BICALUTAMIDA KABI 50mg comprimate filmate prospect medicament

Bicalutamida Kabi 50 mg comprimate filmate

Fiecare comprimat filmat conţine bicalutamidă 50 mg.

Fiecare comprimat conţine lactoză monohidrat 88,93 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Comprimat filmat.

Comprimate filmate rotunde, biconvexe, de culoare albă până la aproape albă, marcate cu “DB01” pe o față și netede pe cealaltă față, cu diametru de 7 mm.

Tratamentul cancerului de prostată avansat, în asociere cu tratamentul cu hormon de eliberare a hormonului luteinizant (LHRH) sau cu castrarea chirurgicală.

Bărbaţi adulţi, inclusiv vârstnici: un comprimat (50 mg) o dată pe zi.

Tratamentul cu bicalutamidă trebuie început cu cel puţin 3 zile înaintea începerii tratamentului cu un analog LHRH sau concomitent cu castrarea chirurgicală.

Insuficienţă renală: nu este necesară ajustarea dozei la pacienţi cu insuficienţă renală.

Insuficienţă hepatică: nu este necesară ajustarea dozei la pacienţi cu insuficienţă hepatică uşoară. La pacienţi cu insuficienţă hepatică moderată până la severă, poate apărea acumularea medicamentului (vezi pct. 4.4).

Copii și adolescenți: Bicalutamida este contraindicată la copii și adolescenți.

Bicalutamida este contraindicată la femei şi la copii (vezi pct. 4.6).

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumerați la pct. 6.1.

Administrarea terfenadinei, astemizolului sau cisapridei concomitent cu administrarea bicalutamidei este contraindicată (vezi pct. 4.5).

Iniţierea tratamentului trebuie făcută sub supravegherea directă a unui specialist . Bicalutamida este metabolizată, în proporţie mare, la nivel hepatic. Datele sugerează că eliminarea bicalutamidei poate fi mai lentă la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă şi că aceasta poate conduce la o acumulare crescută a bicalutamidei. Prin urmare, bicalutamida trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă hepatică moderată până la severă.

Datorită posibilelor modificări hepatice, trebuie luată în considerare efectuarea periodică a testelor funcţiei hepatice. Este de aşteptat ca majoritatea modificărilor să apară în primele 6 luni de tratament cu bicalutamidă.

Rar, au fost observate modificări hepatice severe şi insuficienţă hepatică în urma administrării de bicalutamidă şi au fost raportate cazuri cu evoluţie letală (vezi pct. 4.8). Tratamentul cu bicalutamidă trebuie întrerupt dacă modificările sunt severe.

A fost observată o reducere a toleranţei la glucoză la pacienţi de sex masculin care primesc agonişti ai

LHRH. Acest lucru se poate manifesta ca diabet zaharat sau ca pierdere a controlului glicemic la cei cu diabet zaharat pre-existent. Ar trebui, prin urmare, luată în considerare monitorizarea glicemiei la pacienţii trataţi cu bicalutamidă în asociere cu agonişti ai LHRH.

S-a demonstrat că bicalutamida inhibă citocromul P450 (CYP 3A4), astfel încât este necesară prudenţă la administrarea concomitentă cu medicamente metabolizate predominant de CYP 3A4 (vezi pct. 4.3 și pct. 4.5).

Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Terapia care implică privarea de androgeni poate prelungi intervalul QT.

La pacienții cu antecedente sau cu factori de risc pentru prelungirea intervalului QT și la pacienții cărora li se administrează concomitent medicamente care pot prelungi intervalul QT (vezi pct 4.5), medicii trebuie să evalueze raportul beneficiu- risc, inclusiv potențialul de apariție a torsadei vârfurilor, înainte de a începe tratamentul cu bicalutamidă.

Nu s-au evidenţiat interacţiuni farmacodinamice sau farmacocinetice între bicalutamidă şi analogii

LHRH.

Studiile in vitro au demonstrat că enantiomerul R al bicalutamidei este un inhibitor al CYP 3A4, cu efecte inhibitoare mai reduse asupra activităţii CYP 2C9, 2C19 şi 2D6.

Deşi studiile clinice în care s-a utilizat antipirină ca marker al activităţii citocromului P450 (CYP) nu au prezentat nicio dovadă a potenţialului de interacţiune medicamentoasă cu bicalutamida, expunerea medie a midazolamului (ASC) a crescut cu până la 80% după administrarea concomitentă a bicalutamidei, timp de 28 de zile. Pentru medicamentele cu indice terapeutic îngust, o astfel de creştere poate fi relevantă. Prin urmare, utilizarea concomitentă a terfenadinei, astemizolului şi cisapridei este contraindicată (vezi pct. 4.3) şi este necesară prudenţă în cazul administrării bicalutamidei concomitent cu medicamente cum sunt ciclosporina şi blocantele canalelor de calciu.

Este posibil să fie necesară reducerea dozelor pentru aceste medicamente, în special, dacă este evidenţiată o creştere a reacţiilor adverse ale medicamentului. În cazul ciclosporinei este recomandată monitorizarea atentă a concentraţiilor plasmatice şi a stării clinice a pacientului la iniţierea sau la întreruperea tratamentului cu bicalutamidă.

Este necesară prudenţă în cazul prescrierii bicalutamidei cu alte medicamente care pot inhiba oxidarea medicamentelor, de exemplu, cimetidină şi ketoconazol. Teoretic, acest lucru poate duce la creşterea concentraţiilor plasmatice ale bicalutamidei, ceea ce teoretic poate determina creşterea reacţiilor adverse.

Studiile in vitro au demonstrat că bicalutamida poate deplasa anticoagulantul cumarinic, warfarina, de pe locurile de legare de proteinele plasmatice. Prin urmare, se recomandă monitorizarea atentă a timpului de protombină, dacă se iniţiază tratamentul cu bicalutamidă la pacienţii trataţi deja cu anticoagulante cumarinice.

Deoarece tratamentul de privare de androgeni poate prelungi intervalul QT, utilizarea concomitentă a bicalutamidei cu medicamente cunoscute că prelungesc intervalul QT sau medicamente care pot induce torsada vârfurilor, cum sunt medicamente antiaritmice de clasa IA (de exemplu, chinidină, disopiramidă) sau de clasa III (de exemplu, amiodaronă, sotalol, dofetilidă, ibutilidă), metadonă, moxifloxacină, antipsihotice, etc., trebuie evaluată cu atenție (vezi pct 4.4).

Au fost efectuate studii privind interacțiunile numai la adulți.

Bicalutamida este contraindicată la femei şi nu trebuie administrat femeilor gravide sau mamelor care alăptează.

Este puţin probabil ca bicalutamida să afecteze capacitatea pacienţilor de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Totuşi, trebuie menţionat faptul că, ocazional, poate să apară somnolenţă. Pacienţii afectaţi trebuie să fie precauţi.

În această secţiune, reacţiile adverse sunt definite după cum urmează: foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 şi <1/10); mai puţin frecvente (≥1/1000 şi ≤1/100); rare (≥1/10000 şi ≤1/1000); foarte rare (≤1/10000); cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Tabel .1 Frecvenţa reacţiilor adverse

Aparate, sisteme şi organe Frecvenţă Eveniment

Tulburări hematologice şi Foarte frecvente Anemie limfatice

Tulburări ale sistemului imunitar Mai puţin frecvente Hipersensibilitate, angioedem şi urticarie

Tulburări metabolice şi de Frecvente Scăderea apetitului alimentar nutriţie

Tulburări psihice Frecvente Scăderea libidoului, depresie

Tulburări ale sistemului nervos Foarte frecvente Ameţeli

Frecvente Somnolenţă

Tulburări cardiace Frecvente Infarct miocardic (au fost raportate cazuri cu evoluţie letală)4, insuficienţă cardiacă4

Cu frecvență necunoscută Prelungire a intervalului QT (vezi pct. 4.4 și 4.5).

Tulburări vasculare Foarte frecvente Bufeuri

Tulburări respiratorii, toracice şi Mai puţin frecvente Boală pulmonară interstiţială5 mediastinale (au fost raportate cazuri cu evoluţie letală).

Tulburări gastro-intestinale Foarte frecvente Durere abdominală, constipaţie, greaţă

Frecvente Dispepsie, flatulenţă

Tulburări hepato-biliare Frecvente Hepatotoxicitate, icter, hipertransaminazemie1

Rare Insuficienţă hepatică2 (au fost raportate cazuri cu evoluţie letală).

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului Frecvente Alopecie, subcutanat hirsutism/regenerarea părului, xerodermie, prurit, erupţie cutanată

Rare Reacție de fotosensibilitate

Tulburări renale şi ale căilor Foarte frecvente Hematurie urinare

Tulburări ale aparatului genital şi Foarte frecvente Ginecomastie şi sensibilitate a sânului sânului3

Frecvente Disfuncţie erectilă

Tulburări generale şi la nivelul Foarte frecvente Astenie, edem locului de administrare

Frecvente Durere toracică

Investigaţii diagnostice Frecvente Creşterea greutăţii corporale 1 Modificările hepatice sunt rareori severe şi au fost frecvent tranzitorii, s-au rezolvat sau s-au ameliorat odată cu continuarea tratamentului sau după încetarea tratamentului. 2 Listată ca şi reacţie adversă în urma revizuirii datelor de după punerea pe piaţă. Frecvenţa a fost determinată din incidenţa evenimentelor adverse de insuficienţă hepatică raportate la pacienţii cărora li s-a administrat tratament cu bicalutamidă, în braţul de studiu deschis al studiilor EPC 150 mg. 3 Poate fi redusă prin castrare concomitentă. 4 Observată în cadrul unui studiu farmaco-epidemiologic cu agonişti LHRH şi antiandrogeni utilizaţi în tratamentul cancerului de prostată. Se pare că riscul a fost crescut, atunci când bicalutamida 50 mg a fost utilizată în asociere cu agonişti ai LHRH, dar nu s-a constatat o creştere a riscului, atunci când bicalutamida 150 mg a fost utilizată în monoterapie pentru tratamentul cancerului de prostată. 5 Listată ca şi reacţie adversă în urma revizuirii datelor de după punerea pe piaţă. Frecvenţa a fost determinată din incidenţa evenimentelor adverse de pneumonie interstiţială raportate în perioada de tratament randomizat în cadrul studiilor EPC 150 mg.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată, la:

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucuresti 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro

Nu există experienţă privind supradozajul la om. Nu există antidot specific; tratamentul trebuie să fie simptomatic. Este improbabil ca dializa să fie utilă, deoarece bicalutamida se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice şi nu se regăseşte nemodificată în urină. Se recomandă măsuri generale de susţinere, incluzând monitorizarea frecventă a semnelor vitale.

Grupa farmacoterapeutică: Antiandrogeni, codul ATC: L02BB03.

Bicalutamida este un antiandrogen nesteroidian, lipsit de orice altă activitate endocrină. Acesta se leagă de receptorii androgenici, fără a activa expresia genică şi, astfel, inhibă stimulii androgenici. Din această inhibare rezultă regresia tumorilor de prostată. Din punct de vedere clinic, întreruperea tratamentului cu bicalutamidă poate determina, la un subgrup de pacienţi, sindrom de întrerupere a antiandrogenilor.

Bicalutamida este un amestec racemic, la care activitatea antiandrogenică este datorată aproape exclusiv enantiomerului (R).

După administrarea orală, bicalutamida este bine absorbită. Nu există dovezi ale unui efect relevant din punct de vedere clinic al alimentelor asupra biodisponibilităţii.

Bicalutamida se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice (amestecul racemic 96%, enantiomerul R > 99%) şi este metabolizată în proporţie mare (prin oxidare şi glucuronoconjugare).

Metaboliţii săi sunt eliminaţi pe cale renală şi biliară, în proporţii aproximativ egale.

Enantiomerul (S) este eliminat relativ rapid comparativ cu enantiomerul (R), acesta din urmă având un timp de înjumătăţire plasmatică prin eliminare de aproximativ o săptămână.

În cazul administrării zilnice de bicalutamidă, enantiomerul (R) se acumulează de aproximativ 10 ori în plasmă, ca o consecinţă a timpului de înjumătăţire plasmatică lung.

După administrarea unei doze zilnice de 50 mg bicalutamidă, se observă o concentraţie plasmatică la starea de echilibru a enantiomerului (R) de 9 micrograme/ml. La starea de echilibru, enantiomerul (R) predominant activ, reprezintă 99% din totalul enantiomerilor liberi.

În cadrul unui studiu clinic, concentraţia medie a enantiomerului R al bicalutamidei în materialul seminal al unor bărbaţi cărora li s-a administrat bicalutamidă 150 mg a fost de 4,9 micrograme/ml.

Cantitatea de bicalutamidă care ajunge în mod potenţial la un partener de sex feminin în timpul actului sexual este scăzută şi, prin extrapolare, echivalează cu aproximativ 0,3 micrograme/kg. Această concentraţie este sub concentraţia necesară pentru a induce modificări la urmaşii animalelor de laborator.

Farmacocinetica enantiomerului (R) nu este influenţată de vârstă, insuficienţă renală sau insuficienţă hepatică uşoară până la moderată. Există dovezi că, la subiecţii cu insuficienţă hepatică severă, enantiomerul (R) este eliminat mai lent din plasmă.

La animale, bicalutamida este un antiandrogen potent şi un inductor al enzimelor oxidaze cu funcţii mixte. Modificările la nivelul organelor ţintă, incluzând inducţie tumorală la animale, sunt în legătură cu aceste activităţi. Niciuna dintre concluziile testelor preclinice nu este considerată a avea relevanţă pentru tratamentul pacienţilor cu cancer de prostată avansat.

Lactoză monohidrat

Amidonglicolat de sodiu tip A

Dioxid de siliciu coloidal anhidru

Povidonă K-30

Stearat de magneziu

Opadry White Y-1-7000 compus din:

Hipromeloză 5 cP (E 464)

Macrogol 400

Dioxid de titan (E171)

Nu este cazul.

3 ani

Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.

Comprimate filmate în blister din PVC/Al transparent, în următoarele mărimi de ambalaj: 14 (1 x 14), 28 (2 x 14), 30 (3 x 10), 50 (5 x 10), 56 (4 x 14), 60 (6 x 10), 90 (9 x 10) şi 100 (10 x 10).

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Fără cerinţe speciale.

Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

S.C. Fresenius Kabi România S.R.L.

Strada Fânarului nr. 2A, 500464 Brașov, România

Telefon: +40 268 40 62 60

Fax: +40 268 40 62 63 e-mail: office@fresenius-kabi.ro

10057/2017/01-08

Data primei autorizări - Mai 2011

Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei : Iunie 2017

August 2018