare apare o înceţoşare tranzitorie a vederii, pacientul trebuie să aştepte până când vederea redevine clară, înainte de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

În cadrul unui studiu clinic de fază III, după 12 luni s-a constat că aproximativ 38% dintre pacienţii trataţi cu bimatoprost 0,1 mg/ml picături oftalmice, soluţie au prezentat reacţii adverse. Cea mai frecventă reacţie adversă raportată a fost hiperemia conjunctivală (majoritatea forme uşoare şi de natură non-inflamatorie) prezentă la 29% dintre pacienţi. Aproximativ 4% dintre pacienţi au întrerupt tratamentul din cauza unui eveniment advers în cadrul studiului cu durata de 12 luni.

Următoarele reacţii adverse au fost raportate în timpul studiilor clinice cu bimatoprost 0,1 mg/ml picături oftalmice, soluţie, sau în perioada de după punerea pe piaţă. Majoritatea au fost oculare, uşoare şi niciuna nu a fost gravă.

Reacţiile adverse sunt prezentate în Tabelul 1 în ordinea descrescătoare a gravităţii în funcţie de aparate, sisteme şi organe şi frecvenţă: foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 şi <1/10); mai puţin frecvente (≥1/00 şi <1/100); rare (≥1/10 000 şi <1/00); foarte rare (<1/10 000); cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Tabelul 1.

Aparate, sisteme şi organe Frecvenţă Reacţie adversă

Tulburări ale sistemului nervos mai puţin frecvente cefalee cu frecvenţă necunoscută amețeli

Tulburări oculare foarte frecvente hiperemie conjunctivală frecvente keratită punctiformă, iritaţie oculară, prurit ocular, creştere a genelor, durere oculară, eritem al pleoapei, prurit al pleoapei mai puţin frecvente astenopie, vedere înceţoşată, afecţiuni conjunctivale, edem conjunctival, hiperpigmentare a irisului, madaroză, edem al pleoapei cu frecvenţă necunoscută pigmentare palpebrală, edem macular, modificări periorbitale şi la nivelul pleoapelor, inclusiv adâncire a şanţului palpebral, xeroftalmie, secreții oculare, edem ocular, senzaţie de corp străin în ochi, lăcrimare accentuată, disconfort ocular, fotofobie

Tulburări vasculare cu frecvenţă necunoscută hipertensiune arterială

Tulburări respiratorii, toracice cu frecvenţă necunoscută Astm bronşic, exacerbare a şi mediastinale astmului bronşic, exacerbare a bolii pulmonare obstructive cronice şi dispnee

Tulburări gastro-intestinale mai puţin frecvente greaţă

Afecţiuni cutanate şi ale frecvente hiperpigmentare cutanată, ţesutului subcutanat hipertricoză mai puţin frecvente xerodermie, cruste la nivelul marginei pleoapei, prurit cu frecvenţă necunoscută modificare a culorii pielii (periocular)

Tulburări generale şi la nivelul mai puţin frecvente iritaţie a zonei instilate locului de administrare

Tulburări ale sistemului cu frecvenţă necunoscută Reacţie de hipersensibilitate, imunitar inclusiv semne şi simptome de alergie oculară şi dermatită alergică

În cadrul studiilor clinice, peste 1 800 de pacienţi au fost trataţi cu bimatoprost 0,3 mg/ml. Conform datelor colectate din studiile clinice de fază III, efectuate cu bimatoprost 0,3 mg/ml administrat în monoterapie şi ca terapie adăugată, reacţiile adverse raportate cel mai frecvent au fost:

- creştere a genelor la până 45% dintre pacienți în primul an, cu incidenţa noilor raportări scăzând la 7% dintre pacienți după 2 ani şi la 2% dintre pacienți după 3 ani

- hiperemie conjunctivală (în special minimă spre uşoară şi considerată a avea un caracter non-inflamator) la până la 44% dintre pacienți în primul an, cu incidenţa noilor raportări scăzând la 13% dintre pacienți după 2 ani şi la 12% dintre pacienți după 3 ani

- prurit ocular la până 14% dintre pacienţi în primul an, cu incidenţa noilor raportări scăzând la 3% dintre pacienți după 2 ani şi la 0% după 3 ani. Mai puţin de 9% dintre pacienţi au întrerupt tratamentul din cauza oricărui eveniment advers în primul an, incidenţa întreruperilor la alţi pacienţi situându-se la 3% atât după 2, cât şi după 3 ani.

Reacţiile adverse suplimentare înregistrate cu bimatoprost 0,3 mg/ml sunt prezentate în tabelul 2.

Acesta include, de asemenea, reacţiile adverse apărute cu ambele formule, însă cu o frecvenţă diferită.

Majoritatea au fost oculare, uşoare spre moderate, şi nici una nu a fost gravă: în cadrul fiecărei grupe de frecvenţă reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

Tabelul 2.

Aparate, sisteme şi organe Frecvenţă Reacţie adversă

Tulburări ale sistemului nervos frecvente cefalee mai puţin frecvente ameţeli

Tulburări oculare foarte frecvente prurit ocular, creştere a genelor frecvente eroziune a corneei, arsură oculară, conjunctivită alergică, blefarită, scădere a acuităţii vizuale, astenopatie, edem conjunctival, senzaţie de corp străin, xeroftalmie, durere oculară, fotofobie, lăcrimare, scurgeri oculare, tulburări de vedere/vedere înceţoşată, pigmentare crescută a irisului, închidere la culoare a genelor mai puţin frecvente hemoragie retinală, uveită, edem macular cistoid, irită, blefarospasm, retracţie a pleoapelor, eritem periorbital

Tulburări vasculare frecvente hipertensiune arterială

Afecţiuni cutanate şi ale mai puţin frecvente hirsutism ţesutului subcutanat

Tulburări generale şi la nivelul mai puţin frecvente astenie locului de administrare

Investigaţii diagnostice frecvente valori anormale ale testelor funcţionale hepatice

Cazuri de calcifiere a corneei au fost raportate foarte rar în asociere cu utilizarea picăturilor oftalmice care conţin fosfat, la unii pacienţi cu cornee deteriorată semnificativ.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucuresti 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro.

Nu s-a raportat niciun caz de supradozaj şi este improbabil să se producă după administrarea oftalmică.

În caz de supradozaj, tratamentul trebuie să fie simptomatic şi de susţinere. Dacă bimatoprost este ingerat accidental, următoarele informaţii pot fi utile: în studiile cu durata de două săptămâni efectuate la şobolan şi şoarece, în cazul administrării orale de doze de până la 100 mg/kg şi zi nu s-a produs niciun fel de toxicitate. Această doză exprimată ca mg/m2 este de cel puţin 210 ori mai mare decât utilizarea accidentală a întregii cantități dintr- un flacon de bimatoprost 0,1 mg/ml picături oftalmice, soluţie la un copil cu greutatea de 10 kg.

Grupa farmacoterapeutică: preparate oftalmologice, analogi de prostaglandine, codul ATC: S01EE03.

Mecanismul de acţiune prin care bimatoprost reduce presiunea intraoculară la om constă în creşterea filtrării umorii apoase prin reţeaua trabeculară şi creşterea filtrării uveosclerale. Reducerea presiunii intraoculare începe la aproximativ 4 ore de la prima administrare şi efectul maxim este atins în aproximativ 8 - 12 ore. Durata efectului este menţinută timp de cel puţin 24 de ore.

Bimatoprost este un agent hipotensiv ocular puternic. Este o prostamidă de sinteză, înrudită structural cu prostaglandina F2(PGF2), care nu acţionează prin intermediului niciunui receptor cunoscut al prostaglandinei. Bimatoprost imită selectiv efectele substanţelor biosintetizate nou descoperite numite prostamide. Cu toate acestea, receptorul prostamidei nu a fost încă identificat structural.

În cadrul unui studiu pivotal, efectuat la adulţi cu bimatoprost 0,1 mg/ml picături oftalmice, cu durata de 12 luni, valorile diurne medii ale presiunii intraoculare (PIO) măsurate de-a lungul perioadei de studiu de 12 luni au variat cu maxim 1,1 mmHg pe parcursul unei zile şi nu au depăşit niciodată 17,7 mmHg.

Bimatoprost Mylan 0,1 mg/ml picături oftalmice conţine clorură de benzalconiu în concentraţie de 200 ppm.

Există o experienţă limitată în ceea ce priveşte utilizarea bimatoprost la pacienţii cu glaucom cu unghi deschis pseudoexfoliativ şi pigmentar şi cu glaucom cronic cu unghi închis cu iridotomie prezentă.

Nu s-au observat efecte relevante din punct de vedere clinic asupra frecvenței cardiace şi tensiunii arteriale în studiile clinice.

Siguranţa şi eficacitatea administrării bimatoprost la copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 0 şi 18 ani nu au fost încă stabilite.

Bimatoprost penetrează foarte bine corneea şi sclera umană in vitro. În urma administrării oftalmice la adulţi, expunerea sistemică la bimatoprost este foarte mică, fără acumulare în timp. În urma administrării oftalmice o dată pe zi a unei picături de bimatoprost 0,3 mg/ml în ambii ochi, timp de două săptămâni, concentraţiile sanguine au atins maximul în interval de 10 minute după administrarea dozei şi au scăzut sub limita inferioară de detectare (0,025 ng/ml) în decurs de 1,5 ore de la utilizare.

Valorile medii ale Cmax şi ASC0-24 ore au fost similare în zilele 7 şi 14, fiind de aproximativ 0,08 ng/ml, respectiv 0,09 ng*oră/ml, fapt ce indică atingerea unei concentraţii constante de bimatoprost în decursul primei săptămâni de administrare oftalmică.

Bimatoprost este distribuit moderat în ţesuturile organismului şi volumul de distribuţie sistemic la om, la starea de echilibru, a fost de 0,67 l/kg. În sângele uman, bimatoprost se regăsește, în principal, în plasmă. Bimatoprost se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de aproximativ 88%.

Bimatoprost este principala formă circulantă sanguină, odată ce ajunge în circulaţia sistemică ca urmare administrării oftalmice. Apoi, bimatoprost este supus oxidării, N-dietilării şi glucuronoconjugării, rezultând o diverse tipuri de metaboliţi.

Bimatoprost este eliminat, în principal, prin excreţie renală, până la 67% din doza administrată intravenos voluntarilor sănătoşi a fost excretată în urină, iar 25% din doză a fost excretată prin materiile fecale. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare, determinat în urma administrării intravenoase, a fost de aproximativ 45 de minute, iar clearance-ul sanguin total a fost de 1,5 l/oră şi kg.

Caracteristici la pacienţii vârstnici

La vârstnici (cu vârsta de 65 de ani sau peste), în urma administrării de două ori pe zi a bimatoprost 0,3 mg/ml picături oftalmice, soluţie, valoarea medie a ASC0-24ore a bimatoprost de 0,0634 ng-oră/ml a fost semnificativ mai mare, comparativ cu ASC0-24ore a bimatoprost de 0,0218 ng-oră/ml la adulţii tineri sănătoşi. Cu toate acestea, această concluzie nu este relevantă din punct de vedere clinic, deoarece expunerea sistemică atât pentru vârstnici, cât şi pentru subiecţii tineri a rămas extrem de mică în urma administrării oftalmice. Nu s-a produs în timp nicio acumulare de bimatoprost în sânge şi profilul de siguranţă a fost similar la vârstnici şi la pacienţii tineri.

În studiile non-clinice au fost observate efecte numai la expuneri considerate suficient de mari faţă de expunerea maximă la om, fapt ce indică o relevanţă mică pentru uzul clinic.

Maimuţele cărora li s-au administrat oftalmic doze de bimatoprost de 0,3 mg/ml zilnic, timp de 1 an, au prezentat o accentuare a pigmentării irisului şi efecte perioculare reversibile asociate dozei, caracterizate printr-un şanţ palpebral superior şi/sau inferior pronunțat şi o lărgire a fantei palpebrale.

Pigmentarea accentuată a irisului pare să fie determinată de stimularea crescută a producţiei de melanină în melanocite şi nu de o creştere a numărului de melanocite. Nu s-au observat modificări funcţionale sau microscopice asociate efectelor perioculare, iar mecanismul de acţiune pentru modificările perioculare este necunoscut.

Bimatoprost nu s-a dovedit a fi mutagen sau carcinogen într-o serie de studii in vitro şi in vivo.

Bimatoprost nu a afectat fertilitatea la şobolani în cazul administrării de doze de până la 0,6 mg/kg şi zi (care determină o expunere de cel puţin de 103 ori mai mare decât expunerea anticipată la om). În studiile privind dezvoltarea embrionară/fetală, s-au observat avorturi, dar nu şi efecte asupra dezvoltării la şoareci şi şobolani, la doze care au fost de minim 860 de ori sau, respectiv, de 1700 ori mai mari decât doza recomandată la om. Aceste doze au determinat expuneri sistemice de minim 33 sau, respectiv, 97 de ori mai mari decât expunerea anticipată la om. În studiile peri/postnatale efectuate la şobolan, toxicitatea maternă a determinat o reducerea a duratei de gestaţie, deces fetal şi greutate scăzută a puilor la doze 0,3 mg/kg şi zi (care determină o expunere de minim 41 de ori mai mare decât expunerea anticipată la om). Funcţiile neurocomportamentale ale puilor nu au fost afectate.

Clorură de benzalconiu

Acid citric monohidrat

Fosfat disodic heptahidrat

Clorură de sodiu

Hidroxid de sodiu 1M sau acid clorhidric 1M (pentru ajustarea pH-ului)

Apă purificată

Nu este cazul.

30 luni 4 săptămâni de la prima deschidere a flaconului.

Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.

Flacon de culoare albă din PEJD, cu picurător alb din PEJD, închis cu un capac cu filet din PEȊD, de culoare verde albăstrui.

Fiecare flacon are un volum de umplere de 2,5 ml sau 3 ml.

Sunt disponibile următoarele mărimi de ambalaj:

- cutii care conţin 1 sau 3 flacoane a câte 2,5 ml soluţie.

- cutii care conţin 1 sau 3 flacoane a câte 3 ml soluţie

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Fără cerinţe special la eliminare.

Mylan S.A.S. 117, Allée des Parcs 69800 Saint Priest

Franţa

13453/2020/01-04

Autorizare - Septembrie 2017

Reînnoirea autorizaţiei - Septembrie 2020

Septembrie 2020